CTP-TAHER

“Fereastra Serviciilor Secrete”, lucrarea gen (r) SRI Aurel Rogojan, da o noua bomba in si de presa: miliardarul din spatele lui Bogdan Chirieac si Cristian Tudor Popescu, omul care i-a imbogatit pe cei doi mafaldisti de Dambovita si se spune ca este ultima persoana care l-a vazut pe Dumitru Tinu viu, un devalizator “de frunte” al Romaniei, este agent MOSSAD – nimeni altul decat iordanianul Fahti Taher (foto sus, in tribuna Rapid, alaturi de jurnalista Floriana Jucan).

Intr-un articol publicat ieri de Valentin Zaschevici in Jurnalul National, ziaristul profesionist, intreaba, din titlu, provocator:

Ghici cine e spionul care i-a vândut pe palestinieni Mossad-ului şi dă tunuri peste tunuri în România?

Il reproducem mai jos si venim apoi cu completari biografice din surse deschise:

Abu Aman este pseudonimul unui foarte prosper om de afaceri arab, agent al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei care a defectat în anii ’80 în favoarea Mossad-ului. Personajul este destul de activ în viaţa publică românească şi are legături, de 20 de ani, în cercurile înalte ale puterii. Dezlegaţi ghicitoarea: Cine e în realitate Abu Aman? Comentaţi şi argumentaţi.

Generalul (r) Aurel I. Rogojan ne oferă şansa de a dezlega nişte ghicitori captivante. El dezvăluie, în cartea sa “Fereastra serviciilor secrete”, câteva taine ale spionajului şi contraspionajului. Cititorul va întâlni fapte din istoria contemporană a României orchestrate de agenţi străini sau de scursuri ale serviciilor de informaţii române. Scandaluri, crahuri bancare, privatizări frauduloase au în spate spioni, “cârtiţe”, “conserve” sau cum vreţi să le spuneţi. Astăzi vă prezentăm caracterizarea lui “Abu Aman” – pseudonim care ascunde identitatea unui foarte prosper om de afaceri arab, agent al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei care a defectat în anii ’80 în favoarea Mossad-ului. Personajul este destul de activ în viaţa publică românească şi are legături, de 20 de ani, în cercurile înalte ale puterii. Aşadar, pătrundeţi pe fereastra serviciilor secrete şI dezlegaţi ghicitoarea: Cine e cu adevărat Abu Aman?

Excomunicaţii din noile “servicii de informaţii” care au acceptat să se lanseze în afaceri pe cont propriu şi/sau ca ofiţeri acoperiţi au fost nişte mari naivi. Cum mai puteau ei să fie ofiţeri acoperiţi ai noilor servicii după o carieră notorie în “odioasa Securitate”? Unii au cochetat cu improvizaţia antiprofesională ce se oferea ca alternativă de supravieţuire. Cei mai mulţi nu au fost deloc ajutaţi să se lanseze în noul lor orizont. Au încropit afaceri mai mari sau mai mici, în parteneriat cu fostele lor reţele operative – secrete sau oficiale, cetăţeni români sau străini. Aceştia din urmă aveau deprinderi exersate ca “afacerişti clandestini” ai Epocii de Aur. Pentru ei, intrarea într-o aparentă legalitate a însemnat deschiderea unor perspective de nesperată prosperitate. Cu condiţia să accepte protecţia unor politicieni şI a impostorilor aciuaţi ca “observatori” în serviciile secrete.

Misiunea acoperiţilor a constat în a împinge partenerii străini în braţele unor asemenea protectori. Mişcarea nu a fost însă prea inteligent gândită, deoarece şI unii şI alţii erau, în marealor majoritate, angajaţi în soldaunor servicii străine. câtorva, care au devenit figuri importante, dar şI controversate în lumea afacerilor, li s-au deschis porţile palatelor Cotroceni sau Victoria. A fost astfel atins primul dintre obiectivele urmărite prin ei de către serviciile pentru care lucrau: penetrarea centrelor supreme ale deciziilor politice. Aşa au ajuns să aibă legitimaţii de consilieri ai Administraţiei Prezidenţiale sau ai Guvernului persoane cu multipla cetăţenie şI agenţi ai mai multor servicii. Aşa s-a ajuns la “încoronarea” prinţilor Banatului şI Moldovei, a “regilor” apelor, pădurilor, tutunului, la înobilarea “baronilor” de plaiuri şi la mandarinizarea şI medievalizarea administraţiei publice.

Printre agenţii serviciilor străine care au parvenit sub protecţia oferită de politicienii pe care i-au corupt, sub control extern, se numără şI unul dintre cei mai valoroşi informatori ai Mossad-ului în lumea arabă. O să-l numim convenţional “Abu Aman”. De origine iordaniană, cu studiile făcute în Egipt, Abu Aman s-a înrolat în reţeaua de susţinere financiară a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, unde s-a ocupat cu traficul de armament ca sursă de finanţare a “cauzei palestiniene”. O cauză care, într-o perioadă neagră a secolului XX, a generat una dintre cele mai active şI mai periculoase ramuri ale terorismului internaţional.

Abu Aman a făcut afaceri şI în România, dar a intrat în conflict cu legea înurma implicării sale într-un furt şI a unei operaţiuni de spălare de bani. Autorităţile române i-au blocat viza de călătorie dar, la intervenţia lui Yasser Arafat, i s-a ridicat interdicţia. Intervenţia liderului palestinian a fost confirmarea certă a naturii şI scopurilor afacerilor lui Abu Aman.

Serviciile secrete britanice au documentat activitaţile clandestine ale lui Abu Aman privind vânzarea de arme Irakului (supus în acea perioadă embargoului internaţional) şI i-au propus să-l exonereze de răspundere penală în schimbul înregimentării ca informator. După ce l-au “descărcat de informaţii”, serviciile britanice i-au negociat predarea la Mossad, aflat în permanentă căutare de agenţi cu posibilităţi în staff-ul OEP. La Mossad se spunea într-o vreme că Abu Aman era “cea mai bună sursă în lumea arabă”.

După 1989, Abu Aman şi-a văzut visul cu ochii. Înarmat cu o strategie bine adaptată la realităţile româneşti, a fost dirijat să iniţieze mari operaţiuni de corupţie şipunere în dependenţă a unor politicieni din întreg spectrul politic ca bază a dezvoltării afacerilor. În acelaţi timp, s-a ocupat în mod special de finanţarea campaniilor unui partid considerat antisemit.

Pentru a nu da de bănuit, Abu Aman a sponsorizat modernizarea unui spital şI a intrat în parteneriat cu persoane aşa zis respectabile din lumea afacerilor. Cu ocarte de vizită aparent onorabilă, Abu Aman s-a înfruptat din tortul marilor privatizări”pe un leu”, a încercat devalizarea unui club de fotbal, a tras tunuri şI ţepe pe unde a putut, nu şi-a onorat angajamentele faţă de statul romăn… dar continuă să prospere. Politicienii corupţi stau şI ei bine mersi în fişierele serviciilor străine unde Abu Aman i-a descărcat de povara trădării.

Cei interesaţi de identitatea personajului Abu Aman trebuie să înţeleagă că importante raţiuni – în primul rând grija de a nu-i pune viaţa în pericol – ne împiedică să o dezvăluim. Autorităţile competente ale statului cunosc însă cazul şI, probabil, veghează. Veghează pe când Abu Aman demolează şI valorifică la fier vechi o mare întreprindere, fostă de top pe plan internaţional, acum trecută la categoria “reconversie funcţională din construcţie industrială în spaţii comerciale şI de servicii”.

Te-ai prins cine este personajul pe care generalul Aurel I. Rogojan l-a numit “Abu Aman”?

(Cartea “Fereastra serviciilor secrete” a aparut luna aceasta, la editura Compania)

Intrebarea de ghici ciuperca cine crede ca sta mai bine la umbra mai multor steaguri straine e de nota 10! Iata personajul, conform unor anchete de presa si a unui PR facut de revista Flacara:

Fathi Taher – sponsor al terorismului, colaborator al  Securităţii şi om de afaceri

Aparent, Fathi Taher, om de afaceri, de origine palestiniană, nu ar avea nevoie de nici o prezentare. Conform unor estimări, averea sa personală depăşeşte 350 milioane de euro, afacerile sale interesând domeniile industriei, turismului, imobiliar, alimentar etc.

Aflat ani de-a rândul în preajma potentaţilor zilei a construit un imperiu. Este un imperiu periculos, o construcţie toxică. Merită dezvăluită.

Începuturi româneşti

Anii 70-80 ai secolului trecut au adus în România un flux important de arabi din diferite ţări ale Orientului Apropiat, sub diferite motive. Studenţi, oameni de afaceri, ofiţeri care se instruiau în secret în armata română, diplomaţi, ziarişti. A fost o politică încurajată de Nicolae Ceauşescu, în scopul atragerii petrodolarilor şi al favorizării exportului de produse româneşti pe pieţele din Orient. În 1980 apare Fathi Taher, care era angajat la firma lui Ghanim Al Qutub, cetăţean palestinian stabilit în Emiratele Arabe Unite. Întrucât afirma că este un fel de reprezentant neoficial al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, condusă de Yaser Arafat, a intrat în atenţia Securităţii. Sediul firmei de la Hotelul Bucureşti ap.1248, a fost înţesat cu tehnică de ascultare, stabilindu-se că Taher ar putea fi atras la colaborare. În acelaşi timp s-a documentat că Fathi Taher trimitea sume de bani către organizaţia lui Arafat. Ceauşescu avea relaţii foarte bune cu O.L.P-ul, considerată de SUA şi Statele occidentale drept o organizaţie teroristă, dar pe teritoriul României, membrii sau simpatizanţii săi erau strict controlaţi de Securitate. Pe scurt, Taher a fost contactat de ofiţeri de la U.M.0330, care răspundeau de comerţul  exterior şi protocol. A acceptat să colaboreze propunându-le ofiţerilor o afacere în urma căreia s-ar fi  câştigat circa 380.000 dolari, o cifră însemnată la vremea respectivă. A primit mărfuri pe care urma să le desfacă  în diferite ţări arabe în contravaloarea sumei, după care a dispărut. A fost dat în urmărire de Securitate, dar a reuşit să fugă în Grecia şi s-a întors după revoluţie, pozând într-o victimă a organelor represive comuniste.

Primul tun postdecembrist

În Grecia, şeful organizaţiilor teroriste palestiniene reuşise să intre în legătură cu armatorul Katunis. După ce s-a întors în ţară, analizând teritoriul mlăştinos al politicii româneşti a intrat în legătură cu cel care avea să devină eminenţa cenuşie a marilor combinaţii-Viorel Hrebenciuc. A reuşit să-i vândă lui Katunis o parte a flotei româneşti, pe sub nasul său, cu complicitatea autorităţilor.

În umbra înaltei politici

Începe  să prindă gustul puterii, pe măsură ce Hrebenciuc avansa pe scena politică, reuşind să-l capteze în grupul său de interese pe ziaristul Dumitru Tinu, directorul ziarului „Adevărul”. Achiziţionează firmele Kandia şi Excelent, pe care ulterior le va vinde cu un profit foarte bun. Pentru a-şi consolida legăturile din M.A.I se asociază cu Nicolae Badea, acţionar principal la Clubul Dinamo, alături de care va cumpăra Uzinele Griviţa în anul 2003, prima firmă Griro. Este de prisos să spunem că Uzinele Griviţa sunt aproape puse pe butuci.

Cucereşte, distruge, înşală

Cam asta ar fi deviza sub care se desfăşoară multe afaceri în România. În anul 2007 o firmă din Arabia Saudită, ALL Amab Contracting Company,  depune o ofertă de 120 milioane de euro pentru preluarea Uzinei Electroputere Craiova. Oferta este sprijinită oficios de Hrebenciuc şi  oficial de Bogdan Olteanu, în perioada respectivă preşedinte al Camerei Deputaţilor, tânăra speranţă  PNL. În spatele afacerii Tuher. De prisos să mai spunem că statul nu a primit decât 2,3 milioane de euro, restul fiind vagi promisiuni de mărire a capitalului social al întreprinderii cu 35 milioane de euro. Nu ne vom referi la preluarea clubului Rapid direct, pentru a sublinia că Taher a fost într-o oarecare măsură uşor ţepuit de Copos. Aproape necunoscut este un alt „tun” al lui Taher şi anume achiziţionarea fabricii de la Moreni, care are un patrimoniu de 320 ha. Promisiunea a fost că va dezvolta un parc industrial. Bineînţeles că a construit un hotel, o pistă pentru A.T.V-uri şi intenţionează să facă alte construcţii imobiliare. La Electroputere are în plan să dărâme o parte din fabrică şi să construiască un Mall.

Dincolo sau deasupra legii

S-a scris mult, dar autorităţile nu s-au ocupat de celebrul Fathi Taher. Îşi ascute gheruţele în tihnă. Aşteaptă alte „tunuri”, alţi fraieri. Am povestit că era prieten cu Dumitru Tinu. Se pare că s-au certat în urmă cu câţiva ani, într-o dimineaţă de 1 ianuarie, chiar la Hotelul Marriott. Apoi, Tinu a plecat cu maşina spre Valea Prahovei. La Româneşti, pe un drum drept şi uscat, maşina a derapat într-un şanţ şi Tinu a murit. Oare ce ar fi putut spune despre Taher?

George Dora

Adevarul: Controversatul Fathi Taher transformă uzina Electroputere în mall

Odată unul dintre cei mai mari producători de echipamente electrice şi locomotive din Europa, uzina craioveană se stinge uşor. Producţia de locomotive a devenit o amintire, Taher fiind interesat doar de activele şi terenurile societăţii. Deşi la privatizare arabii au promis că vor face din companie un gigant internaţional şi că interesul lor este legat de producţia de locomotive, acum o parte din fabrică va deveni mall.

Anunţul a fost făcut de primarul interimar al Craiovei, Mărinică Dincă. „Structura uneia dintre hale, care va fi vândută, va rămâne aceeaşi, numai că la interior va fi amenajată ca şi un mall, care va ocupa circa 20 la sută din suprafaţa fabricii. Aşteptăm ca asemenea tranzacţii să fie încheiate şi cu furnizori ai Ford care se stabiliesc în Craiova, pentru că acolo au toate utilităţile“, a declarat Dincă.

Uzina este controlată de compania saudită Al-Arrab (86,28% din capital) şi administrată de omul de afaceri Fathi Taher. La privatizare, arabii au promis că vor transforma Electro într-un gigant internaţional care să fie capabil să concureze cu celelalte companii internaţionale de pe piaţă şi că interesul lor este legat de producţia de locomotive. La aproape trei ani de atunci, compania şi-a redus drastic vânzările de vehicule feroviare, mai multe linii de producţie au fost închise, în prezent producând doar transformatoare de putere.

Promisiuni încălcate

Saudiţii de la Al Arrab Contracting Company, care are ca obiect de activitate imobiliarele şi construcţiile, promiseseră că vor dezvolta fiecare capacitate de producţie, vor menţine cele 2.600 de locuri de muncă şi vor angaja cinci-şase sute de tineri. Dintre cele şapte societăţi comerciale în care s-a divizat Electroputere, uzina mai are doar patru divizii de producţie. Fondată în 1949, Electroputere, cel mai mare producător de echipamente pentru domeniul energetic şi transport feroviar, este în prezent pe butuci.

În numai doi ani saudiţii au comasat o serie de activităţi, au făcut o parte din investiţiile promise la privatizare, dar au şi concediat peste 500 de salariaţi. „Criza este de vină“, afirmă conducerea societăţii care intenţionează să mai lase fără lucru alţi 500 de salariaţi. Deşi activitatea fabricii a fost restrânsă la cota de avarie, Taher a cumpărat în contul Electroputere, acum un an şi jumătate, un teren în Mogoşoaia pentru care a plătit 14 milioane de euro, care acum valorează mai puţin de 1,5 milioane de euro.

Vând terenurile

Al Arrab s-a gândit să reorganizeze societatea. Un prim pas este vânzarea a 30 de hectare din cele pe 62 pe cât se întinde uzina. Oficial, intenţia lui Taher, investit ca preşedinte de saudiţi, este să vândă din active şi să scape de Fisc, însă surse din anturajul său susţin că acesta intenţionează să vândă terenurile şi halele la fier vechi şi să construiască un cartier rezidenţial în care va fi inclus şi mall-ul. Adrian Dumitriu, directorul uzinei, declara că societatea mai are nevoie doar de 30 de hectare:„Noi avem nevoie doar de circa 30 de hectare. Ce este în exces vrem să vindem investitorilor care vor să colaboreze cu Ford sau chiar companiei Ford“.

Noul patronat ar fi investit până acum circa 53 milioane de euro în capitalul de lucru şi în dotări. Electroputere a încheiat anul trecut cu pierderi de aproximativ 40 de milioane de lei, iar datoriile totale la sfârşitul lui 2009 au ajuns la 96 de milioane de euro. Uzina datorează bugetului 114 milioane de lei, iar Fiscul şi Direcţia de Taxe şi Impozite Craiova au început executarea silită, punând sub sechestru clădirile şi terenurile uzinei.

Vrea să pună mâna şi pe CFR Marfă

Fathi Taher este unul dintre intermediarii vânzării fabricii Electroputere către compania arabă. La momentul privatizării el susţinea că Electroputere este o afacere bună, pentru că în Arabia Saudită se fac investiţii masive în domeniu şi că nu este vorba de o afacere prin care s-a urmărit achiziţionarea terenurilor de la Craiova, ci de interesul unor investitori arabi pentru fabrica de locomotive.

“Am fost interesat şi separat dar şi cu al Arrab, care este partenerul nostru din orient de 80 de ani. Sunt interesat de locomotive, pentru că în Orient se fac investiţii mari în locomotive, în cale ferată. De aicea interesul acesta mare de la Craiova. Laminorul, Gliro nu că ar fi greşit cu imobiliare ce face Ţiriac la Braşov e foarte bine. M-au întrebat cum e acolo, le-am spus că merită să vină, dar nu sunt eu cumpărătorul”, declara Taher la 9 iulie 2007. La câteva luni după privatizarea Electroputere Taher a fost numit de saudiţii Al – Arrab preşedintele Consiliului de administraţie al societăţii craiovene. La puţin timp el a anunţat că intenţionează să cumpere şi CFR Marfă.

Taher, omul lui Arafat

Controversatul om de afaceri Fathi Taher, de naţionalitate palestiniană, cu triplă cetăţenie – română, iordaniană şi greacă a sosit în România în anii ’70, când a şi intrat în coflict cu autorităţile drept pentru care i-a fost reţinut paşaportul. Se spune că pentru el ar fi intervenit pe lângă Nicolae Ceauşescu chiar Yasser Arafat. Asta l-a scăpat de necazuri pe Taher care a putut să-şi vadă în continuare nestingherit de obţinerea de fonduri destinate Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei.

Pentru a fi mai credibil şi-a luat şi o nevastă din România, iar cartea sa de vizită de fost colaborator al mai multor servicii secrete (KGB, Mossad, CIA) mascate în spatele unor afaceri cu sau de export de ciment şi cherestea, potrivit presei din România, l-a propulsat în atenţia liderilor PDSR, la începutul anilor ’90. În acea perioadă începe şi conflictul său cu Traian Băsescu. Este vorba de perioada când Taher intermediază vânzarea Flotei către armatorul grec Katonis, de sub nasul lui Traian Băsescu, sub comanda lui Nicolae Văcăroiu.

Fostul ministru liberal al Transporturilor, Ludovic Orban, declara la un moment dat că strategia de privatizare a colosului CFR Mafră a fost elaborată de consorţiul juridic“Deloitte & Boştină şi Asociaţii”, aceasta de pe urmă fiind casa de avocatură care a asistat juridic grupul Al-Arrab în demersul de a prelua uzina Electroputere.

Craiova are două mall-uri neterminate

Lucrările la cele două mall-uri aflate în construcţie în Craiova sunt stopate în prezent. Deşi West Gate Center, situat lângă Pic, se află în stadiul cel mai avansat, compania proprietară, Immoeast, nu a anunţat când va relua execuţia centrului comercial.Celălalt mall din Bănie, Adora, de pe strada Caracal, se află deocamdată la stadiul de fundaţie. Dezvoltatorul Sonae Sierra a anunţat inaugurarea mall-ului în 2012 deşi încă nu a găsit resursele financiare necesare pentru demararea lucrărilor.

30 aprilie 2010 |  Autori: Irma Huculici, Bogdan Marica

Si un PR penibil din regretata revista Flacara:

Un iordanian cucerește România – Fathi Taher, de la Ceaușescu la Rapid

Fathi Taher este cetățean iordanian de origine palestiniană, venit în România, ca să facă afaceri, în 1970, pe când avea în jur de 20-22 de ani. În toamna lui 1988, Taher pleacă acasă, și se întoarce în România, la începutul lui 1991. Afacerile intermediate de Taher, ca reprezentant al Kuwaitului în România, se derulau prin intermediul Departamentului de Comerț Exterior.

A început prin a cumpăra îmbrăcăminte confecționată, la comandă, ca să respecte principiile musulmane, pentru Kuwait. Fathi Taher este cel care s-a ocupat și care a reușit să deschidă pentru prima dată un stand al Kuwaitului la Romexpo, fapt consumat în 1976. La deschiderea expoziției a dat mâna cu Nicolae Ceaușescu care, însoțit de alaiul caracteristic, a venit să vadă expoziția. L-a mai întâlnit pe Ceaușescu, în timpul vizitei făcute de acesta în Kuwait, când familia lui Taher, stabilită în această țară arabă, a făcut parte dintre oficialitățile gazdă. Deși nominalizat în Top 100, cei mai bogați oameni de afaceri, și totodată cel mai bogat arab cu afaceri în România, Taher zice că nu știe exact care este valoarea averii sale. De notat este faptul că afacerile pe care le derulează Fathi Taher nu vizează doar România, acesta rulând investiții și producând beneficii în Arabia Saudită, în Kuwait, dar și în Irak și Egipt. „Valoarea unui om este dată de cum știe să facă bani, nu de câți bani are efectiv“, zice Taher.

Prima firmă a lui Taher în România a fost de la bun început una de succes. Afacerile derulate de iordanian, imediat după ce a revenit în România, prin Taher Investments Group, s-au concretizat în: Școala Româno-Americană din Pipera, Hotelul Marriott, AIG România SA. Pe lângă afaceri, bunele relații cu personaje importante și influente pe scena economică și politică (îi numim doar pe câțiva dintre apropiații lui Taher: Becali, Dumitru Tinu, și ziarul Adevărul, Viorel Hrebenciuc și o bună parte dintre liderii de vârf ai PSD, oamenii de afaceri George Păunescu, Mitică Dragomir, Constantin Toma, Nicolae Badea), i-au adus notorietate, prestigiu de om de afaceri și bani, foarte mulți bani.

Iordanianul Fathi Taher și-a extins afacerile în România pe trei planuri, pe care Taher le numește DIVIZII: prima, continuarea celor începute din perioada comunistă, cu materii prime, și, pe cale de consecință, după ce România a trecut în epoca economiei de piață, industria, în adevăratul sens al cuvântului, așa că Taher a cumpărat, pe rând, Laminorul din Roman, fabrica de ciocolată Kandia-Excelent, Petrom Aviation, adică divizia de combustibil pentru avioane, dar și Griro, companie cu renume și tradiție în producția de utilaje pentru industria chimică, petrochimică și nucleară. Una dintre ultimele achiziții ale lui Taher a fost Electroputere Craiova. Taher zice că industria românească are perspective și că orice investitor inteligent ar trebui să bage bani în fabricile și uzinele lui Ceaușescu. Al doilea plan de investiții, al celui mai bogat arab din România, este piața imobiliară, sau mai simandicos spus divizia de real estate. Taher spune că investițiile lui în domeniul imobiliar nu au ca scop specula imobiliară. „Nu am cumpărat ca să vindem când crește prețul zonei, ci am cumpărat pentru că respectivele terenuri sunt parte ale planurilor mele de viitor”. Una dintre realizări este campusul Școlii Americane, aflat în construcție la 60 de kilometri de București, în zona Mija, care include și o zonă turistică, dar și una industrială. Investiția declarată este de 250 de milioane de euro, iar Fathi Taher este asociat, ca partener, cu Constantin Toma, președintele de la Omniasig. În paranteză trebuie spus că prețul terenului de la Mija a crescut, din momentul în care a fost cumpărat de Taher, și până azi, cu 300 la sută.

Taher a mai investit 28 de milioane de euro în cumpărarea scheletului construcției unde ulterior a fost finisat primul hotel al lanțului Marriott, din România. În prezent Marriott a fost evaluat la 150 milioane de euro, iar Taher deține, în ciuda tuturor speculațiilor despre o posibilă schimbare de acționariat, tot 33 la sută din acțiuni.

Taher, în ciuda afacerilor pe picior mare, nu este nici cetățean român (și zice că nici nu vrea cetățenie română), nici rezident în România. Familia (soția și două fiice) și domiciliul oficial sunt în Atena. De ce: pentru că atunci când se duce acasă, este ca și cum s-ar duce în concediu! Soția lui Taher, Doina, este româncă. După căsătorie, a trecut la religia soțului. În consecință, respectă principiile musulmane, și trăiește retrasă, în umbra soțului, după regula: „Bărbatul duce casa, iar onoarea casei o face femeia“. Soția și fiica cea mică stau mai mult la Londra, în timp ce fiica cea mare, Suzane Taher, i-a devenit partener de afaceri tatălui, fiind asociat și manager general la unele dintre firmele tatălui. Specialitatea ei: afacerile cu tutun și imobiliarele, unde, dacă este să dăm credit unor zvonuri de pe piața de imobiliare, a reușit câteva afaceri de mare clasă, cu profit de invidiat.

Înainte de relația de prietenie care îl leagă de Gigi Becali, a fost doar comerțul cu brânză, lapte și iaurt de oaie, și încă de pe vremea lui Ceaușescu, în anii ‘75-’80. Taher l-a ajutat pe tatăl lui Gigi, Tase Becali, să-și dezvolte afacerea cu brânză de oaie și carne de berbec. Cum? Îndemnând toată arabimea din București și nu numai să cumpere carne de oaie, din Pipera, de la Tase Becali. Se poate spune că Becali i-a întors serviciile, pentru că i-a fost mentor lui Taher în ceea ce privește investițiile în piața imobiliară. Chiar mai mult, fiica lui Fathi Taher se poate spune că pășește pe urma afacerilor lui Gigi, în ceea ce privește imobiliarele.

Intrat într-un con de umbră, după ce numele său a fost vehiculat în multe scandaluri financiare (asupra cărora nu vom reveni), Fathi Taher a dat, în primăvara aceasta, o adevărată lovitură mediatică, prin preluarea Clubului Rapid. Statistic vorbind despre Taher, Clubul Rapid și negocierile dintre Copos și iordanian, s-au scris mii de texte (comentarii TV, texte pe siturile de specialitate, în ziare, ca să nu mai vorbim de speculații și comentariile celor interesați de subiect).

Una peste alta, Taher a cumpărat participarea sa la FC Rapid, adică 80 la sută din toate drepturile și obligațiile Clubului, cu 16 milioane de euro, bani care au trecut din contul lui în contul lui George Copos. Acesta din urmă, conform clauzelor contractuale, poate uza de banii respectivi, în câteva etape.

Cum a ajuns Taher să preia Rapidul? Iordanianul povestește el singur: „Am fost plecat din România în vacanța de iarnă și, când m-am întors, la începutul anului, am aflat că domnul Copos a scos Rapidul la vânzare. Nu vă imaginați că a dat anunț la ziar, era o informație care circula exclusiv în anumite medii. Colaboratorii mei de la Griro mi-au zis: „De ce să nu-l luăm noi?“, știută fiind vechea afinitate între Griro și Rapid – „Rapidul a plecat de la Grivița Roșie în 1923. De la această idee a plecat discuția cu Copos care, o să vă mirați, m-a contactat el pe mine, după ce indirect i-am comunicat interesul meu și al Griro pentru Rapid“. Nu ne-am dus noi la el, propunerea a venit din partea dânsului. Au existat ceva neînțelegeri, dar eu l-am înțeles pe Copos, Copos era asimilat cu Rapidul, dar anunța și plângea la televizor că nu găsește un proprietar. Una e la nuntă, alta e la divorț, oamenii în general se îndrăgostesc repede, dar când e vorba să se despartă e mai greu, discuțiile sunt mai lungi. Avea momente când vroia, momente când nu a mai vrut, era și el supărat și afectat. Nu am văzut niciodată o problemă în asta, l-am înțeles și i-am acceptat toate toanele”.

Dacă ar fi să întocmim un rezumat al tuturor declarațiilor de presă făcute de Taher referitoare la achiziția clubului Rapid și la planurile lui de viitor, acestea sună extrem de bine. Fathi Taher susține că nu a preluat Rapidul pentru a face bani, ci performanță. „Vreau să duc valoarea Clubului la cel puțin 200 de milioane de euro” – zice Taher.

Din punct de vedere tehnic, contractul dintre Copos și Taher prevede anumite avantaje clare pentru Clubul Rapid. Noul proprietar are obligația de a investi anual în Club sume prestabilite de bani, apoi va trebui să modernizeze și să refacă stadionul. Taher a reușit să obțină concesionarea terenului pe care este amplasat stadionul de la Ministerul Transporturilor, ca urmare a ofertei de investiții pe care acesta a făcut-o. Concret, acesta afirmă că va construi un nou stadion, tot în Giulești..

În loc de concluzie, Taher a spus: „Rapidul de acum este foarte departe de ceea ce îmi doresc eu, voi avea mult de muncă. Sunt dispus să investesc bani mulți în tot ceea ce înseamnă Divizia Rapid!

Copos, investitor la Marea Moartă

„Fathi Taher este mai puternic financiar ca mine, are o cifră de afaceri de 500 de milioane de euro anual, are 20.000 de angajați și cred că va putea face mai mult decât mine la Rapid“, spunea George Copos, după ce a semnat, în favoarea lui Taher, actele de vânzare ale Clubului Rapid.

Union Bank, a lui Fathi Taher, în parteneriat cu o firmă de investiții a lui Copos, vor finanța construcția unui hotel de cinci stele pe malul Mării Moarte. Copos va împărți cu Taher beneficiile. Practic, George Copos este primul român care face investiții în Iordania.

Misterul Dumitru Tinu

După moartea lui Dumitru Tinu, la 1 ianuarie 2003, presa a speculat faptul că Taher a fost ultima persoană care l-a văzut pe ziarist în viață. Întâlnirea s-ar fi consumat la Marriott.

Recent, Taher, care nu a mai vorbit niciodată despre aceste lucruri, a spus: „Nu eram în țară când a murit Tinu. Eram în Maroc. Am fost prieten bun, foarte bun cu Tinu. A fost o relație frățească… Toate comentariile, speculațiile despre legături oculte între mine și Tinu, via Hrebenciuc, au fost doar povești fantasmagorice! În plus, faptul că nu am vrut să comentez niciodată acest subiect, nu a făcut decât să alimenteze speculațiile. Trebuie și ziariștii să mănânce, nu?“

Nota Ziaristi Online: Raspunsul la ultima intrebare il stiu, cu siguranta, in ce priveste felul de mancare, cei de la Flacara