duminică, 29 decembrie 2013

CTP-TAHER

“Fereastra Serviciilor Secrete”, lucrarea gen (r) SRI Aurel Rogojan, da o noua bomba in si de presa: miliardarul din spatele lui Bogdan Chirieac si Cristian Tudor Popescu, omul care i-a imbogatit pe cei doi mafaldisti de Dambovita si se spune ca este ultima persoana care l-a vazut pe Dumitru Tinu viu, un devalizator “de frunte” al Romaniei, este agent MOSSAD – nimeni altul decat iordanianul Fahti Taher (foto sus, in tribuna Rapid, alaturi de jurnalista Floriana Jucan).
Intr-un articol publicat ieri de Valentin Zaschevici in Jurnalul National, ziaristul profesionist, intreaba, din titlu, provocator:
Ghici cine e spionul care i-a vândut pe palestinieni Mossad-ului şi dă tunuri peste tunuri în România?
Il reproducem mai jos si venim apoi cu completari biografice din surse deschise:
Abu Aman este pseudonimul unui foarte prosper om de afaceri arab, agent al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei care a defectat în anii ’80 în favoarea Mossad-ului. Personajul este destul de activ în viaţa publică românească şi are legături, de 20 de ani, în cercurile înalte ale puterii. Dezlegaţi ghicitoarea: Cine e în realitate Abu Aman? Comentaţi şi argumentaţi.
Generalul (r) Aurel I. Rogojan ne oferă şansa de a dezlega nişte ghicitori captivante. El dezvăluie, în cartea sa “Fereastra serviciilor secrete”, câteva taine ale spionajului şi contraspionajului. Cititorul va întâlni fapte din istoria contemporană a României orchestrate de agenţi străini sau de scursuri ale serviciilor de informaţii române. Scandaluri, crahuri bancare, privatizări frauduloase au în spate spioni, “cârtiţe”, “conserve” sau cum vreţi să le spuneţi. Astăzi vă prezentăm caracterizarea lui “Abu Aman” – pseudonim care ascunde identitatea unui foarte prosper om de afaceri arab, agent al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei care a defectat în anii ’80 în favoarea Mossad-ului. Personajul este destul de activ în viaţa publică românească şi are legături, de 20 de ani, în cercurile înalte ale puterii. Aşadar, pătrundeţi pe fereastra serviciilor secrete şI dezlegaţi ghicitoarea: Cine e cu adevărat Abu Aman?
Excomunicaţii din noile “servicii de informaţii” care au acceptat să se lanseze în afaceri pe cont propriu şi/sau ca ofiţeri acoperiţi au fost nişte mari naivi. Cum mai puteau ei să fie ofiţeri acoperiţi ai noilor servicii după o carieră notorie în “odioasa Securitate”? Unii au cochetat cu improvizaţia antiprofesională ce se oferea ca alternativă de supravieţuire. Cei mai mulţi nu au fost deloc ajutaţi să se lanseze în noul lor orizont. Au încropit afaceri mai mari sau mai mici, în parteneriat cu fostele lor reţele operative – secrete sau oficiale, cetăţeni români sau străini. Aceştia din urmă aveau deprinderi exersate ca “afacerişti clandestini” ai Epocii de Aur. Pentru ei, intrarea într-o aparentă legalitate a însemnat deschiderea unor perspective de nesperată prosperitate. Cu condiţia să accepte protecţia unor politicieni şI a impostorilor aciuaţi ca “observatori” în serviciile secrete.
Misiunea acoperiţilor a constat în a împinge partenerii străini în braţele unor asemenea protectori. Mişcarea nu a fost însă prea inteligent gândită, deoarece şI unii şI alţii erau, în marealor majoritate, angajaţi în soldaunor servicii străine. câtorva, care au devenit figuri importante, dar şI controversate în lumea afacerilor, li s-au deschis porţile palatelor Cotroceni sau Victoria. A fost astfel atins primul dintre obiectivele urmărite prin ei de către serviciile pentru care lucrau: penetrarea centrelor supreme ale deciziilor politice. Aşa au ajuns să aibă legitimaţii de consilieri ai Administraţiei Prezidenţiale sau ai Guvernului persoane cu multipla cetăţenie şI agenţi ai mai multor servicii. Aşa s-a ajuns la “încoronarea” prinţilor Banatului şI Moldovei, a “regilor” apelor, pădurilor, tutunului, la înobilarea “baronilor” de plaiuri şi la mandarinizarea şI medievalizarea administraţiei publice.
Printre agenţii serviciilor străine care au parvenit sub protecţia oferită de politicienii pe care i-au corupt, sub control extern, se numără şI unul dintre cei mai valoroşi informatori ai Mossad-ului în lumea arabă. O să-l numim convenţional “Abu Aman”. De origine iordaniană, cu studiile făcute în Egipt, Abu Aman s-a înrolat în reţeaua de susţinere financiară a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, unde s-a ocupat cu traficul de armament ca sursă de finanţare a “cauzei palestiniene”. O cauză care, într-o perioadă neagră a secolului XX, a generat una dintre cele mai active şI mai periculoase ramuri ale terorismului internaţional.
Abu Aman a făcut afaceri şI în România, dar a intrat în conflict cu legea înurma implicării sale într-un furt şI a unei operaţiuni de spălare de bani. Autorităţile române i-au blocat viza de călătorie dar, la intervenţia lui Yasser Arafat, i s-a ridicat interdicţia. Intervenţia liderului palestinian a fost confirmarea certă a naturii şI scopurilor afacerilor lui Abu Aman.
Serviciile secrete britanice au documentat activitaţile clandestine ale lui Abu Aman privind vânzarea de arme Irakului (supus în acea perioadă embargoului internaţional) şI i-au propus să-l exonereze de răspundere penală în schimbul înregimentării ca informator. După ce l-au “descărcat de informaţii”, serviciile britanice i-au negociat predarea la Mossad, aflat în permanentă căutare de agenţi cu posibilităţi în staff-ul OEP. La Mossad se spunea într-o vreme că Abu Aman era “cea mai bună sursă în lumea arabă”.
După 1989, Abu Aman şi-a văzut visul cu ochii. Înarmat cu o strategie bine adaptată la realităţile româneşti, a fost dirijat să iniţieze mari operaţiuni de corupţie şipunere în dependenţă a unor politicieni din întreg spectrul politic ca bază a dezvoltării afacerilor. În acelaţi timp, s-a ocupat în mod special de finanţarea campaniilor unui partid considerat antisemit.
Pentru a nu da de bănuit, Abu Aman a sponsorizat modernizarea unui spital şI a intrat în parteneriat cu persoane aşa zis respectabile din lumea afacerilor. Cu ocarte de vizită aparent onorabilă, Abu Aman s-a înfruptat din tortul marilor privatizări”pe un leu”, a încercat devalizarea unui club de fotbal, a tras tunuri şI ţepe pe unde a putut, nu şi-a onorat angajamentele faţă de statul romăn… dar continuă să prospere. Politicienii corupţi stau şI ei bine mersi în fişierele serviciilor străine unde Abu Aman i-a descărcat de povara trădării.
Cei interesaţi de identitatea personajului Abu Aman trebuie să înţeleagă că importante raţiuni – în primul rând grija de a nu-i pune viaţa în pericol – ne împiedică să o dezvăluim. Autorităţile competente ale statului cunosc însă cazul şI, probabil, veghează. Veghează pe când Abu Aman demolează şI valorifică la fier vechi o mare întreprindere, fostă de top pe plan internaţional, acum trecută la categoria “reconversie funcţională din construcţie industrială în spaţii comerciale şI de servicii”.
Te-ai prins cine este personajul pe care generalul Aurel I. Rogojan l-a numit “Abu Aman”?
(Cartea “Fereastra serviciilor secrete” a aparut luna aceasta, la editura Compania)
Intrebarea de ghici ciuperca cine crede ca sta mai bine la umbra mai multor steaguri straine e de nota 10! Iata personajul, conform unor anchete de presa si a unui PR facut de revista Flacara:
Fathi Taher – sponsor al terorismului, colaborator al  Securităţii şi om de afaceri
Aparent, Fathi Taher, om de afaceri, de origine palestiniană, nu ar avea nevoie de nici o prezentare. Conform unor estimări, averea sa personală depăşeşte 350 milioane de euro, afacerile sale interesând domeniile industriei, turismului, imobiliar, alimentar etc.
Aflat ani de-a rândul în preajma potentaţilor zilei a construit un imperiu. Este un imperiu periculos, o construcţie toxică. Merită dezvăluită.
Începuturi româneşti
Anii 70-80 ai secolului trecut au adus în România un flux important de arabi din diferite ţări ale Orientului Apropiat, sub diferite motive. Studenţi, oameni de afaceri, ofiţeri care se instruiau în secret în armata română, diplomaţi, ziarişti. A fost o politică încurajată de Nicolae Ceauşescu, în scopul atragerii petrodolarilor şi al favorizării exportului de produse româneşti pe pieţele din Orient. În 1980 apare Fathi Taher, care era angajat la firma lui Ghanim Al Qutub, cetăţean palestinian stabilit în Emiratele Arabe Unite. Întrucât afirma că este un fel de reprezentant neoficial al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, condusă de Yaser Arafat, a intrat în atenţia Securităţii. Sediul firmei de la Hotelul Bucureşti ap.1248, a fost înţesat cu tehnică de ascultare, stabilindu-se că Taher ar putea fi atras la colaborare. În acelaşi timp s-a documentat că Fathi Taher trimitea sume de bani către organizaţia lui Arafat. Ceauşescu avea relaţii foarte bune cu O.L.P-ul, considerată de SUA şi Statele occidentale drept o organizaţie teroristă, dar pe teritoriul României, membrii sau simpatizanţii săi erau strict controlaţi de Securitate. Pe scurt, Taher a fost contactat de ofiţeri de la U.M.0330, care răspundeau de comerţul  exterior şi protocol. A acceptat să colaboreze propunându-le ofiţerilor o afacere în urma căreia s-ar fi  câştigat circa 380.000 dolari, o cifră însemnată la vremea respectivă. A primit mărfuri pe care urma să le desfacă  în diferite ţări arabe în contravaloarea sumei, după care a dispărut. A fost dat în urmărire de Securitate, dar a reuşit să fugă în Grecia şi s-a întors după revoluţie, pozând într-o victimă a organelor represive comuniste.
Primul tun postdecembrist
În Grecia, şeful organizaţiilor teroriste palestiniene reuşise să intre în legătură cu armatorul Katunis. După ce s-a întors în ţară, analizând teritoriul mlăştinos al politicii româneşti a intrat în legătură cu cel care avea să devină eminenţa cenuşie a marilor combinaţii-Viorel Hrebenciuc. A reuşit să-i vândă lui Katunis o parte a flotei româneşti, pe sub nasul său, cu complicitatea autorităţilor.
În umbra înaltei politici
Începe  să prindă gustul puterii, pe măsură ce Hrebenciuc avansa pe scena politică, reuşind să-l capteze în grupul său de interese pe ziaristul Dumitru Tinu, directorul ziarului „Adevărul”. Achiziţionează firmele Kandia şi Excelent, pe care ulterior le va vinde cu un profit foarte bun. Pentru a-şi consolida legăturile din M.A.I se asociază cu Nicolae Badea, acţionar principal la Clubul Dinamo, alături de care va cumpăra Uzinele Griviţa în anul 2003, prima firmă Griro. Este de prisos să spunem că Uzinele Griviţa sunt aproape puse pe butuci.
Cucereşte, distruge, înşală
Cam asta ar fi deviza sub care se desfăşoară multe afaceri în România. În anul 2007 o firmă din Arabia Saudită, ALL Amab Contracting Company,  depune o ofertă de 120 milioane de euro pentru preluarea Uzinei Electroputere Craiova. Oferta este sprijinită oficios de Hrebenciuc şi  oficial de Bogdan Olteanu, în perioada respectivă preşedinte al Camerei Deputaţilor, tânăra speranţă  PNL. În spatele afacerii Tuher. De prisos să mai spunem că statul nu a primit decât 2,3 milioane de euro, restul fiind vagi promisiuni de mărire a capitalului social al întreprinderii cu 35 milioane de euro. Nu ne vom referi la preluarea clubului Rapid direct, pentru a sublinia că Taher a fost într-o oarecare măsură uşor ţepuit de Copos. Aproape necunoscut este un alt „tun” al lui Taher şi anume achiziţionarea fabricii de la Moreni, care are un patrimoniu de 320 ha. Promisiunea a fost că va dezvolta un parc industrial. Bineînţeles că a construit un hotel, o pistă pentru A.T.V-uri şi intenţionează să facă alte construcţii imobiliare. La Electroputere are în plan să dărâme o parte din fabrică şi să construiască un Mall.
Dincolo sau deasupra legii
S-a scris mult, dar autorităţile nu s-au ocupat de celebrul Fathi Taher. Îşi ascute gheruţele în tihnă. Aşteaptă alte „tunuri”, alţi fraieri. Am povestit că era prieten cu Dumitru Tinu. Se pare că s-au certat în urmă cu câţiva ani, într-o dimineaţă de 1 ianuarie, chiar la Hotelul Marriott. Apoi, Tinu a plecat cu maşina spre Valea Prahovei. La Româneşti, pe un drum drept şi uscat, maşina a derapat într-un şanţ şi Tinu a murit. Oare ce ar fi putut spune despre Taher?
Adevarul: Controversatul Fathi Taher transformă uzina Electroputere în mall
Odată unul dintre cei mai mari producători de echipamente electrice şi locomotive din Europa, uzina craioveană se stinge uşor. Producţia de locomotive a devenit o amintire, Taher fiind interesat doar de activele şi terenurile societăţii. Deşi la privatizare arabii au promis că vor face din companie un gigant internaţional şi că interesul lor este legat de producţia de locomotive, acum o parte din fabrică va deveni mall.
Anunţul a fost făcut de primarul interimar al Craiovei, Mărinică Dincă. „Structura uneia dintre hale, care va fi vândută, va rămâne aceeaşi, numai că la interior va fi amenajată ca şi un mall, care va ocupa circa 20 la sută din suprafaţa fabricii. Aşteptăm ca asemenea tranzacţii să fie încheiate şi cu furnizori ai Ford care se stabiliesc în Craiova, pentru că acolo au toate utilităţile“, a declarat Dincă.
Uzina este controlată de compania saudită Al-Arrab (86,28% din capital) şi administrată de omul de afaceri Fathi Taher. La privatizare, arabii au promis că vor transforma Electro într-un gigant internaţional care să fie capabil să concureze cu celelalte companii internaţionale de pe piaţă şi că interesul lor este legat de producţia de locomotive. La aproape trei ani de atunci, compania şi-a redus drastic vânzările de vehicule feroviare, mai multe linii de producţie au fost închise, în prezent producând doar transformatoare de putere.

Promisiuni încălcate
Saudiţii de la Al Arrab Contracting Company, care are ca obiect de activitate imobiliarele şi construcţiile, promiseseră că vor dezvolta fiecare capacitate de producţie, vor menţine cele 2.600 de locuri de muncă şi vor angaja cinci-şase sute de tineri. Dintre cele şapte societăţi comerciale în care s-a divizat Electroputere, uzina mai are doar patru divizii de producţie. Fondată în 1949, Electroputere, cel mai mare producător de echipamente pentru domeniul energetic şi transport feroviar, este în prezent pe butuci.
În numai doi ani saudiţii au comasat o serie de activităţi, au făcut o parte din investiţiile promise la privatizare, dar au şi concediat peste 500 de salariaţi. „Criza este de vină“, afirmă conducerea societăţii care intenţionează să mai lase fără lucru alţi 500 de salariaţi. Deşi activitatea fabricii a fost restrânsă la cota de avarie, Taher a cumpărat în contul Electroputere, acum un an şi jumătate, un teren în Mogoşoaia pentru care a plătit 14 milioane de euro, care acum valorează mai puţin de 1,5 milioane de euro.
Vând terenurile
Al Arrab s-a gândit să reorganizeze societatea. Un prim pas este vânzarea a 30 de hectare din cele pe 62 pe cât se întinde uzina. Oficial, intenţia lui Taher, investit ca preşedinte de saudiţi, este să vândă din active şi să scape de Fisc, însă surse din anturajul său susţin că acesta intenţionează să vândă terenurile şi halele la fier vechi şi să construiască un cartier rezidenţial în care va fi inclus şi mall-ul. Adrian Dumitriu, directorul uzinei, declara că societatea mai are nevoie doar de 30 de hectare:„Noi avem nevoie doar de circa 30 de hectare. Ce este în exces vrem să vindem investitorilor care vor să colaboreze cu Ford sau chiar companiei Ford“.
Noul patronat ar fi investit până acum circa 53 milioane de euro în capitalul de lucru şi în dotări. Electroputere a încheiat anul trecut cu pierderi de aproximativ 40 de milioane de lei, iar datoriile totale la sfârşitul lui 2009 au ajuns la 96 de milioane de euro. Uzina datorează bugetului 114 milioane de lei, iar Fiscul şi Direcţia de Taxe şi Impozite Craiova au început executarea silită, punând sub sechestru clădirile şi terenurile uzinei.
Vrea să pună mâna şi pe CFR Marfă
Fathi Taher este unul dintre intermediarii vânzării fabricii Electroputere către compania arabă. La momentul privatizării el susţinea că Electroputere este o afacere bună, pentru că în Arabia Saudită se fac investiţii masive în domeniu şi că nu este vorba de o afacere prin care s-a urmărit achiziţionarea terenurilor de la Craiova, ci de interesul unor investitori arabi pentru fabrica de locomotive.
Am fost interesat şi separat dar şi cu al Arrab, care este partenerul nostru din orient de 80 de ani. Sunt interesat de locomotive, pentru că în Orient se fac investiţii mari în locomotive, în cale ferată. De aicea interesul acesta mare de la Craiova. Laminorul, Gliro nu că ar fi greşit cu imobiliare ce face Ţiriac la Braşov e foarte bine. M-au întrebat cum e acolo, le-am spus că merită să vină, dar nu sunt eu cumpărătorul”, declara Taher la 9 iulie 2007. La câteva luni după privatizarea Electroputere Taher a fost numit de saudiţii Al – Arrab preşedintele Consiliului de administraţie al societăţii craiovene. La puţin timp el a anunţat că intenţionează să cumpere şi CFR Marfă.
Taher, omul lui Arafat
Controversatul om de afaceri Fathi Taher, de naţionalitate palestiniană, cu triplă cetăţenie – română, iordaniană şi greacă a sosit în România în anii ’70, când a şi intrat în coflict cu autorităţile drept pentru care i-a fost reţinut paşaportul. Se spune că pentru el ar fi intervenit pe lângă Nicolae Ceauşescu chiar Yasser Arafat. Asta l-a scăpat de necazuri pe Taher care a putut să-şi vadă în continuare nestingherit de obţinerea de fonduri destinate Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei.
Pentru a fi mai credibil şi-a luat şi o nevastă din România, iar cartea sa de vizită de fost colaborator al mai multor servicii secrete (KGB, Mossad, CIA) mascate în spatele unor afaceri cu sau de export de ciment şi cherestea, potrivit presei din România, l-a propulsat în atenţia liderilor PDSR, la începutul anilor ’90. În acea perioadă începe şi conflictul său cu Traian Băsescu. Este vorba de perioada când Taher intermediază vânzarea Flotei către armatorul grec Katonis, de sub nasul lui Traian Băsescu, sub comanda lui Nicolae Văcăroiu.
Fostul ministru liberal al Transporturilor, Ludovic Orban, declara la un moment dat că strategia de privatizare a colosului CFR Mafră a fost elaborată de consorţiul juridic“Deloitte & Boştină şi Asociaţii”, aceasta de pe urmă fiind casa de avocatură care a asistat juridic grupul Al-Arrab în demersul de a prelua uzina Electroputere.
Craiova are două mall-uri neterminate
Lucrările la cele două mall-uri aflate în construcţie în Craiova sunt stopate în prezent. Deşi West Gate Center, situat lângă Pic, se află în stadiul cel mai avansat, compania proprietară, Immoeast, nu a anunţat când va relua execuţia centrului comercial.Celălalt mall din Bănie, Adora, de pe strada Caracal, se află deocamdată la stadiul de fundaţie. Dezvoltatorul Sonae Sierra a anunţat inaugurarea mall-ului în 2012 deşi încă nu a găsit resursele financiare necesare pentru demararea lucrărilor.
30 aprilie 2010 |  Autori: Irma Huculici, Bogdan Marica
Si un PR penibil din regretata revista Flacara:
Un iordanian cucerește România – Fathi Taher, de la Ceaușescu la Rapid
Fathi Taher este cetățean iordanian de origine palestiniană, venit în România, ca să facă afaceri, în 1970, pe când avea în jur de 20-22 de ani. În toamna lui 1988, Taher pleacă acasă, și se întoarce în România, la începutul lui 1991. Afacerile intermediate de Taher, ca reprezentant al Kuwaitului în România, se derulau prin intermediul Departamentului de Comerț Exterior.
A început prin a cumpăra îmbrăcăminte confecționată, la comandă, ca să respecte principiile musulmane, pentru Kuwait. Fathi Taher este cel care s-a ocupat și care a reușit să deschidă pentru prima dată un stand al Kuwaitului la Romexpo, fapt consumat în 1976. La deschiderea expoziției a dat mâna cu Nicolae Ceaușescu care, însoțit de alaiul caracteristic, a venit să vadă expoziția. L-a mai întâlnit pe Ceaușescu, în timpul vizitei făcute de acesta în Kuwait, când familia lui Taher, stabilită în această țară arabă, a făcut parte dintre oficialitățile gazdă. Deși nominalizat în Top 100, cei mai bogați oameni de afaceri, și totodată cel mai bogat arab cu afaceri în România, Taher zice că nu știe exact care este valoarea averii sale. De notat este faptul că afacerile pe care le derulează Fathi Taher nu vizează doar România, acesta rulând investiții și producând beneficii în Arabia Saudită, în Kuwait, dar și în Irak și Egipt. „Valoarea unui om este dată de cum știe să facă bani, nu de câți bani are efectiv“, zice Taher.
Prima firmă a lui Taher în România a fost de la bun început una de succes. Afacerile derulate de iordanian, imediat după ce a revenit în România, prin Taher Investments Group, s-au concretizat în: Școala Româno-Americană din Pipera, Hotelul Marriott, AIG România SA. Pe lângă afaceri, bunele relații cu personaje importante și influente pe scena economică și politică (îi numim doar pe câțiva dintre apropiații lui Taher: Becali, Dumitru Tinu, și ziarul Adevărul, Viorel Hrebenciuc și o bună parte dintre liderii de vârf ai PSD, oamenii de afaceri George Păunescu, Mitică Dragomir, Constantin Toma, Nicolae Badea), i-au adus notorietate, prestigiu de om de afaceri și bani, foarte mulți bani.
Iordanianul Fathi Taher și-a extins afacerile în România pe trei planuri, pe care Taher le numește DIVIZII: prima, continuarea celor începute din perioada comunistă, cu materii prime, și, pe cale de consecință, după ce România a trecut în epoca economiei de piață, industria, în adevăratul sens al cuvântului, așa că Taher a cumpărat, pe rând, Laminorul din Roman, fabrica de ciocolată Kandia-Excelent, Petrom Aviation, adică divizia de combustibil pentru avioane, dar și Griro, companie cu renume și tradiție în producția de utilaje pentru industria chimică, petrochimică și nucleară. Una dintre ultimele achiziții ale lui Taher a fost Electroputere Craiova. Taher zice că industria românească are perspective și că orice investitor inteligent ar trebui să bage bani în fabricile și uzinele lui Ceaușescu. Al doilea plan de investiții, al celui mai bogat arab din România, este piața imobiliară, sau mai simandicos spus divizia de real estate. Taher spune că investițiile lui în domeniul imobiliar nu au ca scop specula imobiliară. „Nu am cumpărat ca să vindem când crește prețul zonei, ci am cumpărat pentru că respectivele terenuri sunt parte ale planurilor mele de viitor”. Una dintre realizări este campusul Școlii Americane, aflat în construcție la 60 de kilometri de București, în zona Mija, care include și o zonă turistică, dar și una industrială. Investiția declarată este de 250 de milioane de euro, iar Fathi Taher este asociat, ca partener, cu Constantin Toma, președintele de la Omniasig. În paranteză trebuie spus că prețul terenului de la Mija a crescut, din momentul în care a fost cumpărat de Taher, și până azi, cu 300 la sută.
Taher a mai investit 28 de milioane de euro în cumpărarea scheletului construcției unde ulterior a fost finisat primul hotel al lanțului Marriott, din România. În prezent Marriott a fost evaluat la 150 milioane de euro, iar Taher deține, în ciuda tuturor speculațiilor despre o posibilă schimbare de acționariat, tot 33 la sută din acțiuni.
Taher, în ciuda afacerilor pe picior mare, nu este nici cetățean român (și zice că nici nu vrea cetățenie română), nici rezident în România. Familia (soția și două fiice) și domiciliul oficial sunt în Atena. De ce: pentru că atunci când se duce acasă, este ca și cum s-ar duce în concediu! Soția lui Taher, Doina, este româncă. După căsătorie, a trecut la religia soțului. În consecință, respectă principiile musulmane, și trăiește retrasă, în umbra soțului, după regula: „Bărbatul duce casa, iar onoarea casei o face femeia“. Soția și fiica cea mică stau mai mult la Londra, în timp ce fiica cea mare, Suzane Taher, i-a devenit partener de afaceri tatălui, fiind asociat și manager general la unele dintre firmele tatălui. Specialitatea ei: afacerile cu tutun și imobiliarele, unde, dacă este să dăm credit unor zvonuri de pe piața de imobiliare, a reușit câteva afaceri de mare clasă, cu profit de invidiat.
Înainte de relația de prietenie care îl leagă de Gigi Becali, a fost doar comerțul cu brânză, lapte și iaurt de oaie, și încă de pe vremea lui Ceaușescu, în anii ‘75-’80. Taher l-a ajutat pe tatăl lui Gigi, Tase Becali, să-și dezvolte afacerea cu brânză de oaie și carne de berbec. Cum? Îndemnând toată arabimea din București și nu numai să cumpere carne de oaie, din Pipera, de la Tase Becali. Se poate spune că Becali i-a întors serviciile, pentru că i-a fost mentor lui Taher în ceea ce privește investițiile în piața imobiliară. Chiar mai mult, fiica lui Fathi Taher se poate spune că pășește pe urma afacerilor lui Gigi, în ceea ce privește imobiliarele.
Intrat într-un con de umbră, după ce numele său a fost vehiculat în multe scandaluri financiare (asupra cărora nu vom reveni), Fathi Taher a dat, în primăvara aceasta, o adevărată lovitură mediatică, prin preluarea Clubului Rapid. Statistic vorbind despre Taher, Clubul Rapid și negocierile dintre Copos și iordanian, s-au scris mii de texte (comentarii TV, texte pe siturile de specialitate, în ziare, ca să nu mai vorbim de speculații și comentariile celor interesați de subiect).
Una peste alta, Taher a cumpărat participarea sa la FC Rapid, adică 80 la sută din toate drepturile și obligațiile Clubului, cu 16 milioane de euro, bani care au trecut din contul lui în contul lui George Copos. Acesta din urmă, conform clauzelor contractuale, poate uza de banii respectivi, în câteva etape.
Cum a ajuns Taher să preia Rapidul? Iordanianul povestește el singur: „Am fost plecat din România în vacanța de iarnă și, când m-am întors, la începutul anului, am aflat că domnul Copos a scos Rapidul la vânzare. Nu vă imaginați că a dat anunț la ziar, era o informație care circula exclusiv în anumite medii. Colaboratorii mei de la Griro mi-au zis: „De ce să nu-l luăm noi?“, știută fiind vechea afinitate între Griro și Rapid – „Rapidul a plecat de la Grivița Roșie în 1923. De la această idee a plecat discuția cu Copos care, o să vă mirați, m-a contactat el pe mine, după ce indirect i-am comunicat interesul meu și al Griro pentru Rapid“. Nu ne-am dus noi la el, propunerea a venit din partea dânsului. Au existat ceva neînțelegeri, dar eu l-am înțeles pe Copos, Copos era asimilat cu Rapidul, dar anunța și plângea la televizor că nu găsește un proprietar. Una e la nuntă, alta e la divorț, oamenii în general se îndrăgostesc repede, dar când e vorba să se despartă e mai greu, discuțiile sunt mai lungi. Avea momente când vroia, momente când nu a mai vrut, era și el supărat și afectat. Nu am văzut niciodată o problemă în asta, l-am înțeles și i-am acceptat toate toanele”.
Dacă ar fi să întocmim un rezumat al tuturor declarațiilor de presă făcute de Taher referitoare la achiziția clubului Rapid și la planurile lui de viitor, acestea sună extrem de bine. Fathi Taher susține că nu a preluat Rapidul pentru a face bani, ci performanță. „Vreau să duc valoarea Clubului la cel puțin 200 de milioane de euro” – zice Taher.
Din punct de vedere tehnic, contractul dintre Copos și Taher prevede anumite avantaje clare pentru Clubul Rapid. Noul proprietar are obligația de a investi anual în Club sume prestabilite de bani, apoi va trebui să modernizeze și să refacă stadionul. Taher a reușit să obțină concesionarea terenului pe care este amplasat stadionul de la Ministerul Transporturilor, ca urmare a ofertei de investiții pe care acesta a făcut-o. Concret, acesta afirmă că va construi un nou stadion, tot în Giulești..
În loc de concluzie, Taher a spus: „Rapidul de acum este foarte departe de ceea ce îmi doresc eu, voi avea mult de muncă. Sunt dispus să investesc bani mulți în tot ceea ce înseamnă Divizia Rapid!
Copos, investitor la Marea Moartă
„Fathi Taher este mai puternic financiar ca mine, are o cifră de afaceri de 500 de milioane de euro anual, are 20.000 de angajați și cred că va putea face mai mult decât mine la Rapid“, spunea George Copos, după ce a semnat, în favoarea lui Taher, actele de vânzare ale Clubului Rapid.
Union Bank, a lui Fathi Taher, în parteneriat cu o firmă de investiții a lui Copos, vor finanța construcția unui hotel de cinci stele pe malul Mării Moarte. Copos va împărți cu Taher beneficiile. Practic, George Copos este primul român care face investiții în Iordania.
Misterul Dumitru Tinu
După moartea lui Dumitru Tinu, la 1 ianuarie 2003, presa a speculat faptul că Taher a fost ultima persoană care l-a văzut pe ziarist în viață. Întâlnirea s-ar fi consumat la Marriott.
Recent, Taher, care nu a mai vorbit niciodată despre aceste lucruri, a spus: „Nu eram în țară când a murit Tinu. Eram în Maroc. Am fost prieten bun, foarte bun cu Tinu. A fost o relație frățească… Toate comentariile, speculațiile despre legături oculte între mine și Tinu, via Hrebenciuc, au fost doar povești fantasmagorice! În plus, faptul că nu am vrut să comentez niciodată acest subiect, nu a făcut decât să alimenteze speculațiile. Trebuie și ziariștii să mănânce, nu?“
Nota Ziaristi Online: Raspunsul la ultima intrebare il stiu, cu siguranta, in ce priveste felul de mancare, cei de la Flacara

SOROS-Washington a decis soarta Romaniei in decembrie 1989

SOROS-Washington a decis soarta Romaniei in decembrie 1989 si o face si in prezent, priviti asasinii nostri si jefuitorii Romaniei

Aceste randuri sunt pentru toti romani, indiferent de etnia politica USL sau ARD-PDL, intrucat si acestia sunt saraciti si infometati si au datorii la intretinere si banci si NU au serviciu si salariu ori au pensia redusa si preturile cresc pentru toti si traim cu toti in Romania, dar si pentru jurnalisti si politicieni romani si de bunacredinta si va atrag ATENTIA, sunteti COMPLICI la asasinarea voastra si a noastra, dar si la distrugerea si desfiintarea Romaniei.
SorosTot ce se intampla in Romania dupa 1989, se rezuma la VOT siFASCISM, fiind o cale simplă de înlocuire unor oameni cu alții mai slab pregătiți, dar mai lacomi decât ei și mai obedienți Casei Albe-SOROS-Washington, pentru a distruge si jefui Romania si extermina natiunea romana.
“Ideea centrală fiind, cine nu fură sau nu se căpătuiește este un prost.“
Corupția a devenit o adevărată industrie, cu un întreg păienjeniș al intereselor de clan, grup și cumetrii. Acesta fiind matricea impusă României de SOROS-Washington, încă din 1989 și care aduce la putere invariabil hoti, banditi, corupti si rebuturi umane, indiferent de partid si toate acestea se fac in stil FASCIST, prin alternanta la putere impusa de SOROS-Wasinghton.
GORBITotul a inceput din 1988, cu intalniri la nivel inalt la Moscova dintre Regan si Gorbaciov si s-au incheiat cu Bush senior la Malta in 1989, numite SUMMIT-uri care e un termen jidanesc si reprezinta o intelegere intre doi sau mai multi hoti si banditi si la nivel inalt, la fel ca si HOLOCAUSTUL,ofranda si jertfa pentru SATANA, trebuie sa prajim fiinte umane, bine si total si la ordinul SOROS-Washington, adica al jidanilor bogati din America.
Comunismul trebuie sa dispara:
NOI L-AM INFIINTAT, NOI TREBUIE SA-L DESFIINTAM!
Pe principiul romanesc: Eu te-am facut, eu te omor.
Pe cine sa se sprijine pentru caderea COMUNISMULUI?
Pe Uniuniea sovietica si Gorbaciov si Vatican si Papa Paul al II-lea.
Pe prostimea planetei si pe propaganda lor manipulatoare: CNN, BBC, Radio Europa Libera, Vocea Americii si altele, trebuia pusa in miscare planeta si au reusit.
Ungaria in martie 1989, primeste unda verde de la SOROS-Washington, mai precis de la SRL-ul lor: ONU, sa nu mai repatrieze refugiati in tarile foste comuniste si acestia sa fie folositi si pregatiti de generali NATO si GRU in centrele de refugiati din Ungaria, Debrecen si

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Cum a subminat Nicolae Ceauşescu economia naţională


Idei interesante despre Ceausescu in Vocea Rusiei ...







Foto: TheYoungDylanWaitsInTheCave / flickr.com




La ordinul CFSN, Tribunalului Militar excepţional, special constituit pe 25 decembrie 1989 la Târgovişte, a decis condamnarea la moarte a preşedintelui Nicolae Ceauşescu pentru infracțiunea de subminare a economiei naționale. Vă supunem atenţiei un comentariu de Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni.


Înfrângerile suferite de armata americană în războiul din Vietnam au şifonat puternic prestigiul de mare putere a SUA şi a deschis calea URSS spre noi pieţe din ţări ale lumii a treia. Motiv pentru care SUA au lansat o nouă strategie de politică externă în privinţa ţărilor din Europa de Est, diferită de cea aplicată faţă de URSS. Oferirea de avantaje economice unui stat din această zonă s-a realizat în funcţie de atitudinea acestuia faţă de Moscova şi de adoptarea unor reforme interne politice şi economice. Plecând de la această nouă orientare, Nicolae Ceauşescu, cel care în august 1968 a fost singurul şef de stat din Europa de est care s-a opus înăbuşirii „primăverii de la Praga” de către trupele Tratatului de la Varşovia, a conceput o nouă cale de acţiune, menită să asigure României finanţarea şi tehnologia necesară dezvoltării industriale pe principii moderne.


http://www.youtube.com/watch?v=iNfuyTPPgEE&feature=share&list=PLrSOh7vuRB48Z0CWPmrZw_y_jpAPBLYfz


Ceauşescu a aflat că ambasadorul sovietic din SUA, Anatoli Dobrânin ar fi spus într-un cerc restrîns, că cel mai bine plasat la prezidenţialele din 5 noiembrie 1968 era vice-președintele democrat în exercițiu Hubert Humphrey, în contextul în care candidaţii Partidului Democrat nu mai pierduseră alegerile din 1932.

În ciuda tuturor, Ceauşescu a decis să se implice cu toate resursele de care dispunea, în vederea câştigării fotoliului de la Casa Albă, de către candidatul republican Richard Nixon. Ceuşescu a timis o echipă de experţi în politică externă, în frunte cu Corneliu Mănescu, cel mai capabil diplomat român al tuturor timpurilor, să sprijine staff-ul de campanie a lui Nixon. Mănescu a mediat pe lângă liderul chinez Mao Zedong o discuţie telefonică cu Nixon, obţinând anticipat prima invitaţie a unui preşedinte american de a

Rolul sovieticilor în revoluţia română

28 decembrie 2013 la 15:54

" În ultimii ani s-au publicat o serie de informaţii inedite, care prin coroborare pot reconstitui o imagine de ansamblu total diferită faţă de ceea ce secunoştea până acum din memorialistica celor implicaţi, foarte interesaţi în a-şi crea o imagine pozitivă, despre ceeace numim generic în istoriografie cu sintagma „revoluţia română”. Fără a aveapretenţia de exhaustivitate, mă voi referiîn continuare pe scurt doar la câteva dintre ele. 

ŢARA ERA PLINĂ DE AGENŢI STRĂINI
 Site-ul de ştiri „Exploziv – News” publica la 11 decembrie 2011, sub semnătura Simonei Ela Fica, o ştire din carerezulta că Dimitri Nicolaevici Fonareff, comandantul Direcţiei a IX - a a KGB, care avea în atribuţii protecţia înalţilor demnitari ruşi sau străini aflaţi pe

Romania atacata de GUVERNUL PROVIZORIU


Romania atacata de GUVERNUL PROVIZORIU
Posted on decembrie 27, 2013 by searchnewsglobal


Guvernele provizorii planetare, asa lucreaza America si Israel si apoi ataca militar tari si natiuni pentru a-si impune marionetele si politica lor FASCISTA INTERNATIONALA.

Pardon, astia lupta impotriva TERORISMULUI INTERNATIONAL, iar propaganda pro Israel, Ungaria si America o numesc DEMOCRATIE, respectiv jurnalisti romani mancatori de kakat si milionari in dolari si euro, dar si membri ai diferitelor organizatii masonice interne si internationale.

Cine nu crede sa priveasca:

CNT, reprezentant legitim al poporului libian. România recunoaşte CNT drept un interlocutor politic valid

Liga Arabă a recunoscut Consiliul Naţional de Tranziţie din Libia ca singur reprezentant legitim al poporului libian, a semnalat secretarul general al acestei organizaţii cu sediul la Cairo, Nabil al-Arabi. Deja 12 dintre cele 22 de ţări din organizaţia pan-arabă au recunoscut „guvernul” provizoriu al insurgenţilor libieni, ca unic reprezentant legitim al poporului libian. În plus, Liga

Revizuirea Constituţiei şi interesul naţional

“Împărţirea producţiei” versus “concesionare”
Revizuirea Constituţiei şi interesul naţional

Revizuirea Constituţiei şi interesul naţional

Constituţia actuală spune, la Art. 135, că statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară şi exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional. Iar la Art. 136, spune că bogăţiile de interes public ale subsolului, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental etc. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, iar bunurile proprietate publică sunt inalienabile şi pot fi concesionate. Deci, Constituţia actuală se referă la „concesionare” ca singura modalitate de contractare între stat şi o companie română sau străină a resurselor naturale ale subsolului (aur, argint, cupru, petrol, gaze naturale etc.) (Anexa 1).
În consecinţă, legea Minelor 85/2003 (care se referă la aur, argint, cupru etc.) spune că resursele minerale se pun în valoare prin activităţi miniere care se concesionează, în schimbul unei redevenţe miniere cuvenită bugetului de stat, care se stabileşte la o cotă procentuală din valoarea producţiei miniere (acum cota este de 4% la aur, argint, cupru etc.), titularul licenţei de concesionare pentru exploatare având dreptul să dispună asupra cantităţilor de produse miniere realizate (Anexa 1).
La fel, legea Petrolului 238/2004 (care se referă la petrol şi la gaze naturale convenţionale, nu şi la gazele de şist, care sunt neconvenţionale !), spune că operaţiunile petroliere se concesionează, în schimbul unei redevenţe petroliere către bugetul de stat, stabilită la o cotă procentuală din

joi, 26 decembrie 2013

Schema de lucru a propagandistilor si manipulatorilor mediatici





Transformati pe nesimtite, din jurnalisti sau comedianti, in vuvuzele de presa, fie din cauza lacomiei, fie din ticalsoie, sau poate doar prostie, cateva triste figuri vitrioleaza spatiul public, avand ca singur scop, scaparea patronului sau a acolitilor lui, de bratul lung al legii si intoxicarea publicului tinut captiv prin tehnici clasice de manipulare. Dintre multele tehnici de persuasiune, se detaseaza patru, foare usor de recunoscut in mediile frecventate, nu de jurnalisti ci de soldati auto-oferiti trup si suflet cheremului oligarhic…
1.Provoaca oamenii cu atacuri emotionale si personale. Aceasta forma o vedem peste tot in incercarea de a distrage atentia de la subiectul principal. Disputele pe subiecte si atacuri personale tin adevarul la distanta.Este si usor de identificat deoarece se ajunge la tot felul de cuvinte jignitoare, insulte la adresa persoanei, minimalizarea importantei sau a prestigiului personal, inclusiv prin denigrarea calificarii sau profesiei celui in cauza.
2. Introducerea unei stari de confuzie irelevanta sau fara sens. Ori de cate ori e posibil, se vor introduce noi indicii, sau fapte care au ca si scop contrazicerea ideii de baza a cautarii adevarului. Este o unealta foarte utila care va neutraliza puterea informatiei adevarate, pentru ca impinge spre dorinta la o concluzie sigura. Aceasta confuzie irelevanta si in cautarea morilor de vant va duce audienta catre alte lucruri. Fiecare minut cheltuit pe investigarea topicului fara sens, sau irelevant va fi cate un minut in minus pe adevaratul topic al discutiei.
3.Vicierea caracterului prin asociere. Aceasta forma este utilizata mai ales in mass-media in mod frecvent si se adreseaza cam tuturor celor ce intentioneaza sa chestioneze autoritatea mass-mediei, al guvernului, al celor de la putere in general. Astfel se vor folosit cuvinte nepopulare si cunoscute ca avand o conotatie negativa pentru oameni, gen: basist, radical, terorist, conspirationisti … orice fel de cuvant “eticheta” care deja are o prejudecata bine infipta in constiinta populara.
4.Dezbaterea unor detalii despre subiecte diferite sau de importanta scazuta. Aceasta forma este una foarte comuna si subtila. . Deci ceva foarte emotional, critic si mai ales – fara legatura cu topicul principal, topic care era extrem de bine definit si documentat, insa bine ascuns pana in acel moment.

Si acum, o intrebare, desigur redundanta: mai manipulatorilor care apareti zilnic pe la televiziuni, nu va cuprinde chiar niciodata rusinea de a mai da ochii cu cei care, investindu-va cu incredere si iubire v-au oferit cel mai propice teren, pentru ca patronii vostri sa se poata ascunde in spatele unui asa-zis razboi politic? Toata lumea, cu cel putin doi neuroni activi, a inteles scopurile voastre jalnice…Cred ca mai nasol, va fi cand cei care astazi va sorb din priviri, se vor destepta odata si odata…Atunci vom vedea cu totii la ce foloseste conditia fizica, nu?




Citeste pe codulluioreste.ro

Zece principii de manipulare si dezinformare


Zece principii de manipulare si dezinformare pentru care unii primesc bani frumosi de la moguli



Antena 3 si RTV sunt oficioasele USL, cu precadere PSD, iar B1 se inregimenteaza interesului PD-L. Jurnalistii lor, transformati de patronat in “soldati” se comporta „exemplar” utilizand metodologii clasice de manipulare si control al maselor. Iata si formula decupata din Manualul manipularii mediatice scris de Loius Clark, asistent al profesorului Noam Chomsky:
Cand vrei sa acoperi un eveniment,nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului că ai putea şti, nu vorbi – mai ales dacă ești o persoană publică, un jurnalist. Minimalizeaza, ridiculizeaza si impune-te zgomotos!
Fii neîncrezător și indignat. Evită discutarea problemelor-cheie, şi în schimb concentrează-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme. Acest lucru este de asemenea cunoscut şi ca subterfugiul : “Cum de îndrăznești…”.
Crează, generează bârfă. Evită să vorbești despre probleme în amănunt, nu ţine cont de locuri sau de probe într-o atmosferă plină de zvonuri pure şi de acuzații violente. Această metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept “discutabile.
Foloseste un argument de tipul “sperietoare”. Găseşte unul şi crează un element în argumentaţia adversarului pe care îl poți contracara cu ușurință pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemă a cărei existență o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului/sau a exagerării adversarulu/sau găsești ceva, pe loc, fie selectezi veriga cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplifică-le impactul lor şi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât şi pe cele fabricate, evitând în același timp să vorbești despre veritabilele probleme.
Înlătură-ți adversarii acordându-le porecle şi ridiculizându-i. Această metodă mai este cunoscută drept stratagema “atacă mesagerul”, cu toate că şi alte metode sunt variante ale acestei abordări. Adversarii sunt asociaţi cu nume puţin onorante cum ar fi „basist”, “nebun”, “legionar”, “terorist”, “radical”, “rasist”, “fanatic religios”, “alcoolic” şi multe altele.
“Loveşte şi fugi”. Dezinformatorul, pe orice platforma publica, poate să-şi atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și simplu să-l ignore. Acest lucru funcţionează extrem de bine la televiziune, în mediile de tip semnale de la cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități noi pentru a evita explicarea criticilor şi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată, pentru că în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.
Motive de interogare (îndoială). Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că adversarul militează în favoarea unei alte părţi. În acest fel vei evita discutarea problemelelor şi vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.
Invocă autoritatea si credibilitatea. Pretinde că ești de partea publicului, sau asociază-te lui, folosind limbajul şi terminologia acestuia pentru a ilustra că ești “cel care le știe pe toate”. Discreditează problema fără a vorbi de fapt despre ea şi fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.
Fă pe prostul. Nu contează argumentele sau dovezile care se pun pe masă, important este să eviți discutarea lor sau să le discreditezi, menţionând că n-au niciun sens, nu conţin nicio probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine lucrurile pentru a obţine un efect maxim.
Asociază criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului “sperietoare”, un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlată. Lucrează anticipat pentru a menține controlul. Astfel, acuzaţiile sau criticile care urmează, indiferent dacă sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare şi considerate pur și simplu o reluare a lor, fără a mai fi necesar să se ocupe de ele – este chiar mai bine dacă adversarul este același cu cel de la început.

Asadar, dragi colegi jurnalisti, transformati, pe nesimtite in lichele de presa de catre patronii lor, cu dosare penale pe rol si interese ecomomico-politice, vedeti bine, ca metodologia folosita de voi pentru a intoxica publicul este studiata in facultati. Eu predau la Universitatea Hyperion, la Facultatea de Jurnalism, cursul: „Manipulare si dezinformare mediatica”, la care va astept cu drag. Poate asa veti intelege daca sunteti victimile mogululior vostri, sau doar niste ticalosi care si-au asumat trista misiune de a tembeliza populatia.Si in acest caz, devenind complici, sa stiti la ce sa va asteptati din partea Legii! (in primul rand celei a BUNULUI SIMT!)




Citeste pe codulluioreste.ro

miercuri, 25 decembrie 2013

Actiunea non-violenta


 Gene Sharp
, nominalizat la Premul Nobel, cel mai mare expert din lume în domeniul revoluțiilor non-violenteEl este supranumit „Machiavelli al nonviolenţei”, iar lucrarea sa - „De la Dictatură la democraţie” - a stat la baza tuturor revoluţiilor din spaţiul ex-sovietic. Disponibilă în 25 de limbi, între care şi arabă, această carte poate fi consultată gratuit pe internet.

198 de metode de acţiune non-violentă


Posted on octombrie 30, 2009 by ninachiper









* Declaraţii formale


1. Discursuri publice

2. Scrisori de rezistenta sau suport

3. Declaratii ale unor organizatii sau institutii

4. Declaratii publice semnate

5. Declaratii de inculpare si intentie

6. Petitii de grup sau in masa


* Comunicarea cu public mai larg


7. Sloganuri, caricaturi si simboluri

8. Bannere, postere, afise

9. Brosuri, fluturasi si carti

10. Ziare si jurnale

11. inregistrari, radio si televiziune

12. inscrisuri pe cer si pe pamant


* Reprezentaţii de grup


13. Delegari

14. Premii date in batjocura

15. Lobby de grup

16. Pichetari

17. Alegeri in batjocura


* Acte publice simbolice


18. Afisarea de drapele si culori simbolice

19. Purtatul de simboluri

20. Rugaciune si adorare

21. Oferirea de simboluri publice

22. Dezbracatul in semn de protest

23. Distrugerea propriei proprietati

24. Lumini simbolice

25. Afisarea de portrete

26. Pictatul in semn de protest

27. Noi semne si nume

28. Sunete simbolice

29. Reclamatii simbolice

30. Gesturi obraznice


* Presiune asupra indivizilor


31. „Vanarea” oficialilor

32. Batjocorirea oficialilor

33. Fraternizare

34. Veghi


* Drama si muzica


35. Schite si impodobiri umoristice

36. Spectacole de teatru si muzica

37. Cantari


* Procesiuni


38. Marsuri

39. Parade

40. Procesiuni religioase

41. Pelerinaje

42. Parade motorizate


* Onorarea mortilor


43. Jelitul politic

44. inmormantari in batjocura

45. inmormantari demostrative

46. Omagii la locul de ingropaciune


* Adunari publice


47. Adunari de protest sau sprijin

48. Demonstratii de protest

49. Demostratii camuflate de protest

50. intalniri de constientizare


* Retragere si renuntare


51. Retragere

52. Liniste

53. Renuntarea la onoruri

54. intorsul spatelui


METODE DE NON-COOPERARE SOCIALE


* Ostracizare de persoane


55. Boicotul social

56. Boicotul social selectiv

57. Non-actiune lisistratica

58. Excomunicare

59. Interzicere


* Non-cooperare la evenimente sociale, obiceiuri si institutii


60. Suspendarea unor activitati sociale si sportive

61. Boicotul unui chestiuni sociale

62. Greva studentilor

63. Nesupunerea civila

64. Retragerea din intitutii sociale


* Retragerea din sistemul social


65. Ramasul acasa

66. Necooperare personala totala

67. Retragerea muncitorilor

68. Sanctuar

69. Disparitiile colective

70. Emigrarea de protest (hijarat)


METODE DE NON-COOPERARE ECONOMICa: BOICOTURLE ECONOMICE


* Actiunile consumatorilor


71. Boicotul consumatorilor

72. Neconsumarea bunurilor boicotate

73. Politica de austeritate

74. Neplata chiriei

75. Refuzul de a inchirira

76. Boicotul consumatorilor la nivel national

77. Boicotul consumatorilor la nivel international


* Actiuni ale muncitorilor si producatorilor


78. Boicot de catre muncitori

79. Boicot de catre producatori


* Actiuni ale intermediarilor


80. Boicotul de catre furnizori si meseriasi


* Actiuni ale proprietarilor si managementului


81. Boicotul de catre comercianti


82. Refuzul de a abandona sau vinde proprietatea


83. Blocare


84. Refuzul de a acorda asistenta industrializata


85. „Greva generala” a comerciantilor


* Actiuni ale detinatorilor de resurse financiare


86. Retragerea depozitelor bancare


87. Refuzul de a plati taxe, impozite


88. Refuzul de a plati datorii si interese


89. Taierea fondurilor si creditelor


90. Refuzul de a accepta venit


91. Refuzarea banilor trimisi de guvern


* Actiunea guvernelor


92. Embargoul domestic


93. Punerea comerciantilor pe o lista neagra


94. Embargoul vanzatorilor la nivel international


95. Embargoul cumparatorilor la nivel international


96. Embargoul comertului international


METODE DE NON-COOPERARE ECONOMICa: GREVA


* Greve simbolice


97. Greva de protest


98. Greva fulger


* Grevele agricole


99. Grevele agricultorilor


100. Grevele fermierilor


* Greve ale grupurilor speciale


101. Refuzul


102. Greva prizonierilor


103. Greva meseriasilor


104. Greva profesionista


* Greve industriale obisnuite


105. Greva administrativa


106. Greva industriala


107. Greva de solidaritate


* Grevele restrictionate


108. Greva detaliata


109. Greva parasoc


110. Greva de incetinire


111. Greva in care se practica doar minimum de munca


112. imbolnaviri subite


113. Greva prin demisie


114. Greva limitata


115. Greva selectiva


* Grevele multi-industrie


116. Greva generalizata


117. Greva generala


* Combinarea grevelor si inchiderilor economice


118. Hartal


119. inchidere


METODE DE NON-COOPERARE POLITICa


* Respingerea autoritatii


120. Retinerea sau retragerea adeziunii


121. Refuzarea de a acorda sprijin public


122. Materiale si discursuri ce sustin rezistenta


* Non-cooperarea cetatenilor cu guvernul


123. Boicotul corpurilor legislative


124. Boicotarea alegerilor


125. Boicotarea pozitiilor guvernamentale


126. Boicotarea departamentelor, agentiilor si altor organe guvernamentale


127. Retragerea din institutiile de educatie guvernamentale


128. Boicotarea organizatiilor sprijinite de guvern


129. Refuzul de a acorda asistenta agentilor de implementare a deciziilor guvernamentale


130. Retragerea propriilor insemne publice


131. Refuzul de a accepta oficialii desemnati


132. Refuzul de a dizolva institutiile existente


* Alternativele cetatenilor la rezistenta


133. Neincredere si adeziune intarziata


134. Nesupunere in absenta supravegherii directe


135. Nesupunere populara


136. Nesupunere mascata


137. Refuzul de a sparge o demonstratie sau adunare


138. „De aici nu ma misc”


139. Non-cooperarea in situatia conscriptiei sau deportarii


140. Ascunsul, fuga, asumarea unei identitati false


141. Nsupunerea civila fata de legi „ilegitime”


* Actiunea personalului guvernamental


142. Refuzul selectiv al ajutoarelor guvernamentale de a acorda asistenta


143. Bocarea liniilor de comanda si informatie


144. Standuri si obstructie


145. Non-cooperare administrativa generala


146. Non-cooperare judiciara


147. Ineficienta intentionata si

non-cooperare selectiva a agentilor de implementare


148. Razmerita


* Actiuni guvernamentale interne


149. Evaziuni cvasi-legale si intarzieri


150. Non-cooperare din partea unitatilor ce tin de guvern


* Actiuni guvernamentale internationale


151. Schimbari in reprezentatiile diplomatice sau de alt gen


153. intarzierea sau anularea evenimentelor diplomatice


153. Retinerea recunoasterii diplomatice


154. intreruperea relatiilor diplomatice


155. Retragerea din organizatii internationale


156. Refuzul de a deveni membru in corpuri internationale


157. Expulzarea din organizatii internationale


METODE DE INTERVENtIE NON-VIOLENTa


* Interventie psihologica


158. Auto-expunere la pericol


159. Postul


a) postul pentru presiune morala


b) greva foamei


c) postul satyagrahic


160. Procese „intoarse”


161. Hartuire non-violenta


* Interventie fizica


162. „De aici nu ma misc”


163. Substitutii


164. Ride-in


165. Wade-in


166. Mill-in


167. intalniri de rugaciune


168. Raiduri non-violente


169. Raiduri aeriene non-violente


170. Invazii non-violente


171. Interpuneri non-violente


172. Obstructionari non-violente


173. Ocupatii non-violente


* Interventii sociale


174. Stabilirea unor noi modele sociale


175. Supraincarcarea facilitatilor


176. Stall-in


177. Interventii orale


178. Teatru de guerilla


179. Institutii sociale alternative


180. Sistem de comunicatii alternativ


* Interventia economica


181. Greva inversata


182. Greva de ocupatie


183. Confiscarea nonviolenta de terenuri


184. Sfidarea blocadelor


185. Falsuri motivate politic


186. Achizitii preclusive


187. Confiscarea de bunuri


188. Dumping


189. Patronaj selectiv


190. Piete alternative


191. Sisteme alternative de transport


192. Institutii economice alternative


* Interventie politica


193. Supraincarcarea sistemelor administrative


194. Dezvaluirea identitatii agentilor secreti


195. Urmarirea intrarii in inchisoare


196. Nesupunerea civila fata de legi „neutre”


197. A munci fara colaborare


198. Suveranitate duala si guvernamant paralele


De multe ori, oamenii ce lupta pentru drepturi democratice si dreptate nu sunt constienti de gama completa de metode de actiune non-violenta. Strategii inteligente, acordarea de atentie dinamicilor luptei non-violente si selectia metodelor pot creste sansele de succes ale unui grup.


Gene Sharp a cercetat si catalogat aceste 198 de metode si a furnizat o bogata selectie de exemple istorice in lucrarea sa The Politics of Nonviolent Action (3 vol.), Boston: Porter Sargent, 1973.

marți, 24 decembrie 2013

Nica Leon scrisoare deschisa



Scrisoare deschisă adresată preşedintelui Ceauşescu de dl. Nica Leon în octombrie 1989



Mă numesc Nica Leon şi domiciliez în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, cod 73352, sînt subinginer mecanic la I.A.C.E.R.D. – Şantierul Naţional al Tineretului şi doresc, pe această cale, să supun atenţiei dvs. următoarele rînduri:

Urmăresc de mult timp politica dvs. internă şi externă, cunosc bine realităţile poporului din care fac parte, cunosc legile acestei ţări, legi impuse de dvs., dar pe care nu le respectaţi decît în măsura în care corespund cu interesele castei pe care o conduceţi.

Spun castă, deoarece dvs. nu reprezentaţi voinţa poporului în numele căruia vorbiţi, dar nici a partidului. Milioanele de membrii de partid, membrii deveniţi din interes, din obligaţie, de nevoie sau din întîmplare nu sînt, în prezent, cei care participă sau elaborează politica partidului, ci simpli cetăţeni care, ca noi toţi, sînt lipsiţi de orice drept de a-şi aduce aportul la elaborarea politicii partidului, toţi aceştia neputînd aduce critici la adresa politicii pe care o înfăptuiţi în numele lor, nu pot influenţa sau modifica planurile pe care dvs. le întocmiţi şi nici nu au un rol hotărîtor în viaţa ţării, doarece, toate aceste milioane sînt nişte marionete în mîinile dvs. şi nu cetăţeni adevăraţi, care, cu mult curaj să-şi exercite dreptul de a susţine propriile lor interese, interesele colectivelor, oraşelor sau regiunilor din care fac parte.

Aceştia nu au curajul să-şi apere nici măcar familiile lor, nu fac nimic pentru a asigura copiilor lor un viitor cît mai bun, ci dimpotrivă, prin tăcerea lor contribuie la distrugerea şi mai accentuată a ţării şi a poporului român.

Ştiu bine că toţi aceşti membrii de partid au o dublă personalitate, care cu toţii, în discuţii libere cu familia sau cu prietenii, critică politica pe care o duceţi, metodele pe care le folosiţi şi, toţi sînt nemulţumiţi de felul în care conduceţi ţara. Poate doar cîţiva membrii care fac parte din casta conducătoare, de frică să nu-şi piardă privilegiile, au uitat de ţară şi de popor, de rude şi prieteni, de viitorul propriilor lor urmaşi şi vă ţin hangul, dar aceştia sînt puţini la număr, iar ciolanul pe care-l rod acum şi de care ţin cu atîta tărie e pe sfîrşite, ţara e secătuită, poporul nu mai poate dar nici nu mai vrea să-i ţină în spate.

Realitatea dovedeşte că aşa stau lucrurile, o parte dintre ei, acum, cînd au scăpat ciolanul şi cînd mai au cîteva zile pînă la eternul sfîrşit, au început să denunţe politica şi metodele pe care le folosiţi, încercînd acum, cu o ultimă sforţare, să prindă şi trenul istoriei. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să facă şi ei ceva pentru popor.

Cît au avut puterea în mînă, zic ei, au fost necopţi la minte, nu şi-au dat seama de ceea ce făceau, au crezut că nu o să fie chiar aşa, iar acum, cînd văd unde s-a ajuns, cînd se văd la lada de gunoi a istoriei s-au gîndit să ridice glasul.

Cam tîrziu, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată.

Acum cînd ţara a ajuns la fundul sacului, acum cînd poporul e sărăcit, dezorientat, flămînd şi în nevoie, acum cînd în fruntea ţării se află autoinstalat un guvern şi un partid slab şi neputincios, care se află acolo datorită fricii şi prostiei oamenilor, a armatei şi a Ministerului de Interne, care, şi-au uitat rolul de a sluji ţara şi poporul, pentru acelaşi ciolan, contribuie la menţinerea în fruntea ţării a castei conducătoare, subjugînd poporul din care şi ei fac parte, în numele unor idealuri care nu s-au realizat şi nu se vor realiza vreodată, în numele minciunii şi prostiei.

Părinţilor noştrii li s-a spus că ei sînt generaţia de sacrificiu, să se sacrifice pentru ca noi să trăim mai bine, dar noi trăim mult mai prost decît ei, iar copiii noştri şi mai prost.

Mult mai gravă este însă politica pe care o promovează casta conducătoare, , atît de distructivă încît viitorul ne apare foarte, foarte sumbru.

Cu toate că nu sîntem în Franţa evului mediu şi la noi domneşte lozinca: după mine potopul! Dar poporul este oare de acord cu aceasta? V-aţi întrebat vreodată d-le preşedinte?

Este adevărat că la această situaţie s-a ajuns şi datorită poporului, care avea obligaţia de a nu aplauda orice vorbă vă ieşea din gură, ci dimpotrivă, trebuia să ia atitudine împotriva tuturor măsurilor pe care le-aţi luat în defavoarea lui, trebuia să fie conştient că nu armata, securitatea sau casta conducătoare va muncii în locul lui şi nici nu ne puteţi băga pe toţi la puşcărie.

Nu ne-aţi fi băgat pe toţi la puşcărie pentru că nu mai puteaţi realiza exportul, export al cărui sclav este poporul, popor nevoit de dvs. şi de casta conducătoare să ia tot ceea ce este mai bun din ţară şi să dea altora, pentru a obţine valuta necesară aşa ziselor "opere" ale dvs., cărţi fără valoare, bani pentru internaţionalismul proletar sau pentru ajutorarea cine mai ştie a cărei organizaţii sau grupări războinice, cu care dvs. sînteţi frate.

După opinia dvs. nu sînt frate cu fratele meu, cu soţia şi cu copilul meu, sînt frate cu cine ştie ce războinic de peste mări şi ţări, căruia trebuie să-i dăm toată crema muncii poporului noastru, iar poporul îşi pierde viaţa stînd la cozi, obligat să mănînce gunoaie, în timp ce războinicul trebuie să fie bine hrănit şi îmbrăcat, să miroasă frumos, că de, fiind frate cu dvs, vă mai pupaţi, din cînd în cînd, atuncî cînd sfîrşeşte proviziile şi vine după altele.

Consideraţi că noi sîntem de acord cu aşa ceva?

Dvs. afirmaţi că democraţia care domneşte în România este a poporului, pentru popor. Dacă este aşa, după cum afirmaţi în repetate rînduri, că societatea şi sistemul social –politic din ţară sînt cele mai perfecte din lume, de ce nu întrebaţi poporul cînd doriţi să exportaţi tot ceea ce este mai bun în ţară?

De ce nu faceţi referendum naţional pe această temă?

De ce nu consultaţi poporul, prin referendum, la toate problemele de importanţă majoră, aşa cum aţi promis ?

Să nu mi se spună că Marea Adunare Naţională … că nu cred o vorbă, acest for este format din oi care nu fac nimic altceva decît să se lase conduse de ciobanul lor, pe unde vrea el şi cum vrea el.

M.A.N.-ul nu există decît ca să dea din mîini, aplaudînd şi aprobînd în unanimitate tot ceea ce doriţi dvs., uitînd că poporul îi va trage la răspundere şi că istoria nu-i va ierta.

Să nu mi se spună că organizaţiile noastre democratice au puterea, deoarece nu cred şi nu o credeţi nici dvs., toate aceste organe şi organizaţii, al cărăr preşedinte sînteţi, sînt manipulate tot de dvs., în interesul dvs, iar tot ceea ce ar fi împotriva dorinţelor dvs. sau a castei nu este permis.

Oare ne credeţi tîmpiţi?

Într-adevăr putem fi asemănaţi cu oile, deoarece poporul vă urmează fără crîcnire, în aparenţă desigur.

Poporul e vinovat că aplaudă chiar şi atunci cînd afirmaţi că mănîncă prea mult.

Trebuia să fiţi mulţumit că aţi moştenit un popor bun, harnic şi muncitor, modest şi cinstit, chiar prea îngăduitor şi răbdător, deoarece, dacă ar fi fost altfel eu cred că nici un conducător care e supărat pe poporul său că mănîncă prea mult şi, care ţine cont de aceasta, nu ar fi scăpat cu viaţă în urma unui astfel de discurs. Ar fi fost omorît cu pietre, dar poporul român a răbdat şi v-a oferit tot timpul necesar ca să faceţi ceva pozitiv şi pentru el, dar a avut degeaba încredere în dvs.

În loc să profităm că avem dau aveam o ţară frumoasă şi bogată, în loc să nu mai ştiţi ce să faceţi pentru binele poporului ne-aţi crezut proşti, ne-aţi transformat în sclavi şi, chiar mai rău, deoarece noi nici măcar nu avem dreptul de a vorbi, deşi legea ne garantează acest drept, iar dvs. în loc de bine nu mai ştiţi ce să faceţi pentru a fi şi mai umiliţi şi amărîţi.

Ne-aţi luat mîncarea, căldura, lumina, dreptul de a călătorii chiar şi în ţară, vezi criza benzinei şi scumpirea transporturilor, dreptul de a ne spăla, vezi apa caldă cu program, lipsa săpunului şi a şamponului, ne-aţi luat dreptul la opinie şi ne-aţi dat în schimb păduchii, foamea, frigul şi minciuna, birul şi curbele de sacrificiu în aşa zisa epocă de aur.

În trecut, chiar dacă aţi fost o mînă de oameni şi aţi reprezentat interesele unei puteri străine, aţi avut dreptul, pe vremea regimului burghezo-moşieresc, regim atît de hulit de dvs. să tipăriţi şi să difuzaţi ziare comuniste. Regimul trecut nu v-a exterminat, nu a pus să fiţi călcaţi cu maşina sau aruncaţi de la etaj, nu v-a internat la balamuc, nu v-a schingiuit şi torturat şi nu v-a otrăvit, deoarece, dacă ar fi făcut aşa nu mai apucaţi frumoasa vîrstă de 70 de ani, în fruntea noastră.

Vechiul regim, aşa de retrograd cum îl consideraţi dvs. s-a îngrijit de popor şi de ţară, nimeni pe vremea aceea nu murea de foame, chiar şi prizonierii de război au plecat de aici graşi, în timp ce azi mor de foame şi de frig, în special copiii şi bătrînii.

Vechiul regim avea oameni cu carte, care ştiau că lupta contrariilor este motorul dezvoltării şi, de aceea au permis existenţa mai multor partide politice, chiar şi pe cel comunist, persecutat ulterior cînd s-a văzut că vrea să vîndă ţara şi să scindeze poporul. L-a interzis cînd s-a înţeles că duce ţara la pieire, că ne va hrăni cu vise, vise pe care le propovăduiţi şi astăzi deşi nimeni nu s-a săturat vreodat mîncînd vise, chiar dacă acestea sînt de aur, după cum spuneţi dvs. că este cel al comunismului. Nici fata mea nu se satură cu vise şi nici nu crede în ele.

De vise se acupă poeţii, artiştii, medicii şi nebunii, nu un partid serios aşa cum pretindeţi dvs. că este cel pe care îl conduceţi.

Dvs. nu doriţi ca ţara şi poporul să se dezvolte, să trăim civilizat, să avem tot ceea ce ne trebuie.Consideraţi că traiul bun este doar apanajul castei conducătoare, sclavii neavînd dreptul la un trai civilizat, ci doar la promisiuni, minciuni deşarte, frig şi foame.

De ce nu permiteţi existenţa contrariilor şi în ţara noastră? Oare nu doriţi ca şi România să se dezvolte şi să intre în rîndul ţărilor civilizate?

Consideraţi că aveţi monopolul adevărului absolut? Dvs. sînteţi comunist şi deci, ateu. De ce folosiţi într-una preceptul din religie "crede şi nu cerceta", deci, tot ce spun eu şi vreau eu, conducătorul, este bine, tot ce cereţi voi, popor, e fals!

Ori de cîte ori se ridică un cetăţean şi încearcă să cerceteze adevărurile promisiunilor şi legilor dvs. este imediat persecutat, maltratat, întemniţat, internat în spitale de boli mintale, expulzat etc. De ce d-le preşedinte?

Dvs. l-aţi criticat pe Dej, în 1968, cînd aţi afirmat că nimănui nu-i este permis, indiferent de calităţile individuale, să se aşaze înaintea ţării, poporului şi partidului, că nimeni nu deţine monopolul adevărului absolut. Dvs. de ce o faceţi?

De ce aţi organizat manifestaţiile popoulare pentru pace şi dezarmare, manifestaţii pe care le-aţi numit spontane. În realitate ele erau organizate, la cererea dvs., în încercarea de a obţine premiul Nobel şi, de ce aţi reprimat manifestaţia cu adevărat spontană a cetăţenilor Braşovului ? De ce i-aţi numit pe acei membrii de partid, muncitori de la "Steagul Roşu", un grup de huligani.

Comuniştii din perioada ilegalităţii erau mult mai puţini şi, totuşi, nimeni nu-i trata ca pe huligani. Cînd au fost arestaţi, au beneficiat de procese politice, aveau dreptul la apărare, procese la care participa şi presa liberă şi publicul.

În prezent, de ce în astfel de ocazii, nu permiteţi ca oamenii pe care-i consideraţi huligani şi care nu au făcut decît să-şi ceară drepturile lor legitime, să fie trataţi la fel de civilizat cum aţi fost tratat şi dvs. cînd făceaţi acelaşi lucru. Nimeni nu v-a schingiuit, nimeni nu v-a otrăvit, ci dimpotrivă, aţi avut dreptul să vă apăraţi, fiind publicate în presa timpului opiniile dvs.

De ce nu apar în ziarele din România opiniile celor de la Braşov, problemele lor şi ale tuturor celor care au fost condamnaţi sau internaţi, de regimul dvs, din motive politice ?

De ce în presă nu apar discursurile prilejuite de reînhumarea "eroilor" maghiari şi, de ce apare numai condamnarea lor ? Noi nu avem dreptul să ştim? Ce au condamnat colectivele de oameni ai muncii dacă nici unul nu a avut posibilitatea să citească în presă noastră conţinutul acelor cuvîntări ?

Manifestul dat de dvs. nu a fost oare un amestec grosolan în treburile interne ale Ungariei?

De ce vă amestecaţi în treburile altora?

Dvs. aţi afirmat că nimeni nu trebuie să se amestece în treburile interne ale unei ţări, pentru că fiecare popor este liber să-şi aleagă calea, fără intervenţie din afară.

De ce vă băgaţi în problemele altora şi de ce cereţi intervenţia trupelor Pactului de la Varşovia în Polonia. Nu dvs., în 1968, aţi condamnat intervenţia samavolnică a din Cehoslovacia sau acum vă pare rău că poporul polonez începe să trăiască bine, fără acordul dvs. ? Ce aveţi împotriva lor ?

De ce daţi lecţii altora, lecţii de care nu ţineţi seama cînd e vorba de politica noastră internă? Vă ocupaţi foarte mult de treburile altora, de ordinea, fie ea şi nouă, în relaţiile internaţionale, de nefolosirea forţei sau a ameninţării cu forţa în relaţiile dintre state. De ce că uitaţi în grădina altora în timp ce la noi e propăd ?

De ce nu aplicaţi principiul nefolosirii forţei sau ameninţării cu forţa şi în relaţiile dintre cetăţeni şi stat ?

Nici un persecutat politic sau deţinut politic din era Nicolae Ceauşescu nu a cerut să fie distrusă sau vîndută ţara. Toţi au cerut schimbări democratice, schimbarea regimului sau a conducătorului, iar asta nu reprezintă o crimă împotriva ţării şi poporului. Dvs., comuniştii nu asta cereaţi oare în 1945 ?

Desigur, nu vă convin aceste atitudini şi nici curajul lor, îi numiţi huligani, îi transformaţi repede în deţinuţi de drept comun şi îi intemniţaţi sau deportaţi, deoarece, toţi aceştia nu cer decît dreptate şi libertate pentru popor, cereri care contravin flagrant cu interesele dvs. şi ale castei.

Nudoriţi reforme deoarece vă gîndiţi la viitorul dvs. şi al membrilor castei, fiind sigur că o dată aplicate reformele democratice, în fruntea ţării vor veni alţi oameni. Dar cum o să lăsaţi să se întîmple aşa ceva, că doar dvs.sînteţipatronul absolut. Cum să lăsaţi ca poporul să afle toate nenorocirile pe care le-aţi făcut dvs. şi membrii castei dvs.? Cum o să faceţi una ca asta, cînd în prezent prostia şi minciuna sînt la rang de cinste, cînd chiar dvs. afirmaţi că trebuie, la urma urmei, să fim mîndrii de greşelile noastre!

De ce de greşelile dvs.trebuie să fim mîndrii în timp ce greşeli minore, ale cetăţeanului de rînd sînt pedepsite aspru de legile şi regulamentele impuse de dvs.? Oare un şurul pe care-l strică un muncitor, faptă pentru care este criticat şi penalizat, este mai important şi mai valoros decît economia ţării pe care dvs. aţi pus-o pe butuci, prin intermediul indicaţiilor preţioase, revărsate asupra economiei şi poporului cu atîta dărnicie ?

Un partid serios,cînd ajunge la putere trebuie să ştie meserie şi politică, fiindcă la urma urmei tot o meserie este. De ce după atîţia zeci de ani de activitate "revoluţionară" nu cunoaşteţi meserie şi, de ce nu demisionaţi, treceţi în opoziţie, învăţaţi meserie, şi apoi, candidaţi din nou la funcţia supremă ?

Dar cum să demisionaţi dvs., cel mai iubit fiu, ce o să se facă poporul fără dvs.? Vă gîndiţi, poate, că vom orbii cu toţii de atîta plîns, dar, mai ales, vă gîndiţi la dvs. şi la casta conducătoare, că de, privilegiile se duc, se duc şi palatele, casele de vînătoare, se duc discursurile, din ce o să mai trăiţi? Nimeni, în prezent, nu angajează un om dacă nu are o calificare, ori cu diploma de la şcoala de partid nu poţi fi angajat decît ca necalificat.

Cum o să muncească ei, cînd lor nu le-a plăcut munca niciodată şi cînd nicicînd nu au stăpînit bine vreo meserie ? Ce o să facă miile de pseudo lăcătuşi, muncitori turnători sau necalificaţi ai ţării, care în prezent sînt în fruntea poporului şi ţării ? În fond asta este problema universal valabilă în socialism.

Cum o să lase şeful ciolanul din mînă, dacă îl lasă i-l ia altul şi el din ce o să trăiască? Tot ce a agonisit se duce, pierde tot, din erou ajunge simplu cetăţean, obligat să stea la propriile sale cozi. Şi, cum o să facă el asta ? Nu este acesta adevărul d-le preşedinte ? Cum să lase stăpînul osul din mînă să-i fie luat de altul, mai capabil decît el ?

Cum să permită stăpînul democraţia reală, că atunci se găseşte cîte unul să-l tragă la răspundere şi să-i ceară socoteală pentru toate faptele rele, să fie controlat şi obligat să facă ce vrea poporul şi nu ce vrea el – stăpînul absolut.

În fond asta este esenţa socialismului şi a partidelor comuniste.

O dată ajunse în fruntea puterii, un mic grup de indivizi pun mîna pe sacul cu privilegii şi nu-l mai cedează chiar dacă pentru asta trebuie să distrugă ţara şi poporul în numele căruia guvernează. Rusia stalinistă, China contemporană şi Cambogia sînt exemple grăitoare.

Şi pentru că în România poporul nu a ieşit încă în stradă, ca să-şi ceară drepturile,consider că mai aveţi timp timp să îndreptaţi o parte din răul pe care l-aţi pricinuit poporului şi ţării.

Cînd aţi avut nevoie de acoperire în faţa stăpînului mai puternic, în clipele cînd doreaţi să pozaţi ca independent în faţa Europei, aţi organizat unreferendum naţional, pentru reducerea cheltuielilor militare cu 5%.

De ce acum, cînd doriţi să ocupaţi din nou funcţia supremă, nu organizaţi un referendum ? Aţi promis că veţi consulta poporul la luarea unor decizii importante pentru ţară. Şi ce poate fi mai important decît alegerea viitorului conducător al ţării ?

Dacă toate discursurile dvs. au fost adevărate şi nu doar simple palavre, vă rog să dispuneţi să se deschidă o listă pentru candidatura la funcţia supremă în stat, în care, alături de dvs. să fiu şi eu înscris. Alegerea în această funcţie să fie făcută prin referendum naţional, întrucît această alegere este de interes naţional şi depăşeşte competenţa unui congres al comuniştilor, fie el şi al XIV-lea.

Alegerea dvs. sigură, în funcţia supremă, la congres nu este deloc democratică, ci o simplă manipulare a unor indivizi cu dublă personalitate, iresponsabili, care în faţă vă aduc osanale, iar în spate nu mai contenesc să vă critice şi să vă blameze.

Cum dvs. afirmaţi că sînteţi un erou, cred că nu veţi accepta să fiţi iarăşi alesul făţărniciei şi, mă veţi accepta să vă fiu contracandidat, în pofida regulilor stabilite tot de dvs.

Dvs. erou al neamului, erou între eroi, nu vă temeţi de propunerea mea şi sînt sigur că veţi adopta această idee şi o veţi pune în practică, deoarece, ea este inspirată din discursurile dvs. dvs. fiind acela care, în faţa ţării, aţi spus că trebuie să promovăm în funcţii de răspundere cetăţeni competenţi, mînaţi de dorinţa de a sluji ţara, chiar dacă aceştia nu sînt membrii de partid. Consider că nu vă temeţi de ideea alegerii în funcţia supremă, prin referendum naţional şi datorită faptului că dvs. sînteţi doctor în ştiinţe economice, savant de renume mondial, cu contribuţii majore la noua ordine internaţională, revoluţionar vestit, în timp ce eu nu sînt decît un simplu subinginer, în vîrst de 34 de ani, cu facultate la seral, nu sînt nici revoluţionar şi nici nu fac parte din partid sau din vreo organizaţie de masă sau obştească, nu sînt membru de sindicat dar sînt animat de dorinţa de a sluji poporul şi de a-l ajuta să depăşească, în cel mai scurt timp, dezastrul în care ne aflăm, pentru ca şi noi să putem intra în rîndul ţărilor civilizate.

Admiterea şi organizarea acestui referendum ar face ca istoria neamului să reţină domnia dvs. pe treapta cea mai înaltă, depăşind-o chiar şi pe cea pe care se află Mihai Viteazul, idolul dvs., voievod care, după părerea mea, a intrat în istorie călare, dar a ieşit fără cap, poporului i-a lăsat, ca moştenire, robia, iar ţării armatele de ocupaţie a puterilor străine.

Consider şi sper că sînt in asentimentul dvs., fiind sigur că organizarea corectă a referendumului va fi prima dvs. atitudine cu caracter democratic, ea fiind şi singura în ultimii 45 de ani.

Respingerea ei ar însemna că dvs. dovediţi încă o dată, că nu doriţi binele ţării şi al poporului, că vă este teamă să aveţi contracandidaţi în alegeri şi că nu vă cunoaşteţi interesele acum cînd sînteţi bătrîn şi bolnav. Cred că a sosit timpul să vă menajaţi şi să staţi liniştit la pensie.

Sînt sigur că sînteţi grav bolnav, deoarece, în ultimele discursuri aţi afirmat că poporul trăieşte foarte bine, în timp ce eu constat că nici moneda naţională nu mai are liberă circulaţie înţară, fiind fără valoare cînd încerci să cumperi ceva de mîncare în ţara care odinioară era numită de străini ţara untului şi a mierii, a grîului şi a vitelor, fiind valabilă doar însoţită de invenţia dvs. numită "tichet" sau cartelă, dovadă clară a bunăstării, a nivelului ridicat de trai şi a grijii partidului faţă de cetăţean, pentru ca acesta să nu devină obez.

E clar că de văzut nu mai vedeţi bine, nu vedeţi nici mizeria în care trăim, falimentul industriei şi al agriculturii, poluarea din ţară, corupţia şi hoţia, dar nu vedeţi nici că bucata de carne cu care vă hrăniţi cîinii care vă păzesc, este muşchi, pentru ca jivinele să nu facă colesterol, în timp ce noi nu avem o bucată de carne cu care să ne hrănim copiii.

Dacă nu aţi fi aşa de bătrîn , aţi putea înţelege că astfel de atitudini pot fi socotite de unii " crime împotriva umanitaţii".

De aceea vă rog, spre binele dvs. al ţării şi al poporului să acceptaţi alegerea, în funcţia supremă, prin referendum, cu contracandidaţi.

Această idee consider că trebuie susţinută de forţele armate şi ale Ministerului de Interne care, trebuie acum, în ceasul al XII-lea să se pună în slujba ţării şi a poporului şi, să sprijine reformarea sistemului politic şi economic al României.

Pentru a putea ca şi ţara noastră să beneficieze de reformele vitale nouă, consider că trebuie ca toţi cetăţenii ţării să participe la deschiderea congresului al XIV – lea, în cazul în care este respinsă ideea referendumului, la sala unde se vor desfăşura lucrările acestui congres şi să ceară reforme politice şi economice, spre binele ţării şi al poporului.

În toate oraşele ţării cetăţenii să se adune în ziua deschiderii congresului, în faţa sediilor organizaţiilor locale unde să ceară aplicarea grabnică de reforme.

Numai uniţi vom putea instaura şi în ţara noastră un guvern legal şi democratic, care să fie în slujba intereselor ţării şi a poporului.

Toţi cetăţenii trebuie să fie conştienţi că nimeni, din afară, nu va putea face curăţenie în casa noastră, noi fiind singurii care trebuie să ne cunoaştem interesele, să ne curăţim şi să ne gospodărim ţara conform intereselor noastre.

Nu este în firea poporului român şi nici nu se mai poate să stăm nepăsători şi să vedem cum, în numele nostru, este distrusă ţara şi mai ales poporul.

Trebuie să plătim pentru bunăstare şi să fim conştienţi că nimic pe lume nu este gratis şi noi trebuie să cerem, indiferent de risc, reforme democratice şi economice, singurele capabile să ne asigure nouă şi copiilor noştri bunăstarea reală.

Toţi militarii şi lucrătorii Ministerului de Interne trebuie să se alăture poporului, pentru obţinerea acestor reforme, spre binele lor şi al urmaşilor lor.

Dacă militarii şi lucrătorii Ministerului de Interne vor încerca să se împotrivească dorinţelor poporului şi vor împiedica poporul să înfăptuiască reformele atît de necesare ţării, aceştia trebuie să fie conştienţi că, în scurt timp, vor fi traşi la răspundere pentru faptele lor, ţara ne mai putînd să suporte actuala situaţie creată de guvernul condus de Nicolae Ceauşescu.

Toţi, uniţi, trebuie să cerem în ziua deschiderii congresului, dreptul de a fi trataţi ca oameni şi nu ca sclavi, aşa cum ne tratează guvernul prezent.

Toţi cei care se vor afla în sala congresului trebuie să se opună ca în fruntea ţării şi a guvernului să se mai afle un reprezentant al familiei Ceauşescu.

D-le preşedinte, vă rog să înţelegeţi că ţara şi poporul nu vă mai vor, că sînteţi depăşit de problemele în care aţi afundat ţara, că nu se poate construi o societate artificială, că nu există încă o ţară dezvoltată şi puternică cu un popor sărac şi flămînd, că numai în socialism totul aparţine tuturor dar nimeni nu stăpîneşte nimic şi, deci, dacă nu stăpîneşte nimic nici nu-l interesează nimic şi că, spre binele tuturor trebuie să acceptaţi reforme democratice, iar dvs. să vă retrageţi din viaţa politică a ţării.

În caz contrar, mai devreme sau mai tîrziu, tot la schimbări se va ajunge, dar cu cît mai repede cu atît mai bine va fi pentru toţi.

Vă rog să înţelegeţi că apelul meu este inspirat din cuvîntările dvs. şi din dorinţa ca şi în România cetăţenii să trăiască civilizat, că eu nu sînt reprezentantul sau exponentul unor cercuri reacţionare sau unor puteri străine, că sînt un produs al socialismului în care m-am născut, că am fost educat în şcoli în care mi s-au spus numai minciuni, profesorii spunîndu-ne că România este o ţară foarte bogată, că socialism înseamnă bunăstare pentru popor, electricitate şi automatizare, că tot ceea ce se înfăptuieşte în ţară este pentru noi, în timp ce eu constat, la fiecare pas, că nimic din cele învăţate nu sînt adevărate, că trăim în întuneric şi în frig, în sărăcie şi opresiune, că nu sîntem liberi, că sîntem conduşi de un partid neputincios şi slab, care se teme de primul muncitor care îşi caută drepturile şi, chiar de nevinovata maşină de scris, că scara valorilor e inversată în România şi că guvernul prezent are ca motto: "distrugeţi omul de rînd şi adevărul".

Voi încheia, urmîndu-vă exemplul, cu o scurtă strofă, la care vă rog să reflectaţi:



Să nu dea Dumnezeu cel sfînt

Să vrem dreptate , nu pămînt,

Cînd frigul nu-l vom mai răbda,

Cînd foamea ne va răscula,

Cristoşi să fiţi, nici în mormînt nu veţi scăpa!



Bucureşti, 17 10 1989





Nica Leon