Istorie si manipulare



In continuare câteva citate din :


"In ceea ce urmeaza voi scrie despre cea mai mare tara care se intindea din Asia Mica pina in Iberia si din nordul Africii pina dincolo de Scandinavia, tara imensa a Dacilor"
 - DIONISIE PERIEGETUL 138 d.h. CONCISA, PASIONANTA, CAPTIVANT ILUSTRATA.

Iordanes (in Getica - De origine actibusque Getarum) ne spune, ca getii nu au incetat sa-i atace pe cotropitorii romani, si devenind din ce in ce mai puternici, au reusit sa-i alunge in anul 275.

Din Getica mai aflam (de la Iordanes, get de origine) ca in diferite epoci si locuri getii au fost denumiti diferit: astfel, "cei care in vechime se numeau geti, astazi se numesc goti". Unii istorici, care considera ca gotii erau "un neam germanic" au comentat ca Iordanes face o confuzie intre geti si goti. 

Argumentele? nu exista... doar parerea lor... Oricum, se pare ca aceeasi "confuzie" o fac multi alti cronicari din acele vremuri... Cercetatorul Gabriel Gheorghe a gasit peste 20 de referiri ale autorilor antici la identitatea dintre geti si goti. Pentru edificare va recomand GETICA - Studiu Introductiv de Gabriel Gheorghe.Iordanes insusi vorbeste despre originea getica a germanilor, care la origini erau acelasi neam, dar s-au despartit in timp datorita "padurii si fricii reciproce". In plus, Iordanes ii numeste barbari pe germani. 

Leibnitz, binecunoscutul geniu al poporului german si al omenirii, afirma explicit in Collectanea Etymologica (ed. franceza, Hanovra 1717, trad. de G. Gheorghe): 

"Teutonii vin din Ascenez... Acest Ascenez este din spiţa Daes-lor, în latină Dae şi Dai, de atunci numiţi Daci şi Geţi de către greci."Din Getica lui Iordanes mai aflam ca Attila, regele hunilor, stăpânea peste ostrogoți (gotii răsăriteni , care ii erau aliati in lupte. Cronicile de la curtea lui Attila il denumesc insa pe acesta "Rex Hunnorum, Medorum, Dacorum". Alte cronici mai amintesc de limbile vorbite in jurul lui Attila... printre altele se mentioneaza si limba ausonica=limba valahica (cf. Francisci Foris Otrokocsi, Origines Hungariae, part. I, cap. 4, Franequerae 1693).

Daca gotii erau germanici, unde sunt cuvintele germanice in spaniola, in dialectele din sudul Frantei sau in cele din nordul Italiei? In schimb, exact aceste dialecte au extraordinar de multe asemanari cu limba romana. Si mai știm ceva: in Spania a existat pana tarziu, "cand gotii disparusera", un obicei prin care, carturarii sau nobilii, trebuiau, "pentru a-si intemeia nobletea, sa dovedeasca, sau macar sa afirme descendenta lor din geti" (cf. Al. Busuioceanu, Zamolxis sau mitul dacic in istoria si legendele spaniole, Ed. Meridiane, Bucuresti 1985)! 

Conform aceluiasi autor, care citeaza o lucrare religioasa din secolul al XIII-lea, "Zamolxis, Deceneu, Decebal etc. intra, prin opera arhiepiscopului, in Istoria Spaniei, nu ca niste oaspeti intamplatori, ci au loc in genealogia poporului hispanic: Don Diceneo, don Zamolxen, don Boruista...".

Cei 3 magi, cu caciuli de daci Dupa cucerirea Italiei, Teodoric cel Mare si-a stabilit capitala la Ravenna. In timpul domniei sale a fost pictat interiorul catedralei Saint Apollinaire Nuovo din Ravenna.Priviti si va minunati cum s-au gandit pictorii "goti" sa-i reprezinte pe cei trei magi (Balthasar, Melchior si Gaspar) si pe fecioarele mucenite.De unde sa se fi inspirat acesti "germanici"?

Magii apar îmbrăcaţi ca tarabostes, având pe cap cuşma dacică specifică. Alaturat apar sfintele mucenite care poartă îmbrăcăminte traditională românească: cămăşi albe cu poale lungi, catrinţe decorate variat, marame albe de borangic cu franjuri etc. 

Fecioarele din Ravenna, in costum popular romanesc. Un caz simptomatic pentru orbirea "stiintificilor" nostri mi-a fost relatat de dl. Gabriel Gheorghe. Prietenul sau Nicolae Miulescu i-a prezentat profesorului I.I.Rusu rezultatele si concluziile cercetarilor sale. 

Dupa ce a studiat lucrarea, I.I.Rusu a afirmat: "se pare ca ai dreptate"; iubitor mai mult de adevar decat de faima, Miulescu i-a propus sa-i cedeze studiul pentru a fi publicat, la care, I.I.Rusu a exclamat: "Vrei sa dau cu piciorul la toata munca mea de o viata? Eu astept sa ma faca membru corespondent al Academiei Romane!"

De unde provine legenda romanizarii dacilor? Prima "lansare" a acestei ipoteze, devenita apoi "certificatul de nastere al poporului roman", a fost facuta de liderii "Scolii Ardelene" din ratiuni politice (care din pacate, de multe ori, nu au legatura cu adevarul). 

Teoria lor s-a bazat pe povestea unui cronicar moldovean care auzise de la un pelerin care vizitase Roma, ca acolo se vorbea o limba asemănătoare cu a lui; după auzirea povestii, cronicarul a notat "înseamnă ca si noi tot de la Rim ne tragem". 

Unul dintre promotorii teoriei latinizării a fost Petru Maior.
Într-un moment de sinceritate el recunoaște totuși, ceea ce este evident pentru orice om cu bun simt: "Aceaia iaste adeverit, precum vazum deasupra, ca nu limba latineasca cea proasta s-au facut din limba latineasca cea corecta ci ceasta din ceaia. De aciia, macar ca ne-am deprins a zice ca limba romineasca e fiica limbei latinesti, adeca ceii corecte, totusi, de vom vrea a grai oblu, limba romineasca e mama limbei ceii latinesti." (Petru Maior, Scrieri, vol 1, pag. 311, Ed. Minerva, Bucuresti, 1976).

Din pacate astfel de "fenomene" se petrec adeseori cu o istorie devenita sluga a politicii... uneori se petrec chiar sub ochii nostri, precum in cazul moldovenilor foşti sovietici - pe care se forteaza unii sa-i convinga ca-s alt popor si vorbesc o alta limba!!!



-----------------------------------------------------------------------------

Am întâlnit la multă lume concepția că să nu ne mai plângem,
că nu din cauza altora ne merge nouă prost ci exclusiv din cauza noastră ... ca avem tot felul de defecte și metehne ... cei care gândesc așa ... că nu ne vrea nimeni din afară răul, cum își explică cele ce urmează ?

E vorba de lucrări istorice în care se vorbea despre istoria poporului nostru și care au dispărut ... au rămas doar referințe despre ele.

1- „Dacia”, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut;

2- „Getica”, o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă;

3- „Istoria geţilor”, scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit şi Ioan Gură de Aur.

4- „Getica”, o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită „Istoria Romanilor”. Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia.

5- Caninius a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut!

6- Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă.

7- Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Şi din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia.

8- Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut.

9- Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!

10- Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu „cel mai de seamă poet al veacului său”, a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua”, inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte!

11- După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a s-a încercat discreditarea sa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa „Mitologia dacilor”, să dispară.
Nici siturile nu au fost cruţate. 

12- Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. „În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena.

13- În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: „Victoria dacică” înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghiar E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice”

14- Nu multe persoane cunosc că pe Insula Şerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet şi transportate la Moscova, unde au dispărut.

Şi geografiile care descriau teritoriile dacice au dispărut

15- Marele Strabon a scris o carte despre Tracia şi Dacia, care a dispărut.

16- „Marele geograf Marin din Tyr descrisese în amănunţime teritoriile locuite de geţi şi daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu”

17- Din hărţile antice nu s-a păstrat nici una care să înfăţişeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.

Cum vi se pare ? pură întâmplare ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu