Publicat in decembrie 16, 2013 de Oreste Teodorescu in Blog
1.Operarea cu dovezi false. Manipulatorul introduce noi dovezi false sau indicii proiectate şi fabricate care sunt în conflict cu observațiile și argumentele părții adverse – un instrument practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile.
2.Falsa prestanta. Dezinformatorul apelează la un juriu de acuzare, un asa zis specialist sau alt organism autorizat de anchetă. Răstoarnă procesul în favoarea sa și neutralizează eficient problemele sensibile fără să deschida discuția. Odată ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi considerată încheiată în mod oficial. În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată şi pentru a susţine acuzaţii atunci când se înscenează ceva contra victimei.
3.Fabricarea unui adevăr nou. Crează propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influență capabili să inventeze ceva nou şi diferit prin cercetare științifică, investigaţii sociale sau dovezi favorabile. În cazul în care are neapărată nevoie să abordeze problemele, o va face profesionist, prin persoane autorizate.
4.Distragerea atenţiei maselor cât se poate de mult. Pentru a ţine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu protestele, crează povești şi mai mari (sau le tratează-le ca şi cum ar fi mari) pentru a îndepărta masele.
5.Tăcerea critică. Se ia în considerare eliminarea din circulaţie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării în întregime a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin, șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau prin distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le daune grave.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu