luni, 31 martie 2014

Mircea Chelaru, culisele loviturii de stat planificate de Militaru

Mircea Chelaru, general în rezervă, povesteşte din culisele loviturii de stat planificate de Militaru 

0
18 Mar 2010 21:30:12
Autor: adevarul
Mircea Chelaru face dezvăluiri despre  începutul anului 1990
Mircea Chelaru face dezvăluiri despre începutul anului 1990

Mircea Chelaru, general în rezervă, povesteşte culisele loviturii de stat planificate de generalul Nicolae Militaru la 12 ianuarie 1990. Principalul adversar al filosovieticilor a fost mişcarea CADA.

Protestele de la 6 şi 7 ianuarie 1990 ale ofiţerilor din Marele Stat Major au fost începutul unor acţiuni care aveau ca până în februarie să se concretizeze în formarea unei structuri care să lupte pentru drepturile militarilor - Comitetul de Iniţiativă pentru Democratizarea Armatei (CADA).
Chiar dacă nu a fost o structură cu personalitate juridică şi cu ierarhii de conducere, CADA a fost un instrument care a atras atenţia noii structuri de putere civilă că majoritatea militarilor români nu mai acceptau să fie conduşi în stil sovietic. Maior de informaţii în 1989, Mircea Chelaru a fost unul dintre ofiţerii care au iniţiat formarea unui grup care să militeze pentru schimbarea principiilor din Armată. Chelaru (61 de ani) a dezvăluit pentru „Adevărul" cum au acţionat grupurile care s-au opus permanent generalului Militaru (ofiţer GRU dovedit) şi noii conduceri pro-sovietice din Ministerul Apărării. Grupurile care s-au opus unei lovituri de stat la 12 ianuarie 1990.
„Adevărul": Apariţia generalului Militaru, la 23 decembrie, orele 16.00. Este momentul decisiv în constituirea grupurilor de iniţiativă care aveau să se numească mai târziu CADA?
Mircea Chelaru: Militaru a venit în cel mai înalt nivel de decizie politică. Prima reacţie a sistemului gândit de Militaru a fost aceea de a-şi recupera oamenii fideli Moscovei. Cum ar veni, au apărut băieţii, după descătuşarea de Ceauşescu, la pomana mortului, fără lumânare.
Concret: când a început să apară rezistenţa cadrelor din interiorul Armatei?
Începând cu 23 decembrie, structurile decizionale de comandă ale Armatei Române - Ministerul Apărării Naţionale, Marele Stat Major, Divizia 1 mecanizată, Divizia 57 tancuri, Divizia 67 Brăila, Direcţia generală de resurse umane, dar şi Ministerul de Interne, precum şi alte elemente din structurile de informaţii au fost ocupate de oameni aduşi de Militaru. Oamenii aceştia au dat ordine şi se fac vinovaţi de toate evenimentele din perioada 23-28 decembrie 1989. Pentru că nu au fost şi în acte, nu exista o motivaţie pentru care să se sesizeze domnii procurori.
Au lucrat în „sistem-umbră", ei au dat doar ordinele şi cei aflaţi în legalitate pe statele de funcţiuni răspund astăzi. Când am văzut asta, am fost opt ofiţeri din diverse structuri ale MApN care am iniţiat şi dezvoltat ideea constituirii Grupului de Iniţiativă pentru Democratizarea Armatei. Se numea, deci, GIDA. A luat fiinţă în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, şi-a expus viziunea la 27 decembrie, iar viziunea aceasta a fost înaintată pe cale ierarhică la comandantul Armatei 1, generalului Gheorghe Voinea, proaspăt numit membru al Comitetului Central la Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie '89.
Am cerut eliminarea grupului Militaru, ca să putem lucra mai bine. Ideea este că toţi cei care au venit în grupul Militaru erau anti-Ceauşescu şi, disimulat în această clasă, mai erau cei pro-Moscova sută la sută, care ar fi trebuit să ducă la bun sfârşit acţiunile lui Gorbaciov. Aici trebuie spus adevărul. Pentru că adevărurile sunt sufocate de colbul timpului, de ignoranţă şi de rea-credinţă. Unii au fost obligaţi să deformeze adevărul. Au fost falsificate şi reformulate jurnalele de luptă ale unităţilor!
Nicolae Militaru, asasin la Revoluţie 
În ce perioadă?
Chiar atunci. În decembrie 1989, din 17 până în 24. Au fost schimbate foile, schimbate registre, rescrise, să se acopere urma represiunii. Pentru că s-a dat ordin de represiune. Toţi marii profitori de sus au dat ordin de represiune şi au schimbat roata, când au văzut că nu mai merge. Ştergeţi voi urmele şi noi suntem la marele tort - asta a fost! Lingem şi smântâna, şi frişca, şi lăsăm pentru pitici dacă le mai rămâne ceva, firimitura din caria nemernicului.
Ce nu se vede nu se fluieră...
Perfect. Arbitrul nu poate să fluiere, fiindcă nu vede. Dar e un arbitru care vede şi nu fluieră, ceea ce s-a întâmplat la noi, dar se mai găseşte şi un arbitru prost care nu vede de-a binelea.
Ce s-a întâmplat la 12 ianuarie 1990
La 12 ianuarie 1990, conducerea Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) programase o acţiune de comemorare a celor care au murit la Revoluţie. În cursul zilei, la Bucureşti, Timişoara, Braşov, Sibiu, Arad şi Cluj au avut loc slujbe de pomenire a eroilor din decembrie 1989. În Capitală, slujbele de pomenire au avut loc la Piaţa Romană, Piaţa Universităţii şi Cimitirul Eroilor.
O parte dintre manifestanţi, intrigaţi că nu se mai aminteşte despre acţiunile teroriştilor, s-au deplasat spre sediul puterii, din Piaţa Victoriei, unde au cerut înlăturarea foştilor comunişti de la putere. Pe acest fond, generalul Nicolae Militaru a ordonat Armatei, fără succes, să preia controlul Palatului Victoria, şi nu al Pieţei. Acesta este momentul în care militarii evită ordinele directe ale lui Militaru. Pe de altă parte, în Piaţă au vorbit Petre Roman, Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu şi Ion Iliescu. A fost momentul în care mulţimea a scandat cu înverşunare „Jos Iliescu!". În final, activist cu experienţă, Iliescu dialoghează cu o delegaţie a demonstranţilor şi rezolvă lucrurile în favoarea sa.
Dumitru Mazilu, un securist „sub acoperire“, a vrut să-i ia locul lui Iliescu
Ordinele lui Militaru, neexecutate
GIDA apucase să acţioneze?
Ofiţerii din Marele Stat Major primiseră manifestul nostru şi s-au raliat la el. Noi nu am fost o organizaţie cu şefi şi aşa mai departe. A fost o stare de spirit care ne-a cuprins şi manifestul a ajuns în toată masa Armatei. La 12 ianuarie, la scena tancului - „Cine eşti dumneata, domnule Iliescu, şi ce-ai făcut în ultimii cinci ani?" - , în momentul în care se cere reintroducerea pedepsei cu moartea, în momentul în care Dumitru Mazilu spune „Mă vreţi pe mine? Îl dăm jos pe el?", în momentul acela, în acea mulţime, într-un mod dubios, fără să se spună de la cine şi cum, se ordonă ca unităţile de intervenţie 1, 2 şi 22 tancuri să fie în măsură să intervină în Palatul Victoria.
Ce să facă?
Vă daţi seama, când se dă misiune de luptă pe Palatul Victoria, îl ocupi şi te opreşti. Şi atunci mă sună de la Academia Militară şi de la Regimentul 1, Regimentul 2 şi m-au întrebat: „Ce facem, şefu', că ne trimit acolo?". Şi le-am spus: „Fraţilor, nu interveniţi. Cine semnează? E ceva scris?". Mi-au spus: „Nu". Şi atunci le-am spus: „Staţi în cazarmă!". Asta era pe la ora 17.00, la 12 ianuarie. În acel moment, locotenent-colonelul Silviu Popescu, şeful centrului de informatică a Diviziei 57, membru semnatar al declaraţiei GIDA, era cu maşina mea şi distribuia manifestul. Aici intervine rolul nefast al unui coleg, nu-i dau numele, care deposedat de conducerea Diviziei, acuzat că a făcut genocid în Piaţa Universităţii şi a fost mutat la Academie, a câştigat încrederea lui Nicolae Militaru şi i-a raportat că „ăştia nu execută ordinele şi eu vă sunt loial dumneavoastră".
În momentul în care s-a raportat că noi nu intervenim, Militaru a dat ordin de arestare. S-a pus în aplicare prin comandanţi. Şi ne-au cuplat pe toţi. Am fost arestaţi, predaţi la comenduirea garnizoanei, iar la ora 23.00 a început audierea noastră de un complet militar, cu acuzaţia de insubordonare în caz de război, tentativă de lovitură de stat. Şi am fost anchetaţi de un complet de şase procurori până la 4.30 dimineaţa, procurori conduşi de nimeni altul decât de procurorul Dan Voinea.
Vă închipuiţi la ce ne aşteptam. În noaptea aia se cerea introducerea pedepsei cu moartea. Fenomenul de turbulenţă nu se încheiase. Ceea ce nu ştiam în clipa respectivă, la ora 17.00, când Militaru dăduse ordin să fie pregătite echipele de intervenţie pentru palat, e că el se afla chiar la Palatul Victoria. Acum vine construcţia logică. Nu avem mărturia nimănui. De ce Militaru a dat ordin să fie pregătite echipe de intervenţie? Ca să-l salveze pe Iliescu? Nu. Ştia bine Iliescu că el e principalul pericol, un om flămând după putere. De fapt, Ion Iliescu n-a fost credibil pentru serviciile sovietice.
A fost o unealtă?
Singurul lucru care a explodat e apetitul lui nestăvilit pentru putere, cu sentimentul că a crezut că face bine. Rău a făcut duplicitatea, acceptarea tuturor răilor din jurul lui, doar pentru a se menţine. Or, Militaru, acum, avem certitudinea că a avut informaţii sau că a primit ordin să recupereze terenul pierdut din punct de vedere ideologic: „Domnule, am spus că România rămâne în sfera noastră de influenţă. Voi aţi luat-o razna. Aţi vrut să vă duceţi către Vest, strigaţi «Jos comunismul!», voi jucaţi altă carte". Militaru era pus să recupereze cartea.
Dar şi Iliescu le promisese ruşilor, prin ambasadorul lor de aici, Evgheni Tiajelnikov, că va păstra „elementele sănătoase" ale vechiului partid.
Dar mai târziu, la 12 ianuarie, la 28 ianuarie, România demonstra că pleacă în altă parte.
Cum? Cu Iliescu?
Nu cu Iliescu. De ce au venit Coposu, Câmpeanu, Raţiu? Să poată să contrabalanseze emanaţia. După aia am aflat că la 17.30, când Militaru dăduse ordin să se pregătească pentru intervenţie, ultima mutare era să-l scoată pe Iliescu din Palat şi să ocupe el Palatul. Uniunea Sovietică intervenea în aceeaşi modalitate în toate ţările baltice. 12 ianuarie 1990 e reacţia de reocupare a terenului pierdut de către URSS,la fel ca în toate ţările care „o luaseră razna". Coroborez toate acţiunile, ordinele date, arestările, renunţarea şi ulterior eliminarea lui Militaru cu acordul Moscovei. Pentru că nici Iliescu n-a făcut nimic fără acordul Moscovei.
Rezultă clar că Militaru i-a fost ostil lui, Iliescu degeaba neagă, e treaba lui. Vă vorbeşte un om care n-a fost legat de nicio vinovăţie în Revoluţie şi n-am fost nici într-o structură politică a vremii care să producă o alterare a realităţii. Caut să-mi explic mie. 12 ianuarie a fost unul din momentele de cumpănă ale destinului acestei ţări. Pe 13 ianuarie, a doua zi, Militaru a convocat Consiliul de Război, cu 19 generali de la conducerea Armatei, să ne mai judece şi ei. Să judece ceea ce n-au putut să facă procurorii.
Tot legat de acest grup de ofiţeri care nu au respectat ordinele lui Militaru pe 12 ianuarie, domnul general Dumitru Pletos arăta cu degetul: „Pedeapsa capitală! Să fie executaţi!". Aşa a cerut. Şi fac acum un omagiu de conştiinţă generalului Paul Cheler, care la ultima întrebare a lui Militaru s-a ridicat în picioare şi a spus: „Domnule ministru, orice măsură luaţi împotriva lor s-o luaţi şi împotriva mea".
Cheler era din echipa adusă de Militaru, venit de la pensie.
Da, dar Cheler era anti-Moscova.
Atunci au fost mai multe influenţe?
Da. Totul a funcţionat. Noi nu am fost conectaţi între noi, dar gândeam toţi la fel. Şi aşa am trecut şi peste pasul ăsta.
280 de tancuri gata să ucidă
La 12 ianuarie 1990 a fost o tentativă de lovitură de stat?
12 ianuarie era într-o vineri. Vinerea neagră. Noi, grupul acela de iniţiativă, GIDA, deja trimiseserăm adeziuni către toate structurile. Aderaseră deja 5.000 de persoane la acele idei ale GIDA, idei pe care le raportaserăm şi pe linie ierarhică generalului Nicolae Militaru şi i le-am trimis domnului Virgil Măgureanu, care era consilierul pe probleme de securitate al lui Iliescu. După ce se produseseră mişcările de revoltă din Marele Stat Major, la 6, 7, 8 ianuarie 1990, prin care se ceruse eliminarea lui Militaru, urma ca toţi ofiţerii din garnizoana Olteniţei, unde erau două regimente, unul de tancuri şi unul mecanizat, precum şi alte forţe, să intervină în Piaţa Victoriei. Bine că ăştia nu au intervenit la 22 decembrie, că fuseseră trimişi, dar au fost întorşi de Victor Atanasie Stănculescu cu ordinul „Rondoul".
Erau 280 de tancuri! Tanchiştii au fost tot timpul la turelă şi nu se jucau. Un tanchist, odată intrat în tanc, are sentimentul luptei. Nu mai poţi să comunici cu el. Dacă un singur tanc, provocat, era incendiat, toate celelalte tancuri rupeau.

Ion Iliescu, enervat de „contestatarii" Revoluţiei
Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD, a lansat, ieri, o tiradă virulentă împotriva serialului „Misterele Revoluţiei", publicat de „Adevărul". El a afirmat, enervat, că autorii dezvăluirilor „se prezintă ca nişte slujbaşi ai lui Ceauşescu, ca agenţi întârziaţi ai acestuia, susţinând, la fel ca fostul dictator, că Revoluţia a fost provocată".
„Uitaţi-vă la ei cu câtă neruşinare repetă acest lucru! Cum îşi permit nişte români să trateze cu atâta lipsă de respect un moment istoric de o asemenea importanţă?", a tunat Iliescu. El a afirmat că Revoluţia a fost „o mişcare spontană, populară", iar a pune pe seama „agenţilor CIA şi KGB capacitatea de a mobiliza masele" depăşeşte orice „acceptare normală a fenomenului". „Ceauşescu avea un interes să susţină aşa ceva, dar ăştia de acum în interesul cui fac acest lucru?", a întrebat, acuzator, Iliescu. După care, pe un ton tot mai ridicat, a ţinut să nege că Uniunea Sovietică ar fi fost chemată în ajutorul României la Revoluţie.
„E o minciună ordinară. Să vii şi să repeţi aşa ceva, de-o manieră neobrăzată, este o prostie şi o ticăloşie", a spus Iliescu. Ieşirea nervoasă a lui Iliescu nu este prima de acest gen. În urmă cu mai bine de o săptămână, la Consiliul Naţional al PSD, fostul preşedinte a avut un discurs asemănător. Alina Voaideş
Mâine în „Adevărul"!
Cazul Motorga - 75 de gloanţe într-un Oltcit

Un General acuza: Sergiu Nicolaescu a conspirat cu Ion Iliescu

 | 

Un General acuza: Sergiu Nicolaescu a conspirat cu Ion Iliescu la scenariul si regia loviturii de stat teroriste din Decembrie 1989

Sergiu Nicolaescu, sine ira et studio
de Aurel Rogojan
Fără ură şi părtinire am să vă spun că l-am cunoscut pe Sergiu Nicolaescu în cabinetul generalului Nicolae Budişteanu, comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi nr. 1 a Consiliului Securităţii Statului ( actualmente Academia Naţională de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”).
Generalul Budişteanu, fost şef al rezidenţei spionajului României pentru ţările francofone din Europa, cu sediul la Paris, sub numele de Udriteanu, după un eşec neplanificat, a fost extras şi ascuns la “Şcoala Băneasa” (intre 1968 – 1973; general-maior Nicolae Budisteanu a facut parte din Securitate inca din anii ’50, fiind printre cei care au anchetat luptatorii din munti. A fost “evidentiat in munca” si apoi instalat in functia de şef al Direcţiei a III-a Informaţii Interne de catre Alexandru Draghici, cel care a fost degradat și trecut în rezervă cu gradul de soldat de catre Nicolae Ceausescu si a murit bine-mersi la Budapesta, in 1993, pentru ca tara “vecina si prietena” Ungaria a refuzat sa-l extradeze. Dupa transferarea lui Budisteanu la Scoala spionilor de la Branesti, Scoala de la Baneasa a fost condusa de gen Neagu Cosma, apoi de gen Iulian Vlad s.a. – nota red.). Ulterior, generalul Budişteanu a preluat comanda Centrului Special de Pregătire a Personalului Direcţiei Generale de Informaţii Externe (U.M. 0544 – viitoarea DIE/CIE/SIE – nota red.).
Împrejurările în care Sergiu Nicolaescu a ajuns în cabinetul “Marelui Spion” ţineau de strategia comunicării publice a nou înfiinţatului Consiliu al Securităţii Statului. O strategie care viza propulsarea unui “mare regizor, care să impună un model al James Bond-ului român” şi, pe cale de consecinţă, respectul populaţiei faţă de agenţii speciali / secreţi ai guvernului, asemenea respectului americanilor, britanicilor sau francezilor faţă de figurile legendare ale serviciilor poliţiilor lor naţionale.
Dar, să revin la fapte. Sergiu Nicolaescu a avut o întâlnire cu viitorii ofiţeri ai securităţii naţionale a României, context în care, ca “între colegi”, maestrul a ţinut să remarce rolul Secţiei Istorice şi a Studioului Cinematografic ale Ministerului Apărării Naţionale, precum şi a Studioului Cinematografic al Ministerului de Interne în prepararea şi susţinerea marilor sale proiecte cinefile. După întâlnirea cu “masa”, a urmat un scurt protocol în Cabinetul generalului Budişteanu. În acest cadru, restrâns la patru participanţi, Sergiu a tinut să epateze cu vizitele sale la F.B.I. şi antrenamentele speciale de tragere cu revolverul din dotarea agenţiei americane, pe care îl folosea şi în filmele sale poliţiste.
Eram tânăr locotenent şi fără experienţă în ceea ce Sergiu spunea, referindu-se la relaţiile sale privilegiate cu F.B.I., care ajungeau până la J. Egdar Hoover, şeful agenţiei.
Generalul, fără vreun semn că mi-ar dezvălui un secret, mi-a spus că Sergiu este integrat într-un program experimental de promovare a istoriei României, iar acest “background” va da credibilitate eroilor filmelor sale poliţiste şi vom avea, astfel, parte de respectul şi sprijinul populaţiei, aşa cum vedem că sunt realităţile prezentate în filmele occidentale.
În timpul convorbirii private, Sergiu şi-a scos, de câteva ori, din toc mândria de revolver, încercând să ne convingă de deprinderile sale speciale, dobândite în poligoanele Academiei de Poliţie a F.B.I. din Quantico. Nu-mi poate rămâne neobservată ostentaţia cu care Sergiu dorea să convinga asupra relaţiei sale de excepţie cu generalul Ilie Ceauşescu, filieră prin care îşi asigura miile de figuranţi în filmele sale istorice. O figuraţie gratuită pentru un profit înca neevaluat. În ordine cronologică, în anii ’80 am avut prilejul să aflu că Sergiu este prietenul unora dintre relaţiile mele “de seamă”, rătăcite într-o conspiraţie care–i reunea, între alţii, şi pe generalii Stănculescu şi Chiţac. Locul de conspiraţie, o bază de agreement a Armatei din zona Casei Presei.
În acei ani, un amic, legătura operativă superioară a lui Sergiu, se afla în vizită familială cu prilejul aniversării zilei de naştere a unuia dintre copiii mei. Cel mai isteţ minor a adus vorba despre jocurile pe televizor. Despre care, personal, nu ştiam nimic. Amicul mi-a folosit telefonul şi l-a apelat pe Sergiu, adresându-i rugămintea de rigoare. În următoarele 15 minute, un taximetrist, trimis de Sergiu, ne-a adus marea bucurie a copiiilor, dar şi a maturilor copii. În degringolada evenimentelor din decembrie 1989, cand şeful meu direct, generalul Iulian Vlad, era arestat ilegal, amicul mai sus amintit, mă caută şi se oferă să-mi dea protecţia lui Sergiu, dacă va fi cazul… Era o dovadă a loialităţii reciproce în legătură cu întâmplări anterioare, trecute, din partea-mi, sub tăcere sau chiar sub o “nevinovată uitare”. Am eschivat şi ne-am restabilit normalitatea relaţiilor dupa vreo zece ani… Aşa suntem noi, cei din bransă. Şi incă ne mai suspectăm! Dacă nu, ar dispărea arta meseriei noastre.
Din peregrinarile lui Sergiu prin Occident, pastrez, gratie generozitatii amicului meu, doua bricege de firma, o pipa de marinar si doua pacle de duhan “Captain Black ROYAL”, doar una desfacuta, pentru a-i savura aroma. Si, recunosc, am deschis-o acum, in timp ce rememoram acele clipe care nu se vor mai intoarce…
Ce facea Sergiu Nicolaescu in 22 decembrie la ora 6.30 dimineata
Între timp, numele regizorului Sergiu Nicolaescu mi-a apărut, ca fapt cotidian, în fluxul informaţiilor secrete, de nenumărate ori, ceea ce era firesc pentru personalităţile de anvergura sa. Dar, totuşi, nu pot să nu amintesc un moment din dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989… Era încă întuneric, la ora 06.30. când, şeful Direcţiei de Filaj şi Investigaţii, colonelul Băjenaru, îmi comunica să-i raportez generalului Vlad, că Sergiu se afla, la acea oră, într-un fel de cercetare a zonelor din pieţele “Romană” , “Universităţii” şi “Unirii”….
Realizând ce ar putea semnifica această inspecţie, cu prima posibilitate de comunicare, i-am transmis generalului Vlad raportul colonelului Băjenaru. Reacţia ministrului secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului, pe care o reproduc, aproximativ, a fost: “ …Da, orice comandant înainte de bătălie recunoaşte terenul…” Domnul ministru Iulian Vlad mi-a refuzat, nu spun în ce termeni (!!) dezvoltarea subiectului. Acum, despre morţi, numai de bine!
În contextul campaniei prezidenţiale din 1992, Sergiu a fost convocat, nu spunem unde, pentru a i se sugera depunerea candidaturii la preşedinţia României. Sub un nume de presă, am devoalat scenariul în “Flacăra. Totuşi Iubirea”. Sergiu l-a rugat pe Adrian Păunescu să închidă subiectul, confirmându-i adevărul celor relatate…
Desigur, cea mai nelămurită parte a biografiei lui Sergiu este cea a implicării sale in fenomenul terorist al “Revoluţiei Române”. Dar, despre rolul actorilor şi al cascadorilor în executarea ordinelor criminale ale Moscovei prin portavocea generalului Militaru şi al altor năimiţi, în cele ce vor urma…
Nu, însă fără a preciza că Ion Ilici Marcel Iliescu a stat la căpătâiul muribundului să se asigure că, in delir, nu va scăpa vreun secret al afacerilor teroriste care au emanat troica nenorocirii României.
Foto: MediafaxFoto
- See more at: http://www.ziaristionline.ro/2013/01/04/un-general-acuza-sergiu-nicolaescu-a-conspirat-cu-ion-iliescu-la-scenariul-si-regia-loviturii-de-stat-teroriste-din-decembrie-1989/#sthash.VkPXcvuk.dpuf

miercuri, 26 martie 2014

MTP - Metode de Tâmpire a Populaţiei

 
Publicat Monday, 22 July 2013 09:06
Autor Criterii.Ro
Categorie: Criterii mondene

manipulare
V-aţi întrebat vreodată de ce nu va ajung banii, de ce copiii dumneavoastră par de necontrolat, de ce plătiţi rate insuportabile la bancă, de ce nu vă mai place nimic din ce aveţi în casă, de ce vă vine mereu să vă certaţi cu toată lumea, de ce vă simţiţi neglijat, ignorat, umilit, strivit de cei care ar trebuiâ să vă servească, de ce nu sunteţi fericit şi nici măcar mulţumit, sau pur şi simplu de ce fetele poartă de aproape 2 ani cisme în miezul verii ? Sunt convins că v-aţi întrebat. Dar v-aţi întrebat de ce nu faceţi nimic pentru ca aceste nemernicii să nu mai continue? În cele ce urmează voi încerca să vă ofer 5 motive pentru care raspunsul la această ultimă întrebare este, de obicei, “Nu pot”.
Le-am numit Metode pentru Tâmpirea Populaţiei pe scurt MTP-uri. Precizez că în cele ce urmează cuvintele “citititor” , “telespectator” şi “cetăţean român” vor fi înlocuite cu “bizon” şi/sau “fraier”
MTP -1
În fiecare zi pe toate canalele media oferă-i fraierului un exemplu de personaj realizat d.p.d.v. financiar şi insistă pe câţi de mulţi bani are respectivul, câte chestii misto îşi cumpără în fiecare zi, cu ce femei sau bărbaţi bine umblă, în ce casă luxoasă trăieşte şi cât de simpatic e în discuţiile cu presa. În acest fel, puţin câte puţin, fraierul ajunge să fie, în mod real, interesat de viaţa acestui personaj. Apoi oferă-i informaţii despre situaţii conflictuale din viaţa acestui personaj realizat, de genul: divorţ cu scântei sau despărţire violentă, dispute pe moşteniri, corupţie, exprimări colorate. Nu la fel de bine dar destul de eficiente sunt şi informaţiile despre aspecte pozitive: căsătorie, o nouă cucerire, un act caritabil. Toate aceste situaţii au menirea de a fi comentate de către fraier împreună cu ceilalţi fraieri din lumea lui. Astfel bizonul se regăseşte în acele situaţii, iar distanţa între el şi acel personaj i se pare insignifiantă, deşi duhoarea de la ghenă îi ia nasul, rahaţii de câini din faţa blocului i se lipesc de tălpi, se sufocă în autobuz, şeful urlă la el ca la un animal, iar la cumpărături face calcule mai abitir decât Gheba.
MTP – 2
În fiecare zi pe toate canalele media explică-i bizonului de unde să îşi ia cel mai avantajos credit, care sunt bancile care au comisioane ascunse şi, prin excludere, care sunt cele mai sigure şi unde trebuie să dea fuga să ia bani. Apoi, spune-i ce lucruri rele i se pot întâmpla dacă nu îşi plăteşte ratele. După ce te-ai asigurat că a înţeles toate astea combină totul cu MTP -1 astfel: Dan Bitman, personaj de succes, consilier al Ministerului de Finanţe este garanţia pentru creditul tau imobiliar (deşi în reclama TV, el cântă şi se scălămbăie împreună cu o babă sclerozată şi cu nişte spălaţi pe creier), doctoriţa lu’ peşte este cea care te sfătuieşte să cumperi medicamentul de cap chiar dacă nu te doare atât de tare încât să te îndopi cu antinevralgice, Anna Lesko, cântăreaţa de succes (deşi o parvenită, complet lipsită de talent artistic) sau marele baschetbalist Gică Mureşan(un semianalfabet care abia zice două vorbe) îţi arată de ce trebuie să vorbeşti aiurea de sute de euro pe lună la mobil. Apoi nu uita să mănânci margarină de care Nadia Comăneci nu s-ar atinge în veci, dar pe care ţi-o recomandă cu căldură. După asta ia-ţi haine ca piţipoanca cu fruntea îngustă şi ţăţe mari la preţuri de trei ori mai mari decât în orice ţară din occident, dar produse sub franciză la noi.
MTP – 3
În fiecare zi pe toate canalele media dezvăluie-i bizonului prin ştiri repetitive sau talk-show-uri interminabile ce răutăţi fac autorităţile, cât de mult şi prin ce metode ingenioase fură banul public. După ce îi întipăreşti asta în minte uimeşte-l : fă un spectacol din orice realizare a ministrului sau primarului prezentat drept hoţ în zeci de rânduri. Arată-i de o sută de mii de ori ce bine se circulă pe podul sau şoseaua abia inaugurate, ce sisteme de siguranţă super-performante pentru siguranţa bizonului a cumpărat, ce evenimente artistice de înaltă ţinută şi popularitate va organiza. În acest mod, fraierul, deşi îndrăcit de zecile de nereguli prezentate în legătură cu acel politician, nu va simţi că e totul pierdut, ci dimpotrivă, că acolo sus, cineva lucrează şi pentru el. Totul se poate rezuma prin fraza cretinoidă: “A furat el dar şi face!” Prin această metodă, se legitimează deturnarea sistematică a banilor publici în buzunarele unora, prezentă în toate structurile de stat de la noi. Apoi, ca toate lucrurile să aibă un pic de sare şi piper arată-i fraierului câţiva barosani încătuşaţi, dar uită subiectul sau tratează-l cu superficialitate când aceştia sunt achitaţi de justiţie sau primesc pedepse cu suspendare.
MTP – 4
În fiecare zi pe toate canalele media arată-i fraierului informaţii ultra-detaliate despre clanuri de cămătari, tâlhari, bătăuşi, spărgători de banci, elevi bătuţi de alţi elevi sau de profesori, pietoni omorâţi de şoferi recalcitranţi. Arată-i bizonului că nu mai este în siguranţă nicăieri şi că nu mai trebuie să îşi lase copilul în faţa blocului. După aceea combină această metodă cu MTP – 2 şi MTP -3. Vei obţine un mesaj beton prin care fraierul va întreprinde treptat următoarele acţiuni : îşi va cumpăra o uşă metalică, va face contract de monitorizare cu o firmă de pază, îşi va lua pistol cu bile, îşi va asigura casa, maşina, partenerul de viaţă, copilul şi pe sine. Apoi, acesta aparent liniştit se va uita cu aviditate la cum îi explică Ciocan despre eficienţa oamenilor legii atunci când au descins în casa traficanţilor din Ferentari şi au confiscat “uriaşa” cantitate de 200 de grame de cocaină (deşi anual la noi se trafichează tone)
MTP – 5
În fiecare zi pe toate canalele media convinge fraierul că toată lumea este îngrijorată de soarta educaţiei. Apoi arată-i prin mii de alte exemple de ce în România nu are rost să faci şcoală. Combină cu MTP – 1 şi prezintă-i “vedeta” (o femeie independentă care ţine la principii) care are de toate pentru că a fost sponsorizată de “iubi” cel potent financiar, bătrân dar generos. Arată-i profesoare de română care dansează la bairamuri organizate de Vanghelie, sau care fac striptease la webcam. Apoi, îndrumă fraierul să se culturalizeze cu un roman imbecil de-al divei Mihaela Rădulescu şi să citească cărţi despre: cum să ajungi bogat, vedetă sau fotomodel când el e de fapt un sărăntoc, un nimeni şi un urât.
Aceste lucruri consider că descriu cel mai bine parteneriatul “stat + privat + media” care acţionează , de ani buni, pentru indobitocirea indivizilor din această ţară. Lista de MTP-uri poate continua aproape la nesfârşit dar sper că prin acestea am surprins o parte din esenţial. Aş dori să precizez că nu aş avea aroganţa să pretind că eu nu mă încadrez în această categorie a “fraierilor”. Ce îmi place să cred este însă că aceste metode nu m-au prins în totalitate. Mulţumesc “pe această cale” propriei mele conştiinţe care m-a ajutat să fiu măcar un “fraier conştient“. Dacă nu v-am plictisit deja, voi reveni pe viitor şi cu alte Metode pentru Tâmpirea Populaţiei şi vă invit şi pe dumneavoastră să povestiţi în ce mod v-aţi simţit fraieriţi. Unii vor spune că nu ajută la nimic să ne dăm seama. Eu zic că ajută, şi ajută chiar unde doare mai mult: la cap şi la buzunar.
 Angel.org.ro

luni, 24 martie 2014

Noii cavaleri ai Apocalipsei



Se pare că nimeni nu a învăţat nimic din istoria de sânge a cumplitelor conflicte mondiale care au zguduit lumea în secolul trecut. Mulţi se pregătesc acum să dea drumul câinilor războiului, agitând ideologii extrem de primejdioase deoarece potenţialul lor destructiv a fost deja pe deplin probat. Revine în actualitate doctrina dreptului celui mai puternic, asociată, ca nu demult, cu nevoia redefinirii spaţiilor vitale.






Povestea care a dus direct înspre lagărele de exterminare germane din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial se bazează pe o filozofie socială enunţată la finele secolului al XIX-lea şi care reapare în gândirea, discursul şi comportamentul politic al unora dintre liderii lumii de azi. Contextul marii crizei economice care zguduie temeliile lumii permite reluarea, în limbaj şi cu motivaţii moderne, a tezelor darwinismului social, acea doctrină politică ce afirmă că lupta pentru existenţă este starea firească a relaţiilor între oameni şi reprezintă chiar motorul necesar pentru asigurarea evoluţiei sociale. Programul politic pe care-l preconizează constă în eliminarea instituţiilor statului care sunt obstacole în calea luptei pentru existenţă şi care să permită libera selecţie naturală care să ducă la eliminarea celor mai puţin apţi sau dotaţi pentru supravieţuire. Herbert Spencer – după ce citise celebra lucrare a lui Darwin asupra evoluţiei speciilor, avea să afirme în lucrarea sa The Man versus The State (1916): 

 „iată de ce, prin supravieţuirea celui mai bine adaptat, timpul militat de societate este caracterizat printr-o încredere profundă în puterea care guvernează, laolaltă cu o loialitate care provoacă o supunere totală în orice domeniu posibil” 

Imediat, principiul este folosit pentru justificarea teoretică a colonialismului, logica fiind aceea că dacă admitem existenţa unor indivizi mai puţin apţi pentru supravieţuire, atunci trebuie să admitem şi că ei pot fi reuniţi în popoare cu aceeiaşi caracteristică, fie nedemne să mai facă umbră pământului, fie, dacă sunt lăsate în viaţă, trebuie să servească scopurilor nobile ale dezvoltării naţiunilor puternice. Prima soluţie, cea radicală, preconizată tot de un filozof britanic, Francis Galton, cel în lucrările căruia a apărut pentru prima oară termenul de eugenie, baza de care apare o mişcare politică cu o ideologie extremistă care propune măsuri legislative precise şi obligatorii privind în principal trei domenii: organizarea unui program de sterilizări obligatorii, crearea de reguli extrem de stricte privind condiţiile căsătoriei şi restrângerea masivă a imigrării. Strict necesar, avea el să argumenteze el împreună cu neaşteptat de numeroşii susţinători ai acestor teorii, deoarece aceasta ar fi răspunsul adecvat (şi de altfel singurul practic sustenabil, afirma el) pentru a răspunde întrebărilor legate de Malthus privind supravieţuirea planetei confruntată cu o creştere exponenţială a locuitorilor săi... Apar şi suporteri entuziaşti precum scriitorul George Bernard Shaw sau H.G.Wells sau filozoful Bertrand Russell... 
Ar trebui să ne angajăm să ucidem pe mulţi dintre aceia cărora acum le permitem să trăiască şi să lăsăm să trăiască un mare număr dintre cei pe care-i condamnăm acum la moarte. Ar trebui să scăpăm de toate ideile de acum asupra pedepsei capitale...O parte a politicilor eugenice ne vor permite ca, într-un final, să folosim în mod extensiv camerele de execuţie. Un mare număr de oameni ar trebui eliminaţi pur şi simplu deoarece irosesc degeaba timpul celor obligaţi să le poarte de grijă. (G.B. Shaw, Conferinţă la Societatea pentru educaţie eugenică, articol în Daily Express, 4 martie 1910).

 A doua soluţie, cea a unor popoare mai puţin apte la supravieţuire şi, în consecinţă, incapabile să se conducă singure, se regăseşte în art.22 al Pactului Societăţii Naţiunilor, acolo unde, pentru a răspunde acestei realităţi de fapt, se constituie mecanismul mandatelor internaţionale prin care ţările dezvoltate şi civilizate primesc însărcinarea de a avea grijă de nefericiţii mai puţin dezvoltaţi ai planetei, stabilindu-se cu această ocazie şi virtuţile civilizatoare ale colonialismului. 



Teoria lui Galton conform căreia fiecare clasă socială are caracteristici biologice specifice, transmise pe cale ereditară, iar păstrarea liniilor ereditare de calitate (şi, de aici, lupta împotriva a tot ceea ce ar produce o degenerare socială) trebuie să fie o prioritate pentru a nu pune în primejdie calitatea societăţii, va fi dezvoltată în extreme ideologice de către Adolf Hitler în formula „statului rasial pur”. Un stat al viitorului locuit de o rasă pură, o rasă superioară formată din supraoameni, rezultat al unei politici stricte de selecţie şi îmbunătăţire rasială, având dreptul legal şi moral să stăpânească asupra planetei şi tuturor locuitorilor ei, oameni de categorie inferioară, sub-oameni (Untermenschen) faţă de care orice este permis. Totul, odată cu definirea unui prim „spaţiu vital”, Lebensraum care iată cum arăta în imaginea de propagandă a vremii.





Orice încrucişare între două persoane cu valoare inegală va da un rezultat care va reprezenta o medie între valorile celor doi părinţi. Asta înseamnă că se va situa peste nivelul acelui părinte care provine dintr-o categorie inferioară, dar rămâne sub nivelul celui care provine dintr-o rasă superioară. Din această cauză, mai târziu, va sucomba în lupta care-l va opune contra acestei rase superioare. O asemenea împerechere este în contradicţie cu voinţa naturii care tinde să ridice nivelul fiinţei umane. Acest scop nu poate fi atins prin cuplarea de indivizi de valori diferite, ci doar prin victoria completă şi definitivă a celor care reprezintă valoarea cea mai ridicată. Legea celui mai puternic spune că el trebuie să domine, nu să se amestece cu cel mai slab, sacrificându-şi astfel propria măreţie...Statul rasist...va trebui să facă din rasă centrul vieţii comunitare şi să vegheze ca ea să rămână pură...va trebui să vegheze ca doar indivizii sănătoşi să fie lăsaţi să procreeze.. Adolf Hitler, Mein Kampf




Urmările sunt binecunoscute. Dar ar fi o teribilă greşeală să credem că discursurile de acest gen şi nostalgia după statul rasial pur s-au încheiat odată cu tragedia pe câmprile de luptă ale celui de-Al Doilea Război Mondial şi cu condamnările pronunţate de Tribunalul Internaţional de la Nuremberg. Pe de o parte, în evoluţie exponenţială, mai întâi în SUA şi apoi mai peste tot în Europa, au apărut mişcările de tipul „white supremacy” dar şi, pe de altă parte, se redeschide discuţia asupra nevoii ca o naţiune să dispună de un spaţiu vital propriu, cu atât mai extins cu cât nevoile şi aspiraţiile sale sunt mai înalte.




Şi, ca în perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial, pledoaria este însoţită de argumentul „recuperării conaţionalilor odată cu teritoriile pierdute prin realocări nedrepte prin tratate de pace injuste”. Exact ce încercase Acordul de la Helsinki să evite odată pentru totdeauna prin impunerea principiului inviolabilităţii frontierelor... Nu este deloc o simplă întâmplare că, în acest moment, sunt circulate din ce în ce mai multe asemenea hărţi, cele reprezentând „Minorităţi fără ţară”...în aşteptarea momentului în care, aşa cum s-a mai întîmplat odinioară (exact aşa cum s-a petrecut acum în cazul Crimeei), o supra-putere sau una ce ar vrea să-şi aroge acest statut, va declanşa operaţiuni de preluare a teritoriilor şi minorităţilor considerate injust separate de entitatea-mamă. Şi, dacă aveţi timp, intraţi vă rog pe această adresă a unei organizaţii europene specializată în prezentarea acestui tip de problematică-revendicare.
http://www.eurominority.eu/version/eng/




Vi se pare o simplă himeră şi o forţare inutilă vorbind despre perspective imposibile? Să trecem atunci la ceva şi mai precis, anume această hartă a „Naţiunilor fără ţară în Europa ”. Mai precisă pentru că, nu-i aşa, dacă o naţiune nu are ţară, atunci poate solicita prin referendum să se alipească unei ţări existente, evident pe criterii de origine, limbă comună, etc. Naţiune-mamă care să invoce, în momentul respectiv, dreptul inalienabil de a-şi proteja cu orice preţ conaţionalii.




Democraţia, prost folosită sau manipulată pervers, poate conţine mecanisme care să fie invocate, cu aparenţa respectării ad litteram a reglementărilor existente, pentru declanşarea unor situaţii conflictuale extreme. Nu va mai trece oare mult timp până când vom auzi pledoarii pentru reunificări teritoriale care să răspundăm cumva raţionamentelor enunţate prin asemenea hărţi? Atenţie, căci, teoria există, iar drumul ei spre realitate se poate dovedi încă o dată unul tragic al cărui preţ îl va avea de plătit civilizaţia noastră în ansamblul său. Raţionamentul în termenii instituirii şi controlului „spaţiului vital” nu are decât o singură formulă logică de finalizare, cea prin forţă. Poate, însă, raţiunea să mai prevaleze acestui tip de perspectivă?


DE ACELASI AUTOR Premisele celui de-al Treilea Război Mondial: o spaimă vană sau realit... Mizele subterane enorme ale conflictului Est-Vest: cine va supravieţui... Ghid pentru dezmembrarea unei ţări 


Citeste mai mult: adev.ro/n2vwb9

vineri, 21 martie 2014

Pavel Corut

TOP SECRET! Confesiunile singurului iesean care a fost seful spionilor din Romania - GALERIE FOTO, VIDEO

• Ascunde o poveste si o experienta de viata extraordinara • A trait evenimente importante din istoria ultimilor 50 de ani • Detine secrete care ar putea zgudui si deconspira persoane importante, inclusiv din actuala conducere a tarii • El a fost singurul iesean care a coordonat spionii romani pana in 1989 • Implicat in misiuni extrem de periculoase, a fost mereu tinta marilor servicii secrete din lume precum Mossad, CIA sau KGB • Urmariti, doar pe www.bzi.ro, interviul complet cu Pavel Corut

Putini sunt cei care ar avea curajul sa duca o viata atat de dura si presarata de pericole mortale la tot pasul! Totusi, pentru ieseanul Pavel Corut, nascut la 17 iunie 1949, in comuna Glavanestii Vechi, viata a fost plina de surprize si asa cum el insusi marturiseste: "daca un om a putut sa faca un lucru, un altul o poate face la fel sau chiar mai bine".

Reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI (BZI) au realizat un amplu interviu cu cel care a fost, pana in anul 1989, seful Biroului Contrainformatii în Directia Contrainformatii Militare. Practic, el a coordonat un sector important din activitatea serviciilor secrete autohtone.

Cum a fost racolat 

Retras de aproape un sfert de secol din lumea spionajului, Corut rememoreaza inceputurile carierei sale. Cu o voce ferma, el recunoaste ca a fost unul dintre luptatorii aprigi impotriva rusilor si ofiter anti-KGB. Mai mult, isi aduce aminte, intr-o maniera extrem de relaxata, de modul in care a fost racolat si a intrat in serviciile secrete romane.

Citeste si: Imagini extraordinare, in premiera, cu secvente din Iasul de acum o suta de ani - GALERIE FOTO 

"Povestea vietii mele este una extrem de interesanta! Ea nu a fost relatata, integral, nici macar in lucrarea mea «Un om». Ehh, tatal meu a fost erou-aviator pe frontul de Est, in al Doilea Razboi Mondial. El a fost cel care, prin ceea ce-mi povestea, mi-a provocat o ura extrema fata de sovietici... Acum, faptul ca am ajuns in lumea serviciilor secrete a tinut de sansa, iar eu nu regret ca am lucrat in acest mediu. Vreau sa va spun ca, fiind ofiter de informatii, spion in vremea lui Ceausescu, l-am criticat adesea pe acesta, chiar in public la acea vreme si am si fost pedepsit. Eu in 1970 am terminat Institutul de Marina si mi-am ales sa muncesc ca sef cu navigatia pe un vas vanator de submarine. Atunci, unii au pus ochii pe mine sa ma faca politruc, iar altii sa lucrez la contraspionaj in Marina. Partea umoristica a modului in care am fost racolat tine de faptul ca, intr-o zi, prin toamna anului 1971, eram alaturi de colegii mei ofiteri la un sprit. A venit un soldat de veghe si am fost anuntat ca sunt chemat la Contrainformatii. Am plecat, m-am dus foarte batos la comisie si, fara a mai avea ceva de pierdut, in fata celor prezenti am primit oferta de a deveni spion", isi aminteste acesta.

Prima intalnire cu Nicolae Ceausescu 

Faimosul spion isi aduce aminte de primul contact cu fostul dictator Nicolae Ceausescu. El recunoaste, cu naturalete si sinceritate, ca si-ar fi dat viata pentru acesta, chiar daca ar fi fost singurul. "Daca Ceausescu ramanea cel din 1968, cu siguranta ca mi-as fi dat viata pentru el, chiar daca gestul meu ar fi fost singular. Primul meu contact cu el a fost cand a venit sa se intalneasca cu studentii la malul marii, iar eu, alaturi de alti doi colegi, trebuia sa-l pazim pe Ceausescu. L-am avut la pieptul meu, atunci a fost primul contact si pot sa va spun ca mi-a placut de el ca nu avea cultul personalitatii, era un tip normal", dezvaluie Corut.

Citeste si: EXCLUSIV! Groapa comuna cu sute de morti, descoperita in spatele unui spital din Iasi - GALERIE FOTO, VIDEO 

Dosare pe capul sau din partea Mossad, CIA si KGB 

Atata timp cat era unul dintre cei mai importanti capi ai serviciilor secrete romanesti, cele mai importante organisme similare din lume respectiv Mossadul din Israel, CIA din SUA sau temutul KGB rusesc ii aveau dosarul complet si, in repetate randuri, au incercat sa-l elimine fizic. Mai mult, el spune ca si acum evita sa calatoreasca in tarile respective. "Va dati seama ca aveau dosarul meu complet si de foarte multe ori au incercat sa ma elimine, sa ma lichideze. Am condus operatiuni secrete importante impotriva acestor state in interesul tarii mele. Nici macar acum, desi imi place foarte mult sa calatoresc si sa vizitez tari de pe intreg globul, evit sa merg in Statele Unite, Israel sau Rusia. Am ajuns pana in Cuba, am trecut prin Thailanda, iar in viitor vreau sa merg in Mexic, dar in cele trei tari nu voi accepta sa merg niciodata. Totusi, important este de spus faptul ca, intre noi spionii a existat un respect reciproc fata de ceea ce faceam", mai arata fostul sef al Biroului Contrainformatii Militare.

Citeste si: O descoperire care va revolutiona istoria Moldovei - GALERIE FOTO, VIDEO 

Cel mai prolific scriitor roman, dupa 1989 

Dupa 1989, considerandu-se invins de cei care au facut marea conspiratie ce a provocat caderea lui Ceausescu, Pavel Corut s-a apucat de scris. Pana acum a devenit cel mai prolific scriitor autohton post-decembrist, cu 150 de volume. De asemenea, acestea au fost vandute in aproximativ 10 milioane de exemplare, inclusiv in strainatate. "Am ales sa ma retrag din serviciile secrete, dupa manipularea numita Revolutia din 1989. Atunci m-am considerat infrant de serviciile secrete ale tarilor impotriva carora am luptat. Multe din cartile mele prezinta fapte reale, lucruri adevarate si date despre ceea ce s-a pus la cale impotriva tarii mele. Ma bucur ca am ajuns la 150 de carti scrise, vandute in milioane de exemplare. In curand ma voi implica si in proiectul unei televiziuni din Bucuresti", a conchis ieseanul. 

http://www.bzi.ro/top-secret-confesiunile-singurului-iesean-care-a-fost-seful-spionilor-din-romania-galerie-foto-video-424142

Galerie foto

Galerie video