1989 – care revoluţie?

http://www.cotidianul.ro//memoriul-colonelului-r-ion-nicolescu-catre-traian-basescu-1-204617/

Memoriul colonelului (r) Ion Nicolescu către Traian Băsescu (1)

Acasă » Actualitate

Domnule presedinte,

Sînt colonelul în rezervă Ion Nicolescu, fost comandant al Brigăzii 7 Mecanizate ,,Grivita", cu sediul în Ploiesti. Am fost comandant timp de 10 ani, din octombrie 1987 si pînă în februarie 1997, cînd, în urma unor aspecte pe care am să vi le relatez, mi-am înaintat demisia. Efectiv, evenimentele la care am participat, si faima mea de comandant, prezentată intens în mass-media, ,,au deranjat" multi generali, printre care si pe seful meu direct, generalul Mihai Palaghia. La mijloc au existat si cîteva ,,indicatii" din partea guvernării de atunci, cea tărănistă. Generalul Palaghia a ,,instrumentat" cum ,,trebuie" o greseală a mea, a dat amploarea care i s-a ordonat si, ca urmare a propunerilor făcute, am fost destituit din functie. Am încălcat, în decembrie 1996, principiile actului de comandă, în sensul că, neavînd alte posibilităti si alte surse, am aprobat sefului de cabinet să ia de la doi soldati suma de 220 de dolari, sumă folosită la protocolul organizat cu ocazia vizitei unei delegatii militare străine.

"În 1997, la Parchetul Militar Ploiesti s-a instrumentat un dosar ,,fabricat"...

Fiind comandantul unei "Mari Unităti de elită a Armatei Române" (asa s-a afirmat în mass-media), reprezentativă ca pregătire, în perioada 1990-1997 am fost vizitat la ordin de aproximativ 26 de delegatii militare străine, multe dintre ele fiind conduse de ministri ai Apărării statelor respective. Datorită activitătii mele si evenimentelor la care am participat am fost considerat (si stiu din diverse surse, cum ar fi sefi ai unor Servicii Secrete) ,,comandant în anturajul presedintelui Iliescu", iar Brigada pe care o comandam - "bomba PDSR", eu fiind de mult timp vînat. Comandantii mei au dat conotatia ,,ordonată" faptei mele si, ca urmare, scopul propus a fost atins. Ministrul Apărării de atunci, Babiuc, m-a destituit, destituire prezentată în presă si la televizor cu ,,surle si tobe". În 1997, la Parchetul Militar Ploiesti s-a instrumentat un dosar ,,fabricat", cu fapta comisă de mine. Am fost acuzat de luare de mită. Timp de 7 ani, împotriva mea nu a început urmărirea penală, dosarul fiind clasat si pus bine, ,,la nevoie". Ce s-a întîmplat veti vedea în continuare. Vă multumesc că, după ce am iesit din penitenciar, am avut onoarea de a fi primit de dvs., cu Ioan Becali. Atunci, v-am prezentat, în mare, unele aspecte. Urma, cum ati ordonat, ca după alegeri să vin la dvs. Nu am mai reusit. Am foarte multe să vă raportez personal, cu speranta că sînteti singurul care îmi poate face dreptate. Un comandant ca mine a fost îngropat de societate, mai precis de oameni răi. Viata mea si a familiei mele este o dramă generată de sărăcie. Mi-ati spus că îmi veti face dreptate, că îmi veti da un serviciu, si am crezut tot ce mi-ati spus. Eu încă mai pot face multe pentru tară si armată. Si actuala conducere a MApN m-a invidiat pentru ce am realizat. În 1991, ei erau maiori, eu eram colonel. Dar, să vă raportez în continuare.

Domnule presedinte, eu n-am fost comandant în ,,anturajul" nimănui, dar evenimentele la care am participat si ,,cum" am participat au făcut să se înteleagă clar că am fost în slujba si în folosul anturajului mentionat mai sus. În 22 decembrie 1989, am fost primul comandant din Armata Română chemat prin intermediul Televiziunii în Capitală, pentru a participa la
apărarea Revolutiei române. Aprecierile din mass-media si ale unor persoane care au fost pînă în 2004 în functii foarte înalte, au arătat că mi-am adus o contributie decisivă la salvarea Televiziunii si victoria Revolutiei în Capitală. De ce am fost eu primul comandant, veti întelege clar din cele prezentate mai jos. Unitatea pe care o comandam avea sediul în Ploiesti. Mai operativă si eficientă era chemarea unor unităti din Bucuresti. Am înteles, cu durere, încă din decembrie 1989, că, de fapt, am fost ,,instrumentul" (aproape) principal al unui grup de complotisti, al unor oameni care au mîinile pătate de sînge, de sîngele acelora care au crezut în adevărata Revolutie, ca si mine, de altfel. Unul dintre cei pătati de sînge este chiar cel care a fost în fruntea Statului Român, presedintele Iliescu. Reamintesc si o parte din acei ,,revolutionari", cum erau autointitulati, dar care, 23223c24x de fapt, au fost niste mizerabili complotisti, criminali, care nu au făcut ce au ,,făcut" pentru binele Poporului Român, ci mînati din interese proprii (pioni importanti în acele evenimente), Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Mazilu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, generalii Militaru, Vasile Ionel, Keller, Ciubăncan, Urdăreanu si altii. Multumesc lui Dumnezeu că ordinul primit în noaptea de 22 decembrie '89, acela de a pleca la Otopeni si a pune ordine acolo, m-a scăpat de manipularea directă a autorilor loviturii de stat din România în decembrie '89, asasini ai tuturor celor care îsi dorm somnul de veci în cimitirele din tară pentru ,,sfînta si dreapta cauză a Revolutiei".

... "Între timp au mai ,,fabricat" şi alte probe"

Considerîndu-i, ca să spun asa, ,,datori" la mine pe Sergiu Nicolaescu si pe Ion Iliescu am insistat de mult, din anul 2000, si cu mai multă vehementă din decembrie 2002-ianuarie 2003, pe lîngă primul să fiu încadrat pe o perioadă scurtă de timp, din nou, în Armată, pentru că eu nu beneficiez de pensie militară din anul 1997. Am ajuns la niste discutii, în final foarte ,,dure", cu dl. Sergiu Nicolaescu. În urma unei asemenea discutii i-am comunicat că, dacă mă mai poartă mult pe drumuri cu promisiuni, să nu uite că eu sînt unul dintre cei care stiu adevărul despre decembrie 1989 si că va iesi un mare scandal. Chiar îngrijorat (l-am simtit, din voce), nervos, mi-a spus în decembrie 2002 că va lua de la presedintele Iliescu aprobare pentru reactivarea mea. La sfîrsitul lui decembrie 2002 mi-a comunicat, după o discutie foarte dură, că a obtinut aprobarea presedintelui pentru reactivarea mea si că dl. ministru Ioan Mircea Pascu cunoaste problema. A rămas ca după sărbători să mergem împreună la Ministerul Apărării pentru încadrarea mea. În perioada 15 ianuarie-20 ianuarie 2003, văzînd că mă amînă iar, i-am spus că "am să vin la dvs. si am să vă aduc la cunostintă niste lucruri deosebit de grave". Sergiu Nicolaescu a înteles exact ce am vrut să spun. Mi-a comunicat după două zile să mă prezint la dînsul la Senat, pentru rezolvarea situatiei mele. Exact în dimineata zilei de 27 ianuarie 2003, doi politisti au venit acasă la mine, cu mandat de aducere, m-au însotit la PNA, Sectia Militară, unde la ora 12,00 mi s-a adus la cunostintă că sînt arestat pentru luare de mită (între timp au mai ,,fabricat" si alte probe), după 7 ani de la acea faptă comisă de mine pentru a acoperi, efectiv din orgoliu, sărăcia Armatei Române. În acea dată de 27 ianuarie 2003, împotriva mea a început urmărirea penală. Pe dosarul meu din 1997 scria, pe un biletel: ,,solutionati de urgentă". Am fost arestat ,,preventiv" si la ,,urgentă", după. 7 ani.

Cazul meu de coruptie era deosebit de grav, trebuia solutionat urgent! A doua zi, sunat fiind de sotia mea si întrebat de ce am fost arestat, dl. Sergiu Nicolaescu a răspuns cu multă satisfactie în felul următor: "Gura bate fundul". Din ianuarie 2003 si pînă în martie 2004 am fost tinut în stare de arest preventiv, procesul meu desfăsurîndu-se cu o încetineală ,,ordonată". Practic, din martie 2003 si pînă în martie 2004, a stat pe loc. Nu condamn Justitia, desi ar trebui ca Justitia să nu execute ordine. Condamn pe acei criminali care m-au adus aici, pentru că am devenit incomod pentru ei. Nu le mai eram o unealtă, o fortă folositoare. Gura mea trebuie închisă după gratii. Condamn pe presedintele Iliescu, pe Talpes, pe gen. Naghi, Dan Iosif si Serviciile Secrete că m-au tinut 2 ani în penitenciar. Din ianuarie 2003 si pînă în martie 2004 mi se prelungea cu ,,discernămînt" si perseverentă mandatul cu cîte 30 de zile de către ,,dreapta Justitie Militară", pe motiv că sînt pericol social si că as împiedica bunul mers al cercetării judecătoresti. După decembrie 1989 am participat, chemat fiind, la toate evenimentele postdecembriste, evenimente ,,negre" pentru tara noastră, care ne-au pus într-o lumină nefavorabilă pe plan international. Am fost convins că particip si am participat cu tot profesionalismul meu la instaurarea ordinii de drept în această tară. Atunci, pe loc, am realizat iar, cu indignare, că sînt din nou folosit ca un instrument tare pentru niste interese personale. Ale cui? Ale acelora care m-au chemat în ,,baia de sînge" din decembrie 1989. Ale oamenilor avizi de putere. Mentionez că, pe 13 iunie '90, am fost chemat din ordin expres al lui Iliescu: ,,Nicolescu ne este loial si are o unitate foarte puternică". De atunci am început să fiu considerat de Opozitie ,,om al lui Iliescu", Opozitie care, în '96, ajungînd la Putere, m-a înlăturat. În urma discutiilor ,,dure" cu dl. Nicolaescu, care a afirmat la un moment dat să ,,mă ponderez", că s-ar putea să am probleme, am început să mă simt amenintat. Mai mult pentru familia mea. Stiam că am de-a face cu oameni fără scrupule, cu criminali. Pe toate căile am încercat să ajung la dvs., dar nu am reusit. Mai exact, am fost împiedicat să ajung, Serviciile asa-zise Secrete, la indicatiile "îngerului păzitor", dl. Talpes, avîndu-mă bine ,,prins" în baza lor de lucru. Nu neapărat ca măsură de protectie, dar atunci mi-am luat unele măsuri. Nu din teamă pentru mine. Nu am vrut să ,,dispar" în vreun fel ceausist, iar opinia publică, dvs. si alti români să nu afle un adevăr, cel putin acela pe care îl stiu eu. Nu am vrut să plec ,,nicăieri" si să-l iau cu mine. Am vrut să-l spun într-un fel.

"Familia mea este la mila prietenilor săraci"

M-am înregistrat pe două casete video si audio, cu tot ce am să vă raportez dvs. în cele ce urmează, si le-am pus la loc sigur. Unele aici, unele în străinătate. Am si fost întrebat de mai multe ori în mod ,,elegant" în acest sens, chiar la sediul PNA: ,,Dvs. stiti foarte multe, nu ne spuneti si nouă? V-am putea ajuta". Consider că cele pe care am să vi le prezint dvs. reprezintă adevărata mea spovedanie în fata lui Dumnezeu. Mă simt usurat, stiu că cele spuse de mine sînt în singurul loc unde merită si trebuiau să fie. Eu am fost în puscărie, familia mea este muritoare de foame, neavînd nici un fel de venit. Am sotia grav bolnavă, trebuie să sufere o operatie dificilă. De unde bani? Ce se va întîmpla cu viata ei? Am un copil cu o depresie puternică, din cauza arestării mele. Familia mea este la mila prietenilor săraci. Toate astea ca eu să fiu arestat si să tac. Nu am să tac, domnule presedinte! V-am scris de multe ori, iar cînd eram arestat v-a scris si fetita mea. Nu vi s-a adus nimic la cunostintă. Vă raportam, în cele scrise, că doresc, prin orice cale considerati dvs., să vă aduc la cunostintă niste lucruri deosebit de grave. N-am văzut, în viata mea, doi oameni mai avizi de putere ca Iliescu si Militaru. Oameni "de frunte" a tot ce s-a întîmplat în decembrie '89 si după aceea. Multi ,,binevoitori" din Opozitie, stiind cine am fost si la cîte am participat, s-au arătat foarte interesati dacă stiu ceva. I-am considerat tot un fel de profitori, cu interese meschine, proprii. Nu vroiam, nu am vrut să mai fiu ,,instrumentul" nimănui. Scîrbit de ce, la ce, am participat, fără să bravez, am refuzat să primesc certificatul de revolutionar si de erou al Revolutiei. Nici eu, nici altii nu le-am fi meritat. Numai cei din morminte le merită. O să vă întrebati de ce mă îndrept către dvs. Eu am fost si am rămas un militar care nu se prea pricepe să exprime ce simte. Vă raportez, sincer. Asa simt eu si sînt sigur că nu mă însel. Am avut onoarea să vorbesc cu dvs. si asa am simtit eu atunci. Odată, cînd am fost la dvs., am avut onoarea să vă prezint 7-8 luptători, din subunitătile din fosta unitate comandată de mine. Oameni crescuti de mine. Niste luptători deosebiti, care au executat în 1991-1993 misiuni în Somalia, Angola, Iugoslavia. Luptători care si acum îmi sînt devotati pînă la sacrificiu.

Asa am instruit si educat eu militarii. De aceea am fost o fortă cît am fost comandant. Pentru că si eu înteleg foarte bine fenomenul politic din această tară, văd ce vreti să faceti si văd si cine vă împiedică sau încearcă: cel avid de putere si clica lui, un criminal, din cauza căruia au murit oameni, din cauza căruia au fost schiloditi oameni la mineriade, din cauza căruia tara noastră a avut de suferit, din cauza căruia eu am fost în puscărie si familia mea a suferit de foame. Omul căruia îi simt setea de putere, de sînge, chiar si acum, cînd este un bătrîn cu mîinile pătate de sînge. Domnule presedinte, toti fostii mei mari sefi, ministri ai Apărării, sefi ai Statului Major General au afirmat despre mine că sînt loial si credincios cu adevărat. Asa sînt. Pînă la moarte, dar pentru cine merită. Americanii, care m-au vizitat de două ori, au crezut că în Europa de Est nu există asemenea trupe, asemenea ,,mare unitate, foarte bine pregătită", numindu-mă ,,mercenarul din Carpati". Am fost catalogat de ministri ai Apărării, Stănculescu, Spiroiu, Tinca si de mass-media ca unul dintre cei mai buni comandanti de Mari Unităti din Armata Română, a cărui faimă eu am dus-o timp de 7 ani peste hotare. S-a afirmat, în 1992, cu privire la Brigada condusă de mine, că este prima unitate a Armatei Române la standarde occidentale. La 39 de ani aveam gradul de colonel, iar la 42 de ani functia de general de brigadă. Am fost avansat la exceptional la gradele de locotenent-colonel si colonel. La 46 de ani am fost înlăturat de la comandă ca o măsea stricată, de tărănisti, ca fiind comandant în ,,anturajul" lui Iliescu. Iar Iliescu m-a arestat si întemnitat, de teamă să nu îi dezvălui mîrsăviile si să arăt lumii cine are mîinile pătate de sîngele din decembrie 1989, de sînge nevinovat.

Ca să tac, am fost arestat ca un criminal. Nu am să tac. Îmi încredintez soarta în mîinile dvs. Sînt convins că îmi veti face dreptate. Într-o discutie purtată cu Iliescu, pînă în alegerile din 2000, discutie de aproximativ 30 de minute, el m-a întrebat de ce nu m-am înscris în PDSR, din 1997. I-am răspuns: ,,D-le presedinte, mercenar am fost, mercenar voi rămîne!" Nu-i puteam spune: ,,Nu mă pot înscrie într-un partid în fruntea căruia este un complotist si un criminal, eu am structură de militar, dreaptă". Adevărul va iesi, odată, la iveală. Si mai sînt si oameni adevărati, care vor ca adevărul să iasă la iveală. Am să vă fiu credincios pînă la moarte. Nu sînt vorbe mari, spuse la disperare, sînt vorbe lucide, de adevărat militar. Am fost si sînt omul faptelor mari. Asa sîntem marea majoritate a militarilor. Credinciosi cu adevărat. Si dl. general Degeratu mă stie foarte bine, dacă are tăria să fie drept. Poate că dacă acest material va ajunge la dvs., Armata Română va putea beneficia din nou măcar de sfaturile unui mare profesionist, căci eu am cazier pentru. 220 de dolari. Am 54 de ani si mă simt puternic. Puternic în adevăr, credintă si profesionalism. Am spus mereu ce-am gîndit. N-am cerut nimic, niciodată, pentru mine. Am deranjat pe multi. Să mă iertati că vă raportez. În fruntea Armatei sînt generali de carton, iar altii de catifea. Eu îi cunosc foarte bine. De ce am eu curajul acum si sansa de a vă raporta tot ce am de gînd să vă raportez? Pentru că în 1997 am întîlnit un om deosebit, care m-a impresionat, fără să exagerez cu nimic. Un lup singuratic care vrea binele tării, vrea dreptate. Pe dl. Constantin. Un om care a avut de pătimit din cauza lui Iliescu si Năstase si nu le-a lins blidele. Nu l-a slujit pe acel Iliescu, omul a cărui minte îmbătrînită i-a fost luată de aburii Tronului Puterii, si nici pe unealta si creatia lui, Adrian Năstase. Dumnezeu a vrut ca, poate prin dl. Constantin, să ajungă vorbele mele la dvs. Eu am fost un om loial si credincios si am făcut fără să vreau servicii mari unor criminali, care mi-au plătit serviciile destituindu-mă si, după 7 ani, tinîndu-mă 2 ani în puscărie, distrugînd viata mea si a familiei.

"Nu au tras în demonstranţi nici securiştii, nici miliţienii, nici Armata"

Poate mă repet, nu disperarea, ci omul din dvs. m-au determinat să mă adresez domniei-voastre. Pe ce mă bazez în ce afirm? Pe o înlăntuire simplă, logică, reală cu tot ce vă prezint, pe care orice om de bună-credintă o întelege. Pe firul evenimentelor trăite de mine. Pe tot ce înseamnă adevăr. Să încep însiruirea evenimentelor, care duc clar la concluzia că autorii crimelor din decembrie 1989 si pînă acum au fost în fruntea tării, Iliescu si altii, la care voi ajunge pe parcurs. Nu este drept să rămînă nepedepsiti, zîmbind în continuare, nevinovati, în fata Natiunii. Nu au existat teroristi străini decît în legătură directă cu autorii loviturii de Stat. Nu au tras în demonstranti nici securistii, nici militienii, nici Armata. Diversiunea a făcut să pară astfel. Au tras ,,teroristii" complotistilor, ai lui Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Gelu Voican-Voiculescu, Nicolae Militaru, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Keller, Vasile Ionel si altii. Sergiu Nicolaescu a avut si el un rol. Dar si-a riscat viata alături de mine în multe rînduri. Singurul care si-a riscat viata. Mi-a făcut si dînsul rău, nu contează. Dar numele lui nu a fost pomenit de teroristii prinsi, voi prezenta faptele asa cum au fost. Eu am prins asemenea teroristi si, efectiv, speriat de cei în slujba cărora mi-au spus că sînt (Putere-Guvern), după ce i-am ,,anchetat" mai ,,neortodox", mai milităreste, le-am dat drumul. Apoi am ordonat să se tragă fără somatie, fără menajamente, stiind în cine trag. Si am ucis destui. Mă răzbunam într-un fel pe misiunea mea ingrată. Realizasem în slujba cui sînt. A criminalilor, a celor care au primit mai tîrziu titlul de ,,eroi ai Revolutiei". Eroii adevărati zac în cimitire. Ceilalti eroi ,,zac" în fotolii, de sub ale căror spătare nu se văd crima si sîngele. Încep prin 4 întrebări, la care voi răspunde tot eu. Tot ce voi spune în continuare poate fi întărit si argumentat pe date, pe ore, fapte, martori în viată, pe care îi voi cita mai jos.
1) De ce am fost eu primul comandant din Armata Română chemat prin intermediul Televiziunii, pentru apărarea Televiziunii si a Revolutiei în Capitală?
2) De ce Sergiu Nicolaescu s-a ,,lăudat" timp de 13 ani la televizor că el a adus în Capitală, în 22 decembrie, o fortă covîrsitoare (unitatea pe care o comandam eu), care, a afirmat dumnealui, ,,si-a pus amprenta în mod decisiv pe victoria Revolutiei în Capitală"?
3) De ce m-a asteptat, personal, la Săftica si mă grăbea să ajungem cît mai repede, ,,că pierdem Revolutia", netinînd cont de 5 morti la Otopeni, morti efectiv din cauza dumnealui? S-a amintit cumva de ei, undeva? (Voi explica în derularea evenimentelor).
4) De ce eu (care, în fond, sînt disciplinat) am avut curajul nesăbuit de a nu executa în data de 22 decembrie '89 ordinul primului-secretar al judetului Prahova, care suna clar: ,,Iesi si spargi demonstratia în Ploiesti"? Reamintesc că la Putere era Nicolae Ceausescu. Răspund la toate cele 4 întrebări printr-un singur răspuns: pentru că am prevăzut cu aproape 2 ani înainte evenimentele ce vor urma. Cum? Vă rog să cititi tot filmul evenimentelor, pe care doresc să vi le prezint. În anul 1987, am primit ordin pe scară ierarhică să pun la dispozitia Studioului Buftea un număr de 400 de militari. Ulterior, am aflat că dl. Sergiu Nicolaescu s-ar fi interesat ce unitate mai aproape de Bucuresti are efective mai bine pregătite si de acolo să-i fie pusi la dispozitie, zilnic, 400 de militari. I-a fost recomandat Regimentul 7 Mecanizat, al cărui comandant eram eu.

În urma ordinului primit, am dat dispozitiile legale pentru a pune la dispozitia d-lui Sergiu Nicolaescu un număr de 400 de militari. Acesti militari urmau să fie coordonati de seful de Stat Major de atunci, actualul locotenent-colonel în rezervă Stefan Gavadia. Am înteles că filmele care urmau să fie turnate erau ,,Mircea cel Mare" si ,,Coroana de foc". Am fost invitat de Sergiu Nicolaescu la premiera acestor filme. Din interes profesional (să-mi controlez militarii), m-am deplasat în mai multe rînduri la Buftea, dar si din curiozitate, să văd cum decurgeau filmările. Foarte multumit de ,,prestatia" oamenilor mei, dl. Nicolaescu a tinut să mă cunoască personal. Am discutat în nenumărate rînduri. Între noi s-a înfiripat, din punctul meu de vedere sincer, o prietenie. Printre altele, mi-a spus că ,,se vede de la o postă că sînt militar adevărat". După terminarea filmărilor, cu succes, dumnealui m-a vizitat, în mai multe rînduri, la unitate. I-am organizat si niste trageri (îi plăceau foarte mult). De asemenea, 2-3 partide de vînătoare. Acum înteleg că antrenamentul la trageri, efectuat în poligonul unitătii pe care o comandam, i-a prins bine în zilele de 22-30 decembrie 1989. L-am antrenat fără să vreau. Eu îl respectam mult si sincer, pe atunci. Era vorba de marele regizor si actor Sergiu Nicolaescu.

Mă mîndream, pe atunci, cu prietenia lui. Ne-am apropiat din ce în ce mai mult. I-am întors vizitele, ducîndu-mă să-l văd la Buftea si în multe rînduri acasă la dumnealui, în Bucuresti, pe Str. Zambaccian nr. 6. Îmi arăta din ce în ce mai multă prietenie, cu cît ne apropiam de decembrie 1989. Mai tîrziu, am înteles adevăratul ,,sens" al prieteniei în care credeam eu. O prietenie. mîrsavă, gîndită din timp, ,,bine regizată". A fost pregătită, fabricată, concepută în slujba unui scop murdar, sîngeros. Nu îl bănuiam pe atunci. Lui îi trebuia o unealtă puternică. Le trebuia un militar de fier, ca mine, bun executant si cu forte puternice, instruit exact ca mine. Si m-au avut. Fără să vreau, să bănuiesc pe loc, le-am fost unealtă. Nu sîngeroasă, căci, multumesc lui Dumnezeu, misiunile mele, modul cum au fost comandati, au făcut ca militarii mei să nu împuste nici un nevinovat. Dar am fost o unealtă puternică, una din cele principale, cum au afirmat, mai tîrziu, acele ,,personaje" care au ocupat scaunul Puterii prin vărsare de sînge nevinovat. Nu aveam de unde sti. De-abia în decembrie 1989 am văzut clar tot ce s-a întîmplat, ce a fost plănuit. Pe la începutul lui octombrie 1989 mă sună dl. Sergiu Nicolaescu si mă invită la dumnealui acasă, pe motiv că avem mai multe de discutat. M-am deplasat cu soferul personal si cu sergentul-major, pe atunci, Mihail Olteanu, pe care dl. Sergiu Nicolaescu îl stia din timpul filmărilor de la Buftea. Era ca un sef de cabinet al meu, neoficial. Soferul a rămas în masină. Eu si sergentul-major Mihail Olteanu am urcat la etajul I al vilei în care locuia dl. Nicolaescu. Mi-a spus că a venit din străinătate de curînd. M-a cinstit cu whisky, spunîndu-mi să iau si pentru protocol 2 sticle. Nu mai făcuse asemenea gest. Din auzite, aflasem că este foarte zgîrcit. Am rămas surprins. Mi-a adus la cunostintă că mai are de gînd să mai facă un film si m-a întrebat cum mai stau cu pregătirea militarilor din subordine, că va solicita militari tot de la mine din unitate. I-am răspuns că, atîta timp cît voi fi comandant, nu ,,pot dormi" dacă militarii din subordinea mea nu sînt bine pregătiti. Nu exageram cu nimic. Apoi, în aparentă dezinteresat, neîncrezător, m-a întrebat în ce stare se găseste tehnica de luptă, stiind că, de regulă, la acest capitol Armata nu stă prea bine. Si nu se însela. I-am răspuns că datorită unor maistri militari foarte buni, deosebiti, eu stau bine si la capitolul tehnică de luptă. Părea nedumerit. Ca niciodată, mi se părea foarte stînjenit.

Mă îndemna, tot ca niciodată, să beau. Si eu eram nedumerit văzînd ,,stînjeneala" lui. După aproximativ o oră de discutii pe diferite teme m-a întrebat deodată: ,,Dar dacă, de exemplu, s-ar întîmpla ceva, dacă va fi nevoie de unitatea dumitale, în cît timp si cu ce forte (oameni, blindate) ai ajunge în Capitală?" I-am răspuns scurt, ca un profesionist: ,,Efectivele nu le pot sti exact, sînt în functie de gradul de încadrare al regimentului la acea dată, iar tehnica este scoasă în functie de efectivele avute". A întrebat din nou: ,,Dar, minimum, cu cît crezi că poti veni si în cît timp?" I-am răspuns: ,,Cu minimum 700-800 de militari si cu o coloană de blindate si masini de 7-8 km lungime, iar timpul depinde dacă deplasarea are loc ziua sau noaptea. Dar de ce mă întrebati asemenea amănunte?" Mi-a răspuns: ,,S-ar putea să se întîmple ceva, s-ar putea să se atenteze la siguranta natională, iar noi, ca patrioti, trebuie să stim pe ce ne putem baza". Luat pe nepregătite, i-am răspuns din nou: ,,Stati linistit, Armata Română, împreună cu celelalte forte din sistem, are un plan bine pus la punct în astfel de situatii. În ceea ce mă priveste, armata si tara se pot baza oricînd pe mine". Nici prin cap nu-mi trecea atunci despre ce va fi vorba.

Apoi, am plecat la Ploiesti. Din acea dată, începutul lui octombrie 1989 si pînă în 5 decembrie 1989 ne-am mai văzut la Buftea, în două rînduri. M-a întrebat cum stau cu efectivele, pentru că va solicita pentru filmări un număr de 1.000 de militari. I-am răspuns că am în cazarmă 2.700 de militari si că nu vor fi probleme. Martori sînt sergentul-major Mihail Olteanu, sergentul Peter Sandor din Covasna si locotenent-colonelul Stefan Gavadia, cascadorii Paul Fister si Liviu Fister. Pe data de 11 decembrie 1989 Sergiu Nicolaescu mă sună si mă roagă să-i organizez o partidă de vînătoare pentru data de 14 decembrie 1989. Apoi îmi spune să dau o fugă pînă la dînsul, că este la Buftea.

Colonel (r) Ion Nicolescu,
fost comandant al Brigăzii 7 Mc. Gri