NOI SUNTEM UN POPOR TOLERANT !
În februarie 1989, pentru tot felul de motive personale, tânàr jurist, munceam în turism, manager într-un bun hotel parizian. Într-o bunà zi, un vizitator pune pe receptie, adresându-mi-se în limba germanà, un pasaport german cu nume nu foarte obisnuit : Stefan Purcelean.
Cu bun simt îi atrag atentia omului distins si în vârstà din fata mea cà nu mi se pare prea germanà rezonanta numelui si cà eu as putea sà ghicesc usor originea sa. Bàtrânul domn zâmbeste si îmi spune surâzàtor :
- Ich bin in Siebenbürgen geboren !
- Ich, auch ! adaug eu.
Si continuàm în limba românà. Adaug acum cà dacà faceti o càutare google cu Dr. Stefan Purcelean, veti descoperi o somitate internationalà în biosisteme si silviculturà. Domnul academician de origine românà se afla la Paris chemat de Academia francezà pentru o comunicare importantà si titlul de membru corespondent. Domnul Purcelean era membru si al aceleiasi academii din Italia, Germania si chiar SUA. Desigur, în cea mai purà traditie nationalà (si comunistà, fiindcà patriotismul obligatoriu de tip comunist nu iartà tràdarea de patrie) domnului Purcelean i s-a retras calitatea de academician si chiar numele din absolut toate analele, manualele, iar lucràrile sale stiintifice de un extraordinar nivel au fost retrase chiar si din biblioteca universitarà din România. Copilul nàscut în Muntii Bârgàului si îndràgostit de pàdure si naturà pânà la a atinge nivelul academic fàcuse "greseala" sà se càsàtoreascà cu o femeie de origine germanà. Obositi si în vârstà hotàrâserà sà nu mai înghità umilinte oficiale si epoca de aur si emigraserà în Germania. Dar bistriteanul, fost bàiet care cutreiera pàduri, a reluat munca sa de 'doctor silvicultor' la Hanovra, ajutat si de Academia germanà.
Si ce vorbesc doi români din stràinàtate ? Despre România.
La barul hotelului, câteva seri la rând, la câte un vin francez sau un pahar de Champagne am depànat amintiri si povestit româneste. La un moment dat academicianul devenit prieten lanseazà sententios :
- NOI SUNTEM UN POPOR TOLERANT !
- Drace - zic eu - làsati-mà sà và contrazic !
Si cum eram plecat de doar sapte ani din România îi povestesc cum în amintirile mele încà proaspete, oamenii se calcà în picioare pe scàrile autobuselor, se înjurà la cozi si la ghisee, si restul, nu mà fac sà fiu de acord cu toleranta la români.
- Lasà cà ai sà vezi tu ! îmi spune academicianul.
Au trecut peste 23 de ani, s-au întâmplat atâtea, domnul Stefan Purcelean a murit în 1995, omagiat de Academia francezà, dar trist si departe de pàdurile bistritene care îi lipseau (a plâns când a revenit cu diploma aceea minunatà în mânà, de membru al Academiei franceze si a spus doar "Am învins").
Da, domnule academician, và multumesc pentru prietenie si adevàr, ce mare dreptate ati avut, fatà de mine tânàrul acela naiv :
"NOI SUNTEM UN POPOR TOLERANT !"
Noi suntem un popor tolerant ! Toleràm orice, minciuna, hotia, prostia... nu mai adaug... de ce sà và stric ziua cu... toate acestea.
O zi bunà si STOP manipulàrii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu