Albania, de la magar la Mercedes
Albania, de la magar la Mercedes
“State Unite ale Americii, despre care se ştie că este cel mai puternic stat capitalist, ar putea lua unele lecţii de economie de piaţă de la mica ţară balcanică Albania care, timp de decenii, s-a zvârcolit sub cruda dictatură stalinistă.
Astăzi , Albania are cea mai promiţătoare economie din Europa. În ultimii trei ani, fost singura economie din Europa care a crescut realmente”.
Cel care s-a exprimat astfel este Steve Forbes, editorul şef şi proprietarul faimoasei publicaţii cu acelaşi nume, fondată în 1917 la New York şi care este un etalon în ceea ce priveşte analizele economice şi policite din lume întreagă.
VerticalNews vă spune azi o poveste reală, iar în oglindă stă înfrigurată România.
Când au scăpat de comunişti, în 1992, venitul pe cap de locuitor era de doar 200 de dolari. Astăzi, acesta a atins deja pragul de 4.000 de dolari, fapt ce poate fi socotit un miracol. În ultimii trei ani, Albania a depăşit ţari precum Ucraina (3.000 de dolari pe cap de locuitor) şi Moldova (1.600 de dolari). România, cu 8.666 de dolari pe cap de locuitor este încă departe, dar specialiştii Forbes insistă pe creşterea spectaculoasă a economiei albaneze, iar noi apreciem economia românească în regres.
Cum a fost posibilă o asemenea minune? De ce Albania a decolat pur şi simplu în plină criză mondială, iar România, care totuşi  a beneficiat de zece ani de creştere, s-a prăbuşit inexplicabil?
Cu ajutorul celor de la Forbes, care au prezentat în detaliu strategia economică a albanezilor, am descoperit câteva puncte care fac diferenţa. Verticalnews vi le prezintă, urmând să faceţi voi propria analiză şi să comentaţi aici sau pe Facebook.
  • în Albania există o taxă unică de impozitare. De numai 10%. Şi, atentie! Aceasta taxă de numai 10 la sută este atât pe veniturile personale, cât şi pe cele din afaceri
  • albanezii plătesc un singur impozit pe salarii. Care s-a micşorat, din 2010, de la 35 la 15 la sută.
    În Romania , pentru un salariu de 1.000 de lei mai plătesti, angajatul şi angajatorul mai plătesc către stat încă 680 de lei. În Albania, “tainul” perceput de stat este, echivalent în banii noştri, de doar 150 de lei.
Asta, evident, contribuie, pe de o parte, la creşterea consumului, pe de alta parte, la dinamizarea activităţilor economice, la lărgirea bazei de impozitare şi, nu în ultimul rând, la eliminarea muncii la negru şi la dimininuarea evaziunii fiscale.
  • în Albania TVA-ul este de 10 la sută.
    În Romania TVA-ul este de 24 la sută, unul dintre cele mai mari din Europa. Mai ales dacă ţinem cont de faptul că limita maximă admisă în Uniunea Europeană este de 25 la sută.
    Asta deşi este deplin demonstrat că statele care se duc cu TVA-ul în sus pierd bani la buget, iar cele care reduc TVA-ul câştigă bani la buget. Pare un paradox, dar nu este.
De fapt, TVA-ul redus, ca şi impozitele reduse pentru firme şi salarii lărgesc baza de impozitare.
Colectezi mai puţin de la mai mulţi şi, în final, bugetul de venituri al statului devine mai mare.
  • în Albania, mai mult de 70 la sută din mărfurile care se comercializeză pe piaţă sunt (obligativitate prin lege) de producţie internă, mai cu seamă ceea ce priveşte produsele agricole (cereale, legume, fructe, carne, lapte).
    În România, procentul este, din păcate, exact invers.
  • În 2008, guvernul de la Tirana a iniţiat o lege care impune ca toate construcţiile noi: locuinţe, sedii administrative, inclusiv staţiile de benzină, să aibă incluse echipamente ce folosesc energii regenerabile: panouri solar-termale, panouri fotovoltaice, pompe de căldură, instalatii eoliene etc.
  • în Albania, sistemul judiciar este independent. Independenţa este garantată.
    În Romania, sistemul judiciar este dependent. Este subordonat preşedintelui, primului-ministru, ministrului Justitiei, politicienilor, dar mai ales banului.
  • Guvernul, în Albania, a rezolvat definitiv problema proprietăţii. Ceea ce a fost de restituit s-a restituit şi o lege specială garantează acum toate drepturile derivând din calitatea de proprietar.
Mulţi susţin că ex-premierul Emil Boc şi, mai ales, preşedintele Traian Băsescu, au mers prea mult pe mâna contabilului Jeffrey Franks, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în România. Albania nu a recurs la sprijinul FMI. În plus, Albania nu este membră a Uniunii Europene şi, deocamdată, nici nu se doreşte acest lucru.
Şi dacă nu credeţi în miracolul albanez, vă invit să vedeţi cum se construiesc acolo autostrăzile. În mai puţin de patru ani, Bechtel (companie americană angajată şi de români) a dat gata 170 de kilometri de autostradă. Linia de mare viteză de la portul albanez Durres până în Kosovo a costat un miliard de euro, patru benzi, 27 de poduri şi un tunel de 5,5 kilometri.
La noi, doar câţiva kilometri de autostradă sunt prilej de festivism politic, inaugurările se fac în pripă, iar siguranţa şoferilor este precară. Iată, şoseaua rapidă Arad-Timişoara.
Voi ce părere aveţi?
Dan Micu