Te-ai întrebat vreodată de ce oamenii nu reacționează în fata valului de abuzuri si nedreptăți pe care il suferim cu toții? Nu te uimește faptul ca desi zilnic ies la lumina noi cazuri de corupție, ilegalități si nedreptăți comise, furturi si încălcări ale legii, si populația in general , cea căreia i s-a furat pur si simplu prezentul si viitorul nu reacționează in nici un fel?
In ultima vreme au fost făcute publice informații de tot felul care in alte circumstanțe ar fi zdruncinat structura acestui sistem pana la temelii dar fara doar si poate structura acestui sistem continua sa fie intacta fara nici cea mai superficiala "zgârietură".
Si aceasta situație atrage atenția noastra asupra unui fapt destul de îngrijorător care are loc sub nasul nostru al tuturor , dar care pare ca nu are nici o importanta : ADEVARUL NU MAI CONTEAZĂ.
Pare incredibil dar faptele demonstrează acest lucru in fiecare zi. INFORMAȚIA CORECTA NU MAI ARE IMPORTANTA. Demascarea secretelor ascunse si aducerea lor la lumina nu are nici un efect , nici o reacție din partea populației. Indiferent cat de impactante sau teribile ar fi aceste secrete.
Timp de decenii am crezut ca cei care lupta pentru adevăr , cei care informează si sunt capabili sa dezvăluie situații dubioase , ascunse cu grija , vor fi cei care vor schimba actuala situatie.Ca vor putea schimba cursul istoriei. De fapt am crescut cu convingerea ca a sti adevarul este foarte important pentru a crea o lume mai buna , mai dreapta , unde cei care lupta sa dezvaluie secretele sunt cel mai mare inamic al celor puternici si al tiranilor.
Si poate ca a fost o vreme cand asa era. Dar in acest moment "evolutia" societatii si mai ales psihologia maselor ne poarta catre o situatie cu totul noua.Un stadiu mental al populatiei pe care nu si l-ar fi imaginat nici cel mai infocat dictator. Un vis frumos pentru orice tiran de pe fata pamantului: SA NU FIE NEVOIE SA JUSTIFICI NIMIC IN FATA POPORULUI. Sa poata sa lase la vedere toata coruptia , rautatea , si tupeul de care este capabil fara sa-si faca griji ca multimea oprimata va reactiona. Aceasta este lumea reala in care traim si daca consideri ca afirmatia este exagerata priveste in jurul tau.
Cazul unei tari numita Romania. O tara cufundata intr-o stare de putrefactie generalizata , devorata pana la sange de coruptie in toate domeniile: Justitie , Mediu de afaceri Sindicate si mai ales mediu politic.
Fara doar si poate chiar daca toate cazurile de coruptie au fost facute publice in ultima vreme, romanii, in majoritate continua sa voteze cele doua partide principale si pe alocuri votează pe câte unul nou apărut care de fapt este un apendice al celor doua nereprezentând o alternativa reala pentru populație.
Cunoaștem cu totii actualele cazuri de corupție care au inchis in spatele gratiilor politicieni pe care marea masa continua sa-i voteze . O adevărată rușine pentru orice tara care pretinde ca traieste un minim de democratie.
Si cu toate ca politicieni din actualele partide merg la închisoare ,cu toate ca este demonstrat ca actuala masinarie care conduce tara este compusa din oameni care incalca legea si carora nu le pasa de soarta acestei tari , ce face marea masa a populatiei in acest context? NU FACE NIMIC!
Cea mai vizibila reacție a populației a fost sa-si exercite dreptul de a se manifesta, o reacție foarte asemănătoare cu cea a galeriilor de fotbal cand echipa favorita castiga.Ies in strada si sarbatoresc.
Reacția populației este minima in a schimba ceva din actuala situatie. Si cazul coruptiei politice din Romania si lipsa de reacție a maselor este doar un exemplu din ce se intampla in acest moment in lungul si latul acestei lumi.
Avem si cazuri in lumea sportului de sportivi care sunt banuiti de coruptie de manipulare sau dopaj sau acuzati ca vand meciurile de fotbal sau falsifica rezultatele altor competitii care se desfasoara sub egida a marci foarte cunoscute.Si cu toate astea audienta acestor competitii nu scade ci dimpotriva creste pe zi ce trece.
Si toate astea nu sunt nimic in comparatie cu gravitatea celor dezvaluite de Edward Snowden si confirmate de catre guverne care ne-au spus in fata ca tot ceea ce facem noi este urmarit , ca toate apelurile telefonice si activitatea noastra in retelele sociale este controlata si ca ne indreptam fara oprire catre cosmarul lui Big Btother prezis de catre George Orwell in 1984.
Si ce este in afara normalitatii din toate astea : din momentul in care s-a aflat nimeni nu a reactionat , nimeni nu respinge ideea ca vom trai asa.
Mass-media , puterea politica si firmele care detin internetul implicate in scandal au confirmat public ca acest stadiu permanent de urmarire , este real si continuu.
In cele mai fericite cazuri au promis fara prea multa convingere ca nu vor mai face...Inclusiv si-au permis luxul de a dezvalui anumite detalii tehnice. Si care a fost reactia populatiei mondiale in fata acestui adevar? Care a fost reactia generala cand s-au aflat aceste informatii? NICI UNA.
Lumea continua sa traisca absorbita de propriul smartphone , continua sa se bucure de "noroiul dulce" al retelelor sociale si continua navigarea prin apele infectate ale internetuli fara macar sa fi clipit...fara macar o tresarire.
Atunci , ce folos sa cunoastem adevarul? In cazul in care Edward Snowden si Julian Assange sunt personaje reale si nu creatii ale mass-media care au o misiune secreta: La ce bun sacrificiul lor? Ce folos sa ai informatii , sa afli adevarul daca nu se intampla nimic , nici o schimbare , nici o transformare?
Ce folos sa stim clar si cu documente ca energia nucleara o sa ne aduca numai nenorocire asa cum au demonstrat Cernobil si Fukushima daca atunci cand am vazut asta nu s-a produs nici o schimbare , nici o reactie? Ce folos daca stim ca bancile sunt institutii criminale care talharesc masele daca continuam sa le folosim? Ce folos daca stim ca hrana noastra este infectata si contaminata cu chimicale si produse toxice cancerigene sau transformate genetic daca noi continuam sa o mancam? Ce folos ca stim adevarul despre orice alt aspect al vietii noastre cotidiene daca noi nu reactionam indiferent cat de grava ar fi situatia?
Sa nu ne mai pacalim singuri oricat de greu ar fi...sa acceptam realitatea exact asa cum este ea. In societatea actuala a sti adevarul nu mai inseamna nimic. A informa de fapte care intradevar sunt importante nu are nici un rost in realitate. Mai mult decat atat , marea masa a populatiei este in asa hal de degaradare psihologica incat , asa cum o sa demonstram , insasi accesul la informatie intareste si mai mult incapacitatea de a reactiona. Si intrebarea de un milion este :DE CE? Cum am ajuns cu totii in acest stadiu de apatie generalizata?
Raspunsul ,asa cum se intampla mereu cand ne facem intrebari de acest gen , este destul de ingrijorator.Si este in stransa legatura cu felul in care individul este conditionat din punct de vedere psihologic in actuala societate.
Asadar mecanismele care dezactiveaza capacitatea noastra de reactie atunci cand aflam adevarul indiferent cat de incendiar ar fi acesta sunt pe cat de simple , atit de eficiente.Si fac parte din viata noastra de zi cu zi. Pur si simplu TOTUL se bazeaza pe EXCESUL DE INFORMATIE.
Suntem bombardati cu tot felul de informatii care ne stimuleaza in diferite feluri si intr-o cantitate atat de mare incat provoaca in noi un lant de reactii logice care termina prin a ne conduce catre o lipsa totala de reactie.Pur si simplu suntem APATICI.
Pentru a combate acest fenomen este foarte important sa intelegem cum evolueaza tot procesul... CUM AM AJUNS SA NU MAI REACTIONAM? (procesul)
Pentru inceput e necesar sa intelegem ca orice stimul senzorial pe care il primim este incarcat cu informatie. Corpul nostru este construit in asa fel incat este capabil sa primeasca si sa prelucreze tot felul de stimuli senzoriali , chestiunea principala care ne afecteaza este perceptia informatiei de natura lingvistica ,intelegand prin lingvistic orice sistem organizat, în scopul de a codifica si transmite informații de orice fel. De exmplu sa asculti o fraza sau sa o citesti implica intrarea unei informatii de caracter lingvistic in creierul nostru.Se intampla acelasi lucru cand vedem emblema unei firme , cand ascultam notele muzicale ale unui cantec , cand urmarim semnalele din trafic sau ascultam o sirena a unei salvari , ca sa dam niste exemple.
In lumea in care traim , o persoana este expusa la mii si mii de astfel de stimuli lingvistici in fiecare zi din viata sa.Multi dintre acesti stimuli ii percepem fiind constienti de asta insa marea majoritate ii percepem inconstient , iar creierul nostru trebuie sa ii prelucreze.
Procesul de colectare și prelucrare a acestor informații il putem impartii in trei faze: 1.percepție 2.evaluare 3.răspuns
PERCEPTIA. Fara indoiala suntem generatia cu cea mai mare capacitate de procesare a informatiei din intreaga istorie a umanitatii, mai ales la nivel vizual si auditiv.Mai mult decat atat , pe masura ce se nasc alte generatii acestea dobandesc o viteza si mai mare de perceptie a informatiei. O dovada a acestui lucru o putem gasi in filme. Urmareste oricare dintre filmle vechi cu Jhon Wayne si alege o scena oarecare de actiune cum ar fi de exemplu scena in care personajele se impusca.
Dupa care alege un film actual si o scena in care personajele fac acelasi lucru sau o urmarire in masini.
Orice scena de actiune intr-un film din ziua de azi este plina de secvente scurte care se succed cu viteza. In doar 3 sau 4 secunde o sa vedeti planuri diferite :figura protagonistului , cea a celui care il insoteste tipand , mana pe schimbatorul de viteze , piciorul calcand acceleratorul , masina ocoleste un pieton , cel care-l urmareste derapeaza si personajul negativ inhata pistolul si trage prin geamul masinii...etc.
Si fiecare plan a durat doar cateva zecimi de secunda. Imaginile vin una dupa alata cu o viteza ametitoare , asemanatoare cu impuscaturile unei mitraliere.Si cu toate astea esti capabili sa le vezi pe toate si sa si procesezi mesajele pe care le contin.
Acum da drumul filmului cu Jhon Wayne. O sa vezi ca secventele nu se deruleaza in ritmul mitralierei ,vei observa planuri largi si lente si cu o deschidere mult mai mare. Un spectator din vremea lui Jhon Wayne probabil ar fi ametit vazand un film din zilele noastre nefiind obisnuit sa proceseze informatia intr-un ritm atat de rapid. Acesta este doar un exemplu care arata cum este bombardat creierul unei persoane in ziua de azi in comparatie cu al unei persoane care traia acum 50 de ani.
Adauga acum toate sursele de informatie care te inconjoara :televizor , radio , muzica , toata publicitatea care te inconjoara ,omniprezenta ,semnalele din trafic , hainele diferite pe care le poarta fiecare persoana cu care te intalnesti pe strada si care reprezinta , fiecare dintre ele un alt cod lingvistic pentru creierul tau , informatia pe care o primesti prin intermediul telefonului mobil , cea din tableta , din internet in general si mai adauga viata ta sociala , facturile , preocuparile pe care le ai si dorintele pe care te-au programat sa le simti , etc, etc, etc...
Este vorba de o adevarata inundatie de informatie pe care creierul tau este obligat sa o analizeze continuu.Si toate astea cu un creier de aceleasi dimensiuni si cu aceeasi capacitate pe care o avea si creierul spectatorilor de western cu John Waine care traiau acum 50 de ani. Din cate observam se pare ca acest creier pe care il avem are suficienta capacitate de perceptie pentru a primi acest volum imens de informatie si poate si sa inteleaga mesajele asociate. Nu asta ar fi problema.De fapt se pare ca , creierului nostru ii place aceasta inundatie de informatie asa de mult incat am devenit dependenti de avalansa de informatie. Abia acum apare problema , in faza urmatoare.
EVALUARE.
Problema intervine atunci cand analizam informatiile primite , atunci cand vine momentul sa evaluaezi sa analizezi , sa judeci informatia si ceea ce ea implica. Atunci ne lovim de limitele pe care toti le avem.
Pentru ca pur si simplu nu dispunem de timp suficient pentru a evalua in profunzime aceste informatii.
Inainte ca mintea noastra , ea singura , cu propriile criterii sa poata analiza in profunzime o informatie primita , suntem bombardati de un nou val de stimuli care ne distrage atenția și umple în mintea noastră.
Acesta este motivul pentru care nu se estimează în perspectivă informațiile pe care le-am primit, oricât de importante ar fi posibilele lor implicații .
Pentru a înțelege mai bine acest lucru, hai să folosim o analogie, sub formă de proză scurtă.
Imaginați-vă o persoană foarte introvertită, care își petrece majoritatea timpului său închisa in casa. Nu are, practic prieteni sau relații sociale de nici un fel.
Acum sa presupunem ca iese din casa , merge la supermarket pentru a cumpara o sticla de lapte si atunci cand ajunge la casa de marcat si ii vine randul sa plateasca , scapa sticla din mana si o sparge.Sticla cade cu zgomot si laptele ii murdareste hainele in prezenta celorlati clienti si a caseritei.
Cand se intoarce acasa , izolat din nou de societate singur intre peretii casei sale probabil da mare importanta a ceea ce sa întâmplat în supermarket.
Va analiza cum s-a intamplat de i-a cazut laptele , ce miscare gresita a facut de l-a scapat ; se va intreba daca vina a fost a lui sau poate ca sticla era alunecoasa ,va analiza in minte privirea caseritei , gesturile si comentariile celorlalti clienti , analizeaza petele de lapte de pe haine si incearca sa ghiceasca ce au gandit despre incident fiecare dintre cei care erau prezenti la fata locului , ce au gandit despre el....văzându-l in acea situatie.
Se simte ridicol si rumega situația mai mult decat este cazul.Pur si simplu pentru ca incidentul respectiv este marele eveniment social la care a luat parte in acea zi , sau in acea saptamana.
Si e posibil sa nu-l uite toată viata.
Acum sa înlocuim persoana introvertita cu modelul opus ei.
O persoana extrovertita mereu inconjutara de oameni , mereu prezenta la evenimente , interactioneaza frenetic cu clienti , colegi de munca , vorbeste mult la telefon , face programari , cumpara , vinde , participa la reuniuni , rade , se supara...si la finalul zilei bea o bere cu prietenii in bar.
Sa presupunem acum ca aceasta persoana merge sa cumpere lapte si i se intampla acelasi accident: sparge sticla cu mult zgomot si isi umple hainele de pete.
Evaluarea pe care o va face va fi pur si simplu de domeniul anectodic , deoarece intamplarea nu va fi mai mult decat unul dintre evenimentele la care va participa in decursul unei zilei.In cateva ore va uita cu desăvârșire întâmplarea.
Oamenii din actuala societate sunt foarte similari cu cel de-al doilea model.Supusi la o multime de stimuli senzoriali , sociali si lingvistici.
Pentru noi , orice informatie primita este rapid analizata si repede uitata , maturata de fluxul continuu de informatii care vin din spate in creierul nostru ca un torent.
Pentru ca traim scufundati in cultura "twit"-ului, o lume unde orice reflectie despre un eveniment dureaza 140 de caractere. Si asta este profunzimea maxima la care poate ajunge limitata noastra capacitate de analiza.
Acesta este motivul ,incapacitatea noastra de a evalua cu propria judecata volumul imens de informatii la care suntem supusi dar si faptul ca informatia care ne este transmisa are incorporata opinia pe care ar trebui sa ne-o formam despre ea , adica ceea ce ar trebui sa gandim noi dupa ce am analizat profund faptele.
Deci cel care emite informatia il scuteste cu amabilitate pe cel care o primeste de efortul de a gandi.
Aceasta este procedura utilizată de către mass-media și într-o lume de indivizi care intr-adevar gandesc aceasta ar fi calificata drept spalare de creier si manipulare.
Televiziunea este cel mai bun exemplu.Sa luam o emisiune de stiri oarecare.
Oricare stire la orice televiziune este prezentata partinitor, adica nu contine in prezentare doar informatia care trebuie prezentata ci si opinia cu care trebuie sa ramana telespectatorul.
Mai clar decat atat , exemplul omniprezent al emisiunilor unde sunt invitati analistii politici unde participantii sunt calificati ca " formatori de opinie". Adica misiunea lor este sa formeze opinia la care ar trebui sa ajungi prin gandire proprie .
Asadar bombardamentul continuu , neincetat cu informatie asupra creerului nostru ne impiedica sa judecam limpede gravitatea faptelor dupa criterii proprii in concordanta cu codurile interne.
Ne confisca timpul pe care ar trebui sa-l petrecem cantarind consecintele oricarui eveniment si il fragmenteaza in bucati de 140 de caractere si in acelasi timp transforma in scurta si superficiala orice judecata pe care o emitem despre o informatie primita.
Rezumand : ne face sa gandim in "titluri de revista" si in mod normal aceste titluri nici macar nu le gandim noi insine , ele ne sunt inoculate o data cu informatia.
Raspunsul.
O data redusa la minim evaluarea noastra personala ajungem in faza hotaratoare a procesului , moment in care orice posibil raspuns din partea noastra este anulat.
Acum intra in joc emotiile si sentimentele care sunt motorul oricarui raspuns , al oricare actiuni. Realitatea e ca reducerea timpului nostru de a judeca o informatie oarecare reduce si incarcatura emotionala care se asociaza cu informatia respectiva.
Observand propriile noastre reactii : ne indignam cand aflam dintr-o stire ca o famile de oameni saraci a fost evacuata fortat din propria casa , dar dupa numai cateva minute de cand am citit aceasta stire intr-un ziar oarecare , suntem bombardati cu alta stire total diferita de prima care ne trezeste alte emotii superficiale , uitand astfel de stirea anterioara.
Pentru a rezuma grafic : atata timp cat capacitatea noastra de a judeca si analiza o stire se rezuma la un "twit" capacitatea noastra de reactie se rezuma la un emoticon.
Aceasta este cheia problemei.
Acesta este momentul in care posibilul nostru raspuns este dezactivat.
Ca sa intelegem mai bine sa ne intoarcem la cele doua persoane , introvertit si extrovertit care sparg sticla de lapte in supermarket.
- Persoana introvertita inchisa in propria casa care a dat multa importanta intamplarii va continua sa intoarca situatia pe-o parte si pe alta multa vreme.
Nu va uita curand cat de ridicol s-a simtit , emotiile pe care le-a trait in acel moment si e foarte probabil ca datorita faptului ca s-a gandit indelung la acea intamplare si a retrait acele emotii sa ajunga la concluzia ca s-ar sinti incomd sa se intoarca in locul unde s-au intamplat.
Asa ca este posibil ca aceasta persoana sa nu mai intre in supermarket o perioada de timp chiar daca asta inseamna sa mearga in alt loc mai indepartat sa-si cumpere laptele , poate ajunge chiar sa inceapa sa simta un sentiment de repulsie catre marketul cu pricina si implicit catre persoanele care au asistat la scena care l-a facut sa se simta ridicol. Ceea ce inseamna ca energia emotionala care s-a declansat datorita acestei intamplari concrete va termina prin a se transforma intr-o reactie efectiva ....
In acelasi timp persoana extrovertita va reveni in supermarket sa cumpere lapte , in mintea sa intamplarea are foarte putina incarcatura emotionala. Cel mult se poate inrosi putin in obraji cand se intalneste cu lucratoarea de la casa de marcat sau cu vreun client care era prezent in acea zi.
Asa ca persoana extrovertita nu va schimba atitudinea sa fata de marketul unde a spart sticla de lapte in vazul tuturor.
Dioncolo de observatiile pe care le facem despre aceste personaje inventate , aceste exemple servesc pentru a dovedi ca bombardamentul neintrerup de informatie la care suntem supusi are drept urmare fragmentarea reactiilor noasre emotinale si rezultatul este ca raspunsul nostru este foarte slab sau inexistent.
Reactia , in vremurile pe care le traim ar trebui sa fie mult mai puternica si fara indoiala nu avem aceasta reactie pentru ca ne lipseste energia necesara .
Cu totii ne uitam, catre celilati si ne intrebam :
De ce nu reactioneaza? De ce nu reactionez eu?
Si aceasta impotenta tremina prin a se transforma intr-o senzatie de frustrare si apatie generalizata. Aceasta pare a fi cauza principala pentru care nu se incepe o revolutie intr-un moment in care logica ne spune ca trebuia sa fi inceput deja. Este vorba doar de un fenomen psihologic.
Acesta este mecanismul de baza care anulează reacția populației in fata abuzurilor la care este supusa.
Baza care sustine toate manipularile mentale la care suntem supusi in acest moment.Mecanismul care mentine marea masa a populatiei docila si supusa.
Putem rezuma in acest fel:
Bombardamentul excesiv cu informatie ne impiedica sa dispunem de timpul necesar pentru a evalua corespunzator fiecare informatie primita si in acest fel ne impiedica sa facem asocierea emotionala care ar duce la o reactie efectiva si reala.
Conspiratie sau fenomen social?
Nu are importanta dacă toate astea fac parte dintr-o conspirație a celor care incearca sa ne controleze sau daca am ajuns aici datorita evolutiei societatii in care traim, pentru ca consecințele sunt aceleași. Marile puteri vor face orice pentru a mentine aceste mecanisme functionand, inclusiv vor ajuta la dezvoltatrea lor daca pot pentru simplul fapt ca ii avantajează.
De fapt insasi descoperirea adevarului favorizeaza aceste mecanisme .
Celor care detin puterea le da posibilitatea sa se arate asa cum sunt , nu mai au de ce sa se ascunda ,indiferent cat de murdare ar fi secretele lor. Faptul ca acestea ies la iveala face sa creasca volumul de informatie cu care suntem bmbardati. Fiecare secret care iese la lumina creeaza noi valuri de informatie care pot fi manipulate si intoxicate cu date false , contribuind astfel la haosul informativ si acesta produce alt val de informatii secundare care ne amortesc si mai mult si ne impinge si mai mult in apatie.
Daca combinam aceasta apatie , rezultat al putinei energii care ne ramane pentru a reactiona , cu dificultatile pe care le intampinam atunci cand reactoinam din parte sistemului , cand e vorba sa-i pedepseasca pe cei responsabili , sunt generate noi valuri de frustrare din ce in ce mai acute care ne fac putin cate putin sa renuntam definitiv pana la supunerea totala.
Sa nu ai nici o indoiala ca in aceste conditii cei care detin puterea au interes sa te bombardeze cu valuri de informatie cat se poate de superficiala.
Pentru ca odata instaurata in societate aceasta forma de a interactiona cu informatia , noi toti devenim dependenti de schimbul de informatie constant.
Bombardamentul de stimuli este un adevarat drog pentru creierul nostru care are nevoie din ce in ce mai multa viteza in schimbul de informatii si are nevoie de mai putin timp pentru a procesa.
Toti reactionam asa: ne este din ce in ce mai greu sa citim un articol lung incarcat de informatii structurate.
Vrem articole scurte care pot fi citite cat mai repede, daca se poate de un singur rand pe care sa le inghitim ca pe-o pastila nu ca pe o mancare decenta.
Creierul nostru s-a transformat , este dependent de informatia rapida este ca un drogat avid de franturi de date pe care le inghite , si daca se poate sa le analizeze si sa le gandeasca orice alt creier in locul lui pentru a nu face efortul de a fabrica o complexa si contardictorie opinie proprie.
Pentru ca uram sa avem dubii...ele ne obliga sa gandim.
Vrem doar raspunsuri rapide si simple.
Suntem si vrem sa rămânem asa : antene receptoare care redistribuim informația ca niște simple oglinzi ce reflecta imagini externe. Dar oglinzile sunt doar suprafețe plane, nu conțin viata, doar o reflecta in exterior. Într-acolo merge ființa umana.
O sa permitem sa se intample asta?
CONCLUZIE
Probabil tot ce am expus mai sus nu este ceea ce ai fi vrut sa asculti. Este oarecum complicat si prea putin stimulant si impovarator dar realitatea este complexa, nu poate fi redusa la un twit.
Pentru a începe o profunda transformare a lumii in care trăim , daca vrem o autentica revolutie care sa schimbe tot si dacă vrem o lume mai buna trebuie sa coboram in interiorul nostru in profunzimea psihicului pana la sala masinilor unde se pun in mișcare toate mecanismele care determina actiunile pe care le întreprindem.
Acolo se da adevărata lupta pentru umanitate.
Nimeni n-o sa ne salveze de la înălțimea unui pupitru cu microfon, cu reclame strălucitoare si promisiuni pentru o lume mai buna si echitabila. Nimeni n-o sa ne salveze spunându-ne adevarul sau descoperind secrete bine ascunse.
Dupa cum spuneam, informatia si adevarul nu mai sunt importante pentru ca mecanismele noastre de reactie sunt avariate. Trebuie sa coboram pana la ele si sa le reparam si ca sa putem face asta trebuie sa stim cum functioneaza.
Si ca sa invatam asta nu e nevoie de un curs complicat de psihologie: observand si rationand noi insine putem sa obtinem bune rezultate.
Pentru ca nu e vorba de ezoterism nici de ceva cu caracter mistic, religios, sau New Age.
E simplu si logic: nu exista revolutie reala fara o transformare profunda a psihicului la nivel individual.
Pentru ca mintea noastră este programata de catre sistem care ne tine prizonieri deci ca sa schimbam sistemul trebuie mai intai sa ștergem programul pe care sistemul la instalat in mințile noastre.
Tu o sa faci asta?
In ultima vreme au fost făcute publice informații de tot felul care in alte circumstanțe ar fi zdruncinat structura acestui sistem pana la temelii dar fara doar si poate structura acestui sistem continua sa fie intacta fara nici cea mai superficiala "zgârietură".
Si aceasta situație atrage atenția noastra asupra unui fapt destul de îngrijorător care are loc sub nasul nostru al tuturor , dar care pare ca nu are nici o importanta : ADEVARUL NU MAI CONTEAZĂ.
Pare incredibil dar faptele demonstrează acest lucru in fiecare zi. INFORMAȚIA CORECTA NU MAI ARE IMPORTANTA. Demascarea secretelor ascunse si aducerea lor la lumina nu are nici un efect , nici o reacție din partea populației. Indiferent cat de impactante sau teribile ar fi aceste secrete.
Timp de decenii am crezut ca cei care lupta pentru adevăr , cei care informează si sunt capabili sa dezvăluie situații dubioase , ascunse cu grija , vor fi cei care vor schimba actuala situatie.Ca vor putea schimba cursul istoriei. De fapt am crescut cu convingerea ca a sti adevarul este foarte important pentru a crea o lume mai buna , mai dreapta , unde cei care lupta sa dezvaluie secretele sunt cel mai mare inamic al celor puternici si al tiranilor.
Si poate ca a fost o vreme cand asa era. Dar in acest moment "evolutia" societatii si mai ales psihologia maselor ne poarta catre o situatie cu totul noua.Un stadiu mental al populatiei pe care nu si l-ar fi imaginat nici cel mai infocat dictator. Un vis frumos pentru orice tiran de pe fata pamantului: SA NU FIE NEVOIE SA JUSTIFICI NIMIC IN FATA POPORULUI. Sa poata sa lase la vedere toata coruptia , rautatea , si tupeul de care este capabil fara sa-si faca griji ca multimea oprimata va reactiona. Aceasta este lumea reala in care traim si daca consideri ca afirmatia este exagerata priveste in jurul tau.
Cazul unei tari numita Romania. O tara cufundata intr-o stare de putrefactie generalizata , devorata pana la sange de coruptie in toate domeniile: Justitie , Mediu de afaceri Sindicate si mai ales mediu politic.
Fara doar si poate chiar daca toate cazurile de coruptie au fost facute publice in ultima vreme, romanii, in majoritate continua sa voteze cele doua partide principale si pe alocuri votează pe câte unul nou apărut care de fapt este un apendice al celor doua nereprezentând o alternativa reala pentru populație.
Cunoaștem cu totii actualele cazuri de corupție care au inchis in spatele gratiilor politicieni pe care marea masa continua sa-i voteze . O adevărată rușine pentru orice tara care pretinde ca traieste un minim de democratie.
Si cu toate ca politicieni din actualele partide merg la închisoare ,cu toate ca este demonstrat ca actuala masinarie care conduce tara este compusa din oameni care incalca legea si carora nu le pasa de soarta acestei tari , ce face marea masa a populatiei in acest context? NU FACE NIMIC!
Cea mai vizibila reacție a populației a fost sa-si exercite dreptul de a se manifesta, o reacție foarte asemănătoare cu cea a galeriilor de fotbal cand echipa favorita castiga.Ies in strada si sarbatoresc.
Reacția populației este minima in a schimba ceva din actuala situatie. Si cazul coruptiei politice din Romania si lipsa de reacție a maselor este doar un exemplu din ce se intampla in acest moment in lungul si latul acestei lumi.
Avem si cazuri in lumea sportului de sportivi care sunt banuiti de coruptie de manipulare sau dopaj sau acuzati ca vand meciurile de fotbal sau falsifica rezultatele altor competitii care se desfasoara sub egida a marci foarte cunoscute.Si cu toate astea audienta acestor competitii nu scade ci dimpotriva creste pe zi ce trece.
Si toate astea nu sunt nimic in comparatie cu gravitatea celor dezvaluite de Edward Snowden si confirmate de catre guverne care ne-au spus in fata ca tot ceea ce facem noi este urmarit , ca toate apelurile telefonice si activitatea noastra in retelele sociale este controlata si ca ne indreptam fara oprire catre cosmarul lui Big Btother prezis de catre George Orwell in 1984.
Si ce este in afara normalitatii din toate astea : din momentul in care s-a aflat nimeni nu a reactionat , nimeni nu respinge ideea ca vom trai asa.
Mass-media , puterea politica si firmele care detin internetul implicate in scandal au confirmat public ca acest stadiu permanent de urmarire , este real si continuu.
In cele mai fericite cazuri au promis fara prea multa convingere ca nu vor mai face...Inclusiv si-au permis luxul de a dezvalui anumite detalii tehnice. Si care a fost reactia populatiei mondiale in fata acestui adevar? Care a fost reactia generala cand s-au aflat aceste informatii? NICI UNA.
Lumea continua sa traisca absorbita de propriul smartphone , continua sa se bucure de "noroiul dulce" al retelelor sociale si continua navigarea prin apele infectate ale internetuli fara macar sa fi clipit...fara macar o tresarire.
Atunci , ce folos sa cunoastem adevarul? In cazul in care Edward Snowden si Julian Assange sunt personaje reale si nu creatii ale mass-media care au o misiune secreta: La ce bun sacrificiul lor? Ce folos sa ai informatii , sa afli adevarul daca nu se intampla nimic , nici o schimbare , nici o transformare?
Ce folos sa stim clar si cu documente ca energia nucleara o sa ne aduca numai nenorocire asa cum au demonstrat Cernobil si Fukushima daca atunci cand am vazut asta nu s-a produs nici o schimbare , nici o reactie? Ce folos daca stim ca bancile sunt institutii criminale care talharesc masele daca continuam sa le folosim? Ce folos daca stim ca hrana noastra este infectata si contaminata cu chimicale si produse toxice cancerigene sau transformate genetic daca noi continuam sa o mancam? Ce folos ca stim adevarul despre orice alt aspect al vietii noastre cotidiene daca noi nu reactionam indiferent cat de grava ar fi situatia?
Sa nu ne mai pacalim singuri oricat de greu ar fi...sa acceptam realitatea exact asa cum este ea. In societatea actuala a sti adevarul nu mai inseamna nimic. A informa de fapte care intradevar sunt importante nu are nici un rost in realitate. Mai mult decat atat , marea masa a populatiei este in asa hal de degaradare psihologica incat , asa cum o sa demonstram , insasi accesul la informatie intareste si mai mult incapacitatea de a reactiona. Si intrebarea de un milion este :DE CE? Cum am ajuns cu totii in acest stadiu de apatie generalizata?
Raspunsul ,asa cum se intampla mereu cand ne facem intrebari de acest gen , este destul de ingrijorator.Si este in stransa legatura cu felul in care individul este conditionat din punct de vedere psihologic in actuala societate.
Asadar mecanismele care dezactiveaza capacitatea noastra de reactie atunci cand aflam adevarul indiferent cat de incendiar ar fi acesta sunt pe cat de simple , atit de eficiente.Si fac parte din viata noastra de zi cu zi. Pur si simplu TOTUL se bazeaza pe EXCESUL DE INFORMATIE.
Suntem bombardati cu tot felul de informatii care ne stimuleaza in diferite feluri si intr-o cantitate atat de mare incat provoaca in noi un lant de reactii logice care termina prin a ne conduce catre o lipsa totala de reactie.Pur si simplu suntem APATICI.
Pentru a combate acest fenomen este foarte important sa intelegem cum evolueaza tot procesul... CUM AM AJUNS SA NU MAI REACTIONAM? (procesul)
Pentru inceput e necesar sa intelegem ca orice stimul senzorial pe care il primim este incarcat cu informatie. Corpul nostru este construit in asa fel incat este capabil sa primeasca si sa prelucreze tot felul de stimuli senzoriali , chestiunea principala care ne afecteaza este perceptia informatiei de natura lingvistica ,intelegand prin lingvistic orice sistem organizat, în scopul de a codifica si transmite informații de orice fel. De exmplu sa asculti o fraza sau sa o citesti implica intrarea unei informatii de caracter lingvistic in creierul nostru.Se intampla acelasi lucru cand vedem emblema unei firme , cand ascultam notele muzicale ale unui cantec , cand urmarim semnalele din trafic sau ascultam o sirena a unei salvari , ca sa dam niste exemple.
In lumea in care traim , o persoana este expusa la mii si mii de astfel de stimuli lingvistici in fiecare zi din viata sa.Multi dintre acesti stimuli ii percepem fiind constienti de asta insa marea majoritate ii percepem inconstient , iar creierul nostru trebuie sa ii prelucreze.
Procesul de colectare și prelucrare a acestor informații il putem impartii in trei faze: 1.percepție 2.evaluare 3.răspuns
PERCEPTIA. Fara indoiala suntem generatia cu cea mai mare capacitate de procesare a informatiei din intreaga istorie a umanitatii, mai ales la nivel vizual si auditiv.Mai mult decat atat , pe masura ce se nasc alte generatii acestea dobandesc o viteza si mai mare de perceptie a informatiei. O dovada a acestui lucru o putem gasi in filme. Urmareste oricare dintre filmle vechi cu Jhon Wayne si alege o scena oarecare de actiune cum ar fi de exemplu scena in care personajele se impusca.
Dupa care alege un film actual si o scena in care personajele fac acelasi lucru sau o urmarire in masini.
Orice scena de actiune intr-un film din ziua de azi este plina de secvente scurte care se succed cu viteza. In doar 3 sau 4 secunde o sa vedeti planuri diferite :figura protagonistului , cea a celui care il insoteste tipand , mana pe schimbatorul de viteze , piciorul calcand acceleratorul , masina ocoleste un pieton , cel care-l urmareste derapeaza si personajul negativ inhata pistolul si trage prin geamul masinii...etc.
Si fiecare plan a durat doar cateva zecimi de secunda. Imaginile vin una dupa alata cu o viteza ametitoare , asemanatoare cu impuscaturile unei mitraliere.Si cu toate astea esti capabili sa le vezi pe toate si sa si procesezi mesajele pe care le contin.
Acum da drumul filmului cu Jhon Wayne. O sa vezi ca secventele nu se deruleaza in ritmul mitralierei ,vei observa planuri largi si lente si cu o deschidere mult mai mare. Un spectator din vremea lui Jhon Wayne probabil ar fi ametit vazand un film din zilele noastre nefiind obisnuit sa proceseze informatia intr-un ritm atat de rapid. Acesta este doar un exemplu care arata cum este bombardat creierul unei persoane in ziua de azi in comparatie cu al unei persoane care traia acum 50 de ani.
Adauga acum toate sursele de informatie care te inconjoara :televizor , radio , muzica , toata publicitatea care te inconjoara ,omniprezenta ,semnalele din trafic , hainele diferite pe care le poarta fiecare persoana cu care te intalnesti pe strada si care reprezinta , fiecare dintre ele un alt cod lingvistic pentru creierul tau , informatia pe care o primesti prin intermediul telefonului mobil , cea din tableta , din internet in general si mai adauga viata ta sociala , facturile , preocuparile pe care le ai si dorintele pe care te-au programat sa le simti , etc, etc, etc...
Este vorba de o adevarata inundatie de informatie pe care creierul tau este obligat sa o analizeze continuu.Si toate astea cu un creier de aceleasi dimensiuni si cu aceeasi capacitate pe care o avea si creierul spectatorilor de western cu John Waine care traiau acum 50 de ani. Din cate observam se pare ca acest creier pe care il avem are suficienta capacitate de perceptie pentru a primi acest volum imens de informatie si poate si sa inteleaga mesajele asociate. Nu asta ar fi problema.De fapt se pare ca , creierului nostru ii place aceasta inundatie de informatie asa de mult incat am devenit dependenti de avalansa de informatie. Abia acum apare problema , in faza urmatoare.
EVALUARE.
Problema intervine atunci cand analizam informatiile primite , atunci cand vine momentul sa evaluaezi sa analizezi , sa judeci informatia si ceea ce ea implica. Atunci ne lovim de limitele pe care toti le avem.
Pentru ca pur si simplu nu dispunem de timp suficient pentru a evalua in profunzime aceste informatii.
Inainte ca mintea noastra , ea singura , cu propriile criterii sa poata analiza in profunzime o informatie primita , suntem bombardati de un nou val de stimuli care ne distrage atenția și umple în mintea noastră.
Acesta este motivul pentru care nu se estimează în perspectivă informațiile pe care le-am primit, oricât de importante ar fi posibilele lor implicații .
Pentru a înțelege mai bine acest lucru, hai să folosim o analogie, sub formă de proză scurtă.
Imaginați-vă o persoană foarte introvertită, care își petrece majoritatea timpului său închisa in casa. Nu are, practic prieteni sau relații sociale de nici un fel.
Acum sa presupunem ca iese din casa , merge la supermarket pentru a cumpara o sticla de lapte si atunci cand ajunge la casa de marcat si ii vine randul sa plateasca , scapa sticla din mana si o sparge.Sticla cade cu zgomot si laptele ii murdareste hainele in prezenta celorlati clienti si a caseritei.
Cand se intoarce acasa , izolat din nou de societate singur intre peretii casei sale probabil da mare importanta a ceea ce sa întâmplat în supermarket.
Va analiza cum s-a intamplat de i-a cazut laptele , ce miscare gresita a facut de l-a scapat ; se va intreba daca vina a fost a lui sau poate ca sticla era alunecoasa ,va analiza in minte privirea caseritei , gesturile si comentariile celorlalti clienti , analizeaza petele de lapte de pe haine si incearca sa ghiceasca ce au gandit despre incident fiecare dintre cei care erau prezenti la fata locului , ce au gandit despre el....văzându-l in acea situatie.
Se simte ridicol si rumega situația mai mult decat este cazul.Pur si simplu pentru ca incidentul respectiv este marele eveniment social la care a luat parte in acea zi , sau in acea saptamana.
Si e posibil sa nu-l uite toată viata.
Acum sa înlocuim persoana introvertita cu modelul opus ei.
O persoana extrovertita mereu inconjutara de oameni , mereu prezenta la evenimente , interactioneaza frenetic cu clienti , colegi de munca , vorbeste mult la telefon , face programari , cumpara , vinde , participa la reuniuni , rade , se supara...si la finalul zilei bea o bere cu prietenii in bar.
Sa presupunem acum ca aceasta persoana merge sa cumpere lapte si i se intampla acelasi accident: sparge sticla cu mult zgomot si isi umple hainele de pete.
Evaluarea pe care o va face va fi pur si simplu de domeniul anectodic , deoarece intamplarea nu va fi mai mult decat unul dintre evenimentele la care va participa in decursul unei zilei.In cateva ore va uita cu desăvârșire întâmplarea.
Oamenii din actuala societate sunt foarte similari cu cel de-al doilea model.Supusi la o multime de stimuli senzoriali , sociali si lingvistici.
Pentru noi , orice informatie primita este rapid analizata si repede uitata , maturata de fluxul continuu de informatii care vin din spate in creierul nostru ca un torent.
Pentru ca traim scufundati in cultura "twit"-ului, o lume unde orice reflectie despre un eveniment dureaza 140 de caractere. Si asta este profunzimea maxima la care poate ajunge limitata noastra capacitate de analiza.
Acesta este motivul ,incapacitatea noastra de a evalua cu propria judecata volumul imens de informatii la care suntem supusi dar si faptul ca informatia care ne este transmisa are incorporata opinia pe care ar trebui sa ne-o formam despre ea , adica ceea ce ar trebui sa gandim noi dupa ce am analizat profund faptele.
Deci cel care emite informatia il scuteste cu amabilitate pe cel care o primeste de efortul de a gandi.
Aceasta este procedura utilizată de către mass-media și într-o lume de indivizi care intr-adevar gandesc aceasta ar fi calificata drept spalare de creier si manipulare.
Televiziunea este cel mai bun exemplu.Sa luam o emisiune de stiri oarecare.
Oricare stire la orice televiziune este prezentata partinitor, adica nu contine in prezentare doar informatia care trebuie prezentata ci si opinia cu care trebuie sa ramana telespectatorul.
Mai clar decat atat , exemplul omniprezent al emisiunilor unde sunt invitati analistii politici unde participantii sunt calificati ca " formatori de opinie". Adica misiunea lor este sa formeze opinia la care ar trebui sa ajungi prin gandire proprie .
Asadar bombardamentul continuu , neincetat cu informatie asupra creerului nostru ne impiedica sa judecam limpede gravitatea faptelor dupa criterii proprii in concordanta cu codurile interne.
Ne confisca timpul pe care ar trebui sa-l petrecem cantarind consecintele oricarui eveniment si il fragmenteaza in bucati de 140 de caractere si in acelasi timp transforma in scurta si superficiala orice judecata pe care o emitem despre o informatie primita.
Rezumand : ne face sa gandim in "titluri de revista" si in mod normal aceste titluri nici macar nu le gandim noi insine , ele ne sunt inoculate o data cu informatia.
Raspunsul.
O data redusa la minim evaluarea noastra personala ajungem in faza hotaratoare a procesului , moment in care orice posibil raspuns din partea noastra este anulat.
Acum intra in joc emotiile si sentimentele care sunt motorul oricarui raspuns , al oricare actiuni. Realitatea e ca reducerea timpului nostru de a judeca o informatie oarecare reduce si incarcatura emotionala care se asociaza cu informatia respectiva.
Observand propriile noastre reactii : ne indignam cand aflam dintr-o stire ca o famile de oameni saraci a fost evacuata fortat din propria casa , dar dupa numai cateva minute de cand am citit aceasta stire intr-un ziar oarecare , suntem bombardati cu alta stire total diferita de prima care ne trezeste alte emotii superficiale , uitand astfel de stirea anterioara.
Pentru a rezuma grafic : atata timp cat capacitatea noastra de a judeca si analiza o stire se rezuma la un "twit" capacitatea noastra de reactie se rezuma la un emoticon.
Aceasta este cheia problemei.
Acesta este momentul in care posibilul nostru raspuns este dezactivat.
Ca sa intelegem mai bine sa ne intoarcem la cele doua persoane , introvertit si extrovertit care sparg sticla de lapte in supermarket.
- Persoana introvertita inchisa in propria casa care a dat multa importanta intamplarii va continua sa intoarca situatia pe-o parte si pe alta multa vreme.
Nu va uita curand cat de ridicol s-a simtit , emotiile pe care le-a trait in acel moment si e foarte probabil ca datorita faptului ca s-a gandit indelung la acea intamplare si a retrait acele emotii sa ajunga la concluzia ca s-ar sinti incomd sa se intoarca in locul unde s-au intamplat.
Asa ca este posibil ca aceasta persoana sa nu mai intre in supermarket o perioada de timp chiar daca asta inseamna sa mearga in alt loc mai indepartat sa-si cumpere laptele , poate ajunge chiar sa inceapa sa simta un sentiment de repulsie catre marketul cu pricina si implicit catre persoanele care au asistat la scena care l-a facut sa se simta ridicol. Ceea ce inseamna ca energia emotionala care s-a declansat datorita acestei intamplari concrete va termina prin a se transforma intr-o reactie efectiva ....
In acelasi timp persoana extrovertita va reveni in supermarket sa cumpere lapte , in mintea sa intamplarea are foarte putina incarcatura emotionala. Cel mult se poate inrosi putin in obraji cand se intalneste cu lucratoarea de la casa de marcat sau cu vreun client care era prezent in acea zi.
Asa ca persoana extrovertita nu va schimba atitudinea sa fata de marketul unde a spart sticla de lapte in vazul tuturor.
Dioncolo de observatiile pe care le facem despre aceste personaje inventate , aceste exemple servesc pentru a dovedi ca bombardamentul neintrerup de informatie la care suntem supusi are drept urmare fragmentarea reactiilor noasre emotinale si rezultatul este ca raspunsul nostru este foarte slab sau inexistent.
Reactia , in vremurile pe care le traim ar trebui sa fie mult mai puternica si fara indoiala nu avem aceasta reactie pentru ca ne lipseste energia necesara .
Cu totii ne uitam, catre celilati si ne intrebam :
De ce nu reactioneaza? De ce nu reactionez eu?
Si aceasta impotenta tremina prin a se transforma intr-o senzatie de frustrare si apatie generalizata. Aceasta pare a fi cauza principala pentru care nu se incepe o revolutie intr-un moment in care logica ne spune ca trebuia sa fi inceput deja. Este vorba doar de un fenomen psihologic.
Acesta este mecanismul de baza care anulează reacția populației in fata abuzurilor la care este supusa.
Baza care sustine toate manipularile mentale la care suntem supusi in acest moment.Mecanismul care mentine marea masa a populatiei docila si supusa.
Putem rezuma in acest fel:
Bombardamentul excesiv cu informatie ne impiedica sa dispunem de timpul necesar pentru a evalua corespunzator fiecare informatie primita si in acest fel ne impiedica sa facem asocierea emotionala care ar duce la o reactie efectiva si reala.
Conspiratie sau fenomen social?
Nu are importanta dacă toate astea fac parte dintr-o conspirație a celor care incearca sa ne controleze sau daca am ajuns aici datorita evolutiei societatii in care traim, pentru ca consecințele sunt aceleași. Marile puteri vor face orice pentru a mentine aceste mecanisme functionand, inclusiv vor ajuta la dezvoltatrea lor daca pot pentru simplul fapt ca ii avantajează.
De fapt insasi descoperirea adevarului favorizeaza aceste mecanisme .
Celor care detin puterea le da posibilitatea sa se arate asa cum sunt , nu mai au de ce sa se ascunda ,indiferent cat de murdare ar fi secretele lor. Faptul ca acestea ies la iveala face sa creasca volumul de informatie cu care suntem bmbardati. Fiecare secret care iese la lumina creeaza noi valuri de informatie care pot fi manipulate si intoxicate cu date false , contribuind astfel la haosul informativ si acesta produce alt val de informatii secundare care ne amortesc si mai mult si ne impinge si mai mult in apatie.
Daca combinam aceasta apatie , rezultat al putinei energii care ne ramane pentru a reactiona , cu dificultatile pe care le intampinam atunci cand reactoinam din parte sistemului , cand e vorba sa-i pedepseasca pe cei responsabili , sunt generate noi valuri de frustrare din ce in ce mai acute care ne fac putin cate putin sa renuntam definitiv pana la supunerea totala.
Sa nu ai nici o indoiala ca in aceste conditii cei care detin puterea au interes sa te bombardeze cu valuri de informatie cat se poate de superficiala.
Pentru ca odata instaurata in societate aceasta forma de a interactiona cu informatia , noi toti devenim dependenti de schimbul de informatie constant.
Bombardamentul de stimuli este un adevarat drog pentru creierul nostru care are nevoie din ce in ce mai multa viteza in schimbul de informatii si are nevoie de mai putin timp pentru a procesa.
Toti reactionam asa: ne este din ce in ce mai greu sa citim un articol lung incarcat de informatii structurate.
Vrem articole scurte care pot fi citite cat mai repede, daca se poate de un singur rand pe care sa le inghitim ca pe-o pastila nu ca pe o mancare decenta.
Creierul nostru s-a transformat , este dependent de informatia rapida este ca un drogat avid de franturi de date pe care le inghite , si daca se poate sa le analizeze si sa le gandeasca orice alt creier in locul lui pentru a nu face efortul de a fabrica o complexa si contardictorie opinie proprie.
Pentru ca uram sa avem dubii...ele ne obliga sa gandim.
Vrem doar raspunsuri rapide si simple.
Suntem si vrem sa rămânem asa : antene receptoare care redistribuim informația ca niște simple oglinzi ce reflecta imagini externe. Dar oglinzile sunt doar suprafețe plane, nu conțin viata, doar o reflecta in exterior. Într-acolo merge ființa umana.
O sa permitem sa se intample asta?
CONCLUZIE
Probabil tot ce am expus mai sus nu este ceea ce ai fi vrut sa asculti. Este oarecum complicat si prea putin stimulant si impovarator dar realitatea este complexa, nu poate fi redusa la un twit.
Pentru a începe o profunda transformare a lumii in care trăim , daca vrem o autentica revolutie care sa schimbe tot si dacă vrem o lume mai buna trebuie sa coboram in interiorul nostru in profunzimea psihicului pana la sala masinilor unde se pun in mișcare toate mecanismele care determina actiunile pe care le întreprindem.
Acolo se da adevărata lupta pentru umanitate.
Nimeni n-o sa ne salveze de la înălțimea unui pupitru cu microfon, cu reclame strălucitoare si promisiuni pentru o lume mai buna si echitabila. Nimeni n-o sa ne salveze spunându-ne adevarul sau descoperind secrete bine ascunse.
Dupa cum spuneam, informatia si adevarul nu mai sunt importante pentru ca mecanismele noastre de reactie sunt avariate. Trebuie sa coboram pana la ele si sa le reparam si ca sa putem face asta trebuie sa stim cum functioneaza.
Si ca sa invatam asta nu e nevoie de un curs complicat de psihologie: observand si rationand noi insine putem sa obtinem bune rezultate.
Pentru ca nu e vorba de ezoterism nici de ceva cu caracter mistic, religios, sau New Age.
E simplu si logic: nu exista revolutie reala fara o transformare profunda a psihicului la nivel individual.
Pentru ca mintea noastră este programata de catre sistem care ne tine prizonieri deci ca sa schimbam sistemul trebuie mai intai sa ștergem programul pe care sistemul la instalat in mințile noastre.
Tu o sa faci asta?
Traducere si adaptare Liliana Manolache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu