luni, 8 septembrie 2014

Alegeri dupa 89



Alegeri legislative în România, 1990


De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegerile legislative din România s-au desfășurat pe 20 mai 1990. Din numărul totalul de 17.200.722 alegători s-au prezentat la vot 14.826.616 (86,19%).
Alegerile legislative din 1990 s-au desfășurat simultan cu cele prezidențiale.

Rezultate[modificare | modificare sursă]


Rezultate Senat
Senat. Au fost validate 13.956.180 din cele 14.825.764 exprimate. Mai jos sunt cele care au obținut mai mult de 1% din voturi.
  • FSN - Frontul Salvării Naționale: 9.353.006 (67,02%) voturi, 91 (76,47%) locuri
  • UDMR - Uniunea Democrată a Maghiarilor din România: 1.004.353 (7,2%) voturi, 12 (10.08%) locuri
  • PNL - Partidul Național Liberal: 985.094 (7,06%) voturi, 10 (8.4%) locuri
  • MER - Mișcarea Ecologistă din România: 348.637 (2,5%) voturi, 1 (0,84%) loc
  • PNȚCD - Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat: 341.478 (2,45%) voturi, 1 (0,84%) loc
  • AUR - Alianța pentru Unitatea Românilor: 300.473 (2,15%) voturi, 2 (1,68%) loc
  • PDAR - Partidul Democrat Agrar din România: 221.790 (1,59%) voturi, 0 locuri
  • PER - Partidul Ecologist Român: 192.574 (1,38%) voturi, 1 (0,84%) loc
  • PSD - Partidul Socialist Democratic Român: 152.989 (1,1%) voturi, 0 locuri
Singurul candidat independent care a intrat a fost Antonie Iorgovan cu 35.754 (0,26%) de voturi. Ceilalți canditați independenți au cules391.781 (2,81%) de voturi.
Numarul total de locuri a fost 119.

Rezultate Camera Deputaților
Camera Deputaților. Au fost validate 13.707.159 din cele 14.825.017 exprimate. Mai jos sunt cele care au obținut mai mult de 0,26% din voturi, minim necesar pentru alegerea unui deputat. Celelalte au însumat 5,24%.
  • FSN - Frontul Salvării Naționale: 9.089.659 (66,31%) voturi, 263 (66,41%) locuri
  • UDMR - Uniunea Democrată a Maghiarilor din România: 991.601 (7,23%) voturi, 29 (7,32%) locuri
  • PNL - Partidul Național Liberal: 879.290 (6,41%) voturi, 29 (7,32%) locuri
  • MER - Mișcarea Ecologistă din România: 358.864 (2,62%) voturi, 12 (3,03%) locuri
  • PNȚCD - Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat: 351.357 (2,56%) voturi, 12 (3,03%) locuri
  • AUR - Alianța pentru Unitatea Românilor: 290.875 (2,12%) voturi, 9 (2,27%) locuri
  • PDAR - Partidul Democrat Agrar din România: 250.403 (1,83%) voturi, 9 (2,27%) locuri
  • PER - Partidul Ecologist Român: 232.212 (1,69%) voturi, 8 (2,02%) locuri
  • PSD - Partidul Socialist Democratic Român: 143.393 (1,05%) voturi, 5 (1,26%) locuri
  • PSDR - Partidul Social Democrat Român: 73.014 (0,53%) voturi, 2 (0,51%) locuri
  • GDC - Grupul Democrat de Centru: 65.914 (0,48%) voturi, 2 0,51%) locuri
  • PDM - Partidul Democrat al Muncii: 52.595 (0,38%) voturi, 1 (0,25%) locuri
  • PLS - Partidul Liber Schimbist: 47.017 (0,34%) voturi, 1 (0,25%) locuri
  • PRN - Partidul Reconstrucției Naționale din România: 43.808 (0,32%) voturi, 1 (0,25%) locuri
  • PTLDR - Partidul Tineretului Liber Democrat din România: 43188 (0,32%) voturi, 1 (0,25%) locuri
  • FDGR - Forumul Democrat German: 38.768 (0,28%) voturi, 1 (0,25%) locuri
  • ULB - Uniunea Liberală Brătianu: 36.869 (0,27%) voturi, 1 (0.25%) locuri
Numărul total de locuri a fost 396. Dintre acestea 10 locuri au fost ocupate, conform legii electorale, de asociații și uniuni culturale ale minoritaților naționale care nu au întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi reprezentante de un deputat.

Alegeri prezidențiale în România, 1990


De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Romanian presidential election 1990 - overview.svg
Alegerile prezidențiale din România s-au desfășurat pe 20 mai 1990. Din numărul total de 17.200.722 alegători s-au prezentat la vot 14.826.616 (86,19%). Voturile validate au fost 14.378.693.

Rezultatele[modificare | modificare sursă]

CandidațiPartidulVoturi% Voturi
Ion IliescuFrontul Salvării Naționale12.232.49885,07
Radu CâmpeanuPartidul Național Liberal1.529.18810,64
Ion RațiuPNȚCD617.0074,29
Total14.378.693100

Galerie[modificare | modificare sursă]


Alegeri legislative în România, 1992


De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegerile legislative din România s-au desfășurat pe 27 septembrie 1992. Din numărul totalul de 16.380.663 alegători s-au prezentat la vot 12.496.430 (76,29%).
Alegerile legislative din 1992 s-au desfășurat simultan cu cele prezidențiale.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Senat. Au fost validate 10.964.818 din cele 12.496.430 exprimate. Mai jos sunt partidele care au obținut locuri.
  • FDSN 3.102.201 (28,29%) voturi, 49 (34,26%) locuri
  • CDR 2.210.722 (20,16%) voturi, 34 (23,77%) locuri
  • FSN 1.139.033 (10,38%) voturi, 18 (12,58%) locuri
  • PUNR 890.410 (8,12%) voturi, 14 (9,79%) locuri
  • UDMR 831.469 (7,58%) voturi, 12 (8,39%) locuri
  • PRM 422.545 (3,85%) voturi, 6 (4,19%) locuri
  • PDAR 362.427 (3,3%) voturi, 5 (3,49%) locuri
  • PSM 349.470 (3,18%) voturi, 5 (3,49%) locuri
Numarul total de locuri a fost 143.
Camera Depuțatilor. Au fost validate 10.880.252 din cele 12.496.430 exprimate. Mai jos sunt partidele care au obținut locuri.
  • FDSN 3.015.708 (27.72%) voturi, 117 (35,67%) locuri
  • CDR 2.177.144 (20.01%) voturi, 82 (25%) locuri
  • FSN 1.108.500 (10.19%) voturi, 43 (13.11%) locuri
  • PUNR 839.586 (7.72%) voturi, 30 (9.15%) locuri
  • UDMR 811.290 (7.46%) voturi, 27 (8.23%) locuri
  • PRM 424.061 (3.89%) voturi, 16 (4.88%) locuri
  • PSM 330.378 (3.04%) voturi, 13 (3.96%) locuri
Numărul total de locuri a fost 341.

Preferințe electorale[modificare | modificare sursă]

FDSN a obținut cele mai bune scoruri în județele Botoșani (55,97%), Vrancea (50,72%), Teleorman (49,33%), Giurgiu (48,59%), iar cele mai slabe în județele Harghita (2,28%), Mureș (4,03%), Covasna (4,82%) și Cluj (9,22%).[1]
FSN a obținut cele mai bune rezultate în județele Călărași (17,71%), Constanța (17,52%), Neamț (17,29%) și Ialomița (16,98%).[2]
CDR a obținut cele mai bune rezultate în județul Timiș (42,46%), urmat de municipiul București (32,55%), respectiv județele Caraș-Severin(31,34%) și Arad (29,25%), iar cele mai slabe în județele Harghita (5,57%), Covasna (7,37%), Mureș (7,65%), Botoșani (10,27%) și Vaslui(11,26%).[3]


Alegeri prezidențiale în România, 1992
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Scrutin 27 septembrie 1992[modificare | modificare sursă]

Romanian presidential election 1992 - first round.svg
Din 16.380.663 de alegători înregistrați s-au exprimat 12.496.430 (76,29%), dintre care numai 11.908.015 au fost validate.
  • Ion Iliescu
    •  
  • Emil Constantinescu
    •  
  • Gheorghe Funar

Scrutin 11 octombrie 1992[modificare | modificare sursă]

Romanian presidential election 1992 - second round.svg
Din 16.597.508 de alegători înregistrați s-au exprimat 12.150.728 (73,23%), dintre care numai 12.034.636 au fost validate.


Alegeri legislative în România, 1996

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegerile legislative din România s-au desfășurat pe 3 noiembrie 1996. Din numărul totalul de 17.218.654 alegători s-au exprimat 13.088.388 (76,01%).
Alegerile legislative din 1996 s-au desfășurat simultan cu cele prezidențiale.

Cuprins

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Senat. Au fost validate 12.287.671 din cele 13.088.388 exprimate. Mai jos sunt partidele care au obținut locuri.
  • CDR 3.772.084 (30,7%) voturi, 53 (37,06%) locuri
  • PDSR 2.836.011 (23,08%) voturi, 41 (28.67%) locuri
  • USD 1.617.384 (13,16%) voturi, 23 (16.08%) locuri
  • UDMR 837.760 (6,82%) voturi, 11 (7.69%) locuri
  • PRM 558.026 (4,54%) voturi, 8 (5.59%) locuri
  • PUNR 518.962 (4,22%) voturi, 7 (4.9%) locuri
Numarul total de locuri a fost 143.
Camera Deputaților. Au fost validate 12.238.746 din cele 13.088.388 exprimate. Mai jos sunt partidele care au obținut mai mult de 4%.
  • CDR 3.692.321 (30,17%) voturi, 122 (35,57%) locuri
  • PDSR 2.633.860 (21,52%) voturi, 91 (26.53%) locuri
  • USD 1.582.231 (12,93%) voturi, 53 (15.45%) locuri
  • UDMR 812.628 (6,64%) voturi, 25 (7.29%) locuri
  • PRM 546.430 (4,46%) voturi, 19 (5.54%) locuri
  • PUNR 533.348 (4,36%) voturi, 18 (5.25%) locuri
Numărul total de locuri a fost 343.

Preferințe electorale[modificare | modificare sursă]

CDR a întrunit cel mai bun scor în municipiul București (46,96%), urmat de județele Timiș (44,61%), Sibiu (38,83%), Caraș-Severin(36,15%), Alba (35,23%) și Arad (34,77%).
PDSR a înregistrat cele mai bune rezultate în Călărași (43,27%), Vrancea (38,01%), Vaslui (36,61%), Neamț (36,28%), Olt (35,77%) șiGiurgiu (34,88%).[1]


Alegeri prezidențiale în România, 1996

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Scrutin 3 noiembrie 1996[modificare | modificare sursă]

Romanian presidential election 1996 - first round.svg
Din 17.218.654 de alegători înregistrați s-au exprimat 13.088.388 (76,01%), dintre care 12.652.900 au fost validate (435.488 voturi anulate, în timp ce diferența care îi desparte pe primii doi clasați a fost de 511.152 voturi).

Hărți[modificare | modificare sursă]

  • Ion Iliescu
    •  
  • Emil Constantinescu
    •  
  • Petre Roman
    •  
  • György Frunda
    •  
  • Corneliu Vadim Tudor

Scrutin 17 noiembrie 1996[modificare | modificare sursă]

Romanian presidential election 1996 - second round.svg
Din 17.230.654 de alegători înregistrați s-au exprimat 13.078.883 (75,9%), dintre care 12.972.485 au fost validate.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Turneul candidaților: Turneul candidaților pentru funcția de președinte al României, august-noiembrie 1996, Octavian Andronic, Editura Fundația AlegRO, 2000

Alegeri legislative în România, 2000

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegerile legislative din România s-au desfășurat pe 26 noiembrie 2000. Din numărul totalul de 17.699.727 alegători s-au exprimat 11.559.458 (65,31%).
Alegerile legislative din 2000 s-au desfășurat simultan cu cele prezidențiale.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Senat. Au fost validate 10.891.910 din cele 11.559.458 exprimate. Mai jos sunt partidele care au obținut locuri.
  • PDSR 4.040.212 (37,09%) voturi, 65 (46,43%) locuri
  • PRM 2.288.483 (21,01%) voturi, 37 (26.43%) locuri
  • PD 825.437 (7,58%) voturi, 13 (9.29%) locuri
  • PNL 814.381 (7,48%) voturi, 13 (9.29%) locuri
  • UDMR 751.310 (6,9%) voturi, 12 (8.57%) locuri
Numarul total de locuri a fost 140.
Camera Deputaților. Au fost validate 10.839.424 din cele 11.559.458 exprimate. Mai jos sunt partidele care au obținut mai mult de 6%.
  • PDSR 3.968.464 (36,61%) voturi, 155 (44,93%) locuri
  • PRM 2.112.027 (19,48%) voturi, 84 (24,35%) locuri
  • PD 762.365 (7,03%) voturi, 31 (8,99%) locuri
  • PNL 747.263 (6,89%) voturi, 30 (8,7%) locuri
  • UDMR 736.863 (6,8%) voturi, 27 (7,83%) locuri
Numărul total de locuri a fost 345.

Alegeri prezidențiale în România, 2000

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Romanian presidential election 2000 - first round.svg
Alegerile pentru președinția României din anul 2000 s-au desfășurat în două tururi de scrutin, fiind câștigate de candidatul PDSR, Ion Iliescu. Rezultatele primului tur de scrutin au declanșat o mobilizare în favoarea lui Ion Iliescu, acesta fiind susținut chiar de către foști oponenți ai săi, pe fundalul perspectivei ca politicianul extremist Corneliu Vadim Tudor să ajungă șeful statului.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Scrutin 26 noiembrie 2000[modificare | modificare sursă]

Din 17.699.727 de alegători înregistrați s-au exprimat 11.559.458 (65,31%), dintre care numai 10.839.424 au fost validate (720.034 voturi anulate, în timp ce diferența care îi desparte pe primii doi clasați a fost de 897.980 voturi).

Galerie hărți[modificare | modificare sursă]

  • Principalii candidați - % voturi, primul tur:
  • Ion Iliescu
    •  
  • Corneliu Vadim Tudor
    •  
  • Theodor Stolojan
    •  
  • Mugur Isărescu
    •  
  • György Frunda

Scrutin 10 decembrie 2000[modificare | modificare sursă]

Romanian presidential election 2000 - second round.svg
Din 17.699.727 de alegători înregistrați s-au exprimat 10.177.343 (57,50%), dintre care numai 10.020.870 au fost validate.










Alegeri legislative în România, 2004

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Partidele majoritare, pe unități administrative
     PSD
     D.A.
     PRM
     UDMR
Alegerile legislative din România din 2004 s-au desfășurat pe 28 noiembrie 2004. Competiția s-a ținut pentru 136 de locuri de senator și 314 de locuri de deputați.
Alegerile legislative din 2004 s-au desfășurat simultan cu cele prezidențiale. ConformConstituției României, amendată în 2003, mandatul prezidențial este acum de cinci ani în loc de patru, însemnând că în viitor, alegerile legislative și prezidențiale se vor ține separat.

Cuprins

Candidați[modificare | modificare sursă]

Principalii candidați au fost uniunea de stânga între PSD și PUR și alianța de centru dreaptă "D.A." (Dreptate și Adevăr) între PNL și PD.
Alte partide care au participat la alegeri cu speranța că ar putea trece pragul de 5% au fost PRM (naționaliști de dreapta), UDMR (partidul etnicilor maghiari) și URR. În plus, grupările politice al minorităților care nu împlinesc pragul de 5%, au dreptul la un reprezentat în parlament (în total 18).

Sondaje[modificare | modificare sursă]

La mijlocul lui noiembre, sondajele pre-electorale ofereau următoarele date:
  • PSD+PUR: 41 %
  • PNL+PD: 34%
  • PRM: 13%
  • UDMR: 5%

Rezultate[modificare | modificare sursă]

  • Partid ( Alianță / Uniune ) Procent (nr.voturi)
Senat
Camera Deputaților



Alegeri prezidențiale în România, 2004

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegerile prezidențiale din România s-au desfășurat pe 28 noiembrie 2004. Al doilea tur de scrutin s-a desfășurat pe 12 decembrie, iar învingător a ieșit Traian Băsescu cu 51,23% din totalul voturilor exprimate, devansându-l pe contracandidatul său, Adrian Năstase(48,77%).
Alegerile prezidențiale din 2004 s-au desfășurat simultan cu alegerile legislative. Conform Constituției României amendate în 2003, mandatul prezidențial durează cinci ani, în loc de patru, însemnând că în viitor, alegerile prezidențiale și legislative se vor ține separat.
12 candidați au concurat pentru funcția de Președinte al României. În turul doi au ajuns Adrian Năstase și Traian Băsescu.

Scrutin 28 noiembrie 2004[modificare | modificare sursă]

  • Alegători: 18.449.344
  • Voturi exprimate: 10.794.653 (58,5%)
  • Voturi valabile: 10.452.205
  • Voturi anulate: 342.448
  • Diferență voturi dintre primii doi clasați: 733.628

Repartizarea voturilor pe judeţe în primul tur
CandidatPartidVoturi%
Adrian NăstaseAlianța PSD+PUR4.278.86440,97%
Traian BăsescuAlianța Dreptate și Adevăr3.545.23633,92%
Corneliu Vadim TudorPRM1.313.71412,57%
Marko BelaUDMR533.4465,10%
Gheorghe CiuhanduPNȚCD198.3941,90%
George BecaliPNGCD184.5601,77%
Petre RomanFD140.7021,35%
Gheorghe Dinuindependent113.3211,08%
Marian Petre MiluțAP43.3780,42%
Ovidiu TudoriciURR37.9100,36%
Aurel RădulescuAPCD35.4550,34%
Alexandru Raj TunaruPTD27.2250,26%

Scrutin 12 decembrie 2004[modificare | modificare sursă]

  • Alegători: 18.316.104
  • Voturi exprimate: 10.112.262 (55,2%)
  • Voturi valabile: 10.008.314
  • Voturi anulate: 103.948
  • Diferență voturi dintre candidați: 245.374

Repartizarea voturilor pe judeţe în turul II
CandidatPartidVoturi%
Traian BăsescuAlianța Dreptate și Adevăr5.126.89451.23%
Adrian NăstaseAlianța PSD+PUR4.881.52048.77%

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Alegeri legislative în România, 2008


De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rezultatele în colegiile pentru alegerea Deputaţilor
Rezultatele în colegiile pentru alegerea Senatorilor
Alegerile legislative din 2008 în România s-au desfășurat în data de30 noiembrie 2008. În premieră, la aceste alegeri s-a renunțat la votul pe liste, reprezentanții politici ai cetățenilor fiind aleși printr-un sistem mixt, în care candidaturile și votul sunt uninominale, iar acordarea mandatelor se face proporțional. Guvernul României a adoptat în acest sens HG nr. 802 din 8 august 2008[1] privind delimitarea colegiilor uninominale.
În urma acestor alegeri, Partidul Democrat-Liberal a obținut cele mai multe mandate, 115 în Camera Deputaților și 51 în Senat, fiind urmat de alianța dintre PSD și PC (114 în Cameră și 49 în Senat), PNL (65 în Cameră și 28 în Senat) și UDMR (22 în Cameră și 8 în Senat). De asemenea, 18 mandate de deputat au fost obținute de reprezentanți ai altor minorități naționale.[2]

Sistemul de vot[modificare | modificare sursă]

Istoricul schimbării sistemului de vot[modificare | modificare sursă]

Noutatea acesui scrutin a reprezentat-o sistemul de vot. Schimbarea sistemului de vot a fost un subiect de dezbateri aprinse pe toată perioada legislaturii 2004-2008.[3] Pe parcursul discuțiilor între partide au fost propuse mai multe sisteme, printre care un sistem mixt după model german și un sistem uninominal în două tururi.
În anul 2007, a fost adoptat un sistem de vot mixt cu compensare, propus partidelor de Asociația Pro Democrația, sistem care a fost contestat de Președintele Traian Băsescu la Curtea Constituțională, deoarece ar fi introdus diferențieri între parlamentari, unii dintre ei urmând să fie aleși uninominal, și alții de pe o listă națională.[4] Curtea Constituțională a admis contestația și legea nu a fost adoptată.
Odată cu alegerile pentru Parlamentul European ce au avut loc în toamna lui 2007, Președintele Băsescu a convocat și un referendum în care cetățenii au fost chemați să se exprime în favoarea sau împotriva sistemului uninominal în două tururi pentru alegerea parlamentarilor. La acest referendum, 79,5% dintre cei prezenți au fost în favoarea votului uninominal în două tururi, dar referendumul nu a fost validat, deoarece doar 26,5% dintre cetățenii cu drept de vot s-au prezentat la urne.[5]
În cele din urmă, Parlamentul a adoptat la 4 martie 2008 o lege[6] prin care se adopta un sistem uninominal într-un singur tur, cu distribuție proporțională a mandatelor.[7][8]

Trasarea colegiilor[modificare | modificare sursă]

Colegiile au fost trasate după niște reguli generale specificate în legea din martie 2008. Norma de reprezentare a fost de un deputat la 70.000 de locuitori și de un senator la 160.000 de locuitori.[7] Condițiile legii au fost ca o circumscripție să aibă un număr întreg de colegii, minim 4 pentru Camera Deputaților și minim 2 pentru Senat, iar colegiul cel mai mic să fie cu maxim 30% mai mic decât cel mai mare. S-a adăugat o circumscripție pentru cetățenii români din afara țării.

Distribuția mandatelor[modificare | modificare sursă]

Pragul electoral a fost de 5% din totalul voturilor, sau 6 mandate de deputat și 3 de senator obținute cu majoritatea voturilor din colegiu. Doar candidații care au obținut jumătate plus unul din numărul de voturi din colegiul lor au câștigat automat un loc în Parlament. În colegiile în care câștigătorul nu a obținut majoritatea voturilor, s-a trecut la redistribuirea proporțională a mandatelor întâi la nivel de circumscripție și apoi la nivel național.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Lista parlamentarilor aleși la alegerile din 2008.
În urma scrutinului, niciun partid nu a reușit sa obțină o majoritate. Deși alianța dintre Partidul Social Democrat și Partidul Conservator a obținut puțin mai multe voturi decât Partidul Democrat-Liberal, cel din urmă a obținut puțin mai multe mandate decât prima. Sistemul de vot cu distribuire proporțională a mandatelor a condus la niște rezultate contraintuitive. Numeroși candidați votați de zeci de mii de alegători, printre care Ionuț Popescu și Norica Nicolai, care au obținut cele mai multe voturi în colegiul lor, dar nu au obținut jumătate plus unu din voturi, au pierdut mandatul în favoarea unor candidați clasați pe locuri inferioare.[9] La polul opus, deputatul Iosif Koto de la UDMR a obținut mandatul de deputat în colegiul pentru cetățenii români din Asia și Africa cu doar 34 de voturi.[10][11]

Alegeri parțiale[modificare | modificare sursă]

Conform noii legi electorale, în cazul vacanței unui post de parlamentar, în colegiul său se vor desfășura alegeri parțiale, după un sistem uninominal într-un singur tur. Primele astfel de alegeri au avut loc la 17 ianuarie 2010, după ce Bogdan Olteanu a demisionat pentru a prelua un post de viceguvernator al BNR,[12] în colegiul numărul 1 din Sectorul 1 al Bucureștiului. Candidatul PD-L Honorius Prigoană nu a reușit să întoarcă rezultatul alegerilor din 2008, Radu Stroe reușind să păstreze mandatul de deputat pentru PNL.[13] În primăvara aceluiași an, după demisia deputatei PC Daniela Popa, au avut loc alegeri parțiale și în colegiul nr. 19 din București (aflat în sectorul 4). La aceste alegeri desfășurate în 25 aprilie 2010, Teo Trandafir de la Partidul Democrat Liberal a obținut 54,02% din voturi, câștigând locul de deputat.[14]
În august 2011, locul deputatului Cătălin Cherecheș, al cărui mandat a fost invalidat după ce a devenit primar al orașului Baia Mare, a fost luat de membrul USL Florin Tătaru. De asemenea, locul deputatului Victor Surdu, decedat, a fost luat de Adrian Rădulescu de la PDL.[15]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

    Alegeri prezidențiale în România, 2009

    De la Wikipedia, enciclopedia liberă
    Alegeri prezidențiale în România, 2009
    România
    2004 ←→ 2014
    Traian Băsescu 2005Mar09.jpgMircea Geoana 01.jpg
    CandidatTraian BăsescuMircea Geoană
    PartidPDLPSD
    OrigineBucureștiDolj
    Vot Popular5.277.0685.206.747
    Procente50,34%49,66%
    Alegeri prezidentiale 2009 turul I.png

    Alegeri prezidentiale 2009 turul II.png
    Rezultatele primului (sus) și celui de al doilea (jos) tur de scrutin la nivelul județelor și a municipiului București
    Alegerile prezidențiale din România din anul 2009 au avut loc la expirarea mandatului actualului președinte al țării, Traian Băsescu. Acesta a depus jurământul[1] la data de 20 decembrie2004 și deținea, potrivit Constituției, un mandat de 5 ani. Acestea au fost primele alegeri prezidențiale dinRomânia care au avut loc separat de alegerile legislative, primele alegeri prezidențiale care s-au desfășurat odată cu un referendum și primele alegeri prezidențiale din România după aderarea la Uniunea Europeană.
    Și-au putut depune candidatura pentru funcția de președinte cetățenii româniîn vârstă de cel puțin 35 de ani, care au strâns cel puțin 200.000 de semnături ale cetățenilor cu drept de vot.
    Primul tur de scrutin a avut loc pe data de 22 noiembrie[2], iar turul doi, pe 6 decembrie.
    S-au înscris 12 candidați dintre care 3 independenți.[3] Radu, Principe al României, soțul Prințesei Margareta a României și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale la 9 aprilie 2009[4]; ulterior s-a retras din cursa electorală.[5] Nati Meir, candidat independent, a fost arestat pe 20 octombrie 2009 pentru punere în circulație de valori falsificate și deținere de valori falsificate în vederea punerii în circulație, falsificare de valori străine și înșelăciune.[6] Două zile mai târziu și-a anunțat retragerea din cursa prezidențială.[7]
    Organizarea alegerilor și a referendumului au costat statul român aproximativ 40 de milioane de euro.[8]
    În al doilea tur de scrutin s-au calificat candidatul PSD Mircea Geoană și președintele în exercițiu Traian Băsescu, ultimul câștigând un nou mandat cu 50,33% din voturi. Partidul Social Democrat a contestat rezultatul alegerilor, reclamând fraude electorale,[9] dar Curtea Constituțională, după ce a cerut renumărarea voturilor anulate, a validat rezultatul alegerilor.[10]

    Rezultate[modificare | modificare sursă]

    Conform exit-poll-urilor de la ora 19 (publicate la ora 21:00) și care nu includeau estimările voturilor la secțiile din străinătate, Mircea Geoană era dat câștigător al alegerilor.[14]
    Conform rezultatelor de luni, 7 decembrie 2009, publicate de Biroul Electoral Central, Traian Băsescu a câștigat alegerile cu 50,33% din numărul total de voturi valabil exprimate. Aceste date au rămas provizorii până la validarea lor de către Curtea Constituțională.[15] Curtea Constituțională a validat rezultatele după ce a cerut o renumărare a voturilor anulate; această renumărare nu a dus la o schimbare semnificativă a rezultatelor.

    Rezultatele primului tur de scrutin la nivelul aproximativ al regiunilor istorice

    Rezultatele celui de-al doilea tur de scrutin la nivelul aproximativ al regiunilor istorice

    [discuție] – [modificare]
    Rezultatele alegerilor prezidențiale din 22 noiembrie și 6 decembrie 2009 din România
    CandidatPrimul turAl doilea tur
    CandidatPartidVoturi%Voturi%
    Traian BăsescuPartidul Democrat Liberal3.153.64032,445.277.06850,33
    Mircea GeoanăAlianța ElectoralǎPartidul Social Democrat + Partidul Conservator3.027.83831,155.206.74749,66
    Crin AntonescuPartidul Național Liberal1.945.83120,02
    Corneliu Vadim TudorPartidul România Mare540.3805,56
    Hunor KelemenUniunea Democrată Maghiară din România372.7643,83
    Sorin OprescuIndependent309.7643,18
    George BecaliPartidul Noua Generație - Creștin Democrat186.3901,91
    Remus CerneaPartidul Verde60.5390,62
    Constantin RotaruPartidul Alianța Socialistă43.6840,44
    Gheorghe-Eduard ManoleIndependent34.1890,35
    Ovidiu-Cristian IanePartidul Ecologist Român22.5150,23
    Constantin-Ninel PotîrcăIndependent21.3060,21
    Voturi invalide227.4462,28138.4761,30
    Total primul tur: 18.293.277 de cetățeni cu drept de vot (54,37% prezenți la vot)9.946.748100 %
    Total al doilea tur: 18.303.224 de cetățeni cu drept de vot (58,02% prezenți la vot)10.483.815100 %
    Sursa: Biroul Electoral Central [40], [41]

    Rezultate oficiale parțiale pentru turul al doilea[modificare | modificare sursă]

    OraVoturi NumărateBăsescuGeoană
    08:00[16]95,4%50,43%49,57%
    10:16[17]99,13%50,37%49,62%
    14:45[18]100%50.33%49.66%

    Rezultatele finale pentru turul al doilea[modificare | modificare sursă]

    În urma numărării voturilor și renumărării voturilor inițial anulate, rezultatele finale sunt:[19]
    Voturi valabil exprimateBăsescuGeoană
    10.483.8155.277.06850,34%5.206.74749,66%

    Acuzații de fraudare a alegerilor[modificare | modificare sursă]

    Opoziția a decis să conteste rezultatul; Mircea Geoană a anunțat că social-democrații vor contesta alegerile la Curtea Constituțională și că vor prezenta dovezi de fraudă electorală.[20] Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea : „a existat un număr mare de buletine de vot anulate, au fost modificate multe procese verbale cu rezultatele votului și turism electoral masiv”. Dragnea a mai declarat: „românii au votat pentru Mircea Geoana, dar aparatul de stat al lui Băsescu l-a făcut câștigător prezidențial al alegerilor prin fraudă”.[21]
    Vorbind despre „sistemul de fraudare și de furt” al PDL, social-democratul Victor Ponta a făcut o declarație controversată: „Știam că ne batem cu ei. Trebuia să câștigăm la zece procente ca să nu ne batem cu ei, dar nu am câștigat la zece, probabil am câștigat doar la trei-patru. Și atunci sistemul lor a fost mai bun.” Afirmația lui Ponta a fost interpretată de presă ca un act ratat privitor la fraudarea alegerilor.[22]
    Mircea Geoana, a declarat că social-democrații exclud orice colaborare cu Traian Băsescu și partidul său, și că păstrează colaborarea cuPNL și UDMR în Parlament.[23]

    Contestarea la Curtea Constituțională[modificare | modificare sursă]

    La 8 decembrie, Partidul Social Democrat a depus o cerere de anulare și repetare a turului II al alegerilor prezidențiale la Curtea Constituțională, declarând că alegerile au fost fraudate masiv.[9]
    Pe data de 11 decembrie, Curtea Constituțională a decis renumărarea voturilor nule din al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Este vorba de 138.476 de voturi, de două ori mai multe decât numărul voturilor care îl despart pe Traian Băsescu de contracandidatul său,Mircea Geoană. Băsescu, aflat în vizită la Bruxelles, a catalogat decizia Curții drept normală, legală și constituțională.[24] Renumărarea voturilor nule a relevat că din cele 138.476 de voturi nule înregistrate, 2.247 erau voturi valabile anulate în mod eronat, iar din acestea 1.260 de voturi erau pentru Traian Băsescu și 987 pentru Mircea Geoană.[25] În 14 decembrie 2009, în aceeași zi în care s-a finalizat renumărarea voturilor nule, Curtea Constituțională a validat rezultatul alegerilor, confirmând realegerea lui Traian Băsescu.[26]

    Alegeri legislative în România, 2012


    De la Wikipedia, enciclopedia liberă
    Alegeri legislative în România, 2012
    România
    2008 ←
    membri    		9 decembrie 2012
    Lista parlamentarilor aleși    		→ 2016
    Toate cele 137 de mandate din Senat
    Toate cele 315 de mandate din Camera Deputaților
    158 de mandate necesare pentru majoritate în Camera Deputaților și 69 la Senat
    Prezență la urne41.76%
     Partidul majoritarPartid minoritarAl treilea partid
     Wiki ponta.jpg Crin Antonescu.jpgVasile Blaga (3).PNG
    Mihai Răzvan Ungureanu.jpg
    PP-DD
    LiderVictor Ponta și Crin AntonescuVasile Blaga șiMihai Răzvan UngureanuDan Diaconescu
    PartidUSLARDPP-DD
    Lider din201020122011
    Mandatul lideruluiCD 6-20
    S 2-36    		S 3-37
    S 1-2    		Nu a fost ales
    Ultimele alegeri49+28 S
    114+65 D    		51 S
    115 D    		Partid Nou
    Mandate câștigate122 S
    273 D    		24 S
    56 D    		21 S
    47 D
    Mandate schimbate▲ 45 S
    ▲ 94 D    		▼ 27 S
    ▼ 59 D    		▲ 21 S
    ▲ 47 D
    Vot popular4,457,526 S
    4,344,288 D    		1,239,318 S
    1,223,189 D    		1,086,822 S
    1,036,730 D
    Procente60.07% S
    58.61% D    		16.72% S
    16.52% D    		14.63% S
    13.98% D
    Schimbare▲ 7,17% S
    ▲ 6,95% D    		▼ 16.85% S
    ▼ 15,84% D    		▲ 14.63% S
    ▲ 13.98% D
     Al patrulea partid
     Kelemen Hunor.jpg
    LiderHunor Kelemen
    PartidUDMR
    Lider din2010
    Locul lideruluiCD 2-21
    Ultimele alegeri9 S
    22 D
    Mandate câștigate9 S
    18 D
    Mandate schimbate▬ 0 S
    ▼ 2 D
    Vot popular388,528 S
    380,656 D
    Procentaj5.25% S
    5.15% D
    Schimbare▼ 1.14% S
    ▼ 1.05% D
    Deputati 2012.png

    Senatori 2012.png
    Rezultatele în colegiile pentru alegerea deputaților(sus) și senatorilor(jos)
    Prim-ministru în funcție
    		Prim-ministru ales

    Alegerile legislative din 2012 în România au avut loc pe pe 9 decembrie 2012. Prezența la vot a fost de 41,76%, USL fiind alianța care a câștigat cele mai multe locuri de deputați și senatori.
    La Senat
    USL: 60,03% din voturi.
    ARD: 16,70%.
    PP-DD: 14,65%.
    UDMR: 5,23%.
    La Camera Deputaților
    USL: 58,63% din voturi.
    ARD: 16,50%.
    PP-DD: 13,99%.
    UDMR: 5,13%.

    Rezultate[modificare | modificare sursă]

    În urma alegerilor parlamentare numărul de parlamentari a crescut de la 470 la 588.Numarul deputatilor ajunge la 412 ,iar cel al senatorilor la 176.
    USL deține 395 de mandate (122 de senatori si 273 de deputati), ARD 80 de mandate (24 de senatori și 56 de deputați), PP-DD 68 de mandate (21 de senatori și 47 de deputați), iar UDMR 27 de mandate (9 senatori și 18 deputați). Acestora li se adaugă cei 18 reprezentanți ai minorităților naționale.
    Procentajul locurilor este următorul:
    La Camera Deputaților
    USL (273 locuri): 66,26% ,din care:
    -PNL (100 locuri): 24,27%
    -PC (13 locuri): 3,16%
    -PSD (150 locuri): 36,41%
    -UNPR (10 locuri): 2,42%
    ARD (56 locuri): 13,59% ,din care:
    -PDL (52 locuri): 12,62%
    -FC (3 locuri): 0,73%
    -PNȚCD (1 loc): 0,24%
    PP-DD (47 locuri): 11,41%.
    UDMR (18 locuri): 4,37%.
    La Senat
    USL (122 locuri): 69,32% ,din care:176
    -PNL (50 locuri): 28,41%
    -PC (8 locuri): 4,55%
    -PSD (59 locuri): 33,52%
    -UNPR (5 locuri): 2,84%
    ARD (24 locuri): 13,64% ,din care:
    -PDL (22 locuri): 12,5%
    -FC (1 loc): 0,57%
    -PNȚCD (1 loc): 0,57%
    PP-DD (21 locuri): 11,93%.
    UDMR (9 locuri): 5,11%.

    Vezi și[modificare | modificare sursă]


    Publicat de la Niciun comentariu:

    luni, 1 septembrie 2014

    Războiul Rece a început în România


    Războiul Rece a început în România

    Când şi cum a început Războiul Rece constituie încă o dezbatere în lumea istoricilor. Este destul de greu de fixat în timp şi spaţiu momentul în care americanii şi britanicii s-au lămurit cine sunt cu adevărat sovieticii şi că nu le sunt chiar prieteni. Americanii au avut prilejul să se lămurească asupra sovieticilor în România în toamna anului 1944.
    Un actor important în acest sens a fost Frank Wisner, ofiţer OSS – Office of Strategic Services, organizaţie care a precedat CIA. În imaginea de mai jos îl puteţi vedea pe Frank Wisner alături de regele Mihai, cel mai probabil la Sinaia.
    Frank Wisner si regele Mihai
    Frank Wisner s-a aflat în România din august 1944 până în martie 1945. Prima sa misiune în România a fost să organizeze evacuarea prizonierilor de război americani din Bucureşti înainte de sosirea sovieticilor. Apoi Frank Wisner a intrat în contact cu Serviciul Secret de Informaţii (SSI) de la Bucureşti care a pus la dispoziţia americanilor toate dosarele referitoare la Uniunea Sovietică. Serviciile de informaţii româneşti au avut de-a face cu spionajul şi propaganda sovietică de la bun început, astfel că deţineau o colecţie vastă de dosare care se pare că l-au convins pe Frank Wisner că Uniunea Sovietică nu este cea mai bună lume dintre lumi. (Ca o paranteză: Frank Wisner a avut probabil acces la toate dosarele SSI despre Uniunea Sovietică, multe din acestea au fost distruse după ce România a fost ocupată de armata sovietică).
    Wisner s-a lămurit foarte repede cine sunt cu adevărat sovieticii şi a cam fost dezamăgit să vadă că rapoartele sale erau ignorate de diplomaţii şi politicienii americani. În arhivele CIA se găseşte un document din 1947 care arată că ofiţerii OSS ştiau foarte bine şi îşi informau superiorii că sovieticii ocupă şi nu eliberează ţările din Europa de Est. Titlul documentului este cât se poate de grăitor “Rumania: the how of enslavement”, document care poate fi citit aici şi conţine o extrem de precisă descriere a comunizării României.
    Următoarea misiune a lui Frank Wisner a fost să ţină legătura cu “Organizaţia Gehlen”, reţeaua secretă de spionaj condusă de fostul ofiţer nazist Reinhard Gehlen. “Organizaţia Gehlen” a făcut pentru americani exact acelaşi lucru pe care l-a făcut SSI de la Bucureşti: le-a pus la dispoziţie toate informaţiile despre Uniunea Sovietică. Colaborarea dintre serviciile americane de informaţii şi foştii inamici nazişti împotriva “aliatului” sovietic începută în septembrie 1945 este considerată a fi un punct de pornire al Războiului Rece. Doar că prima astfel de colaborare s-a produs cu un an înainte, la Bucureşti. Din acest motiv spun că Războiul Rece a început în România.
    P.S. Frank Wisner a lucrat după război în cadrul CIA, unde a fost şeful Directoratului pentru Planificare. S-a sinucis în anul 1962 după ce a suferit o puternică depresie.



    http://www.george-damian.ro/razboiul-rece-a-inceput-in-romania-3096.html
    Publicat de la Niciun comentariu:

    sâmbătă, 30 august 2014

    O finală previzibilă între Ponta şi Udrea!


    Virgil Iordache
    10 ore


    O finală previzibilă între Ponta şi Udrea!
    "Cu Elena la putere, scapă Javra de belele."
    Trebuie să iasă o marionetă care să satisfacă mafiile care deţin controlul de ani buni în România şi obedient celor din afară. Klaus Iohannis este un pion care are rol de mascotă în alegeri (nu este singura mascotă de dreapta) şi face jocurile schiţate de sistemul mafiot atât pentru Ponta cât şi pentru Beţiv......Trebuie să rămână în finala Ponta şi cu Udrea! Eu asta cred că se va întâmpla, iar pe final Iohannis pică cu ceva în ochii proştilor cu filă de început de dosar la DNĂ, ANI ,...(individul şi-a jucat piesa cu obstacolul numit PNL in viziunea de dreapta a consumatorului de alcool cu gheață)
    Pericolul era un PNL unit şi probabil un candidat cunoscut, incomod şi puternic în persoana lui Crin Antonescu, ca adversar in cursa pentru președinția RO.
    De asta cred că Ponta şi Udrea au profilul cel mai bun, care oferă garanţii pentru toţi ticăloşii neamului şi vor respecta stăpânii fără ieşiri necontrolate.
    Doresc un preşedinte pentru România, nu slugă sau o marionetă pusă de clanurilor de mafioţi rezultată din jocurile făcute de de-serviciile interne sau externe împotriva interesului naţional!
    Lupta politică din România este ca una între clanuri mafiote, pentru putere prin șantaj și dosare penale.
    "Nu ne mai minţiţi că România e un stat suveran şi nu ne mai chemaţi la vot! Ce să alegem, o gaşcă de târâtoare la porţi străine? Nişte nevertebrate încolonate, cu căciulile în mână, la uşa ambasadelor stăpânitoare aici? De ce să ne amăgim că vă dăm puterea, când, de fapt, cei de afară o au şi o exercită după cum le vine cheful? Cheltuim degeaba bani şi energie, iluzionânu-ne aiurea că bătălia electorală va decide asupra destinului nostru.
    Nouă ne-a rămas doar dreptul de a scoate din urnă numele slugilor, nu altceva. Deşi, inşii ăştia – parlamentari şi miniştri, nu-l pomenesc pe preşedintele ilegitim – nu au identitate. Şi-au abandonat-o voluntar, ca nu cumva să-şi supere şefii de la Bruxelles şi Washington. Oameni fără chip şi stare civilă, nişte contururi amorfe şi confundabile unul cu altul, goale. Copii abjecte ale politicianului născocit de o Europă globalizată şi insensibilă la tradiţiile naţionale. Legile trebuie să aibă musai girul ocupanţilor, ca şi mărimea lefurilor, a pensiilor, nimic nu trece de ochiul lor satrapic.
    În România nu există partide politice. Avem bande, găşti, grupări mafiote. Iluzia că acestea ar fi partide cu ideologii şi doctrine clare este întreţinută de o propagandă chioară, de fauna aderenţilor interesaţi în căutare de chilipiruri, şi de audienţa mai mare sau mai mică în rândul populaţiei nealfabetizate civic, uşor de manipulat în direcţia dorită de marii rechini ai economiei de junglă.
    Indiferent de culoarea lor, grupările mafiote ce îşi zic partide sunt conduse de câte 2-3 oligarhi, uneori de unul singur, direct, la vedere, sau prin marionete bine alese, şantajabile, uşor de strunit să nu iasă în decor.
    Poliţia, procurorii şi judecătorii din întreaga lume se confruntă cu o nouă ameninţare, mai gravă decât înmulţirea infractorilor sau lipsa de resurse: mafia de stat. Pe de-o parte, infractorii au pă¬truns în instituţiile de stat la un nivel fără precedent, iar pe de altă parte mulţi înalţi funcţionari publici au preluat operaţiunile ilegale ale mafiei locale, în loc să lupte pentru eradicarea bandelor puternice.
    În prezent, poziţiile de conducere din cele mai profitabile întreprinderi ilegale nu mai sunt ocupate doar de infractori profesionişti, ci şi de înalţi funcţionari guvernamentali, legiuitori, şefi ai agenţiilor de spionaj, conducători de departamente de poliţie, ofiţeri militari şi, în unele cazuri extreme, chiar şefi de stat sau membri ai familiilor acestora
    La rândul lor, aşa-zişii lideri politici se subordonează unei „Cupole” transpartinice şi transnaţionale, al cărei program, deşi arborescent şi sofisticat în aparenţă, în fond este unul foarte simplu: Spolierea avuţiei poporului, industrii, terenuri, clădiri, fonduri publice, acumularea sălbatică de averi, trai opulent, desfrâu şi beţia fără de seamăn a puterii care le dă senzaţia nemuririi. Ţinerea în ascultare a condamnaţilor la sărăcie, mizerie, lipsuri, boli şi umilinţe, la excluziune socială, cum le place să ne numească cu perfidă compasiune şi „purtare de grijă”, e treaba ucenicilor marilor satrapi şi a cozilor lor de topor din interne, servicii, justiţie, media, şi din societatea servilă, mercantilă, apatridă, intelecto-imbecilă.
    Toată hărmălaia, acuzele reciproce, promisiunile deşarte, zornăitul de blitz-uri şi cătuşe, pălăvrăgeala interminabilă, ascund o singură şi crudă realitate. Aceea că, de fapt trăim sub un regim de ocupaţie. Ţara a fost cotropită, iar noi suntem supuşi exterminării fiindcă încurcăm locul. Tinerii sunt forţaţi să emigreze, bătrânii „să iasă din sistemul public pe cale naturală, după 6 ani de la pensionare”, medicii sunt alungaţi, profesorii marginalizaţi, se închid şcoli şi spitale. Încep să vadă, să înţeleagă această stare de fapt tot mai mulţi concetăţeni. Lipseşte însă acţiunea. Pentru că e greu să te organizezi fără resurse. Ei, marii prăduitori, au resurse din belşug ca să ne aburească. Noi, însă, putem să le strecurăm ceva nisip în mecanismul lor superperfecţionat al dezastrului naţional.
    Ne-am vândut economia şi independenţa la ordinele cancelariilor euroatlantice, ne-am trimis, aşijderea, cetăţenii în pribegie să cerşească o firimitură de condiţie umană inferioară. Suntem monitorizaţi de ani de zile de parcă am fi infractori, ni se interpretează în toate felurile orice gest şi mişcare.
    Trădătorii s-au înmulţit şi circulă la vedere, unii sunt chiar formatori de opinie. Statul îi decorează şi-i saltă în grade şi ranguri, se bucură de onoruri şi privilegii. Se laudă cu relaţiile lor de dincolo de graniţe şi, din vocaţia delaţiunii, şi-au făcut piedestal. Schengen-ul este sperietoarea cu care ne ameninţă stăpânul, titulatura compromisului suprem. Intraţi în spaţiul nostru doar goi şi de-a buşilea, uitaţi că sunteţi români! – ni se repetă întruna. Şantajul politic e botezat corectitudine politică, iar de nu schimbăm legislaţia internă pe placul afaceriştilor străini, ioc investiţii!
    Întreprinzătorii muscali ne-au furat la bucată metalurgia, dar nimeni nu le cere socoteală. Subminarea economiei naţionale şi spionajul sunt vini indigene. Procurorii români sunt preocupaţi să-i bage la zdup numai pe afaceriştii neaoşi. Ceilalţi sunt curaţi şi cinstiţi, americanii ne-au chevronizat şi bechtelizat de ni s-a dus buhul, dar ne predau lecţii de morală. Parlamentarii băştinaşi s-au sculat cu noaptea în cap şi s-au îmbulzit, spăşiţi, la un ataşat diplomatic, un ţâşti-bâşti trimis de peste Ocean să ne măsoare lipsa de demnitate. Au cearcăne pământii, de la nesomn, şi le tremură bărbăţia de frică. Vocea li s-a piţigăiat şi păşesc umil în salonul yankeului. Îi explică pierit că sunt puterea legiuitoare şi se scuză că nu l-au întrebat înainte, că nu i-au cerut permisiunea de a legifera. Gazda îi cercetează cu dispreţ şi mestecă arogant chewing-gum. Bleah, ce popor de lingăi! îşi zice în gând individul care şi-a ataşat la carâmb România. E atâta scârbă în ochii ăstuia că abia se abţine să nu scuipe.
    America nu s-a învrednicit, de un an şi ceva, să-şi expedieze ambasadorul la Bucureşti, la ce bun ?, în colonie merge şi aghiotantul. Alţi câţiva diplomaţi s-au repezit la Palatul din Dealul Arsenalului să-i ia la refec pe aleşi, să-i iscodească faţă în faţă. Parlamentarii din republica vasală îşi pun cenuşă în cap, o ţin langa cu proasta comunicare şi promit că nu se va mai întâmpla. Îşi iau angajament să nu-şi mai necăjească supraveghetorii, ce vreţi?, naivii şi-au imaginat că procedura de legiferare le aparţine lor, nu străinilor! Năimitul de la Cotroceni râde cu gura lăbărţată şi hăhăie cu tâlc, are şi motive. Păi, nu le spune el mereu, useliştilor, să fie atenţi că altfel îi pârăşte Apusului?! Ăştilalţi – şi ei, aidoma – nu se lasă, fiecare umblă cu turnătoriile pe afară. Aşa că desfiinţaţi, netrebnicilor, România, n-o mai batjocoriţi prin oficinele străinătăţii !"
    Publicat de la Niciun comentariu:

    vineri, 29 august 2014

    Socoteala vânzătorului de ţară


    (articol de Paul Everac, 2009)
    Nu toţi cei ce au vândut ţara (şi au fost mulţi!) au făcut-o cu rea intenţie. Ei nu
    au dorit să o distrugă, ei au dorit câteodată să o salveze. Să o salveze
    graţie intervenţiei lor de împuterniciţi.
    Graţie talentului lor de combinatori şi negociatori. Prin mintea lor cea
    deşteaptă, prin cuprinderea lor cea largă. Prin aşezarea lor în cârca celorlalţi
    la conducerea târtanilor. Prin domnie. Ei au dorit să domnească, adică să-i vadă
    pe ceilalţi sub-puşi. Ei au dorit să aibă frânele în mână, într-o mână plină de
    inele şi brăţări. Ei au dorit să li se vadă aurul din brăţări, mâinile poruncitoare,
    inelul cu pecetea puterii.
    Ei au preţuit la un moment dat mai mult pecetea puterii decât ţara cea bicisnică.
    Ţara era făcută doar ca ei s-o poată stăpâni şi crâmpoţi, să-i asigure o
    hălăduire, chiar mizerabilă. Ţara era la ananghie şi a fost aproape întotdeauna
    la ananghie. De ţară se îngrijea, în mare, bunul Dumnezeu, iar dregătorul avea
    datoria să o scoată la capăt, s-o mitocosească, s-o facă pierzător-răbdă
    toare. S-o ţie cât de cât, fie şi pe jumătate leşinată, numai să i se vadă lui
    inelul de aur pe degetul cel bont. Nu vrea să omoare ţara, doar era a sa. Dar
    s-o surchidească şi s-o flendure putea, sub pretext că o ţine în picioare,
    amorţită, cum o fi. În socotelile ţării s-au amestecat mulţi
    puternici râvnitori la cuprinsul şi bunurile ei. 
    Mulţi i-au pus cizma în grumaz şi au scos junghierul. Stăpânitorii ei, dedaţi cu
    nevoinţele şi mofluzeala, n-au găsit ispăşire decât dând şi încovoindu-se, ca să ocolească
    mazilirea. Mazilirea e ruşine şi ponos. E lăsare-pe-dinafară. Alteori e surghiun aspru
    sau ştreang. E nimuriceală în ochii lumii,
    post negru şi rugăciuni, aruncare în Bosfor - pe cine nu l-ar zgâlţâi o asemenea ipoteză?
    Cel puternic te stâlceşte, nu ştii unde se curmă prigoana lui. El te scoate din pantofi,
    cu cimotie cu tot şi cu acaret. Cum să nu-i dai? De ce să nu îl laşi să îţi vâre pumnul in
    gură, să te apuce de gâlci, nu pe tine ci pe ţărişoara ta!? Să-i facă felul, dacă pofteşte,
    fiindcă prea e pornit! De ce să-ţi scape ţie, dregătorule, una peste mutră? De ce să-ţi ia
    ineluşul care te-a făcut om? Vrei să ajungi iar nemernic? Nu, mai bine dă-i! Vezi ce
    cere, mai târguie-te, mai hlizeşte-te, fă haz, du-l cu preşul, îmbie-l cu dulceţi, cu
    belşuguri cinegetice, cu vişnapuri şi acadéle verbale bine ticluite, dar dă-i, căci n-ai
    încotro! Necesitatea e necesitate, e condiţia libertăţii! A libertăţii tale în tot cazul! Vrei să
    te ia de ciuf, de turul nădragilor? Dă-i, că nu dai de la tine! Dai de la tine nişte stârpituri
    nevolnice care amărăşteni s-au născut şi aşa or să şi moară. Ce vor forţoşii, bănci,
    telefoane, servicii secrete, mine? Dă-le degrabă, până nu scot ineluşul să-l pună pe
    alt deget, căci degete se găsesc la noi la tot pasul care să vrea aur cu peceţi de dragul
    sclipirii şi al hălăduirii prin căile de deasupra. Ia şi dă, căci astfel, venind un fel
    de nestatornic belsug ş-or mai îndestula cât de cât şi guşterii tăi! Le-o mai sta orăcăiala
    în gât! S-or linge şi ei niţel pe bot, făcându-se că înghit, săracii de ei! Îi laşi lefteri pentru
    binele lor. Poate că s-or încoţopeni la loc, - mai ştii!? In orice caz cu căpcăunul cel mare
    nu e de glumit. Zmeul zmeilor te bagă la raft când vrea! Ba te apucă şi de ceafă ca pe un
    mâţ şi pune pe altul în locul tău! Vrei aşa, bre pamblicarule, să vină prostul şi
    mocositul în locul deşteptului de tine, cel uns cu multe unsori şi dat în izvodul mumă-
    si!? De-aia te-au crescut breaz, să vie altul peste tine? De-aia te-au vârât în cristelniţa
    politichiei, ca să ieşi mofluz? 
    Dă-le nene rândul întâi la bunuri şi servicii, dă-le smântâna şi lamura, că noi om trai şi
    din floace. Rabdă toate beştecăirile, că atâta mai putem, să te luăm la sudalmă, dar tu
    vezi-ţi acolo de negoţul tău cu trupul tării, căci de pângărire nu are cum scăpa, măcar
    să-ţi vâri şi tu mădularul cel isteţ!
    Ştiu, nu eşti om rău, eşti zâmbăreţ, chibzuit, meşter la vorbă. Ne vinzi cu dragoste, căci n-
    ai ce face, duhliule dedat la procopsire. Cum o să lipseşti tu de la facerea plăcintelor,
    măcar să te lingi de zmâc pe deştele cu pecete, frumuşelule, hărăzitule,
    ceoflingarule, Iudo cu fistic, fiu al patriei!?
    Vezi că a mai rămas un petic de ţară nedat, ce mai stai? Vezi că iar vin alegerile şi se
    schimbă vânzătorii de ţară! 
    Publicat de la Niciun comentariu:
    Abonați-vă la: Postări (Atom)