sâmbătă, 31 mai 2014

Ghidul Bunului Dezinformator



English: Concept art for the Unknown X interne...
Concept art for the Unknown X internet forum collaborative storytelling project.

Ai avut ceva important de spus și te-ai grăbit să comunici asta prietenilor tăi de pe facebook. Te așteptai să comenteze cineva, unul dintre prietenii tăi, ideea ta, mesajul tău. Dar surpriză, cineva, un anonim care nu a  avut nimic de spus până acuma, sare primul să te atenționeze că ai greșit gramatical și mai bine ai învăța să scrii românește dacă vrei să citească cineva ce pui tu acolo…
Cineva a avut răbdarea să pună cap la cap câteva din tehnicile și metodele de lucru ale celor pe care-i denumim „dușmanii Internetului”, și le-a aranjat într-un paste-bin. Le-am preluat și eu aici, dacă dispar cumva acolo. Poate le traduce cineva, care are timp:

1. COINTELPRO Techniques for dilution, misdirection and control of a internet forum/ Tehnici deCONTRAINFORMAȚII pentru diluarea, dezorientarea și controlul unui forum pe Internet
2. Twenty-Five Rules of Disinformation/25 de Reguli ale dezinformării
3. Eight Traits of the Disinformationalist/Cele 8 trăsături ale dezinformatorului
4. How to Spot a Spy (Cointelpro Agent)/ Cum să plasezi un spion (contrainformator)
5. Seventeen Techniques for Truth Suppression/17 tehnici pentru amețirea adevărului
Și nu îți face probleme dacă nu ști să scrii corect, dacă nu ai calități de prozator sau poet sau nu-ți vin cuvintele cele mai corecte în cap.
Te rog, înlătură orice complex de inferioritate, sunt convins că dacă „nu știi” gramatica ca un tocilar „ști” să miroși o floare rară: știrea, care trebuie comunicată.
______________________________________________________________________________________
COINTELPRO Techniques for dilution, misdirection and control of a internet forum..
There are several techniques for the control and manipulation of a internet forum no matter what, or who is on it. We will go over each technique and demonstrate that only a minimal number of operatives can be used to eventually and effectively gain a control of a ‘uncontrolled forum.’
Technique #1 – ‘FORUM SLIDING’
If a very sensitive posting of a critical nature has been posted on a forum – it can be quickly removed from public view by ‘forum sliding.’ In this technique a number of unrelated posts are quietly prepositioned on the forum and allowed to ‘age.’ Each of these misdirectional forum postings can then be called upon at will to trigger a ‘forum slide.’ The second requirement is that several fake accounts exist, which can be called upon, to ensure that this technique is not exposed to the public. To trigger a ‘forum slide’ and ‘flush’ the critical post out of public view it is simply a matter of logging into each account both real and fake and then ‘replying’ to prepositined postings with a simple 1 or 2 line comment. This brings the unrelated postings to the top of the forum list, and the critical posting ‘slides’ down the front page, and quickly out of public view. Although it is difficult or impossible to censor the posting it is now lost in a sea of unrelated and unuseful postings. By this means it becomes effective to keep the readers of the forum reading unrelated and non-issue items.
Technique #2 – ‘CONSENSUS CRACKING
A second highly effective technique (which you can see in operation all the time at www.abovetopsecret.com) is ‘consensus cracking.’ To develop a consensus crack, the following technique is used. Under the guise of a fake account a posting is made which looks legitimate and is towards the truth is made – but the critical point is that it has a VERY WEAK PREMISE without substantive proof to back the posting. Once this is done then under alternative fake accounts a very strong position in your favour is slowly introduced over the life of the posting. It is IMPERATIVE that both sides are initially presented, so the uninformed reader cannot determine which side is the truth. As postings and replies are made the stronger ‘evidence’ or disinformation in your favour is slowly ‘seeded in.’ Thus the uninformed reader will most like develop the same position as you, and if their position is against you their opposition to your posting will be most likely dropped. However in some cases where the forum members are highly educated and can counter your disinformation with real facts and linked postings, you can then ‘abort’ the consensus cracking by initiating a ‘forum slide.’
Technique #3 – ‘TOPIC DILUTION’
Topic dilution is not only effective in forum sliding it is also very useful in keeping the forum readers on unrelated and non-productive issues. This is a critical and useful technique to cause a ‘RESOURCE BURN.’ By implementing continual and non-related postings that distract and disrupt (trolling ) the forum readers they are more effectively stopped from anything of any real productivity. If the intensity of gradual dilution is intense enough, the readers will effectively stop researching and simply slip into a ‘gossip mode.’ In this state they can be more easily misdirected away from facts towards uninformed conjecture and opinion. The less informed they are the more effective and easy it becomes to control the entire group in the direction that you would desire the group to go in. It must be stressed that a proper assessment of the psychological capabilities and levels of education is first determined of the group to determine at what level to ‘drive in the wedge.’ By being too far off topic too quickly it may trigger censorship by a forum moderator.
Technique #4 – ‘INFORMATION COLLECTION’
Information collection is also a very effective method to determine the psychological level of the forum members, and to gather intelligence that can be used against them. In this technique in a light and positive environment a ‘show you mine so me yours’ posting is initiated. From the number of replies and the answers that are provided much statistical information can be gathered. An example is to post your ‘favourite weapon’ and then encourage other members of the forum to showcase what they have. In this matter it can be determined by reverse proration what percentage of the forum community owns a firearm, and or a illegal weapon. This same method can be used by posing as one of the form members and posting your favourite ‘technique of operation.’ From the replies various methods that the group utilizes can be studied and effective methods developed to stop them from their activities.
Technique #5 – ‘ANGER TROLLING
Statistically, there is always a percentage of the forum posters who are more inclined to violence. In order to determine who these individuals are, it is a requirement to present a image to the forum to deliberately incite a strong psychological reaction. From this the most violent in the group can be effectively singled out for reverse IP location and possibly local enforcement tracking. To accomplish this only requires posting a link to a video depicting a local police officer massively abusing his power against a very innocent individual. Statistically of the million or so police officers in America there is always one or two being caught abusing there powers and the taping of the activity can be then used for intelligence gathering purposes – without the requirement to ‘stage’ a fake abuse video. This method is extremely effective, and the more so the more abusive the video can be made to look. Sometimes it is useful to ‘lead’ the forum by replying to your own posting with your own statement of violent intent, and that you ‘do not care what the authorities think!!’ inflammation. By doing this and showing no fear it may be more effective in getting the more silent and self-disciplined violent intent members of the forum to slip and post their real intentions. This can be used later in a court of law during prosecution.
Technique #6 – ‘GAINING FULL CONTROL’
It is important to also be harvesting and continually maneuvering for a forum moderator position. Once this position is obtained, the forum can then be effectively and quietly controlled by deleting unfavourable postings – and one can eventually steer the forum into complete failure and lack of interest by the general public. This is the ‘ultimate victory’ as the forum is no longer participated with by the general public and no longer useful in maintaining their freedoms. Depending on the level of control you can obtain, you can deliberately steer a forum into defeat by censoring postings, deleting memberships, flooding, and or accidentally taking the forum offline. By this method the forum can be quickly killed. However it is not always in the interest to kill a forum as it can be converted into a ‘honey pot’ gathering center to collect and misdirect newcomers and from this point be completely used for your control for your agenda purposes.
CONCLUSION
Remember these techniques are only effective if the forum participants DO NOT KNOW ABOUT THEM. Once they are aware of these techniques the operation can completely fail, and the forum can become uncontrolled. At this point other avenues must be considered such as initiating a false legal precidence to simply have the forum shut down and taken offline. This is not desirable as it then leaves the enforcement agencies unable to track the percentage of those in the population who always resist attempts for control against them. Many other techniques can be utilized and developed by the individual and as you develop further techniques of infiltration and control it is imperative to share then with HQ.
______________________________________________________________________________________
Twenty-Five Rules of Disinformation
Note: The first rule and last five (or six, depending on situation) rules are generally not directly within the ability of the traditional disinfo artist to apply. These rules are generally used more directly by those at the leadership, key players, or planning level of the criminal conspiracy or conspiracy to cover up.
1. Hear no evil, see no evil, speak no evil. Regardless of what you know, don’t discuss it — especially if you are a public figure, news anchor, etc. If it’s not reported, it didn’t happen, and you never have to deal with the issues.
2. Become incredulous and indignant. Avoid discussing key issues and instead focus on side issues which can be used show the topic as being critical of some otherwise sacrosanct group or theme. This is also known as the ‘How dare you!’ gambit.
3. Create rumor mongers. Avoid discussing issues by describing all charges, regardless of venue or evidence, as mere rumors and wild accusations. Other derogatory terms mutually exclusive of truth may work as well. This method which works especially well with a silent press, because the only way the public can learn of the facts are through such ‘arguable rumors’. If you can associate the material with the Internet, use this fact to certify it a ‘wild rumor’ from a ‘bunch of kids on the Internet’ which can have no basis in fact.
4. Use a straw man. Find or create a seeming element of your opponent’s argument which you can easily knock down to make yourself look good and the opponent to look bad. Either make up an issue you may safely imply exists based on your interpretation of the opponent/opponent arguments/situation, or select the weakest aspect of the weakest charges. Amplify their significance and destroy them in a way which appears to debunk all the charges, real and fabricated alike, while actually avoiding discussion of the real issues.
5. Sidetrack opponents with name calling and ridicule. This is also known as the primary ‘attack the messenger’ ploy, though other methods qualify as variants of that approach. Associate opponents with unpopular titles such as ‘kooks’, ‘right-wing’, ‘liberal’, ‘left-wing’, ‘terrorists’, ‘conspiracy buffs’, ‘radicals’, ‘militia’, ‘racists’, ‘religious fanatics’, ‘sexual deviates’, and so forth. This makes others shrink from support out of fear of gaining the same label, and you avoid dealing with issues.
6. Hit and Run. In any public forum, make a brief attack of your opponent or the opponent position and then scamper off before an answer can be fielded, or simply ignore any answer. This works extremely well in Internet and letters-to-the-editor environments where a steady stream of new identities can be called upon without having to explain criticism, reasoning — simply make an accusation or other attack, never discussing issues, and never answering any subsequent response, for that would dignify the opponent’s viewpoint.
7. Question motives. Twist or amplify any fact which could be taken to imply that the opponent operates out of a hidden personal agenda or other bias. This avoids discussing issues and forces the accuser on the defensive.
8. Invoke authority. Claim for yourself or associate yourself with authority and present your argument with enough ‘jargon’ and ‘minutia’ to illustrate you are ‘one who knows’, and simply say it isn’t so without discussing issues or demonstrating concretely why or citing sources.
9. Play Dumb. No matter what evidence or logical argument is offered, avoid discussing issues except with denials they have any credibility, make any sense, provide any proof, contain or make a point, have logic, or support a conclusion. Mix well for maximum effect.
10. Associate opponent charges with old news. A derivative of the straw man — usually, in any large-scale matter of high visibility, someone will make charges early on which can be or were already easily dealt with – a kind of investment for the future should the matter not be so easily contained.) Where it can be foreseen, have your own side raise a straw man issue and have it dealt with early on as part of the initial contingency plans. Subsequent charges, regardless of validity or new ground uncovered, can usually then be associated with the original charge and dismissed as simply being a rehash without need to address current issues — so much the better where the opponent is or was involved with the original source.
11. Establish and rely upon fall-back positions. Using a minor matter or element of the facts, take the ‘high road’ and ‘confess’ with candor that some innocent mistake, in hindsight, was made — but that opponents have seized on the opportunity to blow it all out of proportion and imply greater criminalities which, ‘just isn’t so.’ Others can reinforce this on your behalf, later, and even publicly ‘call for an end to the nonsense’ because you have already ‘done the right thing.’ Done properly, this can garner sympathy and respect for ‘coming clean’ and ‘owning up’ to your mistakes without addressing more serious issues.
12. Enigmas have no solution. Drawing upon the overall umbrella of events surrounding the crime and the multitude of players and events, paint the entire affair as too complex to solve. This causes those otherwise following the matter to begin to lose interest more quickly without having to address the actual issues.
13. Alice in Wonderland Logic. Avoid discussion of the issues by reasoning backwards or with an apparent deductive logic which forbears any actual material fact.
14. Demand complete solutions. Avoid the issues by requiring opponents to solve the crime at hand completely, a ploy which works best with issues qualifying for rule 10.
15. Fit the facts to alternate conclusions. This requires creative thinking unless the crime was planned with contingency conclusions in place.
16. Vanish evidence and witnesses. If it does not exist, it is not fact, and you won’t have to address the issue.
17. Change the subject. Usually in connection with one of the other ploys listed here, find a way to side-track the discussion with abrasive or controversial comments in hopes of turning attention to a new, more manageable topic. This works especially well with companions who can ‘argue’ with you over the new topic and polarize the discussion arena in order to avoid discussing more key issues.
18. Emotionalize, Antagonize, and Goad Opponents. If you can’t do anything else, chide and taunt your opponents and draw them into emotional responses which will tend to make them look foolish and overly motivated, and generally render their material somewhat less coherent. Not only will you avoid discussing the issues in the first instance, but even if their emotional response addresses the issue, you can further avoid the issues by then focusing on how ‘sensitive they are to criticism.’
19. Ignore proof presented, demand impossible proofs. This is perhaps a variant of the ‘play dumb’ rule. Regardless of what material may be presented by an opponent in public forums, claim the material irrelevant and demand proof that is impossible for the opponent to come by (it may exist, but not be at his disposal, or it may be something which is known to be safely destroyed or withheld, such as a murder weapon.) In order to completely avoid discussing issues, it may be required that you to categorically deny and be critical of media or books as valid sources, deny that witnesses are acceptable, or even deny that statements made by government or other authorities have any meaning or relevance.
20. False evidence. Whenever possible, introduce new facts or clues designed and manufactured to conflict with opponent presentations — as useful tools to neutralize sensitive issues or impede resolution. This works best when the crime was designed with contingencies for the purpose, and the facts cannot be easily separated from the fabrications.
21. Call a Grand Jury, Special Prosecutor, or other empowered investigative body. Subvert the (process) to your benefit and effectively neutralize all sensitive issues without open discussion. Once convened, the evidence and testimony are required to be secret when properly handled. For instance, if you own the prosecuting attorney, it can insure a Grand Jury hears no useful evidence and that the evidence is sealed and unavailable to subsequent investigators. Once a favorable verdict is achieved, the matter can be considered officially closed. Usually, this technique is applied to find the guilty innocent, but it can also be used to obtain charges when seeking to frame a victim.
22. Manufacture a new truth. Create your own expert(s), group(s), author(s), leader(s) or influence existing ones willing to forge new ground via scientific, investigative, or social research or testimony which concludes favorably. In this way, if you must actually address issues, you can do so authoritatively.
23. Create bigger distractions. If the above does not seem to be working to distract from sensitive issues, or to prevent unwanted media coverage of unstoppable events such as trials, create bigger news stories (or treat them as such) to distract the multitudes.
24. Silence critics. If the above methods do not prevail, consider removing opponents from circulation by some definitive solution so that the need to address issues is removed entirely. This can be by their death, arrest and detention, blackmail or destruction of their character by release of blackmail information, or merely by destroying them financially, emotionally, or severely damaging their health.
25. Vanish. If you are a key holder of secrets or otherwise overly illuminated and you think the heat is getting too hot, to avoid the issues, vacate the kitchen.
______________________________________________________________________________________
Eight Traits of the Disinformationalist
1) Avoidance. They never actually discuss issues head-on or provide constructive input, generally avoiding citation of references or credentials. Rather, they merely imply this, that, and the other. Virtually everything about their presentation implies their authority and expert knowledge in the matter without any further justification for credibility.
2) Selectivity. They tend to pick and choose opponents carefully, either applying the hit-and-run approach against mere commentators supportive of opponents, or focusing heavier attacks on key opponents who are known to directly address issues. Should a commentator become argumentative with any success, the focus will shift to include the commentator as well.
3) Coincidental. They tend to surface suddenly and somewhat coincidentally with a new controversial topic with no clear prior record of participation in general discussions in the particular public arena involved. They likewise tend to vanish once the topic is no longer of general concern. They were likely directed or elected to be there for a reason, and vanish with the reason.
4) Teamwork. They tend to operate in self-congratulatory and complementary packs or teams. Of course, this can happen naturally in any public forum, but there will likely be an ongoing pattern of frequent exchanges of this sort where professionals are involved. Sometimes one of the players will infiltrate the opponent camp to become a source for straw man or other tactics designed to dilute opponent presentation strength.
5) Anti-conspiratorial. They almost always have disdain for ‘conspiracy theorists’ and, usually, for those who in any way believe JFK was not killed by LHO. Ask yourself why, if they hold such disdain for conspiracy theorists, do they focus on defending a single topic discussed in a NG focusing on conspiracies? One might think they would either be trying to make fools of everyone on every topic, or simply ignore the group they hold in such disdain.Or, one might more rightly conclude they have an ulterior motive for their actions in going out of their way to focus as they do.
6) Artificial Emotions. An odd kind of ‘artificial’ emotionalism and an unusually thick skin — an ability to persevere and persist even in the face of overwhelming criticism and unacceptance. This likely stems from intelligence community training that, no matter how condemning the evidence, deny everything, and never become emotionally involved or reactive. The net result for a disinfo artist is that emotions can seem artificial.
Most people, if responding in anger, for instance, will express their animosity throughout their rebuttal. But disinfo types usually have trouble maintaining the ‘image’ and are hot and cold with respect to pretended emotions and their usually more calm or unemotional communications style. It’s just a job, and they often seem unable to ‘act their role in character’ as well in a communications medium as they might be able in a real face-to-face conversation/confrontation. You might have outright rage and indignation one moment, ho-hum the next, and more anger later — an emotional yo-yo.
With respect to being thick-skinned, no amount of criticism will deter them from doing their job, and they will generally continue their old disinfo patterns without any adjustments to criticisms of how obvious it is that they play that game — where a more rational individual who truly cares what others think might seek to improve their communications style, substance, and so forth, or simply give up.
7) Inconsistent. There is also a tendency to make mistakes which betray their true self/motives. This may stem from not really knowing their topic, or it may be somewhat ‘freudian’, so to speak, in that perhaps they really root for the side of truth deep within.
I have noted that often, they will simply cite contradictory information which neutralizes itself and the author. For instance, one such player claimed to be a Navy pilot, but blamed his poor communicating skills (spelling, grammar, incoherent style) on having only a grade-school education. I’m not aware of too many Navy pilots who don’t have a college degree. Another claimed no knowledge of a particular topic/situation but later claimed first-hand knowledge of it.
8) Time Constant. Recently discovered, with respect to News Groups, is the response time factor. There are three ways this can be seen to work, especially when the government or other empowered player is involved in a cover up operation:
a) ANY NG posting by a targeted proponent for truth can result in an IMMEDIATE response. The government and other empowered players can afford to pay people to sit there and watch for an opportunity to do some damage. SINCE DISINFO IN A NG ONLY WORKS IF THE READER SEES IT – FAST RESPONSE IS CALLED FOR, or the visitor may be swayed towards truth.
b) When dealing in more direct ways with a disinformationalist, such as email, DELAY IS CALLED FOR – there will usually be a minimum of a 48-72 hour delay. This allows a sit-down team discussion on response strategy for best effect, and even enough time to ‘get permission’ or instruction from a formal chain of command.
c) In the NG example 1) above, it will often ALSO be seen that bigger guns are drawn and fired after the same 48-72 hours delay – the team approach in play. This is especially true when the targeted truth seeker or their comments are considered more important with respect to potential to reveal truth. Thus, a serious truth sayer will be attacked twice for the same sin.
______________________________________________________________________________________
How to Spot a Spy (Cointelpro Agent)
One way to neutralize a potential activist is to get them to be in a group that does all the wrong things. Why?
1) The message doesn’t get out.
2) A lot of time is wasted
3) The activist is frustrated and discouraged
4) Nothing good is accomplished.
FBI and Police Informers and Infiltrators will infest any group and they have phoney activist organizations established.
Their purpose is to prevent any real movement for justice or eco-peace from developing in this country.
Agents come in small, medium or large. They can be of any ethnic background. They can be male or female.
The actual size of the group or movement being infiltrated is irrelevant. It is the potential the movement has for becoming large which brings on the spies and saboteurs.
This booklet lists tactics agents use to slow things down, foul things up, destroy the movement and keep tabs on activists.
It is the agent’s job to keep the activist from quitting such a group, thus keeping him/her under control.
In some situations, to get control, the agent will tell the activist:
“You’re dividing the movement.”
[Here, I have added the psychological reasons as to WHY this maneuver works to control people]
This invites guilty feelings. Many people can be controlled by guilt. The agents begin relationships with activists behind a well-developed mask of “dedication to the cause.” Because of their often declared dedication, (and actions designed to prove this), when they criticize the activist, he or she – being truly dedicated to the movement – becomes convinced that somehow, any issues are THEIR fault. This is because a truly dedicated person tends to believe that everyone has a conscience and that nobody would dissimulate and lie like that “on purpose.” It’s amazing how far agents can go in manipulating an activist because the activist will constantly make excuses for the agent who regularly declares their dedication to the cause. Even if they do, occasionally, suspect the agent, they will pull the wool over their own eyes by rationalizing: “they did that unconsciously… they didn’t really mean it… I can help them by being forgiving and accepting ” and so on and so forth.
The agent will tell the activist:
“You’re a leader!”
This is designed to enhance the activist’s self-esteem. His or her narcissistic admiration of his/her own activist/altruistic intentions increase as he or she identifies with and consciously admires the altruistic declarations of the agent which are deliberately set up to mirror those of the activist.
This is “malignant pseudoidentification.” It is the process by which the agent consciously imitates or simulates a certain behavior to foster the activist’s identification with him/her, thus increasing the activist’s vulnerability to exploitation. The agent will simulate the more subtle self-concepts of the activist.
Activists and those who have altruistic self-concepts are most vulnerable to malignant pseudoidentification especially during work with the agent when the interaction includes matter relating to their competency, autonomy, or knowledge.
The goal of the agent is to increase the activist’s general empathy for the agent through pseudo-identification with the activist’s self-concepts.
The most common example of this is the agent who will compliment the activist for his competency or knowledge or value to the movement. On a more subtle level, the agent will simulate affects and mannerisms of the activist which promotes identification via mirroring and feelings of “twinship”. It is not unheard of for activists, enamored by the perceived helpfulness and competence of a good agent, to find themselves considering ethical violations and perhaps, even illegal behavior, in the service of their agent/handler.
The activist’s “felt quality of perfection” [self-concept] is enhanced, and a strong empathic bond is developed with the agent through his/her imitation and simulation of the victim’s own narcissistic investments. [self-concepts] That is, if the activist knows, deep inside, their own dedication to the cause, they will project that onto the agent who is “mirroring” them.
The activist will be deluded into thinking that the agent shares this feeling of identification and bonding. In an activist/social movement setting, the adversarial roles that activists naturally play vis a vis the establishment/government, fosters ongoing processes of intrapsychic splitting so that “twinship alliances” between activist and agent may render whole sectors or reality testing unavailable to the activist. They literally “lose touch with reality.”
Activists who deny their own narcissistic investments [do not have a good idea of their own self-concepts and that they ARE concepts] and consciously perceive themselves (accurately, as it were) to be “helpers” endowed with a special amount of altruism are exceedingly vulnerable to the affective (emotional) simulation of the accomplished agent.
Empathy is fostered in the activist through the expression of quite visible affects. The presentation of tearfulness, sadness, longing, fear, remorse, and guilt, may induce in the helper-oriented activist a strong sense of compassion, while unconsciously enhancing the activist’s narcissistic investment in self as the embodiment of goodness.
The agent’s expresssion of such simulated affects may be quite compelling to the observer and difficult to distinguish from deep emotion.
It can usually be identified by two events, however:
First, the activist who has analyzed his/her own narcissistic roots and is aware of his/her own potential for being “emotionally hooked,” will be able to remain cool and unaffected by such emotional outpourings by the agent.
As a result of this unaffected, cool, attitude, the Second event will occur: The agent will recompensate much too quickly following such an affective expression leaving the activist with the impression that “the play has ended, the curtain has fallen,” and the imposture, for the moment, has finished. The agent will then move quickly to another activist/victim.
The fact is, the movement doesn’t need leaders, it needs MOVERS. “Follow the leader” is a waste of time.
A good agent will want to meet as often as possible. He or she will talk a lot and say little. One can expect an onslaught of long, unresolved discussions.
Some agents take on a pushy, arrogant, or defensive manner:
1) To disrupt the agenda
2) To side-track the discussion
3) To interrupt repeatedly
4) To feign ignorance
5) To make an unfounded accusation against a person.
Calling someone a racist, for example. This tactic is used to discredit a person in the eyes of all other group members.
Saboteurs
Some saboteurs pretend to be activists. She or he will ….
1) Write encyclopedic flyers (in the present day, websites)
2) Print flyers in English only.
3) Have demonstrations in places where no one cares.
4) Solicit funding from rich people instead of grass roots support
5) Display banners with too many words that are confusing.
6) Confuse issues.
7) Make the wrong demands.
Cool Compromise the goal.
9) Have endless discussions that waste everyone’s time. The agent may accompany the endless discussions with drinking, pot smoking or other amusement to slow down the activist’s work.
Provocateurs
1) Want to establish “leaders” to set them up for a fall in order to stop the movement.
2) Suggest doing foolish, illegal things to get the activists in trouble.
3) Encourage militancy.
4) Want to taunt the authorities.
5) Attempt to make the activist compromise their values.
6) Attempt to instigate violence. Activisim ought to always be non-violent.
7) Attempt to provoke revolt among people who are ill-prepared to deal with the reaction of the authorities to such violence.
Informants
1) Want everyone to sign up and sing in and sign everything.
2) Ask a lot of questions (gathering data).
3) Want to know what events the activist is planning to attend.
4) Attempt to make the activist defend him or herself to identify his or her beliefs, goals, and level of committment.
Recruiting
Legitimate activists do not subject people to hours of persuasive dialog. Their actions, beliefs, and goals speak for themselves.
Groups that DO recruit are missionaries, military, and fake political parties or movements set up by agents.
Surveillance
ALWAYS assume that you are under surveillance.
At this point, if you are NOT under surveillance, you are not a very good activist!
Scare Tactics
They use them.
Such tactics include slander, defamation, threats, getting close to disaffected or minimally committed fellow activists to persuade them (via psychological tactics described above) to turn against the movement and give false testimony against their former compatriots. They will plant illegal substances on the activist and set up an arrest; they will plant false information and set up “exposure,” they will send incriminating letters [emails] in the name of the activist; and more; they will do whatever society will allow.
This booklet in no way covers all the ways agents use to sabotage the lives of sincere an dedicated activists.
If an agent is “exposed,” he or she will be transferred or replaced.
COINTELPRO is still in operation today under a different code name. It is no longer placed on paper where it can be discovered through the freedom of information act.
The FBI counterintelligence program’s stated purpose: To expose, disrupt, misdirect, discredit, and otherwise neutralize individuals who the FBI categorize as opposed to the National Interests. “National Security” means the FBI’s security from the people ever finding out the vicious things it does in violation of people’s civil liberties.
______________________________________________________________________________________
Seventeen Techniques for Truth Suppression
Strong, credible allegations of high-level criminal activity can bring down a government. When the government lacks an effective, fact-based defense, other techniques must be employed. The success of these techniques depends heavily upon a cooperative, compliant press and a mere token opposition party.
1. Dummy up. If it’s not reported, if it’s not news, it didn’t happen.
2. Wax indignant. This is also known as the “How dare you?” gambit.
3. Characterize the charges as “rumors” or, better yet, “wild rumors.” If, in spite of the news blackout, the public is still able to learn about the suspicious facts, it can only be through “rumors.” (If they tend to believe the “rumors” it must be because they are simply “paranoid” or “hysterical.”)
4. Knock down straw men. Deal only with the weakest aspects of the weakest charges. Even better, create your own straw men. Make up wild rumors (or plant false stories) and give them lead play when you appear to debunk all the charges, real and fanciful alike.
5. Call the skeptics names like “conspiracy theorist,” “nutcase,” “ranter,” “kook,” “crackpot,” and, of course, “rumor monger.” Be sure, too, to use heavily loaded verbs and adjectives when characterizing their charges and defending the “more reasonable” government and its defenders. You must then carefully avoid fair and open debate with any of the people you have thus maligned. For insurance, set up your own “skeptics” to shoot down.
6. Impugn motives. Attempt to marginalize the critics by suggesting strongly that they are not really interested in the truth but are simply pursuing a partisan political agenda or are out to make money (compared to over-compensated adherents to the government line who, presumably, are not).
7. Invoke authority. Here the controlled press and the sham opposition can be very useful.
8. Dismiss the charges as “old news.”
9. Come half-clean. This is also known as “confession and avoidance” or “taking the limited hangout route.” This way, you create the impression of candor and honesty while you admit only to relatively harmless, less-than-criminal “mistakes.” This stratagem often requires the embrace of a fall-back position quite different from the one originally taken. With effective damage control, the fall-back position need only be peddled by stooge skeptics to carefully limited markets.
10. Characterize the crimes as impossibly complex and the truth as ultimately unknowable.
11. Reason backward, using the deductive method with a vengeance. With thoroughly rigorous deduction, troublesome evidence is irrelevant. E.g. We have a completely free press. If evidence exists that the Vince Foster “suicide” note was forged, they would have reported it. They haven’t reported it so there is no such evidence. Another variation on this theme involves the likelihood of a conspiracy leaker and a press who would report the leak.
12. Require the skeptics to solve the crime completely. E.g. If Foster was murdered, who did it and why?
13. Change the subject. This technique includes creating and/or publicizing distractions.
14. Lightly report incriminating facts, and then make nothing of them. This is sometimes referred to as “bump and run” reporting.
15. Baldly and brazenly lie. A favorite way of doing this is to attribute the “facts” furnished the public to a plausible-sounding, but anonymous, source.
16. Expanding further on numbers 4 and 5, have your own stooges “expose” scandals and champion popular causes. Their job is to pre-empt real opponents and to play 99-yard football. A variation is to pay rich people for the job who will pretend to spend their own money.
17. Flood the Internet with agents. This is the answer to the question, “What could possibly motivate a person to spend hour upon hour on Internet news groups defending the government and/or the press and harassing genuine critics?” Don t the authorities have defenders enough in all the newspapers, magazines, radio, and television? One would think refusing to print critical letters and screening out serious callers or dumping them from radio talk shows would be control enough, but, obviously, it is not.

sâmbătă, 24 mai 2014

NOI CEI DIN DIASPORA SCHIMBAM REGULILE

NOI CEI DIN DIASPORA SCHIMBAM REGULILE! VRETI VOTUL NOSTRU? ACESTEA SUNT CONDITIILE!
Candidatule! Asculta ce vreau eu, inainte de a-mi face tu o oferta !
 1. Respectarea rezultatului referendumului din 2009 pentru reducerea numarului de parlamentari la cel mult 300.
 2. Imprescriptibilitatea infractiunilor de furt din bani publici, comise de demnitari.
 3. Demnitarii si familiile lor (copii, parinti), sa isi asume obligatia de a folosi doar sistemul public de sanatate. In caz contrar isi pierd calitatea de demnitar. Doar asa s-ar putea schimba ceva in sistemul public de sanatate.
 4. Copiii/nepotii demnitarilor vor invata doar in sistemul public de invatamant de stat. In caz contrar isi pierd calitatea de demnitar. Poate asa se va schimba ceva in invatamant.
 5. Orice pedeapsa primeste un demnitar pentru infractiuni comise in timpul mandatului, sa fie dublata.
 6. Averea demnitarilor care nu poate fi justifica sa fie confiscata, la fel si a rudelor care nu o pot justifica.
 7. Parlamentarii care nu au initiat nicio lege pe toata perioada mandatului, sa restituie 50% din sumele primite ca si indemnizatie. Nu sunt acolo doar pentru a incasa un salariu pe care multi dintre noi, nu il au.
 8. Interzicerea totala a traseismului politic. Pleci din partid, renunti si la functia obtinuta .
 9. Parlamentarii care prin vot s-au opus solicitarii Parchetului pentru cercetarea altor demnitari, sa nu mai aibe dreptul de a candida pentru functii publice timp de 10 ani.
 10. Interzicerea prin lege a dreptului parlamentarilor de a se pronunta in privinta cercetarii unui demnitar.
 11. Redeschiderea tuturor dosarelor care s-au inchis prin prescriere, ale fostilor si actualilor demnitari.
 12. Cheltuielile parlamentului sa fie reduse cu 50% fata de nivelul actual. Un stat sarac nu poate suporta costurile unui parlament bogat.
 13. Produsele/serviciile din institutiile de stat sa fie in proportie de 70% produse in Romania.
 14. Reintroducerea pedepsei cu moartea pentru infractiuni deosebit de grave.
 15. Inasprirea pedepselor din codul rutier. Despre cat de aspre sa fie, sa-i intrebam pe cei care si-au pierdut copiii sau parintii in accidente rutiere.
 16. Puscariasii sa munceasca pt. cazare, mancare, ingrijire medicala. Ei ne fura, ne talharesc, ne violeaza copii sau parintii si noi ii tinem pe banii nostril! In puscarie, munca sa fie obligatorie, mai putin cauzele medicale certe.
 17. Castrarea pedofililor si a violatorilor.
 18. Pentru traficantii de droguri, inchisoare pe viata.
 19. Marirea alocatiei pentru copii la cel putin 150 lei.
 20. Parintii care nu-si trimit copiii la scoala, sa fie decazuti din drepturi.
 21. Interzicerea exploatarii zacamintelor de orice fel, prin metode care duc la distrugerea pe termen lung a mediului inconjurator.
 22. Reimpadurirea terenurilor defrisate, costurile urmand sa fie suportate sau imputate tuturor celor care le-au defrisat sau trebuiau sa apere padurile, nu sa le distruga!
 23. Interzicerea vanzarii pamantului agricol romanesc catre straini. Copiii si nepotii nostri, vor trebui sa-si creasca copiii. Noi daca avem astazi pamant romanesc, avem datorita strabunilor nostri care nu l-au vandut, ci s-au jertfit sa-l pastreze.
 24. In procesele castigate la CEDO , daunele sa fie platite de catre judecatorii care au dat sentintele. Nu trebuie sa platim noi pentru ca si-au bagat ei bani in buzunare.
 25. Executarea silita a datornicilor Bancorex, pentru recuperarea sumelor nerestituite.
 26. Tranzactiile in cash intre persoane fizice, sa nu fie limitate de suma. In actul de vanzare-cumparare sunt parti: notarul, vanzatorul, cumparatorul. De ce trebuie sa primeasca banca un comision?
 27. Inlocuirea prin lege a denumirii de rrom, cu denumirea de tigan.
 28. Deschiderea unui proces impotriva tuturor guvernantilor, a celor care se fac vinovati de distrugerea industriei.
 29. Depolitizarea autoritatilor de reglementare si control (fisc, media, protectia consumatorului, etc).
 30. Desecretizarea tuturor contractelor civile facute cu statul roman. Contractele de achizitie din bani publici sa fie transparente si sa nu fie acceptata nicio forma de secretizare
 31. "Catedrala Neamului" sa devina in totalitate scoala pentru copiii defavorizati, camin pt. batranii fara ajutor si spital social - administrarea si costurile sa fie in sarcina Bisericii Romane(B.O.R).
 32. Anularea subventiilor de la buget catre cultele religioase.
 Voi vota cu cel care stie sa raspunda asteptarilor mele. Daca cineva considera ca ceea ce am scris mai sus, contravine Constitutiei, legislatiei (multe legi fiind facute special pentru a servi intereselor clientelei politice), normelor europene, precizez ca asta va trebui sa faca cel care imi cere votul si care astfel se obliga: sa initieze legi, sa le corecteze pe cele gresite, sa gaseasca solutii, asa incat lucrurile sa functioneze in favoarea cetateanului.

 Distribuie daca esti de acord... daca nu, poate faci parte din "sistem".
.
Material primit la redactie.

duminică, 18 mai 2014

Raport al Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989



Dintr-un raport al Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989

Una dintre cele mai interesante declaraţii referitoare la poziţia fostului Departament al Securităţii Statului (DSS) în evenimentele din Decembrie 1989 a fost cea a col. Dumitru Răşină, fost şef al Securităţii Arad. În lipsa unei declaraţii detaliate a generalului Iulian Vlad, mărturia lui Dumitru Răşină, făcută în faţa Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, este singura care explică de ce Securitatea nu s-a implicat în represiune şi n-a ripostat cu arma în månă, aşa cum era prevăzut în scenariul grupării Iliescu-Militaru. În noiembrie 1989, şefii judeţeni de securitate au fost informaţi că vor urma „neîndoielnic“ încercări de asasinare sau de schimbare din funcţie a lui Ceauşescu, inclusiv prin mişcări de stradă, caz în care Securitatea nu se implică decåt informativ. „Securitatea nu se implică în acţiuni de stradă, reprimarea manifestanţilor, ci se rezumă la munca informativă şi va colabora cu primii secretari judeţeni“ - declara fostul şef al Securităţii Arad. El prezintă, chiar dacă subiectiv, modul în care s-a implicat în evenimentele din decembrie 89, vorbeşte despre anumite ordine auzite prin staţia radio, inclusiv despre ridicarea unor cadavre („flori“) de pe străzi, despre relaţia cu generalul Iulian Vlad, despre implicarea în comerţul cu germani etc. Referitor la emigraţie, colonelul Răşină face şi o afirmaţie inedită: generalii Nuţă şi Mihalea ar fi venit atunci la Arad, „cu valuta şi aurul şvabilor din Timişoara, au fost la Cioflică acasă şi de acolo au plecat la hotel Parc“.
Cum se ştie, pe 19 decembrie, cei doi au plecat de la Timişoara la Arad şi, după ce s-au implicat în operaţiunea de reprimare a arădenilor din zona hotelului Parc, au plecat spre Bucureşti (23 decembrie), dar au fost arestaţi şi urcaţi într-un elicopter care avea să fie doborât la ordinele diversioniste ale lui Nicolae Militaru. Iată, mai jos, mărturia colonelului Răşină, aşa cum a fost ea consemnată de unul dintre membrii Comisiei senatoriale conduse de senatorul PNŢCD Valentin Gabrielescu.

*****

„Am ieşit din detenţie la 1 iunie ‘90. Am fost şeful securităţii Arad din 1985 până în 1990. La 15 septembrie ‘85, miercuri, orele 15.30, a avut loc catastrofa de la Brăila când a ars toată fabrica de celofan. Am plecat acolo. Lui Ceauşescu i s-a raportat că a ars doar o legătură de celofan. Noaptea a sunat Ceauşescu, eu i-am spus adevărul. Apoi m-a sunat Bobu care m-a întrebat cine mi-a dat aprobare să-i spun lui Ceauşescu ce am spus. Apoi dimineaţă Vlad mi-a comunicat că sunt mutat la Arad. Aşa am ajuns la Arad. Mi s-a promis că voi fi numit la Dunărea, Iosif Constantin Drăgan mi-a promis că mă ia la «Fiat» (el nu ştia că sunt ofiţer de securitate - am fost în Italia la un curs ca ofiţer acoperit - ca angajat la Dacia - service).
La 1 iunie ‘89 m-au chemat la Vlad, au spus că voi fi primit la Cabinetul 2 în vederea numirii mele la «Dunărea». Vlad m-a însoţit la Cabinetul 2, Elena Ceauşescu a spus că mă cunoaşte şi doreşte să mă numească la I.C. Dunărea. Dar eu am refuzat spunând că ştiu ce face «Dunărea» (vindea mărfurile româneşti care nu se puteau vinde pe cale normală) şi n-am vrut să fac acelaşi lucru. Cumnatul lui Postelnicu era director adjunct la «Dunărea». Atunci ea (Elena Ceauşescu) mi-a spus: «Ieşi afară!».
Vlad mi-a spus să plec la Arad că mă trece în rezervă.
Convingerea mea că Vlad, în evenimente, a vrut să preia puterea împreună cu Verdeţ. Prin august ‘90-martie ‘91, am fost chemat la revista «Europa», m-a primit Neacşu - am vrut să spun despre Vlad că n-a dat ordin să se tragă, că a fost alături de revoluţie.
Eu am colindat multe ţări, am avut mai multe paşapoarte, am cules informaţii multe pentru industria chimică astfel că l-am refuzat pe Neacşu. Eu ştiu că Vlad timp de 27 de minute a fost prim-ministru, ministru de interne, şeful securităţii în guvernul lui Verdeţ. Vlad era totdeauna carierist, dar laş. Dacă era bărbat se prezenta la televiziune unde a fost chemat, dar nu s-a prezentat.

Ceauşescu fusese informat că se încearcă lichidarea lui

În 11 noiembrie 1989 la Iaşi, Braşov şi Bucureşti s-au ţinut consfătuiri cu şefii judeţeni de securitate. Convocarea era secretă. Erau Vlad, Stamatoiu, Curticeanu. Am fost chemat personal de Vlad la telefonul guvernamental de acasă, fără niciun mijloc de înregistrare - nici creion, nici carnet de notiţe, să mă prezint a doua zi la ora 11 la Braşov, singur, fără şofer. Eram convocaţi toţi şefii de securitate din Transilvania - Banat şi Gorj - era şi Stamatoiu. La Bucureşti erau cei din Oltenia şi Muntenia - la Vlad, iar la Iaşi cei din Moldova - Dobrogea - condusă de gen. Nicolicioiu.
La ora 11.01 gen. Stamatoiu a deschis plicul - a spus că ne va prezenta un material făcut din ordinul lui Ceauşescu. În plicul sigilat erau 6 file cu caractere mari - sus: Cancelaria CC. Se intitula «Notă» şi cuprindea 3 idei:
1. Din informaţiile exterioare şi interne rezultă neîndoielnic că în maxim 3 luni se va întâmpla:
a) lichidarea lui Ceauşescu cu ocazia vizitei în Crimeea sau Moscova;
b) demiterea lui Ceauşescu la o Plenară ce se va organiza într-un loc secret;
c) apariţia unor manifestaţii tip Braşov sau Valea Jiului cu elemente declasate, huliganice care se vor ciocni cu armata.
2. Sarcini pentru aparatul de securitate:
a) şeful securităţii nu dă niciun fel de sarcină subordonaţilor pentru verificarea acestor informaţii, a explicat, să nu se creeze panică).
b) fiecre lucrător să-şi analizeze informatorii şi aşteaptă informaţii de genul de la punct 1,
c) şefii judeţeni vor instrui şefii de birouri să-şi sporească vigilenţa,
d) dacă apar informaţii de genul de la pct. 1 să sune personal pe Stamatoiu,
e) în cazul întâmplării situaţiilor de la pct. 1, securitatea nu se implică în acţiuni de stradă, reprimarea manifestanţilor, ci se rezumă la munca informativă şi va colabora cu primii secretari judeţeni.
Am plecat la Arad şi am ţinut o şedinţă cu ai mei, dar am chemat şi câţiva ofiţeri de miliţie. Pe Sălceanu nu l-am chemat. Prin asta, de fapt, am încălcat dispoziţiile lui Stamatoiu. I-am chemat şi pe miliţieni pt. că reţeaua informatică din mediul rural era la şeful de post din comună.
Când s-a dat starea de necesitate l-am întrebat pe Vlad, ce să fac cu cei doi ofiţeri tineri de securitate din trupele USLA. Mi-a spus să-i las acolo. I-am lăsat şi i-am retras în 22 decembrie, orele 11. Eu la Arad n-am primit ordin de la Vlad să ne dezarmăm cu toate că în «Europa» colegul meu Petrişor (de la Sibiu) a afirmat acest lucru - deci a minţit. Cu şefii miliţiilor nu se prea putea lucra, din cei 40 din ţară circa 30 se ocupau numai cu numirea şefilor de la Bucureşti. Vlad nu lucra nimica fără aprobarea lui Ceauşescu şi-l verifica şi Postelnicu. Eu eram la judeţ de frontieră, ne-am înarmat în urma teleconferinţei şi n-am primit niciun ordin transmis de la Vlad să ne dezarmăm. Ne-a dezarmat armata - maiorul Micu - în 22 decembrie ‘89.
Vlad n-a fost mereu securist, era lucrător de cadre - punea pe unul şi pe altul să ajungă sus. Ideologul lui a fost col. Vasile de la secţia sinteză - colectivul există şi acum la SRI. Degeaba revista «Europa» îl laudă acuma pe Vlad!

Iulian Vlad: căpcăunule, execută ordinul!

Când au început evenimentele la Timişoara, m-au sunat să le dau oameni pentru filaj şi tehnică, dar nu le-am dat pt. că n-am avut.
În dosarul meu de cercetare penală sunt o serie de declaraţii neadevărate. La mine s-a găsit fenoftaleină - eu consum aşa ceva pentru digestie.
La Arad, pe 21 decembrie lumea era pe stradă, revoluţia a reuşit acolo.
Pe 21 ora 14 a sosit la Arad un procuror militar de la Oradea, trimis de Macri şi Vlad să ne aresteze pt. că nu am reprimat manifestaţia. Nu m-au arestat. Pe 22 dimineaţa, la ora 7 am raportat la Bucureşti că la Arad nu-i nimic desosebit. La ora 9, pe 22, m-a sunat gen. Macri de la Timişoara că de ce am raportat că nu e nimic în Arad. M-a înjurat şi a spus să-mi aleg singur unde să fiu judecat. Apoi mi-a telefonat Postelnicu, la ora 11, pe 22 decembrie: «tov. colonel, dai drumul la toţi arestaţii». Am spus că nu răspund de ăia. A apărut Vlad la telefon, mi-a spus «Căpcăunule, execută ordinul». I-am spus şi lui că arestaţii nu-s la mine, sunt la Cioflică - să vorbească cu el! Mi-a mai reproşat că manifestanţii au ocupat Poşta şi releul TV de la Şiria.
Locotenentul meu, maiorul Rusu, mi-a spus în 10 decembrie că la Şiria s-a ţinut o şedinţă de generalul Ilie Ceauşescu şi şefi de armată şi am încurcat-o pentru că am fost criticat că de ce am dat informaţii cu privire la grănicerii «călăuză», care câştigau bani grei cu trecerea unor persoane peste graniţă. La Şiria s-au discutat probleme pentru cazul intrării ungurilor în Transilvania - cum s-a vehiculat.

„Alo, Vulturul, du-te şi ia cele 5 flori (cadavre - n. red.)!“

În Arad erau C-tin Radu şi Ilie Matei - la şedinţa comandamentului militar. Radu s-a ridicat şi a spus: «dacă şeful securităţii are pregătită echipa de arestări». M-am ridicat şi am spus că e treaba miliţiei. A spus nu, că generalul Vlad a dat ordin să se pregătească listele A şi B. Listele erau de pe vremea lui Gh. Dej: că în stare de urgenţă cei din lista A trebuie ridicaţi şi aduşi într-o zonă necunoscută, iar cei din lista B - izolaţi aproape de localitate. Am spus că nu aveam listele A şi B. Matei atunci s-a ridicat şi a spus că nu ne facem datoria. Am spus că de la Vlad n-am ordine, am părăsit şedinţa. Am avut doi subalterni care locuiau la Timişoara, au plecat acasă în 15 decembrie urmând să revină în 17 decembrie, Aslan Ana şi Chirilă. M-au sunat pe 17 că nu pot ajunge la ora 8 pentru că în Timişoara se trage în casa lui Tokeş, sunt morţi şi răniţi. Au ajuns pe la ora 12, aparatul era în sală, le-am spus în şedinţă să povestească ce au văzut la Timişoara. Staţia de radio ce am avut-o în portbagajul maşinii mele i-am dat drumul şi am auzit ce se vorbea la Timişoara: «alo, Vulturul, du-te şi ia cele 5 flori». I s-a răspuns: «Tov. general sunt cu Dacia, nu pot lua 5 cadavre cu ea».
Am luat măsuri de organizare a obiectivelor importante în 17 şi 18. Mi s-a raportat că forţele militare din cetate, pompierii din Arad, pompierii de la Ineu au plecat la Timişoara. Auzeam pe staţie, se mai cereau maşini de pompieri. S-a blocat orice acces în oraşul Timişoara. Eu i-am instruit pe cei de la Vinga şi cei de la Lipova. (De la Lipova, muncitorii de la topitorie vroiau să vină în Arad).

În noaptea de 21 au fost arse documentele scoase cu două camioane din sediul Securităţii Arad

De la Vinga mi s-a raportat că vine un tren de la Vâlcea cu luptători. Am spus cum vin, cum să plece. A venit trenul la ora 12 şi a plecat la ora 14. Sălceanu m-a întrebat de ce le-am dat drumul la luptători? Am spus că nu ştiu să fi intrat ungurii în ţară, ce să facă aici? Luptătorilor din tren li s-a spus că ungurii fac prăpăd în Banat! În 21 i-am adus în sediu pe toţi oamenii mei din întreprinderi. Din efectivul de miliţie a judeţului Arad au fost trimişi luptători în IAS-uri şi CAP-urile din jud. Timiş să păstreze ordinea. Ştie Văduva, Jitea, Cioflică. Pe 21 seara, pe la ora 19, am primit o informaţie de la o ofiţereasă, Hârţe, că peste 8.000 de oameni sunt în faţa primăriei şi restaurantele au dat manifestanţilor bere şi vin, contra cost. Manifestanţii erau încercuiţi de cordoane de miliţieni în poziţii de tragere cu TAB-uri funcţionând. Fata era speriată - ea răspunde de Hotel Parc.
Comandantul de la Consiliul Judeţean era condus de prima secretară - care avea 4 ajutoare: şeful miliţiei, şeful inspectoratului, şeful garnizoanei, şeful gărzilor patriotice, Angheloiu - şeful secretarului cu probleme organizatorice. Între acest comandant şi cei de la Timişoara era o foarte bună coordonare şi colaborare. Am luat legătura cu toţi şefii de restaurante să oprească vânzările de băutură. Voicilă a fost somat să se dea jos, nu s-a dat. Maiorul Noghiu mi-a raportat că sunt câţiva străini - bişniţari - între manifestanţi şi traficanţi de benzină: 7 persoane, printre care Ungar Carol - care era în atenţia noastră. Ofiţerul meu l-a adus la mine pe Ungar Carol - în birou eram mai mulţi. Ungar Carol lucra în compartimentul de informaţii externe, ne aducea informaţii din exterior, avea dublă cetăţenie - dar îşi făcea şi comerţul său particular. I-am spus să meargă la Voicilă să-i spună ca manifestaţia să continue paşnic pentru că armata are ordin să tragă şi să nu se consume băutură pentru ca să dea ocazia la provocări.
Dimineaţa am luat legătura la Serviciu - am spus că-i pericol, să nu tragă armata. Peste 10 minute m-a sunat că va scoate preoţii cu lumânări, sfeşnice, şi au şi ieşit preoţii care au început să facă slujbă.
Mai e un moment când m-a sunat omul de la UTA că directorul se opune să iasă oamenii cu 2 coşciuge făcute pentru soţii Ceauşescu. I-am spus să-i lase să iasă. Cel de la gardă, subofiţerul, la ora 7 a dat ordin să se tragă foc de avertisment, dar manifestanţii au continuat drumul. Gen Ţencu, şeful direcţiei «T», a luat legătura cu cpt. Sârbuţ şi i-a spus că se defectase sistemul - să ardă benzile magnetice - pe la 21 noaptea. După fuga lui Ceauşescu au plecat subordonaţii mei cu ce aveau ei prin dulapuri, cu 2 camioane să le ardă în pădure. Nu ştiu de soarta dosarelor informative din fişete - ulterior Ursică mi-a spus că documentele de bază există, că nu sunt probleme.

Am lucrat cu trei reţele informative

Am plecat la 22 din inspectorat, în 22, la spital să-mi fac insulină, am revenit la birou la 3 noaptea - am fost chemat că se trage de la Parc. Chiriţă - ofiţerul de serviciu, mi-a spus că se trage la Aeroport. Am dat telefon, dar Bochi mi-a spus că-i linişte, nu se trage.
Şefa BID-ului (Biroul de Informaţii şi Date) era cumsecade, m-a asigurat că nu sunt probleme la Arad, valorile au rămas, inclusiv valori de patrimoniu, confiscate. S-a lucrat cu trei categorii de reţele informative:
a) cea normală cu care am lucrat noi
b) reţeaua direcţiei a V-a şi a IV-a, cu care s-a lucrat pentru familie, pentru treburi de partid. Ăştia erau în toată ţara - nu răspundea în faţa mea, ci direct la gen. Neagoe şi Vasile: în hoteluri, restaurante, case de vînătoare
c) reţeaua de informaţii externe, 0544 pentru probleme interne - cu ei erau supravegheaţi toţi directorii, miliţienii - etc - lucrau cu indicative - noi îi cam deserveam. Venea agentul din Bucureşti, îmi punea capsă la telefonul meu şi ascultam în Bucureşti. De această reţea ştia numai Stamatoiu. Ăştia ne lucrau pe noi şi cu toată lumea.
În plus agentura secţiei militare - condusă de Ioan Coman, verificau toţi viitorii primi secretari - chiar şi secretarii de comună.
(...) Eu trimiteam săptămânal 10 colete de carne de la Arad pentru foştii mei subalterni şi părinţii lor - pentru că era foamete.

Ne ocupam şi de emigraţie

(...) La Arad am făcut probleme care nu au convenit DSS-ului: veneau de la 0544 - măi, ăstuia îi dai paşaport de emigrare, bineînţeles contra cost - la început 8.000 de mărci, apoi a ajuns la 16.000 de mărci. Le ceream după profesie, şi în 2 luni primeau paşaportul. Venea cel de la Bucureşti cu paşaportul în buzunar - îi spunea să vină cu banii, să stabilim când şi cu ce pleci - să nu duci butelia cu tine... etc. Era un pelerinaj la nemţi toată noaptea, le luau cu maşina de la ei: butelia, lada frigorifică, băutură etc.
Erau pe categorii - liste: cu cei cu probleme care crează necazuri: greva foamei, proteste etc.
Văzând, am redactat ordinul «Zărand», m-am dus la Vlad cu cel prin care am oprit orice încasare de valută pentru paşapoartele de emigrare. Am oprit activităţile grupei 0544 de a depista familiile care intenţionau să emigreze. Era după vizita lui Genscher, care a spus că şi aşa statul german plăteşte pentru fiecare german, de ce se mai iau bani oamenilor şi bunuri.
Nemţii primeau 2-3.000 de mărci în plus la ce li se cerea numai să plece mai repede. Le luau: bani pentru Dinamo, pentru viză de flotant etc. etc.
Anul ăsta (1994 - n.n.), pe 2 martie, am fost la Arad şi am auzit că n-ar fi morţi!
Dl. gen. Diaconescu Ghe. - procuror-şef adjunct - a fost şi el în avionul ce a ajuns la Arad în 22 decembrie - ştia ofiţereasa Aslan Alexandra, plus echipa televiziunii armatei. Lista pasagerilor a fost predată gen. Micu.

În iulie 1989, a sosit în Arad, deghizat, şeful trupelor ungare de desant aerian

La ora 18, Voicilă (în 22) m-a chemat la sediu, m-a cooptat în FSN, mi-a spus să fac orice operaţiune - am făcut liste - am plecat pe la ora 21. Eram cu inginerul Toga Romeo dimineaţa, în 23 dec a venit un om, m-a arestat. Noaptea eram lângă revoluţionarul „Buruiană“, se uita la ceas şi spunea ne culcăm jos că se trage! Ne-am culcat şi într-adevăr s-a tras în geam. De unde ştia Buruiană că se trage?!
Maiorul Juncă, ofiţer de-al meu, mi-a spus că în zona lui erau cetăţeni maghiari, nemţi, în vizită la rude, care ar fi tras spre consiliu.
Am dat eu şi un alt ordin «XX» - în legătură cu toţi cetăţenii maghiari din România cu intenţii curate sau ba. Pentru că, cu ocazia zilei de 6 octombrie, au venit foarte mulţi în Arad şi n-au mai plecat. Din ordinul meu «XX» - organele de vamă trebuiau să completeze o fişă - numele, unde merge turistul şi numărul maşinii. Fişele veneau la serviciul 110, selectau cei care veneau des, care contactau militari... etc. Concluzii ce s-au tras: numărul cetăţenilor ce au intrat a crescut cu 15% în perioada iunie - iulie. Iar înainte de 6 octombrie numărul era foarte mare, circa 80 de oameni zilnic. Tineri, necăsătoriţi. Am discutat asta cu Bucureştiul - col. Bordea şi Raţiu.
Dar ştiu două lucruri: 1) În iulie ‘89, a sosit deghizat, în Arad, şeful trupelor aeriene de desant din Ungaria. A purtat discuţii la dr. Hacsek. Hacsek a chemat pe cei trei antrenori de karate din Arad - unguri - generalul a întrebat câţi unguri sunt în echipele lor - a spus că inspectează Harghita, Covasna, Mureş, Cluj. I-a dat sugestii să scoată toţi românii din aceste echipe şi să stabilească zone de antrenament paramilitare şi că toamna vor primi şi ajutoare fianciare. Hacsek era medic ginecolog. Generalul a lăsat şi ceva valută, 4-5.000 de mărci. Aceste trei casete cu traduceri de limba maghiară, căpitanul Suciu le-a dat generalului Nicolicioiu de la 110.
Generalul Nuţă şi Mihalea au venit cu valuta şi aurul şvabilor din Timişoara, au fost la Cioflică acasă şi de acolo au plecat la Hotel Parc“.

(Col. Răşină Dumitru, 2 iunie 1994, Comisia senatorială de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989)

joi, 15 mai 2014

EURODEPUTAT JOBBIK, ACUZAT DE SPIONAJ IN FAVOAREA RUSIEI!


BELA KOVACS, EURODEPUTAT JOBBIK, ACUZAT DE SPIONAJ IN FAVOAREA RUSIEI!

Joi, 15 Mai 2014 14:34
Scris de: Vlad Economu
BELA KOVACS, eurodeputat JOBBIK, acuzat de spionaj in favoarea Rusiei!
 1  0  0 Google +0  0
- See more at: http://www.mondonews.ro/bela-kovacs-eurodeputat-jobbik-acuzat-de-spionaj-in-favoarea-rusiei/#sthash.w3HAIZmR.dpuf


BELA KOVACS, eurodeputat maghiar din partea partidului extremist JOBBIK, este acuzat oficial de autoritatile din UNGARIA de SPIONAJ in favoarea Federatiei Ruse.

BELA KOVACS este anchetat de autoritatile de la Budapesta care au solicitat ridicarea imunitatii parlamentare a acestuia. KOVACS este suspectat de SPIONAJ al Uniunii Europene (UE) in favoarea RUSIEI.

Procurorul general al Ungariei a anuntat, joi, ca a cerut presedintelui Parlamentului European sa ridice imunitatea europarlamentarului Jobbik BELA KOVACS, care este suspectat de SPIONAJ in favoarea Rusiei, impotriva UE.

Citeste si: Vona Gabor, un extremist bezmetic si mincinos

GEZA FAZEKAS, purtator de cuvant al procurorului general, a precizat, citand surse anonime, ca Biroul de Protectie a Constitutiei a depus plangere impotriva europarlamentarului BELA KOVACS, suspectat ca SPIONA institutiile europene, informeaza politics.hu.

BELA KOVACS este acuzat ca a CONSPIRAT in mod regulat cu diplomatii rusi si a calatorit la Moscova lunar. BELA KOVACS este casatorit cu o femeie cu dubla cetatenie – austriaca si rusa -, care a lucrat anterior pentru KGB, sustin sursele citate de FAZEKAS.

Citeste si: Partidul nationalist Jobbik refuza sa accepte interdictia impusa de Romania unora dintre membrii sai

BELA KOVACS risca o pedeapsa cu inchisoarea de la 2 la 8 ani, daca este gasit vinovat. Fazekas a adaugat ca acest caz este clasificat si nu poate da alte detalii.

Sursa foto: kovacsbela.eu
- See more at: http://www.mondonews.ro/bela-kovacs-eurodeputat-jobbik-acuzat-de-spionaj-in-favoarea-rusiei/#sthash.w3HAIZmR.dpuf
BELA KOVACS,
Joi, 15 Mai 2014 14:34
Scris de: Vlad Economu
Adauga un comentariu
1 0 0 Google +0 0

METODE DE FURT LA VOT


STIRIPESURSE.RO va prezinta 25 de metode de metode de furt la vot. In ziua alegerilor, reprezentantii partidelor sunt cu ochii in patru la membrii celorlalte partide pentru a semnala autoritatilor, si la partid, eventuala aparitie a unora dintre situatiile ilegale pe care vi le vom descrie mai jos.Unele dintre ele pot sa fie realizate de ‘specialisti’ in afara sectiilor de votare, iar pentru alte metode e nevoie de cei din interior.***REDACTIA NOASTRA INDEAMNA ALEGATORII SI TOTI REPREZENTANTII PARTIDELOR SA RAPORTEZE DE URGENTA AUTORITATILOR STATULUI IN MOMENTUL IN CARE AUD, OBSERVA SAU LI SE PROPUNE VREUNA DINTRE SITUATIILE DE MAI JOS!- Fereşte-te de mita electorală – bani sau diverse foloase materiale – nu merită să faci închisoare pentru asta!
- Decide singur la vot! Nu te lăsa influenţat de promisiuni, bani sau cadouri!
- Nu uita! Şi tentativa se pedepseşte cu închisoare.
Metodele de frauda electorala:
1. Metoda “Foto”. Intrarea în cabinele de vot cu aparate de fotografiat sau cu telefoane mobile cu cameră pentru fotografierea votului. O astfel de procedură se aplică de către cei care vor să urmărească votul unor persoane cărora le-au promis bani sau alte foloase.
2. Metoda “Buletin fără ştampilă”. Înmânarea unor buletine de vot ce nu au aplicată ştampila de control. Metoda se foloseşte în mod deosebit în secţiile unde se cunoaşte că mulţi vor vota cu un alt candidat.
3. Metoda “Buletinul votat”. Înmânarea unor buletine de vot pe care a fost aplicat în prealabil ştampila “votat”. Metodă similară cu cea de mai sus.
4. Metoda “Tipografia”. Distribuirea unui număr mai mare de buletine de vot decât cel real. E vorba de tipărirea ilegală a unor buletine de vot care să ajungă în secţie prin intermediul unui membru al biroului.
5. Metoda “Suveica”. Metoda prin care fie sunt tiparite buletine suplimentare, fie pur şi simplu se fură cateva buletine de vot din fiecare secţie, de către cei care pun la cale acţiunea. Aceste buletine sunt marcate anterior votării, cu stampila de control si cu stampila “Votat” sau au fost ştampilate de catre “actionari” în momentul în care au fost ei în cabina şi au furat buletinele. Buletinele pot fi înmanate unui alegător care, în cabina de vot le schimba (cel primit în secţia de votare este înlocuit cu cel cu care a venit de acasă), urmând ca primul (buletinul de vot gol) să fie predat contra unei sume de bani.
6. Metoda “Cămaşa portocalie”. Există situaţii în care persoanele incapabile să voteze singure pot să fie ajutate, context în care la ajutorul unor „binevoitori” stabiliţi din timp, apelează şi votanţii care nu se află în imposibilitatea de a vota singuri.
7. Metoda “Urna mobilă”. Atunci când urna mobilă, care se utilizează cu aprobarea preşedintelui de secţie, este folosită în exces, ca urmare a unor repetate solicitări în scris.
8. „Urna mobilă schimbată”. De obicei se ştie câte persoane vor vota prin intermediul urnei mobile. După încheierea traseului, urna mobilă se poate pune în portbagajul maşinii cu care se deplasează cei doi membri din secţia de votare arondată şi se acoperă cu o prelată. Când se ajunge la secţia de votare, de sub prelată se scoate o urnă mobilă similară, cu buletine ştampilate anterior pe „cine trebuie”.
9. Metoda “Înghesuiala”. Aglomerarea intrării în secţie de către persoane pregătite în acest sens îngreunează intenţionat exprimarea votului de către cetăţeni. Metoda poate sa fie folosită pentru obstrucţionarea votului în secţiile unde se ştie că un partid este favorit.
10. Metoda “Multiplu”. Membrii biroului pot înmâna unor alegători pe care îi ştiu mai multe buletine de vot, semnând pentru prezenţa altor persoane despre care se ştie că nu vor veni la vot. Dezlipirea cu uşurinţă a autocolantelor care atestă votul, aplicate pe CI, favorizează votul multiplu.
11. O altă modalitate se referă la persoanele plecate la muncă în străinătate, de regulă din comunităţile mici, persoane cunoscute de reprezentanţii partidelor din secţiile de votare, care anterior au intrat în posesia CNP-urilor acestora. În aceste situaţii, cu o jumătate de oră înainte de începerea votării, aceștia pot introduce în urnă mai multe buletine de vot ştampilate pentru „cine trebuie”, după care pe parcursul zile, fraudatorii trebuie doar să semneze pe lista de vot în locul persoanelor despre care ştiu că sunt în străinătate.
12. Metoda “Fifty-fifty”. Buletinele nefolosite pot fi împărţite de reprezentanţii Biroului şi introduse în urnă. De obicei funcţionează în secţiile mici, unde nu sunt observatori.
13. Se falsifică procesele-verbale cu rezultatul votării:
  – „Procesul- verbal făcut de acasă” – se poat practica cu precădere în localităţile mici şi izolate. Preşedintele secţiei de votare are un proces-verbal „gata făcut”. După numărătoare, cei din secţia de votare primesc de la şef câteva pahare cu băutură pentru că s-a terminat treaba (procesul electoral) şi, profitând de neatenţia „chefliilor”, acesta le dă la semnat falsul proces-verbal;
- „Post vot” – preşedintele secţiei de votare poate avea un formular de proces-verbal în alb pe care îl completează şi-l semnează în fals pe drumul de la secţie la biroul electoral judeţean.
14. Metoda „Uitucul”. Se întâmplă când membri Biroului uită cu intenţie să aplice ştampila de control sau timbrul autocolant pe buletinul de identitate, respectiv CI ale celui care votează, dându-i astfel posibilitatea de a vota din nou.
15. Metoda “Distrugerea”. Dacă ştampilele cu “votat” rămân la discreţia membrilor biroului după încheierea votului şi desfacerea urnelor, este posibilă ştampilarea anumitor buletine, care ulterior vor fi anulate.
16.  Metoda „Ştampila cu elastic”- se leagă în jurul încheieturii de la mână,  cu un elastic o ştampilă contrafăcută şi în timpul numărătorii se ştampilează buletinele contracandidatului, provocând astfel anularea votului respectiv. Este o metodă care poate sa fie folosită pe scară largă în mediul rural şi în oraşele mici. Ştampila poate fi lipită pe cureaua de la ceas sau pe un inel.
17. Metoda „Maradona”. În unele clipe de neatenţie a colegilor din secţia de votare la numărarea voturilor, anumite buletine se pot muta dintr-un teanc într-altul, ducând astfel la vicierea rezultatului numărătorii voturilor. Se poate practica în secţiile de votare mari şi când nu există riscul renumărării voturilor.
18. Folosirea cărţilor de identitate falsificate. O persoană de încredere poate primi mai multe documente de identitate falsificate cu care poate vota în numele altor persoane. Metodă care poate sa fie folosită în oraşele mari.
19. Folosirea listelor electorale suplimentare. Cu 3 luni înainte de data alegerii persoane de încredere sau care au fost plătite în acest scop îşi schimbă reşedinţa pe raza unei localităţi şi sunt trecute în listele suplimentare, fără a  solicita radierea persoanelor respective din copia de pe lista electorală permanentă de la domiciliul acestora. Se poate folosi cu rezultate majore în localităţi rurale. Atenţie şi la folosirea listelor complementare în care sunt înscrişi cetăţenii Uniunii Europene cu drept de vot care au domiciliul sau reşedinţa în circumscripţia electorală în care au loc alegeri, (mai ales în judeţele din Ardeal). Legea nu prevede în acest caz termenul de 3 luni înainte de data alegerilor pentru obţinerea vizei de reşedinţă.
20. Mituirea reprezentanţilor altor partide şi a observatorilor independenţi.
21. Buletinul de vot „rebutat” (considerat ca fiind necorespunzător cerinţelor stabilite de legislaţia electorală privind editarea buletinelor de vot).
Un rebut poate fi un mic punct în colţul din stânga în dreptul numelui unui candidat electoral pentru care se va vota.
22. Alegători “fantome”. Înscrierea în listele electorale ale unor persoane care nu există în realitate sau sunt decedate. În locul lor votează alte persoane sau se introduc în urne buletine de vot de către reprezentantul partidului din biroul electoral.
23. O altă modaliate de fraudare a alegerilor constă în acordarea de bani, bunuri, pachete cu produse alimentare, diverse promisiuni, de regulă în timpul campaniei electorale, în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze cu o anumită persoană. Alegătorii astfel mituiţi intră în categoria celor care nu cunosc decât în mică măsură sau deloc candidaţii şi programele lor, cei cu un nivel redus de educaţie,  persoane care beneficiază de ajutor social şi nu în ultimul rând pensionari cu venituri mici.
24. O metodă care poate sa fie utilizată des în mediul rural priveşte alegători din categoria nevoiaşi şi credincioşi, de preferinţă bătrâni, care în schimbul unei sume modeste sunt pusi sa faca un jurământ cu mâna pe Biblie că vor vota numele dat de regulă de preot, care oricum poate sa spuna şi la slujbă, în biserică, cu cine trebuie votat.
25. Există de asemenea situaţii în care anumite persoane pot veni la secţia de votare cu buletinul sau C.I. a unor rude sau prieteni şi voteaza pentru aceştia pe fondul neatenţiei membrilor din biroul secţiei de votare.
SURSA: stiripesurse.ro
( 506 vizite, 10 azi)

duminică, 11 mai 2014

Ultimatumul primit de Iliescu


Ultimatumul primit de Iliescu după ultima sa mineriadă, din 1999

  Publicat: 11 Mai 2014, 2:24  Actualizat: acum 2 ore  1814 vizualizări  1 comentarii

Dan-TurturicaZiarul “Adevărul” a dezgropat un articol publicat de Ion Iliescu în Washington Post, din 23 mai 1999, în care fostul președinte făcea un apel tranșnat către Statele Unite: “nu oferiți rușilor o cale de întoarcere în Europa de Sud-Est”.
Jurnaliștilor care au scris articolul nu le-a scăpat faptul că, patru zile după publicarea articolului, Ion Iliescu s-a dezis, într-un interviu la Marius Tucă Show, de ideile expuse în Washington Post, revenind la poziția sa pro-rusă: „Războiul purtat de NATO împotriva Iugoslaviei este incomparabil mai grav decât invazia sovieticilor în Cehoslovacia”, „Intervenţia NATO contravine principiilor de respect dintre state”, „Abuzul de putere şi aroganţa puterii Americii duce la acte nesăbuite. Cu toate acestea, titlul materialului lor este, în mod straniu, “Cum i-a alungat Iliescu pe ruși de la Dunăre”.
Adevărul care explică această aparentă contradicție între poziția lui Iliescu din 23 mai 1999 și cea din 27 mai 1999 este că nu marele favorit al URSS pentru înlocuirea lui Ceaușescu a avut ultimul cuvânt în re-orientarea spre Occident a României. Nu peste foarte mult timp, probabil, unul dintre principalii săi colaboratori la vremea aceea va rupe tăcerea și va povesti ce a fost determinant în ruperea firelor nevăzute care încă mai țineau România legată de Rusia la vremea aceea.
Dacă se va decide să vorbească, nu cred că va ezita să pună punctul pe i: Iliescu nu a mai avut încotro. Iar Iliescu a acceptat (inclusiv să semneze articolul apărut în Washington Post) pentru că în acel moment era cu spatele la zid. Din cauza propriilor acțiuni. Și nu doar pentru că el, Adrian Năstase și partidul lor condamnau atacurile NATO împotriva regimului Miloșevici, deși oficial România candida la intrarea în NATO. Cât mai ales din cauza rolului său în mineriada din 1999.
Când Vestul a înțeles că marșul minerilor din ianuarie 1999 este, întocmai ca și seria de mineriade din 1990 și 1991, opera lui Iliescu, executată cu mâna șefilor de instituții care îi rămăseseră fideli și folosindu-se de trompeta Vadim, nu i s-a mai dat de ales. În fața convingerii absolute că Iliescu nu va renunța niciodată de la a dinamita democrația pentru a rămâne la putere, i s-a dat un ultimatum.
Iar Iliescu l-a acceptat pentru că România depindea vital de fondurile instituțiilor financiare internaționale. Dar mai ales pentru că Rusia nu era la fel de puternică și nici la fel de dipusă să bage bani în recâștigarea acestei țări ca acum. L-a acceptat și pentru că, în acel moment de slăbiciune a Rusiei, foștii securiști care luptaseră cu KGB-ul s-au dovedit mai influenți. Nici ei nu i-au mai dat de ales.
Acum, când scoate capul și ne amintește că trebuie să avem relații bune cu Rusia lui Putin, lui Iliescu i se pare că are, din nou, de ales. El, progeniturile sale și prin ei, și noi.
Mai jos, textul integral al textului apărut în Washington Post, în mai 1999, sub semnătura lui Ion Iliescu
Ţineţi Rusia departe de Dunăre
Acesta este un mesaj din Balcani pentru Statele Unite: ideea de a-i invita pe ruşi să-şi stabilească taberele de-a lungul Dunării nu este bună. Pacea în Kosovo, creată şi menţinută de Moscova, s-ar putea să nu fie deloc o pace pentru tensionata noastră regiune. De multă vreme, Balcanii sunt un teren de joc pentru marile puteri. Cooptarea Moscovei în acest joc nu va folosi acum nimănui. Rusia nu este doar o ţară mare, cu o puternică influenţă economică în zonă. Moscova ar putea avea mii de soldaţi staţionaţi în zonă, cu aprobarea internaţională, şi un considerabil grad de autoritate şi prestigiu pentru rolul ei desemnat de pacificator balcanic. Odată cu recentele frământări intervenite în guvernul preşedintelui rus, Boris Elţîn, noi, cei de la Bucureşti, suntem îngrijoraţi de injecţia unui nou curent de instabilitate în zona noastră. Mi-am făcut studiile la Moscova în perioada comunistă şi am avut de-a face cu multe persoane din elita rusă. În timp ce poporul rus doreşte pacea, la fel ca românii şi americanii, eu nu am încredere în politica rusească în regiunea noastră. Experienţele trăite direct le oferă oamenilor din generaţia mea o perspectivă pe care aş dori să o împărtăşească şi liderii NATO. Asemenea României, Bulgaria şi-a legat speranţele de viitor de Occident şi de o eventuală integrare în NATO. Dar Rusia a refuzat, până acum, să semneze un tratat de bază cu România, tratat care ne-ar conferi acelaşi grad de independenţă consfinţit în tratatele ruso-polon, ruso-ungar şi ruso-ceh. Nu le oferiţi ruşilor o cale de întoarcere în Europa de Sud-Est. Nu obligaţi România sau alte ţări să-şi deschidă graniţele şi autostrăzile pentru trupele şi tancurile ruseşti cu destinaţia Kosovo.
În Balcani, studiem asiduu istoria. Nu o putem evita. Ne amintim de anii 1870 şi de începutul secolului al XIX-lea, ca şi când ar fi fost ieri. Şi, în întreaga epocă comunistă, rolul Rusiei în regiune a fost, în mod evident, în slujba propriilor interese – de a domina şi de a exploata. Chiar şi mult menţionata dragoste sârbo-rusă este puternic exagerată. În pofida figurilor de stil retorice, Moscova a făcut puţin pentru sârbi, de la începutul acestui secol. Mulţi ani după 1948, cea mai mare ameninţare pentru fosta Iugoslavie o constituia Uniunea Sovietică. Până şi în Bulgaria, despre care se credea deseori că ar fi apropiată sentimental de Moscova, dominaţia istorică rusească făcea ca fiecare parte din ajutorul acordat să sporească dependenţa Bulgariei. S-ar putea ca americanii să fie mai puţin preocupaţi decât suntem noi de o amplă şi îndelungată prezenţă rusească în sud-estul Europei. În definitiv, Rusia arată azi slăbită din punctul de vedere al Statelor Unite. Dar noi suntem mult mai aproape şi avem amintiri extrem de neplăcute despre entuziasmul Moscovei de a colabora cu dictatura nazistă, în 1939-1940, despre reprimarea brutală a revoluţiei ungare din 1956 şi a Primăverii de la Praga din 1968, precum şi despre permanenta preferinţă a Rusiei de a utiliza forţa militară pentru a recupera pierderile politice. Criza din Cecenia a demonstrat această tendinţă, expunând, în acelaşi timp, în mod dramatic, slăbiciunea armatei ruse. Ideea că Moscova poate deveni din nou un participant activ în regiune, de data aceasta, însă, cu intenţii mai bune şi cu un comportament atent, ne face impresia unei propuneri dubioase. Posibilitatea ca statele slabe să fie reabsorbite în Federaţia Rusă este tulburătoare în lumina speculaţiilor despre o uniune slavă a Rusiei, Belarusului şi Serbiei. Suplimentarea trupelor ruse în sud-estul Europei nu este o propunere liniştitoare. Naţionalismul intolerant din Serbia nu va fi moderat de forţe dintr-o ţară în care militarismul şi naţionalismul sunt în ascensiune. Un stat sârb va avea o armată sârbă, dar ruşii nu vor oferi cel mai bun exemplu. Desfăşurarea de trupe ruse va spori influenţa actuală pe care i-o conferă Rusiei controlul asupra petrolului şi gazelor, precum şi proximitatea ei. O prezenţă militară rusească sporită va face ca ţărilor din regiune să le fie extrem de greu să-şi urmeze şi să-şi exprime independent interesele lor fundamentale de securitate. În loc să privim doar în spate, peste umăr, va trebui să privim înainte, la stânga şi la dreapta. Rusia de mâine ne va fi ostilă acum, când continuăm să ne exprimăm interesul faţă de o nouă rundă a lărgirii NATO şi UE. Fiind cea mai mare ţară din Europa de Sud-Est, noi, cei din România, am prefera categoric ca NATO să facă pace cu Iugoslavia prin intermediul nostru, nu în jurul nostru. Decât să ne fie impus un vecin ostil, în fragila noastră regiune, de ce să nu ne fie oferită o şansă de a da păcii o şansă ţinând trupele ruseşti la distanţă de Dunăre.
ION ILIESCU