„Adevărul“ vă prezintă astăzi poveştile mai puţin cunoscute ale preoţilor români care au reuşit să devină de-a lungul timpului emblemele divinităţii pentru români şi care au prezis mari evenimente şi tragedii.
Părintele Gherontie Puiu, duhovnicul vegheat întreaga viaţă de Maica D... PIATRA NEAMŢ.
părintele Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă a lansat un avertisment înfricoşător. Profeţia avea un termen de împlinire, iar evenimentele petrecute în ultimele luni par să acopere sensul cuvintelor rostite de „duhovnicul Moldovei”. Până să rostească profeţia cutremurătoare, părintele Iustin Pârvu era binecunoscut de credincioşii din toată ţara ca un duhovnic cu har. De ani de zile, chilia sa de la mănăstirea Petru Vodă era loc de pelerinaj pentru cei care căutau răspuns la întrebări existenţiale, sau suferinzi ce-şi găseau alinarea după o discuţie cu părintele arhimandrit. Pe 11 iunie 2013, părintele Iustin le-a vorbit celor cinci ucenici care se aflau în chilia sa.
După ce Arhimandritul a dorit să afle de la călugări ce se mai întâmplă în ţară, măicuţa a cerut un sfat în problema luptei împotriva cipurilor din actele de identitate. „Cât puteţi luptaţi împotriva lor cu toată forţa şi unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul. E vorba însă că mai sunt 12 luni…”. Cum părintele s-a oprit, cei de faţă au bănuit că duhovnicul se referea la faptul că după un an nu vor mai fi cipurile pe documentele de identitate şi au cerut o lămurire. „Nu”, a răspuns părintele, „12 luni de libertate şi vine urgie”, a rostit Iustin Pârvu. „Cineva a întrebat să explice mai clar, dar părintele nu a mai răspuns”, mai povesteşte măicuţa.
BISTRIŢA. Grigore Pop s-a născut în 1861 în Tiha Bârgăului şi a fost nepotul primului învăţător din localitate. Atât de mult semăna cu acesta, încât i-a „împrumutat” şi numele „Găbriş”. Pe măsură ce a crescut, Găbriş şi-a dedicat viaţa Bisericii şi cititului Bibliei, deşi s-a căsătorit şi a avut un fiu. Biserica şi Biblia l-a acaparat în aşa măsură încât dădea nu doar munca pentru rugăciune ci şi şezătorile şi petrecerile cu feciori şi fete.
Cleopa Jurj, duhovnicul arădean Cleopa avertizeaza că o mare nenorocire se va abate asupra omenirii prin anul 2032.
IAŞI. Părintele Teofan, creştinul luminat pentru care zeci de mii de oameni au urcat dealul Cetăţuia timp de 50 de ani Părintele Teofan Merlă, care a slujit timp de 50 de ani la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, este considerat de credincioşi şi oameni ai bisericii, deopotrivă, drept cel mai mare duhovnic al Iaşiului în secolul XX. Mii de credincioşi creştini din toată ţara se adună anual, pe data de 11 februarie, la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi. Ritualul este ocazionat de comemorarea părintelului Teofan Merlă, decedat la această dată, în anul 2006. Părintele Teofan este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici care au slujit vreodată la bisericile şi mănăstirile din judeţul Iaşi. Născut la 8 septembrie 1921 în satul Tătărăşti, judeţul Vaslui, a fost al 9-lea din cei 11 copii ai familiei Vasile şi Maria Merlă. După şcoala în localitatea natală, în anul 1947 a intrat în Mănăstirea Cetăţuia, cea în care a trăit până la sfârşitul vieţii, unde este şi înmormântat.
BUZĂU. Duhovnicul Evghenie, de la Mănăstirea Ciolanu: „Ochii sunt păcatele oamenilor de astăzi, şi urechile şi gura” Părintele Evghenie Dascaliuc, de la Mănăstirea Ciolanu, judeţul Buzău, face parte alături de duhovnici precum părintele Cleopa, părintele Sofian sau părintele Galeriu din pleiada credincioşilor care au împărtăşit sfaturi şi învăţături în comunitatea în care au trăit. Fost stareţ al mănăstirii buzoiene, părintele Evghenie a murit la vârsta de 89 de ani. Părintele Evghenie s-a născut în ziua de 16 iulie 1922, în regiunea Strojineţ, din Bucovina de Nord, şi a trecut la cele veşnice pe data de 1 august 2011, în chilia sa de la Mănăstirea Ciolanu. Monahul a rămas în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut drept un model de smerenie şi retragere sfinţitoare.
CONSTANŢA. Părintele Arsenie Papacioc, martirul creştin care a trăit o viaţă în slujba oamenilor Despre duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol, judeţul Constanţa s-au scris pagini întregi. Părintele Arsenie Papacioc este cunoscut pe de o parte pentru faptul că a fost condamnat pentru credinţa sa şi a ajuns în închisorile comuniste, dar după aceea şi-a trăit viaţa până la aproape 100 ani în slujba celor din jur. Arsenie Papacioc s-a născut în comuna ialomiţeană Perieţi pe 13 august 1914. De-a lungul vieţii el a fost muncitor la fabrica de armament Malaxa din Braşov, primar al comunei Zărneşti şi apoi apropiat al bisericii. În 1949 a primit numele de Arsenie, pe când era la Mănăstirea Antim din Bucureşti, iar nouă ani mai târziu era arestat şi condamnat la 20 ani de închisoare. FOCŞANI. Duhovnicul căruia însuşi părintele Cleopa i-a sărutat mâna De cinci ani, părintele Macarie Beşliu slujeşte la schitul Muntioru, după ce alţi 20 de ani a fost stareţ al Mănăstirii Poiana Mărului. Pe vremea când slujea la Poiana Mărului, însuşi părintele Cleopa i-a sărutat mâna lui Macarie, zicându-i că este bucuros să vadă pe cel pe care Cuviosul Vasile l-a ales stareţ la mănăstirea lui. De altfel, Macarie Beşliu este cel care în anul 2003 a pus la cale canonizarea Sfântului Vasile, dar şi călugărul care a văzut la Poiana Mărului „o lumină ieşind din crucea de lângă biserică, nici de foc, dar nici să zici că-i de aur, ci o lumină blânda care iradia cam la trei-patru metri, aşa, împrejurul crucii...", scrie Ciprian Voicilă.
PLOIEŞTI. Părintele Gherontie Puiu, duhovnicul vegheat întreaga viaţă de Maica Domnului Închis în lagărul de la Periprava, din cauza prigoanei comuniste, şi vieţuind ca un sihastru, zece ani, într-o grotă din Bucegi, părintele Gherontie Puiu a fost unul dintre cele mai mari duhovnici contemporani. Ctitorul Mănăstirii Caraiman a avut întreaga viaţă viziuni cu Maica Domnului, care l-a vegheat pe drumul credinţei O viaţă plină de miracole şi credinţă, vegheată îndeaproape de Maica Domnului, a fost ceea ce i-a rezervat destinul părintelui Gherontie Puiu, un mare duhovnic al zilelor noastre şi ctitor al Mănăstirii Caraiman, care a adus, prin vorbe şi fapte, alinare creştinilor români.
ALBA IULIA. Sihastrul Rafail Noica, duhovnicul retras la o mănăstire din Apuseni Părintele Rafail Noica, fiul marelui filosof român, Constantin Noica, este recunoscut drept unul dintre cei mai mari duhovnici români în viaţă. Locuieşte retras de 20 de ani la o mănăstire din Munţii Apuseni, în satul Lăzeşti, comuna Albac. Este cunoscut şi sub titulatura de ieromonahul de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezatorul, ţinutul Maldon, Essex, din Anglia. Rafail Noica s-a născut în 1942. A primit în familie o educaţie creştină minimă, deoarece tatăl său punea accent mai mult pe latura filosofică a vieţii, decât pe cea creştină, iar mama să era de confesiune anglicană. Creştinismul de început al tânărului Rafail se rezuma doar la participarea la Slujba de Înviere.
VASLUI. Mina Dobzeu - sfântul închisorilor comuniste care l-a botezat pe Nicolae Steinhardt Părintele Mina Dobzeu este unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai Bisericii Ortodoxe Române. Orb de peste şase ani, părintele trăieşte, la cei 94 de ani, la Mănăstirea “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi. Este considerat un martir al închisorilor comuniste, iar istoria îl va păstra în paginile din „Jurnalul Fericirii“, a lui Nicolae Steinhardt, pe care părintele Mina Dobzeu la botezat în închisorea de la Jilava. A fost arestat de-a lungul vieţii, în mai multe rânduri, pentru atitudinea sa contra regimului comunist. A fost scos din monahism, exmatriculat din Facultatea de Teologie Ortodoxă şi trimis în detenţie la Jilava. Din 1969 a slujit la Huşi, la Mănăstirea “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, unde a fost stareţ timp de zece ani, între anii 1978-1988. În 1988 a fost arestat pentru că i-a scris lui Nicolae Ceauşescu şapte scrisori cu privire la morala poporului român şi ateism. Părintele Mina s-a născut pe 5 noiembrie 1921, în Grozeşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia. Numele său de mirean a fost Mihail.
CĂLĂRAŞI. Povestea celui mai iubit duhovnic din Bărăgan. P.S. Damaschin Coravu: “expansiunea sectelor sminteşte credincioşii” Considerat unul dintre ierarhii cărturari ai ortodoxiei româneşti, Preasfinţitul Damaschin Coravu, trecut la cele veşnice în 2009, a fost timp de aproape 10 ani păstorul sudului României. Lucrarea sa de doctorat, susţinută la Atena în 1979, intitulată "Rugăciunea Domnească. Studiu filologic, istorico-teologic şi ermineutic", 346 p. (în limba greacă) este apreciată drept cea mai solidă scriere teologică despre rugăciunea domnească din teologia creştină. Damaschin Coravu, pe numele de mirean Dumitru Coravu, (n. 14 septembrie 1940, Craiova - d. 23 aprilie 2009, Bucureşti) a fost un înalt cleric al Bisericii Ortodoxe Române, hirotonit episcop în anul 1980, considerat unul din ierarhii cărturari ai ortodoxiei româneşti. Între 1980-2000 a fost episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, cu numele de Severineanul.
TÂRGOVIŞTE. Părintele Visarion Iugulescu şi oastea pe care a adunat-o din toată ţara Părintele Ierodiacon Visarion Iugulescu este unul din marii misionari ai Bisericii Ortodoxe Române din ultimele decenii, un mărturisitor şi adânc trăitor al credinţei ortodoxe. Lucrarea sa misionară, desfăşurată cu râvnă şi dragoste înflăcărată, pe linia celei mai pure tradiţii creştin-ortodoxe, a avut impact asupra unei mase mari de credincioşi. Cuvântul său vibrant şi magnetic a atras la o viaţă nouă, duhovnicească, mii de suflete, în special tineri, care au venit la lumina lui Hristos, umplând bisericile, ceea ce l-a făcut pe un cunoscut ierarh ortodox să-l numească “un miracol al zilelor noastre”. Efortul său susţinut pentru renaşterea spirituală a credincioşilor a avut ca bază învăţătura Sfinţilor Părinţi.
SLOBOZIA. Duhovnicul din temniţele roşii. Cum binecuvânta preotul Casian din Bărăgan sufletele deţinuţilor de la Gherla şi Aiud Condamnat la închisoare pentru că nu a vrut să colaboreze cu Securitatea, preotul Petruş Casian (89 de ani) din Misleanu, judeţul Ialomiţa, a fost duhovnic pentru colegii săi din celulele temniţelor de la Aiud şi Gherla. A supravieţuit anilor grei de detenţie doar pentru că s-a rugat lui Dumnezeu. În toamna anului 1950, pe vremea când se afla la mânăstirea Rohia, preotul Petruş Casian din Misleanu, judeţul Ialomiţa, avea să fie închis pentru insubordonare de Securitate. El a refuzat să le ofere securiştilor detalii despre un grup de cinci tineri fugari, pe care i-a adăpostit în curtea mânăstirii şi i-a binecuvântat prin spovedanie. Respectivii erau consideraţi o ameninţare pentru regimul comunist.
CRAIOVA. Sfântul de la Maglavit: Ciobanul Petrache Lupu este omul care a vorbit cu Dumnezeu România nu avea ochi în vara anului anului 1935 decât pentru comuna doljeană Maglavit. Zilnic în localitate ajungeau persoane bolnave sau împovărate. Durearea dispărea parcă luată cu mâna, iar „Magicianul“ era ciobanul Petrache Lupu. Povestea ciobanului analfabet care multă vreme a fost surd, gângav şi sărac lipit a început în anul 1935. Petrache Lupu este omul care a vorbit cu Dumnezeu în locul numit „La Buturugi“. Le-a povestit oamenilor că moşul bătrân cu barbă albă avea în loc de îmbrăcăminte peste tot numai păr alb ca mătasea de frumos, dat peste cap şi care-i acoperea corpul până jos la degetele picioarelor.
TURNU-SEVERIN. Sfântul Nicodim a trecut Dunărea la Orşova pe o mantie Sfântul Părinte Nicodim era de neam macedo-român, născut din părinţi binecredincioşi la Prilep, în sudul Serbiei, în anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului Lazăr şi a domnului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab. După ce învaţă carte în patria sa, este chemat de Hristos la nevoinţa vieţii monahale în Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos, unde primeşte îngerescul chip, ajungînd mai târziu egumen al acestei lavre şi chiar proto-epistat în conducerea Sfîntului Munte. În 1335 Nicodim întâlneşte monahii de la Muntele Athos care vizitau Mănăstirea Deciani, cu ocazia inaugurării ei. Această întâlnire îi va releva drumul pe care îl va urma în viaţă. Pleacă la Muntele Athos pentru a-şi desăvârşi instruirea. Este primit ca frate la Lavra Hilandar. În 1338 primeşte numele de Nicodim. În 1341 este hirotonisit ierodiacon, iar în 1343 ieromonah. Mai târziu ajunge protrosinghel.
BOTOŞANI. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Semnele apocalipsei în versurile ieromonahului botoşănean Marii ieromonahii,călugării sau preoţii au rămas cunoscuţi şi după profeţiile făcute. Printre acestea la loc de mare cinste se află şi proorocirile Sfântului Ion Iacob Hozevitul, un ieromonah născut în judeţul Botoşani. Acesta a prevestit sfârşitul lumii într-un mod inedit : în versuri, rime şi simboluri. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a fost un botoşănean care a dat o nouă dimensiune monahismul. A cunoscut perioada interbelică dar şi atrocităţile comunismului. În faţa noului regim a aplicat două metode, nesupunerea şi apoi retragerea în universul credinţei. A fost unul dintre ieromonahii care nu s-a sfiit să spună ce crede, inclusiv despre noul regim. Arma Sfântului Ieromonah din Botoşani a fost cuvântul , transpus de cele mai multe ori în versuri cu tâlc.
ZALĂU. Duhovnicul spre care vin credincioşi din toată Transilvania. Misiunea lui pentru credinţă a început într-un vagon de tablă A cunoscut lipsurile crunte ale vieţii monahale la vârsta la care nu era pregătit pentru asta, motiv pentru care tentaţia de a renunţa a fost mare. Credinţa l-a ajutat să reziste, iar astăzi părintele Grighentie păstoreşte un loc spre care vin să se roage zeci de mii de credincioşi din Transilvania şi din întreaga ţară. Georgică Oţelea. Un nume care, probabil, multora nici măcar nu le pare cunoscut. Părintele Grighentie, însă, numele de monah pe care l-a primit Georgică Oţelea, a ajuns, în timp, să devină sinonim cu credinţa, cu încrederea, cu puterea de a nu renunţa atunci când viaţa îţi scoate în cale obstacole, un nume pe care îl ştiu şi îl respectă zeci de mii de credincioşi care vin, ori de câte ori pot, la Mănăstirea Strâmba, din Sălaj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu