Biserica si impozitele

Observ cu tristeţe că, deşi suntem în postul Crăciunului, mulţi oameni fără minte şi fără iubire de neam şi tradiţii fac agitaţie pe Internet şi se isterizează că de ce BOR nu plăteşte impozite la stat şi cer insistent Guvernului sau preşedintelui ales Klaus Iohannis să impoziteze Biserica.
Aceşti oameni, pe lângă faptul că sunt manipulaţi şi spălaţi pe creier de propaganda organizaţiilor anti-creştine şi anti-româneşti, sunt şi foarte dezinformaţi, deoarece cultele inclusiv cel creştin-ortodox, plătesc impozite la stat la fel ca orice altă instituţie. Numai că, din punct de vedere fiscal, sunt tratate ca organizaţii de utilitate publică. Deci Biserica Ortodoxă, care îi deranjează atât de mult pe unii, are acelaşi regim fiscal ca şi ONG-urile, fundaţiile, asociaţiile, Masoneria sau alte organizaţii non-profit. Asta înseamnă că nu plătesc TVA şi sunt scutite pe impozitul pe venitul din activităţile specifice cultului şi cele cu caracter social-umanitar.
Ca să vedeţi mai bine cum stă treaba voi prezenta în continuare câteva articole şi alineate din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Art. 8. – (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în acestea.
(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.

Art. 10. – (1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară.
(3) Statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.
(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autorităţile publice asigură oricăror persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliat potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei religioase.
Art. 11. – Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
Art. 12. – Utilizarea fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţă de la autorităţile publice locale sau centrale se supun controlului statului.

Sursa
În concluzie, ce doresc cei care sunt nemulţumiţi să facă statul în legătură cu impozitarea Bisericii? Pe ce bază legală să acţioneze fiscul şi de ce să procedeze aşa doar în cazul Bisericii şi nu şi în cazul ONG-urilor, fundaţiilor şi restul organizaţiilor non-profit? Vor cumva să transforme BOR într-un SRL, o societate comercială? Scopul Bisericii nu este acela de a face profit şi afaceri, ci să ofere populaţiei un serviciu de bază, acela al îngrijirii sufletului şi păstrării tradiţiilor şi spiritualităţii moştenite din străbuni. Biserica este sufletul naţiunii.