Cinci motive pentru care naționalismul românesc moare în durerile facerii
Cinci motive pentru care naționalismul românesc moare în durerile facerii
De vreo doua decenii și jumătate, naționaliștii romani se pot exprima în voie. Începând cu anii 90, au apărut in peisajul civic, social, politic al României o mulțime de organizații, grupulețe,grupuscule, mișcări, de sorginte mai mult sau mai puțin naționalistă.
Puzderie de publicații de gen au apărut meteoritic în eteroclitul peisaj media post-revoluționar, legionarii, cei vechi si neofiții, au început timid sa miște, încă anchilozați de jumătatea de secol de repaus forțat…Lipsa de experiență, deficientele organizatorice, comunicarea stângace, precum si inerția inept „antifascista” a imensei majorități a populației au făcut ca timidele încercări de ieșire în prim plan sa se ofilească (in cel mai bun caz) într-o imensă indiferentă.
Pentru poliția politica a noului regim a fost floare la ureche sa infiltreze, sa dezbine și, in cele din urma , sa zădărnicească orice încercare de coagulare a fortelor (dacă se poate spune astfel) de dreapta. Probabil ca astăzi, când lucrurile stau la fel de „bine” pentru naționaliștii români, „organele” mai monitorizează multele dar, in majoritate insignifiantele grupuscule naționaliste….
Dar oare asta sa fie problema…? Monitorizarea, persecutarea „radicalilor” de către noua securitate sa fie motivul principal al al monumentalei ineficienţe a naționaliștilor autohtoni…? Daca studiem cu atenție discrepanța dintre ideologia și modul de acțiune al acestora, în mod obiectiv, ne dam imediat seama ca bieții noștri naționaliști nu prea mai au nevoie de adversari….Voi încerca mai jos sa analizez câteva aspecte discutabile (ca sa ma exprim eufemistic) ale teoriei si practicii mioritice într-ale naționalismului.
1) Inadecvarea : Majoritatea „legionarilor” actuali par blocați mental într-un etern „trecut glorios”. Parastase, pomeni, mimarea taberelor de munca pe la biserici și mănăstiri, ședințe plictisitoare în care se rostogolesc vorbe frumoase si goale, aceleași de fiecare data, amintiri, nostalgii… Se re-editează cărți nterbelice (în format și aspect interbelic…), se croiesc planuri cețoase, vagi și anacronice…. Tinerii camarazi au voci stinse, aspect emasculat, prăfuit, tinerele camarade poarta baticul ritual chiar si când au parul liber, paradoxal, bătrânii urgisiți prin pușcăriile comuniste, câți au mai rămas, par ceva mai vitali decât generația „neo-legionara” ! Acești venerabili seniori însă nu au capacitatea de a înțelege nuanțat realitățile lumii de azi, total diferite de anii ‘40!
2) Aprehensiunea spre regimurile fundamentaliste orientale: Foarte ciudat pentru niște oameni care pretind ca-și iubesc națiunea mai presus de orice, naționaliștii noștrii sunt fascinați de figurile dictatoriale orientale, cu precădere arabi islamiști. E plin mediul virtual de elogii desantate aduse de naționaliștii romani unor personaje sinistre precum Muammar Ghadaffi, Saddam Hussein, si alții…Aici ar putea intra și antipatia pe care o poarta alianței militare NATO, văzuta – culmea ! – ca instrument al conspirației mondiale împotriva bietelor popoare arabe. Se pare ca neo-legionarii actuali au uitat faptul ca vechii legionari, cei veritabili, exilați in Occident, si-au găsit un aliat veritabil in NATO, in lupta de rezistenta împotriva bolșevizării României…
3) Nostalgia ceaușistă: Forumurile si blogurile ce se pretend naționaliste abunda in apologii ale statului autoritar . Naționaliștii visează un astfel de sistem in care un stat puternic sa gestioneze întreaga avuție a neamului, care sa se angajeze în mărețe proiecte naționale și care sa nu se împiedice în mărunțișuri precum drepturile și libertățile și obliga și iile cetățeanului. Astfel încât nu e de mirare faptul ca (Ion Coja e exemplar în aceasta privință) idealizează regimul național-bolșevic care i-a permis unui țigan bâlbâit si analfabet sa scornească proiecte faraonice pe spinarea unui popor înfometat, cu calus la gura!
4) Fascinația stângii: Extrem de ciudat, paradoxal chiar pentru o mișcare ce se revendica ideologiei de extrema dreapta, au adoptat multe din ideile, dezideratele si discursul stângii. Exaltarea muncii (cu precădere a celei manuale) ca scop în sine, nobila datorie, nu doar ca mijloc de trai, antipatia manifesta fata de capitalism, disprețul suveran fata de legile economice, teoretizarea confiscării, naționalizării, si redistribuirii averilor in scopuri „sociale” ii fac pe acești asa-ziși legionari mai degrabă niște comuniști îmbibați de Ortodoxie !
Elefant.ro:Livrare gratuita in 24 de ore! Orice produs
5) Inchistarea: Naționaliștii români refuză să studieze și să pună in practică modul in care acționează naționaliștii din alte țări, și aici ma refer la naționaliștii cu rezultate notabile in alegeri, nu la organizații in genul celor ruse. Refuzăm categoric modele gen Casa Pound, parcă suntem rupți de realitate, nici conjunctura și nici vremurile nemafiind acelea in care Capitanul crea acea unică mișcare. Uităm că și el, atunci când a realizat direcția neproductivă a LANC-ului, a plecat și a creat Legiunea Arhanghelului Mihail.
Mai poate naționalismul românesc, in astfel condiții, sa reprezinte o cale viabila, in a păstra puterea de „seducție” care, in urma cu șapte decenii umplea țara cu „cămăși verzi”…? Ma îndoiesc…. Naționaliștii romani nu au învățat absolut nimic din trecerea deceniilor, rămânând aceleași glasuri furioase, răgușite, dar false, descrise de Caragiale acum mai bine de un secol:
„Moftangiul este patriot hotărât, naționalist exclusiv, român până în măduva oaselor! toată lumea trebuie s-o știe! Guvernamental, sau, când din nenorocire nu se poate asta, opozant, moftangiul felicită Rrromânia în cazul întâi, o deplânge în cazul al doilea, în ambele cazuri o iubește până la nebunie.
De aceea, el urăşte cu furie tot ce nu e român, tot ce nu e naţional. El stimează agricultura, dar visează o industrie mare naţională, care să ne scape de tributul ce-l dăm străinilor: ceea ce-l înspăimântă este o cucerire a Rrromâniei pe terenul economic de către infamii de străini, ajutaţi de copiii vitregi ai ţărişoarii lui!
Elefant.ro:Livrare gratuita in 24 de ore! Orice produs
E om de partid, câtă vreme nu-i vorba decât de vederi asupra politicii interioare. Îndată însă ce e vorba de a ne prezenta faţă cu străinii, el crede că toţi românii trebuie să uite micile pasiuni şi, dându-şi mâna frăţeşte, să păşească strâns uniţi faţă cu primejdia economică, politică, socială şi culturală a Naţiunii! Inimicul comun este străinul! jos Străinismul!! sus Rrromânismul!!!
Oricine gândeşte altfel… e un trădător!”
Cinci motive pentru care naționalismul românesc moare în durerile face
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu