La 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 a cam venit vremea desecretizarii Dosarului Revolutiei. Este mai mult decat necesara aflarea adevarului despre mortii de la Timisoara, Bucuresti si din restul tarii, cine sunt teroristii, cine au fost diversionistii, ce implicare au avut serviciile secrete din fostul pact de la Varsovia, precum si cele occidentale in derularea rasturnarii regimului Ceausescu, cine a tras in populatie dupa 22.12.1989.
Pana acum s-au scris carti, s-au realizat documentare s-au facut investigatii. Printre cele mai serioase perspective asupra acelor teribile zile, vreau sa remarc lucrarile lui Alex Mihai Stoenescu, Grigore Cartianu, Ovidiu Ohanesian, precum si marturisirile fostului sef de cabinet al generalui Iulian Vlad, comandantul DSS (Departamentul Securitatii Statului), gen.Aurel Rogojanu. Unele dintre cele mai revelatorii analize asupra evenimentelor de la sfarsitul anilor ’80 sunt si cartile lui Larry Watts.
Un episod foarte putin cunoscut si foarte rar mentionat, face referirie la incercarile autoritatilor romane de a negocia o Conventie de Neagresiune cu URSS si tarile Pactului de la Varsovia, precum si operatiuniile servicilor secrete de la Bucuresti in incercarea de contracare a Planul Weiss, readaptat de seful STASI, Markus Wolf si care prevedea dezmembrarea RSR prin separarea Banatului, Transilvaniei, Moldovei si Dobrogei de componenta centrala a statului si preluarea controlul acestor regiuni de catre URSS, Ungaria, Serbia si Bulgaria.
Trebuie sa mentionam un context mai larg pentru a intelege desfasurarea de forte care au condus la prabusirea comunismului in Europa de Est si mai ales scenariul loviturii de stat al caror protagonisti centrali au fost oamenii Kremlinului: Ion Iliescu, gen Nicolae Militaru (GRU) urmati de militari, securisti si militieni suspectati inca din anii ’80 de relatii cu servicii ostile Bucurestiului, cu precadere AVO (serviciul secret maghiar); STASI (Securitatea Est Germana) si tandemul KGB-GRU.
Dupa Caderea Berlinului, in urma intelegerii de la Malta dintre Bush si Gorbaciov s-a hotarat ca armatele sovietice care stationau in RDG sa se retraga catre granitele cu URSS, urmand sa defluiasca prin Polonia. Spionii romani, bine plasati in zonele rarerefiate ale puterii, atat din Est cat si din Occident au aflat ca la Kremlin se intocmise si un plan secund, secret. Armata Rosie urma sa ajunga la frontierele Romaniei, prin Ungaria si Iugoslavia si sa astepte semnalul de interventie armata pentru rasturnarea regimului Ceausescu. Informatia spionilor romani a fost confirmata, trupele Armatei a XIV-a ajungand pana la Mischoltz, la 30 de km de frontiera Romaniei, regiunea Carei.
Unitatea militara speciala 0358 coordonata de gen. Petru Antim reuseste prin ofiterii acoperiti infilitrati la Belgrad sa obtina planul de invadare a Romaniei, care urma sa le acorde sarbilor o partitura importanta in destabilizarea Banatului. Prin colonelul Ioan Gez, adjunctul lui Antim, generalul Stefan Gusa,seful Marelui Stat Major al Armatei Romane s-a intalnit cu Radko Mladici, seful Operatiunilor Strategice Militare ale Iugoslaviei convenind un pact seceret de neagresiune, fapt posibil in virtutea prieteniei istorice intre cele doua popoare si a independentei afirmate atat de sarbi cat si de romani, fata de Moscova.
Strategii militari si de securitate de la Bucuresti articuleaza un plan de contracarare a Invaziei pe care l-au numit Planul Unic de Aparare, cu indicativul strategic 01 si care a fost aprobat prin decret prezidential pe 1 decembrie 1989.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu