miercuri, 25 noiembrie 2015

Reteua R

VIDEO. Luptătorii din "Rezistenţă". Manualul teroriştilor din decembrie ’89

Autor: Razvan Belciuganu18 Dec 2014 - 09:28

Cel mai păzit secret referitor la evenimentele din decembrie '89 a rămas vreme de 25 de ani cine au fost teroriştii. Fantomaticele prezenţe ale celor denumiţi în acele zile, generic, "teroriştii", au ţinut sub foc locuri şi instituţii, au lansat zvonuri şi au indus haos şi spaimă atât în rândurile populaţiei, dar şi ale militarilor.

Suntem astăzi după ani de investigaţii jurnalistice în măsură să vă prezentăm cine erau aceştia, cum erau organizaţi şi ce misiuni aveau. Este vorba de luptătorii din "Rezistenţă", care erau pregătiţi din timp să acţioneze în clandestinitate şi chiar independent de unităţile obişnuite ale Armatei, în cazul unei iminente invazii străine a teritoriului naţional.

Reţeaua ultrasecretă a acestor luptători a fost atunci activată. Nimeni nu a dorit să îi indice pe "terorişti" până acum şi au ocolit adevărul dintr-un motiv foarte simplu: sunt peste tot, sunt printre noi, sunt de diferite profesii, femei şi bărbaţi, intelectuali, muncitori şi agricultori, tineri şi oameni în vârstă.

Numărul lor ajungea la aproximativ 1.000 pentru fiecare judeţ. Din 1989 şi până în prezent au înfiinţat partide politice şi filiale ale acestora, au intrat în afaceri şi în mediul instituţional al statului, alcătuind o structură de nepătruns. A fost şi preţul tăcerii lor, fiindcă în decembrie '89 au fost folosiţi, după cum s-au simţit unii dintre ei.

Apărarea României Socialiste era or­ganizată în jurul conceptului de "război al întregului popor", iar rolul central în organizarea acesteia îi revenea partidului unic.

În Legea nr. 14/1972 care reglementa organizarea apărării naţionale a RSR, la articolul 18, se specifica telegrafic faptul că printre atribuţiile care le aveau consiliile locale de apărare de la nivelul judeţelor, municipiilor, sectoarelor şi municipiului Bucureşti, oraşe şi comune era şi "constituie şi pregătesc unităţi, subunităţi şi grupuri ale luptei de rezistenţă în condiţiile ducerii acţiunilor de luptă pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic şi conduc acţiunile acestora în timp de război".

Dar referinţele publice despre aceste structuri de rezistenţă nu existau. În schimb, militarii contabilizau doctrinar aceste forţe, alături de Armată, trupele Ministerului de Interne, gărzile patriotice, detaşamentele de tineret, formaţiunile de apărare civilă şi for­ma­ţi­u­nile Crucii Roşii. Conform generalilor Ion Gheorghe şi Corneliu Soare, care pre­zintă structura sistemului apărării na­ţi­o­nale de la acea vreme în lucrarea lor "Doc­trina militară românească 1968-1989" (Ed. Militara, 1999), formaţiunile de rezistenţă, inexistente în timp de pace, se preconiza a fi organizate la război, pentru a duce acţiuni de luptă pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic.


REŢEAUA "R"
Într-un interviu acordat Jurnalului Na­ţi­o­nal în urmă cu câţiva ani, colonelul Remus Ghergulescu, comandant în anul 1989 al Batalionului 404 Cercetare prin paraşutare în dispozitivul inamic - unitatea de forţe speciale a Armatei din acea vreme, a vorbit pentru prima dată după 1989 despre existenţa acestor formaţiuni de rezistenţă.

"La nivelul MApN pentru constituirea forţelor de rezistenţă în cadrul «războiului întregului popor», doctrina de atunci, erau selecţionaţi re­zer­vişti care majoritatea îşi sa­tisfăceau stagiul militar în unităţi şi subunităţi de cercetare a trupelor de la diverse eşaloane", spunea ofiţerul. "Am această convingere, deoarece în unele situaţii în care mergeam la Centrul Militar Judeţean pentru a-mi actualiza situaţia rezerviştilor, ce urmau să fie mobilizaţi în caz de mobilizare, unii dintre ei erau scoşi din evidenţele unităţii şi transferaţi în mapa «R». Care şi pentru Centrul Militar era o necunoscută. Aceasta înseamnă că în situaţii de mobilizare se creau structuri conduse de alte structuri din organigrama MApN", îşi întărea Remus Ghergulescu afirmaţiile.

Totodată, cercetaşul a rememorat o discuţie pe care a avut-o în 1990 cu generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major în decembrie 1989, care era contrariat de activarea reţelei în timpul evenimentelor. "Venind vorba despre «terorişti» şi-a exprimat convingerea că «unele structuri pregătite pentru a acţiona în urma unei intervenţii străine au fost activate», dar nu îşi explica cum şi de către cine, deoarece mapele referitoare la aceste planuri le-a găsit, ulterior, intacte, sigilate, în fişetul din biroul pe care îl avea în sediul MApN", ne-a spus colonelul.

Referiri la această reţea secretă a avut şi colonelul Anghel Constantinescu, ofiţer în "centrala" Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major (DIA) în decembrie '89, într-o autobiografie a sa. "Este incredibil cum aproape nimeni nu a înţeles acţiunile diversioniste ale celor de pe statul «R» din care sunt convins că făceau parte şi destui cercetaşi care s-au instruit în cadrul Batalionului 404 Cercetare cu câţiva ani în urmă", spunea regretatul ofiţer-cercetaş.


CENTRUL DE COMANDĂ
Degeaba se întreba generalul Ştefan Guşă cum de a găsit în fişetul său mapele cu evidenţa luptătorilor din "Rezistenţă" intacte şi sigilate, întrucât la acestea aveau în primul rând acces cei care o coordonau. Aşadar, la centrele militare judeţene se centralizau într-un dosar special aceşti luptători, iar pe dosar era scris "R".

La acest dosar nu avea acces decât comandantul Centrului Militar Judeţean, în documentele căruia era păstrat. Mai departe, dosarul era scos doar la ordin şi în momentul în care avea nevoie ofiţerul însărcinat de la Bucureşti cu această problemă. Întreaga Reţea "R" era coordonată de Direcţia Informaţii din Marele Stat Major (DIA) şi, fireşte, la nivelul conducerii acesteia evidenţa luptătorilor din "Rezistenţă" era ţinută strict.

Pavel Coruţ, şeful Biroului Contraspionaj din DIA între 1985-1989, a descris şi mai în amănunt senatorilor din Comisia care investiga evenimentele din 1989 organizarea acestei reţele. "În afară de Securitate, pe teritoriul României se afla şi Reţeaua 246 a Direcţiei Informaţii a MstM despre care bănuiesc că va vorbi amiralul Dinu Ştefan. Reţeaua 246 - Internă a fost creată în 1975 pentru a preveni invadarea României fără posibilitatea de ripostă.

Invadarea putea să fie din orice direcţie. Nu s-a făcut împotriva unui anumit inamic. După evenimentele din 1968, când tensiunile dintre România şi URSS au fost mari, s-a luat hotărârea ca pe întregul teritoriu românesc să se creeze grupuri speciale de cercetaşi ascunşi care să rămână pe teritoriul vremelnic ocupat, sub conducerea unei rezidenţe şi în caz de ocupare să desfăşoare activităţi de culegere de informaţii şi de transmitere către MstM. Aceasta era Reţeaua 246. Ea era condusă de rezidenţi din Direcţia Informaţii, Secţia a II-a, prin ofiţeri activi în rezidenţă, ori cercetaşi rezervişti din rândul ofiţerilor, subofiţerilor şi sergenţilor.

În 1989, în timpul evenimentelor, este singurul organ informativ care a rămas neafectat, pentru că Securitatea - prin diversiune - a fost blocată şi a încetat să mai culeagă informaţii pe data de 22 decembrie", a spus Pavel Coruţ. După cum reiese din aceeaşi stenogramă nr. 46/14.02.1994, Pavel Coruţ a arătat că unitatea era condusă de colonelul Şarpe Paul, adjunctul operativ al şefului DIA, iar Spătaru Dumitru şi Bobei Zaharia erau şefii reţelei propriu-zise. Totodată, ofiţerul a precizat că la 17 decembrie au plecat în teritoriu astfel: la Timişoara, mr. Pleşan Dumitru, în Ardeal - Cluj, Bistriţa, col. Vasile Păstrăvanu, în Moldova - cpt. Tohan Nicuşor. Din investigaţiile noastre jurnalistice un singur lucru este în dubiu, acela că denumirea reţelei era "246". Varianta corectă pare a fi "236".

ORGANIZAREA "REZISTENŢEI"

În cursul anului 1987, după revolta muncitorilor de la Braşov, ofiţeri din diferite structuri ale Armatei au început să fie convocaţi pentru a fi instruiţi în ceea ce priveşte formaţiunile de rezistenţă. Majoritatea acestor ofiţeri aveau sau urmau să aibă atribuţii în conlucrarea cu reţeaua secretă. Nu în­tâm­plător, mulţi dintre ofiţeri fuseseră deja detaşaţi la Gărzile Patriotice, pentru că acestea erau acoperirea perfectă pentru luptătorii care erau încadraţi în "Rezistenţă".

Un document secret la acea vreme elaborat de Statul Major al Gărzilor Patriotice existent la Comitetul de partid al unui sector din Bucureşti după care au învăţat militarii este chiar "Planul de seminar - privind pregătirea şi ducerea luptei de rezistenţă pe teritoriul naţional vremelnic ocupat de inamic". Astfel, că organizarea şi încadrarea formaţiunilor de rezistenţă au ca principii de bază: conducerea de partid a acestor formaţiuni, conspirativitatea, voluntariatul şi principiul teritorial.

În documentul respectiv se face distincţia clară între organizarea unităţilor militare şi cele ale formaţiunilor de rezistenţă, cerinţa primordială fiind "înlăturarea şablonismului" şi o structură foarte mobilă pentru cele din urmă. Dacă pentru zonele de câmpie şi în localităţi erau vizate să predomine formaţiuni mici, pentru cele de deal, munte şi deltă erau preconizate formaţiuni de rezistenţă puternice.

Conform documentului, structura organizatorică a formaţiunilor de rezistenţă cuprindea: organe de conducere, formaţiuni de rezistenţă înarmate şi formaţiuni de sprijin. În privinţa formaţiunilor înarmate, documentul secret arăta că nucleul de rezistenţă era localizat la nivelul fiecărui sat, în oraşe, întreprinderi, cartiere, din trei-cinci oameni desemnaţi în perioada de necesitate, iar aceşti oameni reprezentau viitorii comandanţi.

Pe structura nucleului de rezistenţă se constituia echipa de rezistenţă, formată din 15-30 de luptători şi mai mulţi. Această echipă de rezistenţă avea în compunere un comandant, un loc­ţi­itor politic, un locţiitor comandant şi două-trei grupe a câte cinci luptători. Unele echipe puteau fi specializate în probleme de cercetare - informare, minare - distrugeri, transmisiuni, armament, propagandă etc.

Planul de seminar mai specifica faptul că echipele de rezistenţă se formau pe comune, întreprinderi, cartiere, iar într-un judeţ erau între 70-90 de echipe, totalizând 1.000-2.000 de luptători. Mai multe echipe de rezistenţă formau grupul de rezistenţă, cu 100-150 de luptători. La rândul său, grupul de rezistenţă avea comandament, un locţiitor politic şi stat major. Apoi, trei-cinci grupuri de rezistenţă şi echipe independente, adică 500-700 de lup­tă­tori în faza iniţială, alcătuiau detaşamentul de rezistenţă. Acesta avea ca arie de operaţii o zonă geografică distinctă sau un oraş cu împrejurimile sale. Eşalonul superior al detaşamentului era gruparea de rezistenţă şi brigada de rezistenţă.

OAMENII REŢELEI 
Ţelurile membrilor reţelei de "Rezistenţă" vizau acţiuni de informaţii, diversiune, propagandă, sabotaje îndreptate împotriva forţelor străine, în condiţiile în care acestea ocupau întregul teritoriu sau anumite părţi ale României. Cei pregătiţi să rămână în aceste zone ocupate de inamic aveau diferite profesii, erau şi tineri şi oameni în vârstă, şi intelectuali, dar şi muncitori şi agricultori, abil mascaţi şi gata să fie activaţi prin anumite semnale, parole etc.

"Planul de seminar" pe care l-am amintit trece în revistă calităţile pe care trebuia să le îndeplinească luptătorii din rezistenţă. Printre acestea sunt enunţate "devotamentul faţă de patrie şi ură neîmpăcată faţă de duşmani", "spirit de sacrificiu, tărie morală, capacitate de a rezista în cazul în care sunt capturaţi" şi "cunoaşterea politicii partidului nostru şi traducerea ei în viaţă în teritoriul vremelnic ocupat".

Calităţile fizice avute în vedere erau "rezistenţa la eforturi fizice prelungite, la intemperii, calităţi atle­tice, de luptă corp la corp, alpinist, îno­tător, schior; să poată duce în spate cel puţin 40 de kilograme". În acelaşi timp, calităţile militare ale unui luptător în rezistenţă erau "bun cunoscător ai armamentului şi tehnicii, trăgători de elită, bun cercetaş, vigilenţă şi respectarea re­gulilor de conspirativitate, să poată folosi mijloace explozive şi de transmisiuni, să poată acţiona uşor noaptea".

MOTIVELE ACTIVĂRII "REZISTENŢEI"
În decursul anului 1989, informaţiile privind schim­bările din Europa de Est şi care erau preconizate să ajungă şi în România curgeau întruna la Bucureşti. Însuşi viceamiralul Ştefan Dinu, şeful DIA, care, după cum am văzut coordona şi formaţiunile de rezistenţă, ne-a prezentat într-un interviu acordat Jurnalului Na­ţi­onal detaliile uneia dintre informările primite de el de la ataşatul militar la Belgrad, în octombrie 1989.

"Fostul meu omolog iugoslav general locotenent Geor­gio Iovicic l-a invitat pe ataşatul militar român la Belgrad, colonel Manea Dumitru pentru a-i face o in­formare cu unele probleme de un deosebit interes pentru ţara noastră. După ce şi-a justificat iniţiativa ca o dovadă a prieteniei tradiţionale şi a obligaţiilor de reciprocitate statornicite între ţările noastre, generalul iugoslav a solicitat să se comunice la Bucureşti despre existenţa unor planuri care vizau răsturnarea regimului politic din România.

Sursele din care pro­ve­neau informaţiile nu ne erau dezvăluite. Totuşi, ni s-a dat a înţelege că datele au fost obţinute din capitalele unor ţări vecine nouă, ca Budapesta, Sofia şi Moscova unde el personal făcuse recent o călătorie în circuit. Din contactele avute cu mediile militare şi politico-militare din aceste ţări rezulta că la o dată foarte apropiată, în România urma să aibă loc unele acţiuni destabilizatoare", ne-a spus viceamiralul. Ge­ne­ralul sârb a menţionat României socialiste, conform şefului DIA, "că vor fi organizate mai întâi pă­trun­derea unor grupuri de indivizi pregătiţi special, care sub acoperirea de turişti, veniţi la neamuri sau prieteni, la momentul potrivit vor provoca tulburări şi panică în rândul populaţiei îndemnând la revoltă şi nesupunere faţă de autorităţile româneşti".

Mai de­par­te, Belgradul arăta că planul avea două etape. "În prima etapă se avea în vedere declanşarea de agitaţii şi tulburări în oraşele de graniţă a căror populaţie, fiind neomogenă şi având un mai larg acces la mediile de informare străine, era apreciată mai vulnerabi­lă şi deci mai decisă să înlăture regimul politic din România. În a doua etapă se avea în vedere extinderea revoltelor în marile localităţi din interiorul ţării. Au­to­rii provocărilor contau în primul rând pe starea de ne­mulţumire generalizată a societăţii româneşti ajunsă la limită, căreia nu-i mai trebuia din afară de­cât un mic impuls pentru a declanşa o revoltă la nivel naţional", l-a avertizat pe şeful DIA omologul sârb.

"VIRUSAREA" REŢELEI
Informarea venită de la generalul sârb, coroborată cu altele de o aceeaşi gravitate, a condus la apelarea şi la soluţia ultimă, Reţeaua de "Rezistenţă". După fuga lui Nicolae Ceauşescu, conducerea Armatei nu avea cum să nu cunoască existenţa luptătorilor. Iar acest lucru este evident din ceea ce declară generalul Victor Stănculescu, ministru al Apărării din ziua de 22 decembrie '89, cel care a preluat acest portofoliul după moartea generalului Vasile Milea.

"Contam pe o schimbare radicală şi ştiam că erau pregătite apărări ale lui Ceauşescu, în cadrul luptei întregului popor, zisă, în spate, dacă suntem ocupaţi de ruşi, că ruşii erau principala ameninţare. Din '68 ăsta a fost ina­micul", i-a declarat generalul scriitorului Alex Mihai Stoenescu într-un dialog relatat în cartea "În sfârşit adevărul..." (Ed. RAO, 2009).

Însă, chiar în după-amiaza de 22 decembrie '89 a fost anunţat la televiziune ca ministru al Apărării al noului regim, generalul Nicolae Militaru, agent dovedit al GRU - serviciul de informaţii al Armatei Roşii, iar numirea a fost oficială prin Decretul nr. 3 din 26 decembrie 1989 semnat de preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu.

Generalul Nicolae Militaru, care avusese înainte de a fi trecut în rezervă pentru legăturile sale cu sovieticii funcţii înalte în Armată, cunoştea despre existenţa reţelei. De asemenea, este foarte probabil ca, încă dinainte de activarea reţelei, aceasta să fi fost "virusată" de GRU. În fond, formaţiunile de rezistenţă erau concepute şi după modelul sovietic al partizanilor, care acţionaseră în al doilea război mondial împotriva Germaniei naziste, iar GRU nu putea neglija o reţea înfiinţată mai ales pentru riposta îndreptată împotriva Armatei Roşii, în cazul unor operaţiuni ale acesteia în România.

Nu este exclusă nici posibilitatea unei cooperări secrete dintre comanda sau anumite componente DIA şi GRU, pentru realizarea agendei de reformare gorbaciovistă a ţărilor Tratatului de la Varşovia. Odată pornit mecanismul activării luptătorilor din "Rezistenţă", care aveau dinainte stabilite locuri de observaţie, de tragere, depozite secrete de armament, parole de recunoaştere şi misiuni de executat, acesta a devenit complicat de oprit.
____________________

Manualul teroriştilor din decembrie ’89

La câteva ore de la fuga preşedintelui României socialiste, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale din Comitetul Central, în seara de 22 decembrie 1989, deja apăruseră "teroriştii". În zonele adiacente Pieţei din faţa Comitetului Central şi ale altor locuri importante ale capitalei se trăgea, şi sintagma "securist - terorist" era tot mai vehiculată.

A doua zi, fenomenul căpătase amploare, iar la comandamentul Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), structura Departamentului Securităţii Sta­tului (DSS) specializată în neutralizarea teroriştilor, telefonul suna în continuu. Un astfel de telefon semnala prezenţa unor terorişti într-un bloc din Piaţa Iancului, care trăgeau înspre mulţimea adunată, şi imediat au plecat spre acel loc îmbarcaţi în ABI opt USLA-şi, şeful echipajului fiind căpitanul Victor Enăchioaie.

Ajunşi în zona indicată, din mulţime a ieşit rapid o femeie bine îmbrăcată, cu unghiile făcute şi care a început să urle la USLA-şi: "Mi-aţi omorât patru copii la Timişoara!". Concomitent, femeia a încercat să îi bage degetele în ochi şefului de echipaj, dar acesta s-a apărat coborându-şi vizeta de la casca specială. Unii bărbaţi din mulţime au tras-o pe femeie şi au început să le povestească USLA-şilor că se trage. În primul moment, nimeni nu a putut localiza exact de unde se auzeau focurile de armă, cel mai des fiind desluşit un pistol "Carpaţi". În cele din urmă, au observat cum se trăgea de pe acoperişul unui bloc de nouă etaje şi unul dintre luptători l-a rănit cu un foc pe teroristul respectiv.


TERORIŞTI ANIHILAŢI
În câteva minute USLA-şii au urcat la etajele superioare. Când au ajuns la etajul nouă şi au strigat la o uşă să se deschidă, din apartament a început să se tragă spre USLA-şi cu automatele. Pereţii fiind din BCA, gloanţele au trecut prin aceştia la vecini. Din fericire, luptătorii se aşteptau la ripostă şi vecinii fuseseră avertizaţi şi erau ascunşi în cada de fontă din baie. Unul dintre USLA-şi a desfăcut broasca de la uşă din poziţia culcat şi a aruncat o GELA (grenadă cu efect luminos şi acustic) în apartament. În acelaşi timp, colegii săi au intrat şi au lichidat doi terorişti. Apoi, USLA-şii, coborând prin balcon la etajul opt, în apartamentul de dedesubt, au mai lichidat încă un terorist.

"Erau toţi trei îmbrăcaţi în costume închise la culoare, aveau cămăşi albe şi cravată, iar în buzunar am găsit la fiecare doar o batistă, câte un bilet de tramvai şi cinci lei. Fiecare dintre ei avea un pistol Makarov, un pistol-mitralieră AKM, cu pat rabatabil şi un pumnal rabatabil. Ne-a frapat faptul că era exact armamentul pe care îl aveam şi noi la USLA", îşi aminteşte unul dintre cei care i-a anihilat pe aceşti misterioşi trăgători. La puţin timp, a apărut un camion de Armată şi cu membri din Gărzile Patriotice şi au preluat cadavrele. A doua zi, militari MApN au curăţat apartamentul şi au strâns cartuşele trase.

LITERA CĂRŢII

Tragerile pe care le efectuau teroriştii din Piaţa Iancului la 23 decembrie 1989, de pe acoperişul unui bloc, pot fi încadrate fără nici o eroare unei acţiuni de "hărţuire a inamicului" descrisă în manualul forţelor de "Rezistenţă". În 1987, anul în care la Braşov s-a desfăşurat revolta muncitorilor, ofiţeri ai Armatei care aveau sau urmau să aibă legătură cu această reţea au fost, după cum am arătat în articolul precedent, convocaţi la seminarii secrete de pregătire.

Suportul de curs l-a constituit lucrarea de uz intern "Lupta de rezistenţă în mediul urban" (Ed. Militară, 1983), scrisă de col. Constantin Dobândă, col. (r) dr Pavel Ciuhureanu şi col. Alexandru Ghelmegeanu. În acest suport de curs se specifică faptul că "în oraş sunt mai uşor de pregătit şi pus în aplicare forme şi procedee de luptă ca: atacul prin surprindere al unor obiective, ambuscadele, hărţuirea, deschiderea focului de pe acoperişuri, din clădirile nelocuite sau avariate, din ganguri, din curţi, din parcuri şi din alte locuri care asigură o bună mascare şi protecţie, precum şi retragerea rapidă şi fără pierderi".

Dacă numărăm teroriştii lichidaţi în apartamentele de la etajele superioare ale blocului, cel prezent în punctul de observare de pe acoperiş şi rănit, apoi dispărut, precum şi femeia isterică de la intrarea în bloc, care dorea să creeze o diversiune, iese la iveală exact numărul unui nucleu de rezistenţă. Colegii lor din echipa de rezistenţă este foarte posibil să fi avut legătură cu apariţia camionului militar care a preluat cadavrele, fiindcă în manual indicaţiile sunt precise: "Luptătorii din rezistenţă trebuie să ştie că nu vor fi lăsaţi în voia soartei, uitaţi, şi că vor primi tot ajutorul posibil din partea tovarăşilor, a altor formaţiuni; de asemenea, răniţii nu pot fi părăsiţi pe câmpul de luptă, întreprinzându-se tot ce este posibil spre a fi salvaţi şi evacuaţi; chiar şi morţii vor fi ridicaţi şi înmormântaţi".


ARMAMENTUL DIN DOTARE
"Planul de seminar - privind pregătirea şi ducerea luptei de rezistenţă pe teritoriul naţional vremelnic ocupat de inamic -, elaborat de Statul Major al Gărzilor Patriotice existent la Comitetul de partid al unui sector din Bucureşti, dubla carte amintită la convocarea în care s-au instruit ofiţerii Armatei în 1987. Aceasta prevedea că, în domeniul armamentului, «la formaţiunile mici va predomina armamentul uşor, de gabarit redus: pistoale, pistoale-mitralieră, puşti, carabine, P.S.L., P.M. mitraliere, puşti cu tromblon, cu amortizor de zgomot, A.G., puşti de vânătoare etc.».

De asemenea, se sublinia că «toţi luptători se dotează şi cu armament alb». Sunt categoriile de armament pe care îl aveau şi teroriştii din Piaţa Iancului. Pe lângă aceştia, conform unui do­cument-sinteză din timpul evenimentelor, paraşutiştii militari au predat către Marele Stat Major nu mai puţin de 109 terorişti.

Acest document înaintat Marelui Stat Major cuprinde şi armamentul capturat de la terorişti. Pe lângă, de exemplu, trei pistoale tip Makarov, un pistol Stecikin, trei pistoale tip Carpaţi, două pistoale-mitralieră cal. 7,62 cu ţeavă scurtă, 29 de pistoale-mitralieră cu pat rabatabil model 1963, un lansator cartuşe semnalizare tip stilou, aparatură de vedere pe timp de noapte, se găsesc şi multe arme de vânătoare de diferite calibre şi mo­dele, multe prevăzute cu lunetă. Ceea ce este deosebit de important o reprezintă observaţia din «Planul de seminar» amintit, aceea că armamentul «se depozitează în locuri sigure, încă din perioada de necesitate sau mobilizare», iar pentru fiecare formaţiune există «mai multe depozite, cu cantităţi mici de armament»."

ACOPERIRE PRIN GĂRZILE PATRIOTICE 
Teroriştii lichidaţi în Piaţa Iancului erau îmbrăcaţi într-o ţinută obişnuită pentru locuitorii capitalei. Manualul după care au studiat ofiţerii Armatei în 1987 spune că luptătorii trebuie "să se contopească cu masa populaţiei". "Planul de seminar" întăreşte şi el acest lucru, arătând că luptătorii din "Rezistenţă" "de regulă, vor acţiona în uniformă civilă", iar "costumaţia este adaptată zonei şi profesiunilor predominante".

Documentul citat aduce în prim-plan şi "necesitatea unor însemne de recunoaştere reciprocă a luptătorilor" şi punctează că "aici trebuie multă inventivitate: un nasture de o anumită culoare, un obiect de podoabă purtat într-un anumit fel, un ornament vestimentar, o anumită ţinută capilară etc.". În timpul evenimentelor din decembrie '89, au apărut dintr-o dată bărboşii, brasardele tricolore, puloverele etc.

În acelaşi timp, documentul reglementează şi faptul că luptătorii pot îmbrăca uniforme mi­litare ale trupelor proprii Gărzilor Patriotice, când "formaţiunile de rezistenţă deţin zone libere şi se întrevede posibilitatea transformării lor în unităţi militare". La evacuarea trupurilor teroriştilor lichidaţi în Piaţa Iancului au participat Gărzi Patriotice. Mai mult, în decembrie '89 prezenţa Gărzilor Patriotice sub diferite forme în toată ţara a fost masivă, iar din depozitele lor s-au dat arme civililor. Fără îndoială că, pe lângă membrii obişnuiţi ai Gărzilor Patriotice, erau şi alţii care se foloseau de uniformă şi logistică doar ca acoperire.

Să reliefăm faptul că ministrul Apărării din anul 1989 condusese în trecut Gărzile Patriotice. Apoi, un fost locţiitor al şefului Direcţiei Informaţii a Armatei, Alexandru Petricean, a fost locţiitor al şefului de stat major al Gărzilor Patriotice din 1970 până în 1988. Iar tot la capitolul prezenţe curioase în fruntea Gărzilor Patriotice este şi colonelul Corneliu Pîrcălăbescu, şeful acestora în decembrie 1989, în biroul căruia a murit generalul Vasile Milea. Colonelul fusese transferat cu puţin timp înainte, la 9 decembrie 1989, la conducerea Gărzilor Patriotice, după ce anterior condusese Direcţia secretariat din MApN şi fusese locţiitor politic al comandantului Armatei I, din Bucureşti. În "Planul de seminar" Gărzile Patriotice sunt indicate distinct ca beneficiare ale cooperării cu formaţiunile de rezistenţă în domenii precum "procurarea şi transmiterea de informaţii"; "nimicirea unor obiective ale inamicului"; "sprijinirea contraloviturilor", "interzicerea/întârzierea unor acţiuni de mare amploare a agresorului", "dezorganizarea conducerii inamicului", "descoperirea momentului pregătirii inamicului pentru trecerea la întrebuinţarea armelor de nimicire în masă".

Din investigaţiile noastre reiese că pentru plata colaboratorilor DIA şi, prin direcţie şi a membrilor pregătiţi din vreme ai "Rezistenţei", se puteau invoca prevederile art. 4 din Decretul nr. 61 penru modificarea Decretului nr. 678/1969 privind regimul de pază a frontierei de stat al RSR. Acesta spune că "luptătorii din subunităţile de gărzi patriotice şi membrii grupelor de sprijin ale grănicerilor, care se evidenţiază în executarea sarcinilor încredinţate, pot fi recompensaţi cu premii în bani sau altă natură de către Ministerul Apărării Naţionale".

SALVAREA ACTIVIŞTILOR DE PARTID

Buna cooperare dintre formaţiunile de rezistenţă şi Gărzile Patriotice era cauzată, structural, de faptul că factorul politic al vremii era cel mai important. Potrivit Legii nr. 14/1972, legea organizării apărării naţionale a RSR, "Gărzile patriotice îşi desfăşoară activitatea sub conducerea nemijlocită a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a comandantului suprem al forţelor armate şi a organelor locale ale partidului". Or, începând de la echipa de rezistenţă, formată din 15-30 de luptători, în comanda acesteia se găsea un locţiitor politic. Conform manualului după care au studiat ofiţerii Armatei, "locţiitorii politici pot fi numiţi de către organele locale de partid, din rândurile activiştilor de partid din oraşe, dintre activiştii de partid din armată rămaşi în spatele frontului sau pot fi aleşi în adunările generale de partid ale luptătorilor comunişti".

Activiştii de partid aveau acces şi la funcţia de comandant al subunităţii din "Rezistenţă", iar celelalte funcţii ale subunităţii respective se puteau încadra "prin hotărârea comandantului care se consultă, în acest scop, cu organele locale de partid, cu locţiitorul său politic, cu alte cadre", iar "dacă împrejurările permit, propunerile pentru ocuparea unor funcţii se discută în şedinţele biroului organizaţiei de partid sau în adunările gene­rale ale comuniştilor".  Aşadar, observăm că regimul lui Nicolae Ceauşescu era puternic ancorat în partid şi mai ales în activiştii PCR din Armată. Încrederea lui Nicolae Ceauşescu în această "ramură" a partidului se baza pe faptul că în anii '50 condusese chiar el politrucii Armatei, iar în 1989 ministru adjunct al Apă­rării şi şef al Consiliului politic Superior era fratele său, gene­ralul Ilie Ceauşescu. Preocupările lui Ilie Ceauşescu în privinţa informaţiilor militare erau foarte aplicate. Astfel, conform ge­neralului Ion Talpeş, fost şef al SIE şi fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, "la mijlocul anilor '80, Ilie Ceauşescu a înfiinţat un grup special al Consiliului Politic în încercarea de a revitaliza spionajul militar, fără a avea sau a cere aprobarea Comitetului Central" ("În umbra marelui Hidalgo", vol. 1, Ed. Vivaldi, 2009). Dar fratele dictatorului nu avea de ce se formaliza cu oficializarea la CC a strădaniilor sale pe linia spionajului militar, întrucât colaboratorul său în domeniu, şeful DIA, viceamiralul Ştefan Dinu, fusese avansat tot dintre activiştii de partid la conducerea serviciului secret al MApN, care coordona "Rezistenţa", iar şeful Secţiei Militare a Comitetului Central, forul tutelar de partid pentru Armată, Interne şi Justiţie, era un fost ministru al Apărării, Ion Coman.

De asemenea, Nicolae Ceauşescu îşi adu­sese aproape un alt fost ministru al Apărării ca secretar al Comitetului Central pentru propagandă, generalul Constantin Olteanu şi un alt general, care provenea dintre politrucii Armatei, Ion Dincă, membru în CPEx. Mai mult decât atât, Ilie Ceauşescu, cel care în decembrie '89 bătea unităţile Armatei să le spună militarilor despre iminenţa forţării graniţelor, era el însuşi un fin cunoscător al luptei de rezistenţă. În lucrarea de uz intern pe care o studiau ofiţerii MApN în 1987 era indicată ca bibliografie şi cartea "Hărţuirea în acţiunile de luptă duse în războiul întregului popor pentru apărarea patriei" (Ed. Militară, 1982).

Conform manualului studiat de ofiţerii MApN, unul dintre obiectivele formaţiunilor de rezistenţă era organizarea vieţii politice în teritoriul vremelnic ocupat. "Una dintre sarcinile permanente, de cea mai mare importanţă, ale comitetelor locale de partid şi ale organelor conducătoare de partid din mişcarea de rezistenţă o considerăm întărirea permanentă a organizaţiilor de partid şi ale UTC (...) Formaţiunile rezistenţei, dând dovadă de spirit de iniţiativă, rezolvă de-sine-stătător sarcinile ce le stau în faţă, orientându-se în raport cu situaţia concretă", se arată în lucrarea de uz intern a Armatei.

Iată explicaţia pentru care anumiţi membri ai eşaloanelor 2 şi 3, apoi UTC-iştii şi activiştii politici din Armată au înfiinţat celulele FSN,  apoi au migrat spre toate partidele şi au avut ascensiuni fulminante. Cei din Partid şi Armată au avut în primul moment nevoie de a putea să se organizeze, iar apariţia "teroriştilor" a fost cu predilecţie în locuri unde existau şi demonstranţi care nu erau în cărţi şi se coagulau ad-hoc. În acelaşi timp, şi unora şi altora le convenea duşmanul comun: "securiştii-terorişti". Nu este puţin lucru faptul că unul dintre locţiitorii lui  Ilie Ceauşescu, generalul Gheorghe Arădăvoaice, a devenit "creierul"noului Serviciu de Protecţie şi Pază.


DIRECTIVA
La convocarea despre care am amintit că a avut loc în 1987, anul în care la Braşov s-a declanşat o revoltă a muncitorilor, s-a impus intensificarea pregătirii ofiţerilor MApN şi "să nu lipsească nici un ofiţer din nici un stat major de la aceste activi­tăţi". Această pregătire trebuia să aibă loc în "doi ani din cei cinci, cât prevede directiva", iar cursanţii, care proveneau din Statul Major al Gărzilor Patriotice dintr-un sector al capitalei, erau informaţi că "preocupările statului nostru major sunt mai vechi şi au parcurs mai multe etape". Conform legilor, lupta de rezistenţă se pregătea prin Directiva operativă sau ordinul comandantului suprem, Nicolae Ceauşescu. Era ultima sa soluţie.


PAROLE PRIN RADIO ŞI TELEVIZIUNE
Asigurarea comunicaţiilor luptătorilor din "Rezistenţă" era considerată foarte importantă. În "Planul de seminar" după care au învăţat ofiţerii MApN erau inventariate în acest sens "legăturile cu fir, îndeosebi în Punctele de Comandă, legăturile prin mijloace mobile; căsuţe poştale de legătură; parole de recunoaş­tere şi semne discrete, contactul personal, porumbei călători".

În mod special este evidenţiat în documentul citat faptul că "semnale cu parolă sunt transmise de posturile centrale de radio şi televiziune". În decembrie '89, mai ales televiziunea, cât şi radioul au fost folosite pentru tot felul de chemări, apariţii de personaje, mesaje bizare etc. Printre procedeele de culegere a informaţiilor folosite de către "Rezistenţă", documentul amintit are în vedere şi "interceptarea convorbirilor inamicului", fapt care implică existenţa, din vreme, a aparaturii necesare pentru realizarea misiunii.

În timpul Revoluţiei, teroriştii acţionau ca şi cum ar fi avut acces la comunicaţiile unităţilor militare obişnuite, precum şi ale altor instituţii. Regulile de angajare în luptă erau şi ele menţionate în manualul de uz intern. "Cunoscând că formaţiunile de rezistenţă urbane organizează şi execută ambuscade independent, la o anumită depărtare unele de altele, este necesar ca fiecare să-şi realizeze propria cercetare cu elementele de care dispune. Formaţiunile de rezistenţă pot trimite câte o echipă de cercetare la o distanţă de 400-500 m şi mai mult faţă de locul ambuscadei", se zice în manual.

Mai trebuie spus că în conformitate cu "Planul de seminar" pentru transmiterea de informaţii era planificat faptul ca luptătorii din "Rezistenţă" să colaboreze cu cercetaşii din unităţile Armatei. "Rezistenţa" mai susţinea în această privinţă "sprijinirea unor acţiuni dificile (diversiunea)" şi "ducerea în comun a unor acţiuni". Un alt mit al celor 20 de ani spune că mai peste tot au apărut cercetaşii Batalionului 404 din Buzău. Dar acest lucru a fost iarăşi doar o legendă, cea mai la îndemână din cauza renumelui batalionului în care se şi instruiseră mulţi cercetaşi, lansată pentru a se ascunde activitatea altor structuri de cercetare ale Armatei, cu misiuni bine trasate anterior. La nivelul anului 1989 exista câte o companie de cercetare în dispozitivul inamic la nivelul fiecărei dintre cele patru Armate ale RSR, câte un batalion de cercetare la fiecare divizie şi o companie la nivel de regiment.


MISIUNILE "REZISTENŢEI"
Ofiţerii MApN convocaţi în 1987 la pregătire în domeniul "Rezistenţei" au învăţat, potrivit "Planului de seminar", că unul dintre scopurile luptei de profil este "crearea unei stări permanente de nelinişte şi nesiguranţă pentru agresor". Pornind de la acesta, documentul enumără misiunile formaţiunilor speciale, precum: "culegerea de informaţii despre inamic; dezorganizarea conducerii inamicului; paralizarea, îngreunarea sau interzicerea executării transporturilor de către inamic; distrugerea depozitelor; distrugerea aerodromurilor; dezorganizarea sistemului de apărare antiaeriană".

În decembrie '89, "teroriştii" arătau, prin acţiunile lor, că sunt foarte familiarizaţi cu porturile, aeroporturile, cu funcţionarea apărării antiaeriene, cărora le erau semnalate invazii de escadrile întregi, cu sistemul de transporturi feroviar şi rutier. De asemenea, în lucrarea de uz intern pe care o ofiţerii MApN o foloseau ca suport de curs este precizat că, în organizarea acţiunilor de rezistenţă în mediul urban se ia ca măsură "folosirea cu pricepere a lucrărilor subterane şi adăposturile pentru protecţia personalului şi a stocurilor de materiale".

În acest domeniu, suportul de curs are chiar un subcapitol, "Ducerea luptei în subte­ran" în care se subliniază că "spaţiul subteran ar putea fi folosit ca adăpost permanent pentru luptătorii din rezistenţă, în acest caz, poate fi amenajat în mod corespunzător, asigurându-se mai multe intrări şi ieşiri, în străzi diferite". Mai departe, se punctează că "acţiunile desfăşurate în aceste condiţii, coro­borate de la suprafaţă, creează un climat de nesuportat pentru ocupant şi pot paraliza activităţile militare şi economice din zona în care se desfăşoară".

În decembrie '89, nălucile care foloseau tunele capitalei şi ale altor oraşe deveniseră deja un mit. Dar membrii reţelei de "Rezistenţă" erau antrenaţi, conform manualului, şi pentru "participarea la acţiunile de rezistenţă nearmată şi mobilizarea maselor la astfel de acţiuni (greve, demonstraţii, nesupunere, neprezentare la lucru etc.), dar şi pentru "acţiuni de propagandă în rândurile populaţiei oraşului (distribuirea manifestelor, foilor volante, ziarelor, broşurilor şi altor materiale)". În perioada Revoluţiei şi luni întregi apoi s-au propagat zvonuri, au apărut şi dispărut foi volante, au avut loc demonstraţii.
____________________

Articol aparut in Jurnalul National - decembrie 2009

duminică, 22 noiembrie 2015

Israelul controlează datele personale ale românilor


Socant: Ni s-a ascuns un adevar cutremurator

IATA DE CE INSISTA GUVERNANTII NOSTRI SA COLECTEZE TOATE DATELE PERSONAL ALE ROMANILOR:


Conform deciziei UE, Israelul controlează datele personale ale românilor!

Iata ultimul “beneficiu” al apartenentei noastre la noua Uniune Sovietica, adica UE: absolut toate datele noastre personale, urmeaza sa fie transferate pentru “pastrarea în siguranta deplina”, statului Israel. Fireste, ele vor fi tinute la curent în timp real. De ce se face asta? Asa, pentru ca baietii pot sa o faca! Nu se ofera absolut nici o justificare pentru aceasta aberanta masura anti-libertate si nici nu este vorba de vre-o reciprocitate.

Nu întreaba nimeni dintre “reprezentantii” nostri ce treaba are statul evreu cu numele, chipurile si vârsta copiilor nostri, cu parerile noastre politice si cu starea de sanatate a românilor precum rezultata din fisele de asigurare ale CAS? Dar cu veniturile noastre si cu numerele de telefon sunate, cu rudele si prietenii nostri, bagati împotriva vointei lor într-o uriasa baza relationala de date?
Domnilor politicieni de la putere,de-aceea am intrat noi în UE, ca sa ne dati pe tava unora care nu au nici o treaba cu Europa, înafara faptului ca ne cumpara literalmente tara de sub noi si înfaptuiesc în ascuns planuri secrete de colonizare a României, împreuna cu guvernantii nostri ?
Are cineva idee daca romanii au fost pusi la curent cu faptul ca, pe 31 ianuarie CE a aprobat transferul datelor personale ale cetatenilor tarilor membre, catre Israel ? Decizia adoptata pe 31 ianuarie 2011 prin care se prevede transferul datelor personale ale cetatenilor CE catre Israel explica faptul ca acest Stat raspunde directivei 95/46 privind protectia datelor. Justificarea deciziei nu apare in text.
Comisarii nostri au fost de acord cu aceasta decizie? Cum se justifica hotararea?
Date personale inseamna numerele de telefoane,conturile bancare,datele de sanatate, familia, deplasarile.. TOATE datele pe care guvernele statelor membre le colecteaza despre noi.


Toate Statele trebuie sa puna in aplicare directiva 95/46 in termen de trei luni….
Iata textul in cauza, pentru cititorii care nu cred cele relatate mai sus:

Decizia Comisiei
din 31 ianuarie 2011
în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal
[notificată cu numărul C(2011) 332]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2011/61/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date [1], în special articolul 25 alineatul (6),
După consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,
întrucât:

(1) În temeiul Directivei 95/46/CE, statelor membre li se cere să ia măsuri astfel încât transferul datelor cu caracter personal către o țară terță să poată avea loc numai în cazul în care țara terță în cauză asigură un nivel adecvat de protecție și în cazul în care legile statelor membre care pun în aplicare alte dispoziții ale directivei sunt respectate înainte de transfer.

(2) Comisia poate constata că o țară terță asigură un nivel adecvat de protecție. În acest caz, datele cu caracter personal pot fi transferate din statele membre fără să fie nevoie de garanții suplimentare.

(3) În temeiul Directivei 95/46/CE, nivelul de protecție a datelor trebuie evaluat ținând seama de toate împrejurările care au legătură cu o operațiune de transfer de date sau cu o serie de operațiuni de transfer de date și acordând o atenție specială mai multor elemente relevante pentru transfer, enumerate la articolul 25.

(4) Având în vedere diferitele abordări privind protecția datelor din țările terțe, evaluarea caracterului adecvat trebuie efectuată și orice decizie în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE trebuie adoptată și pusă în aplicare astfel încât să nu creeze discriminări arbitrare sau nejustificate față de țările terțe în care există condiții similare ori între acestea, și să nu se constituie o barieră mascată în calea comerțului, ținând seama de angajamentele internaționale actuale ale Uniunii Europene.

(5) Sistemul juridic din Statul Israel nu dispune de o constituție scrisă, însă Curtea Supremă din Statul Israel a acordat un statut constituțional anumitor "legi de bază". Această "legislație de bază" este completată de o jurisprudență extinsă, întrucât sistemul juridic israelian aderă în mare măsură la principiile dreptului comun. Dreptul la protecția vieții private este inclus în legislația de bază: "Demnitate umană și libertate", în secțiunea 7.

(6) Standardele legale pentru protecția datelor cu caracter personal în Statul Israel sunt bazate în mare parte pe standardele stabilite prin Directiva 95/46/CE și sunt prevăzute în Legea privind protecția vieții private 5741-1981, modificată ultima dată în 2007 pentru a stabili noi cerințe privind prelucrarea datelor cu caracter personal și organizarea detaliată a autorității de supraveghere.

(7) Legislația în domeniul protecției datelor este completată, de asemenea, de decizii guvernamentale privind punerea în aplicare a Legii privind protecția vieții private 5741-1981 și organizarea și funcționarea autorității de supraveghere, bazată în mare parte pe recomandările formulate în raportul adresat Ministerului Justiției de către Comitetul de examinare a legislației în ceea ce privește bazele de date (raportul Schoffman).

(8) Mai multe instrumente juridice care reglementează diferite sectoare, precum legislația din sectorul financiar, reglementările în domeniul sănătății și registrele publice, conțin, de asemenea, dispoziții privind protecția datelor.

(9) Standardele juridice în materie de protecție a datelor aplicabile în Statul Israel includ toate principiile de bază necesare pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal din bazele de date automatizate. Capitolul 2 din Legea privind protecția datelor 5741-1981, care prevede principiile de prelucrare a datelor cu caracter personal, nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal din bazele de date neautomatizate (bazele de date manuale).

(10) Aplicarea standardelor juridice în materie de protecție a datelor este garantată prin căi de atac de ordin administrativ și judiciar, precum și printr-un control independent exercitat de autoritatea de supraveghere, și anume de Autoritatea privind legislația, informația și tehnologia din Statul Israel (ILITA), care este învestită cu atribuții de investigație și intervenție și care acționează în deplină independență.

(11) Autoritățile israeliene responsabile de protecția datelor au dat explicații și asigurări referitoare la modul în care trebuie interpretată legislația israeliană și au confirmat că legislația israeliană privind protecția datelor este pusă în aplicare conform acestei interpretări. Prezenta decizie ține seama de explicațiile și asigurările respective și este, prin urmare, condiționată de acestea.

(12) Prin urmare, ar trebui să se considere că Statul Israel asigură un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal, astfel cum este prevăzut în Directiva 95/46/CE, în ceea ce privește transferurile internaționale automatizate de date cu caracter personal din Uniunea Europeană către Statul Israel sau transferurile neautomatizate supuse unor prelucrări automatizate în Statul Israel. Pe de altă parte, transferurile internaționale de date cu caracter personal din UE către Statul Israel, atunci când atât transferul în sine, cât și prelucrarea ulterioară a datelor se efectuează exclusiv prin mijloace neautomatizate, nu intră sub incidența prezentei decizii.

(13) Pentru a asigura transparența și pentru a garanta capacitatea autorităților competente ale statelor membre de a asigura protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, trebuie specificate circumstanțele excepționale în care poate fi justificată suspendarea anumitor fluxuri specifice de date, fără a aduce atingere constatării unui nivel adecvat de protecție.

(14) Constatările prezentei decizii privind nivelul adecvat de protecție se referă la Statul Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internațional. Transferurile ulterioare către un destinatar din afara Statului Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internațional, ar trebui considerate transferuri de date cu caracter personal către țări terțe.

(15) Grupul de lucru pentru protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, stabilit în temeiul articolului 29 din Directiva 95/46/CE, și-a dat avizul favorabil cu privire la nivelul adecvat de protecție a datelor cu caracter personal în ceea ce privește transferurile internaționale automatizate de astfel de date din Uniunea Europeană sau transferurile neautomatizate supuse unor prelucrări automate în Statul Israel. În avizul său favorabil, grupul de lucru a încurajat autoritățile israeliene să adopte noi dispoziții care să extindă aplicarea legislației israeliene la bazele de date manuale, care să recunoască în mod explicit aplicarea principiului proporționalității la prelucrarea datelor cu caracter personal în sectorul privat și care să interpreteze excepțiile pentru transferurile internaționale de date în conformitate cu criteriile prevăzute în documentul său de lucru privind interpretarea comună a articolului 26 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE [2]. Acest aviz a fost luat în considerare pentru pregătirea prezentei decizii [3].

(16) Comitetul instituit în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele acestuia,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1
(1) În sensul articolului 25 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, se consideră că Statul Israel oferă un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniunea Europeană în ceea ce privește transferurile internaționale automate de date cu caracter personal din Uniunea Europeană sau în cazul transferurilor neautomate, dacă aceste sunt supuse unor prelucrări automate în Statul Israel.

(2) Autoritatea israeliană competentă în materie de supraveghere a aplicării standardelor juridice privind protecția datelor în Statul Israel este "Autoritatea privind legislația, informația și tehnologia din Statul Israel (ILITA)", menționată în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2
(1) Prezenta decizie se referă exclusiv la nivelul adecvat de protecție oferit în Statul Israel, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internațional, în vederea îndeplinirii cerințelor de la articolul 25 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE și nu aduce atingere altor condiții sau restricții care pun în aplicare alte dispoziții din directiva menționată anterior care se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal în statele membre.

(2) Prezenta decizie se aplică în conformitate cu dreptul internațional. Aceasta nu aduce atingere statutului Înălțimilor Golan, Fâșiei Gaza și Cisiordaniei, inclusiv Ierusalimului de Est, astfel cum este definit în conformitate cu dreptul internațional.

Articolul 3
(1) Fără a aduce atingere atribuțiilor lor de a lua măsuri pentru a asigura respectarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul unor alte dispoziții decât cele prevăzute la articolul 25 din Directiva 95/46/CE, autoritățile competente din statele membre își pot exercita atribuțiile pentru a suspenda fluxurile de date către un destinatar din Statul Israel în vederea protejării persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale acestora, în următoarele cazuri:

(a) atunci când o autoritate israeliană competentă a stabilit că destinatarul încalcă standardele de protecție aplicabile; sau

(b) atunci când este foarte probabil ca standardele de protecție să fie încălcate, există motive întemeiate să se creadă că autoritatea israeliană competentă nu ia sau nu va lua măsuri adecvate și în timp util pentru a rezolva cauza respectivă, continuarea transferului ar crea un pericol iminent de prejudiciere gravă a persoanelor în cauză, iar autoritățile competente din statul membru au depus eforturi rezonabile în aceste circumstanțe de a avertiza partea responsabilă de prelucrarea datelor din Statul Israel și i-au oferit posibilitatea de a răspunde.

(2) Suspendarea încetează de îndată ce sunt asigurate standardele de protecție, iar autorității competente din statele membre în cauză i se aduce la cunoștință acest lucru.

Articolul 4
(1) Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la măsurile luate în temeiul articolului 3.

(2) Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de autoritățile israeliene răspunzătoare de respectarea standardelor de protecție nu asigură această respectare a standardelor.

(3) În cazul în care informațiile culese în temeiul articolului 3 și al alineatelor (1) și (2) din prezentul articol demonstrează că un organism însărcinat cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Statul Israel nu își îndeplinește eficient rolul, Comisia informează autoritatea israeliană competentă și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE în vederea abrogării sau suspendării prezentei decizii ori a limitării domeniului de aplicare a acesteia.

Articolul 5
Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei decizii și raportează orice constatare pertinentă comitetului înființat în temeiul articolului 31 din Directiva 95/46/CE, incluzând orice dovadă care ar putea afecta constatarea de la articolul 1 din prezenta decizie conform căruia protecția datelor în Statul Israel este adecvată, în sensul articolului 25 din Directiva 95/46/CE, precum și orice dovadă din care rezultă că prezenta decizie este aplicată în mod discriminatoriu. Comisia va monitoriza, în special, prelucrarea datelor cu caracter personal în bazele de date manuale.

Articolul 6
Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii în termen de 3 luni de la data notificării acesteia.

Articolul 7
Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 31 ianuarie 2011.
Pentru Comisie
Viviane Reding
Vicepreședinte

[1] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
[2] Documentul WP114 din 25 noiembrie 2005.
Disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/privacy/docs/wpdocs/2005/wp114_en.pdf
[3] Avizul 6/2009 privind nivelul de protecție a datelor cu caracter personal în Israel. Disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/privacy/docs/wpdocs/2009/wp165_en.pdf
--------------------------------------------------
ANEXĂ
Autoritatea competentă în materie de supraveghere menționată la articolul 1 alineatul (2) din prezenta decizie:
The Israeli Law, Information and Technology Authority (Autoritatea privind legislația, informația și tehnologia din Statul Israel)
The Government Campus
9th floor
125 Begin Rd.
Tel Aviv
Israel
Adresa poștală:
P.O. Box 7360
Tel Aviv, 61072
Tel.: +972-3-7634050
Fax: +972-2-6467064
E-mail: ILITA@justice.gov.il

De ce nu vedem realitatea ?

Ce îi împiedică pe oameni să vadă adevărul, de ce nu înţeleg românii realitatea din jur

În acest text vom prezenta ce anume îi împiedică pe români (şi pe majoritatea oamenilor de pe planetă) să vadă şi să înţeleagă adevărul şi realitatea reală din jurul lor, adică ce îi împiedică să vadă Noua Ordine Mondială şi Sistemul de exploatare în care suntem ţinuţi pe post de sclavi muncitori moderni (neo-sclavi). Despre ce se întâmplă în jurul nostru şi care este adevărul privind lumea în care trăim am mai scris și în alte texte pe acest blog. Pe scurt, este vorba de cei mai puternici – influenţi şi bogaţi oameni de pe planetă, cei pe care nu îi vedem niciodată, nu ştim cine sunt şi unde se află, dar care conduc lumea din umbră (vedem efectele deciziilor lor, mecanismele prin care conduc lumea și instrumentele lor – oameni, institutii, corporații, companii etc).
Noua Ordine MondialăAceştia încearcă (şi în mare măsură au reuşit) să instaureze o Nouă Ordine Mondială, în care oamenii să fie SCLAVI muncitori docilizaţi, care doar muncesc (muncă modernă, nu pe câmp), oameni care habar nu au şi cărora nu le pasă că sunt sclavi. Scopul este exploatarea maselor de oameni (popoarelor) de către o Elită profitoare (cei care conduc lumea), care să aibă controlul total al omenirii prin nenumărate metode şi intrumente subversive, malefice, mai mult sau mai puţin ascunse, aplicate toate în cadrul Sistemului de exploatare din fiecare țară. De ce nu pot vedea oamenii ce se petrece cu adevărat în jurul lor? Detalii concrete în continuare:
Ce îi împiedică pe români şi pe ceilalţi oameni de pe planetă să vadă adevărul, realitatea reală din jur:
- Distrugerea mentală (premeditată şi continuă) - oamenii sunt supuşi continuu unui proces de distrugere mentală premeditată, adică unor tehnici şi metode prin care creierul omului să fie pur şi simplu distrus, limitat, îndobitocit. Fără un creier “dăştept” nu te poţi prinde în legătură cu ce se întâmplă în jurul tău. Aşa că trebuie să fii distrus mental.  Distrugerea creierului are loc în plan fizic – adică se lucrează la râncezirea creierului, la limitarea capacităţii biologice/anatomice a creierului de a funcţiona la capacitate optimă şi în plan psihic / mental / intelectual / gândire etc – pentru a limita capacitatea de a înţelege lumea în care trăim, pentru a te înregimenta în nişte tipare nocive de funcţionare prestabilite și ideale pentru Sistemul de exploatare, pentru a nu-ţi pune întrebări, pentru a nu căuta răspunsuri, pentru a nu face faţă psihic adevărului, pentru a respecta autoritatea, pentru a fi obedient etc. Pe scurt, pentru a fi sclavul perfect.
Metodele de distrugere mentală sunt multiple, cele mai importante fiind următoarele:
ŞCOALA (educaţia formală) – îndoctrinare, înregimentare, obedienţă faţă de autorităţi, tipare de funcţionare, lipsa prezentării adevărului istoric, lipsa prezentării adevărului despre lumea reală, distrugerea potențialului, pierdere de timp, pregătirea pentru viața de sclav etc .
MASS MEDIA (principalele ziare, site-uri de ştiri, posturi radio şi în special Televizorul) – îndobitocire, lipsa prezentării adevărului istoric, lipsa prezentării adevărului despre lumea reală, dependență, manipulare, pierdere de timp, distrugerea creierului etc .
Poluarea (apă, aer) – fluor toxic, metale grele, noxe auto, etc.
Mâncarea otravă din supermarket – chimicale, pesticide, aditivi, E-uri, conservanţi, arome, MSG (monoglutamat de sodiu), hormoni, OMG (organisme modificate genetic), dulciuri, ciocolată, bomboane, jeleuri chimice, acadele, sucuri colorate, mezeluri, salam, parizer, margarină, branză topită, ketchup, supă la plic, delicat, zahăr în exces, sare în exces, grăsimi, prăjeli, gumă de mestecat şi alte dulciuri cu aspartam etc etc etc.
Probabil VACCINURILE (nu ştim exact ce conţin, dar ştim că fac rău)
Probabil Pastilele (nu ştim exact ce conţin și ce efecte au pe termen lung, dar știm că foarte multe au efecte secundare chiar și pe termen scurt și că marea majoritate nu prea funcționează și țintesc doar SIMPTOMEle, nu cauzele bolii)
Chiar şi Biserica într-o anumită măsură – detalii imediat mai jos, la “Mulţumirea cu puţin”.
Distrugerea mentală duce la multiple fenomene/caracteristici care ne împiedică să vedem Sistemul de exploatare în care suntem sclavi moderni:
Mulţumirea cu puţin – suntem prostiţi să credem că dacă trăim în sărăcie şi suntem amărâţi, e cumva bine şi moral. Aici o  mare parte din vină o are Biserica, care te invită la NON acţiune împotriva Sistemului de exploatare care îi foloseşte pe oameni drept SCLAVI. Biserica ne învaţă “să ne mulţumim cu puţin”, “toţi avem o cruce, să ne ducem crucea”, “să fii bogat este de rău” (deci e de bine să fii sărac – fii sărac!, acceptă sărăcia ca pe ceva bun!), “nu partea materială contează, ci sufletul” – deci ignoră orice ţine de “lumesc” că nu e important! Biserica ne invită la răbdare veşnică şi rezistenţă veşnică, “fiecare să-şi poarte crucea!” . Fiţi săraci! Fiţi umili! Mulţumiţi-vă cu puţin! Acceptaţi relele care vi se întâmplă! Purtaţi-vă crucea! Veţi ajunge în Rai! Toate astea invită omul la NON acţiune! Îl invită să fie docil, să respecte autoritatea, să fie SUPUS, să accepte tot ce i se întâmplă, SĂ FIE SCLAV! Eu nu sunt de acord cu asta deloc, aşa că VĂ ROG, TREZIREA DIN „DOAR RUGĂCIUNE”! Dacă ne mulţumim cu puţin -> nu ne interesează să ducem o viaţă mai bună, deci -> acceptăm viaţa mizeră pe care o avem acum, adică -> ne acceptăm condiția de sclavi muncitori în Sistemul de exploatare. Împăcarea cu sclavia nu ne mai oferă niciun motiv  să căutăm să înţelegem Sistemul de exploatare, pentru că ne mulţumim să trăim în el ca nişte sclavi. Astfel de oameni sunt PERFECŢI pentru cei care conduc lumea din umbră…
- Renunţarea la banul public – dacă nu ne interesează ce se întâmplă cu banii munciţi de noi care ajung la bugetul statului, atunci logic că nu ne interesează nici cine şi cum îi foloseşte, deci implicit, nu ne interesează faptul că PE MUNCA ŞI SPINAREA NOASTRĂ ESTE ALIMENTAT SISTEMUL DE EXPLOATARE .
Obedienţa faţă de autoritate, Încrederea în autoritate şi Nepunerea la îndoială a informaţiilor primite de la autoritate şi nici a bunei credinţe a autorităţii – “Statul îţi vrea binele”, “Nu gândi cu propriul creier, gândim noi pentru tine! Stai liniştit! Ai încredere în noi că îţi vrem binele!”, ”FNI veghează!” etc.
Gândirea pe termen scurt – noi, cei mai mulţi români şi ceilalţi oameni care se află într-un astfel de Sistem de exploatare se luptă să supravieţuiască de pe o zi pe alta, de la o lună la alta. Aşa este gândit sistemul. Din cauza asta, noi NU suntem învăţaţi, setaţi să gândim pe termen lung. Noi gândim pe termen scurt: ”ce gătesc când ajung acasă?”, ”cu ce mă îmbrac diseară?”, ”am ce să mănânc mâine?”,  “am cu ce să plătesc salariile angajaţilor săptămâna viitoare?”, “am bani de concediu luna viitoare?”, ”am bani să plătesc rata / chiria luna viitoare?”, “am bani să plătesc taxa la facultate semestrul viitor?” etc etc etc. Noi gândim în termeni de ZILE, SĂPTĂMÂNI, LUNI şi maxim maxim UN AN – DOI înainte.
Doar PRIN EXCEPŢIE există oameni – sclavi în Sistemul de exploatare care îşi planifică viaţa pe mai mult de un an. Noi, oile care gândim pe termen scurt, suntem “educaţi” să gândim pe termen scurt încă din şcoală. ÎN CONTRADICŢIE CU NOI, se află cei care conduc lumea din umbră, cei care au pus în aplicare Sistemul de exploatare, care l-au gândit şi care îl gestionează în prezent. EI GÂNDESC TOT TIMPUL PE TERMEN LUNG, adică în ANI, ZECI DE ANI şi SUTE DE ANI înainte !!! Ei fac ceva AZI, AICI pentru ca peste 10, 20 de ani se se întâmple ceva ÎN ALTĂ PARTE. Ei gândesc pe termen lung şi foarte lung. Total diferit față de noi! Noi gândim pe termen scurt şi foarte scurt.
DIN CAUZA ACESTEI DIFERENŢE NOUĂ NE ESTE GREU SĂ PRICEPEM LUMEA REALĂ ÎN CARE TRĂIM, pentru că ea FUNCŢIONEAZĂ după regulile LOR, celor care acţionează din umbră şi gândesc pe termen LUNG. Din cauza asta noi nu putem pricepe că ne aflăm într-un Sistem de exploatare şi că suntem sclavi. Pentru că pur și simplu nu-l putem înțelege, cuprinde, cu mintea noastră distrusă premeditat. Din cauza asta adevărul din jurul nostru nu ne este clar, pentru că suntem limitaţi în gândire, în înţelegere a ceea ce se întâmplă, pentru că gândim pe termen scurt. E o mare problemă. Dacă vrem să pricepem cum acționează cei care conduc lumea din umbră trebuie să începem să ”ne punem în papucii lor”, să ne imaginăm că suntem ei și să vedem imaginea de ansamblu și cum funcționează lucrurile/lumea, PE TERMEN LUNG!
- Lipsa de interes – din cauza distrugerii mentale oamenii nu conştientizează ce este relevant pentru viaţa lor şi ce nu, aşa că nu sunt interesaţi de subiecte precum Noua Ordine Mondială, conspiraţii planetare, conducători din umbră, guvernul mondial, cip-uri, supravegherea totală a omului, sclavia modernă etc etc etc, pentru că au impresia că nu îi vizează, DEŞI, ÎN REALITATE, ACESTE LUCRURI LE AFECTEAZĂ VIAŢA ENORM! Lipsa de interes apare şi din cauza fenomenului numit disonanţă cognitivă. Este vorba despre faptul că oamenii nu pot face faţă psihic adevărului, aşa că îl ignoră
- Egoism – în mod premeditat Sistemul de exploatare în care trăim este făcut de aşa natură încât oamenii să se lupte pentru binele lor şi eventual al familiei lor, dar ATÂT! Restul nu mai contează, pe restul oamenilor trebuie călcat în picioare ca să ajungi tu cât mai sus şi să-ţi fie ţie cât mai bine. Se cheamă Legea junglei şi reglementează viaţa noastră a românilor în prezent. Din păcate unii oameni bogaţi sunt atât de cretini încât cred că pe ei nu îi afectează Sistemul de exploatare.
Valori morale distruse şi Lipsa de patriotism – fără valori morale societatea o ia razna şi este mai uşor de exploatat, controlat, distrus. În mod premeditat ne sunt atacate Biserica, religia şi credinţa, ne este atacată familia tradiţională, iar patriotismul dispare o dată cu distrugerea identităţii naţionale.
- Nevoie de dovezi clare negru pe alb – oamenii distruşi mental nu mai pot gândi cu propriul creier, nu mai pot lega informaţiile, nu le mai pot pune cap la cap, nu mai pot rezolva singuri puzzle-ul ca să priceapă imaginea de ansamblu – ei au nevoie de “ajutor” extern, de dovezi concrete, ceva palpabil, dar nu sunt dispuşi nici măcar să caute (e greu să citeşti pe internet). De multe ori însă, privind realitatea reală în care trăim, dovezile nu sunt CLARE, pentru că lucrurile relevante se întâmplă PE ASCUNS, deciziile se iau din umbră, iar efectele se simt pe termen lung, nu imediat. Din păcate însă, mulţi dintre oamenii care au nevoie de dovezi concrete, hârtii semnate, contracte clare, ştampile, înregistrări video, audio etc ca să creadă ceva anume, NU VOR CREDE nici măcar când sunt puşi în faţa dovezilor clare – vezi, de exemplu, filmuleţul cu Băsescu care îi dă o palmă unui copil (+ prima lui reacţie la filmuleţ) şi pe românii naivi care l-au crezut pe mincinosul Băsescu în loc să creadă ce le spun ochii  şi creierul: un ins dă un dos de palmă unui copil. Oamenii ăştia care au nevoie de dovezi sunt cei care susţin chestii de genul “conspiraţiile sunt doar teorii”, fără să fie dispuşi să caute să citească mai multe detalii ca să vadă dacă sunt doar teorii sau sunt pe bune. Sunt aceiaşi oameni care spun “şi ce, dacă mă supraveghează ăia şi ştiu totul despre mine, care e problema? Atâta timp cât nu fac nimic rău…”. Perfect! Şi din păcate sunt mulţi care gândesc aşa… Ehe.
- Renunţarea la luptă şi demoralizarea – “nimic nu se mai poate face!”, “nu poţi schimba lumea!”, “nu poţi tu să schimbi Sistemul, îţi pierzi timpul degeaba!” etc – toate aceste concluzii la care ajungem pentru că suntem distruşi mental în fiecare zi, sau care ne sunt inoculate în creier prin mass media au un singur scop: să renunţăm la luptă încă dinainte de a începe cu adevărat – exact ce-şi doresc cei care patronează Sistemul de exploatare – să nu ne răsculăm niciodată. Faptul că ”nimic nu se mai poate face” este doar una dintre multele ILUZII în care trăiesc românii astăzi.
Alte chestii care ne împiedică să vedem adevărul dur din jurul nostru:
- Lupta zilnică pentru supravieţuire – nu ai timp/chef să te ocupi de chestii de ansamblu, de binele cetăţii când tu eşti muritor de foame. Primează interesul individului în faţa a orice. Ordinea priorităţilor e ceva de genul ăsta: Bunăstarea Individului – Bunăstarea familiei lui – Bunăstarea grupului din care face parte – Bunăstarea Comunităţii din care face parte – Bunăstarea Patriei din care face parte – Bunăstarea omenirii – Bunăstarea Planetei şi a întregii creaţii. Cei mai mulţi oameni de pe planetă sunt ţinuţi premeditat la nivelul la care să se chinuie să îşi asigure Bunăstarea Individului și a familiei, dar fără să o obţină vreodată ca să treacă la nivelele următoare pentru că atunci ar deveni periculos pentru Sistem. Aici de bază este SĂRĂCIA – dacă ţii oamenii săraci le tai orice elan de a lupta împotriva Sistemului. D’asta românii sunt ţinuţi aşa săraci (şi popoarele în general, nu doar românii). Ca să se lupte non stop (eventual între ei) ca să supravieţuiască de la o zi la alta. O astfel de situaţie este ideală pentru cei care conduc lumea din umbră.
Lupta pentru supravieţuire duce la alt fenomen care ne împiedică să vedem adevărul:
Lipsa de chef şi mai ales LIPSA DE TIMP pentru a te informa, pentru a căuta ADEVĂRUL - timpul este printre cele mai importante elemente de care trebuie să profităm. Şi cei mai mulţi dintre români AU TIMP, doar că nu îl folosesc în mod util. PIERDEREA DE TIMP şi RISIPA TIMPULUI sunt ideale pentru cei care conduc lumea din umbră, aşa că ei ne “oferă” nenumărate moduri prin care să ne irosim timpul, ORICE ca să nu căutăm adevărul despre Sistemul de exploatare. ORICE CA SĂ NU ÎNŢELEGEM CE SE PETRECE ÎN JURUL NOSTRU şi să rămânem ignoranţi.
Iată câteva moduri prin care TIMPUL românilor şi, în general, al oamenilor de pe planetă este IROSIT PREMEDITAT:
- gunoi mediatic la TV, pe internet, în ziare şi reviste, programe tv cretine, emisiuni imbecile, sport de proastă calitate, filme, cărţi şi muzică de relaxat (“anesteziat”) creierul, pornografie, site-uri socializare, băutură, pariuri, jocuri calculator etc etc etc – de astea se scapă relativ uşor, dacă eşti conştient că sunt lăsate să existe în jurul nostru special ca să ne pierdem timpul şi să ne disturgem creierul (şi viaţa de familie);
- BIROCRAŢIE, mii de acte ca să primeşti ceva, dosare peste dosare necesare pentru un rahat, ANI DE ZILE CA SĂ ÎŢI REZOLVI O PROBLEMĂ ÎN INSTANŢĂ, mii de taxe şi impozite, mii de controale de la mii de instituţii, COZI la orice – la instituţii publice, la plata impozitelor şi taxelor, la plata facturilor, la bănci, la supermarketuri, la benzinării, AMBUTEIAJE în trafic, aglomeraţie în trafic – vezi Bucureşti, LIPSĂ LOCURI DE PARCARE – pierzi timp până găseşti unde să laşi maşina etc etc etc – de astea se scapă greu, pentru că ele sunt adânc înrădăcinate în Sistem, putând fi schimbate doar după eliberarea funcţiilor de conducere ale statului de mafioţii criminali care ne conduc acum, şi înlocuirea lor cu oameni de bună credinţă patrioţi.
Alt motiv din cauza căruia românii nu pot vedea adevărul:
- Bunătatea nativă a poporului român- faptul că suntem un popor foarte vechi (de peste 7000 de ani pe acelaşi teritoriu) ne-a făcut să avem astăzi dezvoltată în noi o BUNĂTATEA NATIVĂ şi nişte caracteristici (genetice) de OAMENI BUNI, sedentari, statornici, care zic “treacă de la mine” când cineva le greşeşte şi sunt dispuşi să ierte foarte mult doar ca să nu fie ceartă şi să fie pace. Alte caracteristici dezvoltate de poporul nostru statornic, sedentar: cooperare, colaborare, ÎMPĂRŢIREA RESURSELOR – de aceea când noi muncim şi alţii se bucură şi ei de munca noastră, nu ne supărăm aşa uşor (“treacă de la mine”). Bunătatea nativă, treacă de la mine, împărţirea resurselor etc au dus la o rezistenţa pe termen lung la nedreptăţi şi greutăţi + acceptarea lor – poporul român este veşnic răbdător. În plus, bunătatea nativă ne face să fim NAIVI şi să credem că şi ceilalţi oameni din jurul nostru sunt tot aşa, buni ca şi noi, când de fapt unii sunt nişte LUPI MALEFICI care abia aşteaptă să ne sfâşie dacă le oferim ocazia. Iar noi…le oferim ocazia în fiecare zi (prin lipsa de reacţie)…iar ei…PROFITĂ! Pentru că noi suntem buni, ne este greu să vedem RĂUL în alţi oameni, mai ales atunci când aceştia se dau drept “de-ai noştri” (vezi politicienii care sunt la conducerea României și care NU sunt ai nostri! NOI OAMENII BUNI NU PUTEM CONCEPE SĂ FACEM CRIME, RELE, CHESTII GRAVE, SĂ FACEM COMUNITĂŢI ÎNTREGI DE OAMENI SĂ SUFERE, SĂ FURĂM FĂRĂ JENĂ DE LA UN POPOR ÎNTREG etc. DIN CAUZA ASTA NE ESTE GREU SĂ CONŞTIENTIZĂM CĂ ASTFEL DE LUCRURI CHIAR SUNT FĂCUTE PREMEDITAT DE CĂTRE ALŢI OAMENI. NOI NU PUTEM SĂ ÎNŢELEGEM CĂ UNII OAMENI SUNT CHIAR ÎNTR-ATÂT DE RĂI, PENTRU CĂ NOI NU SUNTEM AŞA ŞI AVEM IMPRESIA GREŞITĂ CĂ TOŢI OAMENII SUNT CA NOI. NOI NU PUTEM PRICEPE CĂ SUNTEM CONDUŞI DE OAMENI PUR ŞI SIMPLU RĂI, CRIMINALI (la propriu!), noi le acordăm o şansă, şi încă o şansă şi încă o şansă, chiar şi după multe multe greşeli şi crime împotriva poporului. Noi pentru că suntem BUNI și NAIVI subestimăm GRAVITATEA lucrurilor pe care conducătorii politici le fac – “lasă mă, o fi greşit şi el” / “n-o fi ştiut şi el ce se întâmplă în subordinea lui” / “eh, nu cred că a furat chiar aşa mult” / “eh, a mai făcut şi lucruri bune” etc etc etc. Mare greșeală să acorzi atâtea șanse și atâta bunăvoință acestor CRIMINALI care ne conduc astăzi……
RECAPITULARE:
Acestea sunt principalele lucruri care îi împiedică pe oameni să vadă LUMEA REALĂ din jurul lor: şcoala, mass media, televizorul, poluarea, mâncarea otravă, vaccinurile, pastilele, biserica (într-o anumită măsură), distrugerea mentală, mulţumirea cu puţin,  renunţarea la banul public, obedienţa faţă de autoritate, încrederea în autorităţi, gândirea pe termen scurt, lipsa de interes, egoismul, valori morale distruse, lipsa de patriotism, nevoia de dovezi clare, renunţarea la luptă şi demoralizarea, lupta zilnică pentru supravieţuire, lipsa de chef pentru a te informa, lipsa de timp pentru a căuta adevărul, gunoi mediatic, birocraţie, cozi, aglomeraţia din trafic şi… BUNĂTATEA NATIVĂ A POPORULUI ROMÂN – o calitate minunată a românilor, dar care parcă ne sapă mormântul în prezent…
Emilian, ceicunoi.wordpress.com.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Meritocratia - Noua formă de guvernare aleasă de către Păpușari

Noua formă de guvernare aleasă de către Păpușari

 
 
 
 
 
 
18 Votes

Cu toții știm că sistemul actual este putred și se agăță cu ultimele puteri să supraviețuiască. Democrația s-a transformat în dictatură. Populația are impresia că alege. Când chiar o face, nu poate să aleagă decât dintre câțiva candidați puși pe tavă de către elite. Odată ajunși pe posturile lor, aceștia au puteri nemăsurate, nerespectand în mare parte promisiunile făcute în campanie. Păpușarii pregătesc terenul pentru o altă formă de guvernare. Una accesibilă populației, o formă de organizare care să lase impresia că oamenii pot în sfârșit alege în beneficiul lor.manipulation
În acest peisaj a apărut o alternativă care promite că poate scoate România (umanitatea) din impas – meritocrația. Într-o societate de tip meritocratic, teoretic, nominalizările pentru funcțiile în stat sunt făcute bazându-se pe abilitățile și talentul candidatului și nu a averii sau a familiei din care provine. Spun teoretic pentru că și în democrație nominalizările se fac în funcție de CV-ul persoanei în cauză. Tot teoretic, toate posturile se ocupă și acum prin concurs. Că aceste rezultate sunt măsluite și corupția este în floare este și vina societății, nu doar a celor care ne conduc. Cum putem fi siguri că această corupție nu va fi omniprezentă și în noua formă de guvernare, știindu-se faptul că acest popor a tolerat-o sute de ani?
Acest cuvânt – meritocrație – mai este folosit și pentru a descrie un tip de societate în care bogăția și poziția socială sunt obținute prin competiție. Nu știu de ce, dar mi se pare destul de asemănător cu sistemul capitalist. Opus socialismului, capitalismul propagă ideea de competiție cu drepturi egale. În realitate, știm că doar anumite persoane cu legături influente pot accede la anumite contracte, iar competiția rămâne doar la stadiul de teorie. Istoria ne-a demonstrat că atunci când doar un grup de persoane acced și primesc funcțiile înalte, se creează un cerc vicios ce este greu de penetrat. Cu timpul, aceste persoane, chiar dacă nu mai sunt la conducere, consiliază noii veniți și astfel se formează mica elită ce conduce țara. Spun „mica elită” pentru că în realitate ordinele vin de la Păpușari.
Meritocratia, ca și concept, a apărut într-o perioadă în care nu oricine avea dreptul la școală, la învățătură. Doar cei din păturile bogate puteau să își permită asta. Astăzi, termenul a fost cizelat și transformat într-un curent politic, nu foarte diferit de celelalte, iar asta e doar opinia mea. În istorie sunt menționate doar trei state care au aplicat, cel puțin formal, termenii meritocratici: Republica Venețiană, Singapore și Marele Ducat al Finlandei. Să le luăm pe rând.
În Veneția, toți cetățenii erau punctați pe baza succeselor obținute, iar cei mai buni erau numiți în Consiliu, un fel de parlament ce guverna Republica. Consiliul alegea un conducător numit Doge. Istoria ne-a arătat că, după o anumită perioadă, doar anumite familii ajungeau în Consiliu, iar după ceva timp acest sistem s-a transformat în Dictatură.
În Singapore, după o perioadă în care sistemul a funcționat, membrii familiei primului ministru au fost promovați în funcții administrative și economice, iar societatea s-a transformat într-una elitistă.
Marele Ducat al Finlandei poate fi un exemplu bun pentru susținătorii meritocrației, dar dacă analizăm mai atent, vom observa că era o societate autocratică.
Să ne imaginăm acum un sistem meritocratic. Cei mai competenți sunt aleși în funcții cheie. Aceștia reformează clasa politică și ajung la o formulă de guvernare care să mulțumească mulțimile. Cine îi alege pe acești oameni? Nu cumva marea masă, care oricum nu este destul de pregătită în a face diferența între cei pregătiți? Nu cumva se vor pune anumite reguli pentru a fi în măsură să poți vota? Mai mult ca sigur, după o anumită perioadă de timp, meritocrații se vor alege între ei. Cum să lași o persoană ce abia a terminat liceul să aleagă care doctor universitar va ocupa poziția de ministru al sănătății? Cum să lași o persoană de la țară care abia a terminat patru clase să aleagă viitorul primar? Ați prins ideea. Conceptul pare utopic…  așadar, de ce este promovat de către oameni cu studii, oameni integrii, oamenii antisistem, etc?
La sfârșitul secolului al XIX-lea, monarhiile stăpâneau lumea. Toate familiile regale erau înrudite între ele. Era clar că societatea trebuia schimbată. Secolul XX a venit cu schimbări dramatice, reforme, răsturnări de sistem și cu democrația – acea formă de guvernare pentru care mulți au luptat și și-au dat viața crezând că vor schimba lumea și că noua doctrină va fi benefică maselor. După nici câteva decenii, mulți au realizat că au fost înșelați. Cei care erau aleși în posturi de conducere nu urmăreau interesul popular, ci doar pe cel personal sau executau ordinele primite. Dar oamenii au nevoie de speranță. Au nevoie să creadă că cineva îi va salva. Sistemul are nevoie de supape care să elibereze energiile acumulate. Mai are nevoie și de idei care să înflăcăreze mulțimile și să le dea speranțe. Doar așa vor sta cuminți așteptând ca ceva să se întâmple.
Am scris aceste rânduri pentru că am fost întrebat de ce nu susțin mișcarea meritocratică. Nu știu dacă am dreptate sau nu. Nu știu dacă meritocrația poate salva România sau lumea. Știu doar că oamenii trebuie să facă tot posibilul să-și facă SINGURI viața mai frumoasă. Trebuie să nu închidă ochii la corupția din jur, să nu lase interlopii să înflorească, să nu aștepte ajutor din partea autorităților, să nu întoarcă privirea când ceva rău se întâmplă în jurul lor, să nu se teamă să sară în apărarea unui seamăn la necaz, etc. Dacă ar face asta, nu contează ce sistem ne-ar conduce, am trăi mai bine și nimeni nu ne-ar putea supune.
Din păcate, omul este o ființă ciudată. Deși dotat cu inteligență de la natură, alege să îi lase pe alții să guverneze și să hotărască în numele său. Atâta timp cât vom aștepta ca alte persoane să ne facă nouă viață și traiul mai bun, vom fi manipulați, mințiți, înșelați și supuși cu acordul nostru, mai mult sau mai puțin tacit. Implicarea în societate e foarte bună. Să începem să ne implicăm local. În jurul nostru. Dacă toți am fi exemple bune de urmat, cine ar mai putea să ne manipuleze și să ne supună ? Dacă toți am încerca să fim cei mai buni în ceea ce facem, nu am fi toți meritocrați? Nu cred că vreun sistem, fie el și dictatorial, ne-ar putea supune, dacă nu i-am da voie. Dacă am fi uniți moral în toate acțiunile noastre, ne-ar păsa de corupția de la vârf. Până la urmă ar dispărea. O clasă politică coruptă e oglinda poporului. Deșteaptă-te omule și ia viața în propriile mâini! Nu aștepta ca altul să te salveze!

marți, 10 noiembrie 2015

Dacian Soros



Alex Oprea‎ până în Miscarea REVOLUTIA CURATA
4 ore · Sibiu ·

BASESCU A ORDONAT, KLAUS A EXECUTAT!

Conform Wikipedia, Dacian Ciolos a avut urmatorul traseu „scurt” al carierei sale:
– intre anii 2002–2003, lucreaza la Comisia Europeana, Delegatia CE in Romania, ca Manager cu Tinta Agricultura si Dezvoltare Rurala, SAPARD. In timpul Guvernului Nastase.
– ianuarie 2005 – mai 2007 – activeaza in cadrul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, mai intai pe postul de consilier al Ministrului, reprezentant in Comitetul Special Agricol la Consiliul European – Guvernul Tariceanu;
– mai – octombrie 2007 – subsecretar de stat pentru Afaceri Europene – Guvernul Tariceanu;
– 11 octombrie 2007 – 22 decembrie 2008 – Ministru al Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – Guvernul Tariceanu;
– 2010 – 2014 – comisar european pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, in cadrul Comisiei lui José Manuel Barroso, coordonand reforma Politicii Agricole Comune pentru 2014 – 2020- propus de Traian Basescu, cu sustinerea europarlamentarilor PDL
Dacian Ciolos, practic, s-a mutat din “gratiile” PNL in “gratiile” lui Traian Basescu. Iar acum, in “gratiile” presedintelui Klaus Iohannis si ale noului PNL.
Dacian Ciolos nu este, prin urmare, un tehnocrat pur-sange, ci emanatia unor partide si a unor oameni politici.
Precizam ca despre acest scenariu, care, iata, s-a finalizat, cetatenii Romaniei au aflat, nu de la Cotroceni, nu in urma consultarilor politice, ci cu mult timp inainte, din surse nominalizate ale Uniunii Europene. Cum de au stiut oficiali europeni, inainte chiar de a se fi produs criza politica, despre proiectul ca Dacian Ciolos sa devina prim-ministru? Ce rost au mai avut, in aceste conditii, consultarile? Al cui premier este, de fapt, Dacian Ciolos?
Conform dosarului Ciolos, acesta este nepotul generalului Virgil Ardeleanu, fost sef al serviciului secret al Ministerului de Interne, unul dintre cei mai importanti artizani ai politiei politice din Romania. Exista indicii ca Ciolos a fost preluat de sistem, probabil de SIE, “impins” la Paris pentru a-si completa studiile universitare si, apoi, din nou, “impins” in structurile birocratice ale UE. Aproape cu certitudine este un om al serviciilor. Socrul sau, francez, este, de asemenea, ofiter al serviciului secret din tara sa. Dacian Ciolos a fost promovat in functia de comisar european, cu sprijinul lui Barosso, in schimbul unor garantii ca, in aceasta calitate, va mentine privilegiile Germaniei si Frantei, la capitolul agricultura.