Sfarsitul democratiei si Miscarea Integritatea Romaniei

Dem Din România

27 martie la 17:45

SFÂRŞITUL PROGRAMAT AL DEMOCRAŢIEI

Puterea a trecut în alte mâini

Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace”: FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale. Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor este limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnaţională, mai bogate decât statele şi reprezentând principalele surse de finanţare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor, aceste organizaţii se situează mai presus de legi şi de puterea politică, mai presus de democraţie.

Iluzia democraţiei

Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate. Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu este informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai mică, din cauza existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi. Toate aceste tratate elaborate în ultimii 5 ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizaţii non-alese, cu ajutorul unui proces numit „globalizare”. Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta este motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de „dreapta” şi de „stânga” au ajuns să se asemene foarte mult în ţările occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte „noul sclavagism”, asezonat cu sos picant – de dreapta, sau dulce acrişor – de stânga.

Dispariţia informaţiei

De la începutul anilor ’90, informaţia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public. Ca şi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conţinut. Un jurnal televizat conţine maximum 3 minute de informaţie reală. Restul este constituit din subiecte „de revistă”, reportaje anecdotice, fapte diverse, mici bârfe şireality-show-uri. Analizele jurnaliştilor specializaţi ca şi emisiunile de dezbatere a informaţiilor au fost aproape în totalitate eliminate. Informaţia se reduce acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de o minoritate. Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat natura.

Strategii şi obiective pentru controlul lumii

Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaşi cercuri, din aceleaşi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaşi idei şi interese. Deci împărtăşesc aceeaşi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală pentru ei. În consecinţă, este firesc să cadă de acord în privinţa unei strategii şi să-şi sincronizeze acţiunile către obiective comune, situaţii economice favorabile obiectivelor lor. Iată câteva elemente ale strategiei lor:
- Slăbirea statelor şi a puterii politice; destabilizare; privatizarea serviciilor publice.
- Dezangajarea totală a statelor din economie, incluzând aici educaţia, cercetarea şi poliţia şi armata, destinate să devină sectoare exploatabile de către întreprinderi private.
- Îndatorarea statelor cu ajutorul corupţiei, al lucrărilor publice inutile, al subvenţiilor date întreprinderilor fără justificare, sau a dispenselor militare. Când se acumulează un munte de datorii, guvernele sunt constrânse la privatizare şi la desfiinţarea serviciilor publice. Cu cât un guvern este mai controlat de „stăpânii lumii”, cu atât mai mult trebuie să mărească datoria ţării sale.
- Sărăcirea angajaţilor şi menţinerea unui nivel de şomaj ridicat, prin dislocarea şi mondializarea pieţei muncii. Aceasta măreşte presiunea economică asupra salariaţilor, care vor fi gata să accepte orice salariu şi orice condiţii de muncă.
- Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creşte motivaţia şomerilor de a accepta orice muncă și orice salariu.
- Împiedicarea revendicărilor salariale în „lumea a treia”, menţinând aici regimuri totalitare sau corupte. Dacă lucrătorii acestor țări ar fi mai bine plătiţi, aceasta ar contraveni principiului dislocării şi al pârghiei exercitate asupra pieţei muncii din Occident. Această cheie strategică trebuie păstrată cu orice preţ. Faimoasa „criză asiatică” din 1998 a fost declanşată cu acest scop.

Atributele puterii

Organizaţiile multinaţionale private se dotează în mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate, reţele de comunicaţii, sateliți, servicii de informaţii, fişiere ale indivizilor, instituţii judiciare. Etapa următoare şi ultima pentru aceste organizaţii ar fi să obţină puterea poliţienească şi militară care corespunde noii puteri, creând propriile forţe armate, deoarece armatele şi poliţiile naţionale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizaţii în lume. La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca şi cu orice alt client privat, capabil să le plătească serviciile. În etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor organizaţiilor multinaţionale şi vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice. Deocamdată acest rol este asumat de armata SUA, ţara cea mai bine controlată de societăţile multinaţionale.
- Armate particulare există deja în SUA. Este vorba de societăţile DynCorp, CACI şi MPRI, prototipuri ale viitoarelor armate particulare. DynCorp a acţionat în numeroase regiuni unde Statele Unite doreau să intervină din punct de vedere militar, fără a purta responsabilitatea directă (America de Sud, Sudan, Kuweit, Kosovo, Irak...). La sfârşitul anului 2002 DynCorp a fost răscumpărat de către Computer Sciences Corporation, una dintre cele mai importante societăţi americane de servicii de informatică. În mai 2004, DynCorp şi MPRI au fost implicate în torturarea prizonierilor irakieni. Armatele particulare (numite „antreprenori” de către Pentagon) reprezintă 10% din efectivele americane trimise în Irak.
- Sateliţi: Microsoft a renunţat în final la proiectul Teledesic, o reţea de 288 sateliţi de comunicaţie care trebuiau să constituie o urzeală în jurul întregii planete. Dar alte companii multinaţionale se pregătesc să creeze reţele similare. De asemenea, sateliţi de observaţie particulari sunt gata instalaţi. Două societăţi comercializează imagini de rezoluţie mare din orice loc de pe planetă susceptibil a-i interesa pe cumpărători.
- Fişiere individuale: Numeroase societăţi fondate în ultimii ani (în principal în SUA) sunt specializate în colectarea informaţiilor individuale, oficial cu scopuri comerciale. Dar aceste fişiere private încep să reunească milioane de profile individuale ale consumatorilor repartizaţi în zona ţărilor occidentale. Informaţiile din aceste fişiere sunt vândute oricui doreşte să le cumpere.

Adevărata realitate a banilor

Banii sunt astăzi, în esență, virtuali. Ei au ca singură realitate un șir de 0 și 1 în calculatoarele băncilor. Majoritatea comerțului mondial se desfășoară fără bani fizici. Doar 10% din tranzacțiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în „lumea reală”. Piețele financiare constituie un sistem de creare a banilor virtuali și a unui profit care nu se bazează pe crearea unei adevărate bogății. Grație jocului piețelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilațiilor cursului bancar), investitorii avizați pot fi declarați mai bogați printr-o simplă circulație a electronilor în calculatoare. Ceea ce legea interzice falsificatorilor și ortodoxia economică interzice statelor este deci posibil și legal pentru un număr restrâns de beneficiari. Dacă vrem să înțelegem ce este în realitate banul și la ce servește el, e suficient să inversăm vechea zicală: Timpul înseamnă bani → Banii înseamnă timp. Banii permit cumpărarea timpului altora.

Banii, timpul și sclavii

Din punct de vedere tehnic, banii reprezintă o unitate de calcul intermediară pentru schimbul timpului contra bani, fără a fi posibilă compararea directă a timpului unora cu al altora, deoarece fiecare conversie între bani și timp se face pe baza unei estimări subiective, ce variază în funcție de raportul forței economice între cumpărător și vânzător. În practică, acest raport de forțe este întotdeauna defavorabil consumatorului – salariatul. Când un individ dintr-o categorie medie cumpără un produs, el plătește timpul care a fost necesar pentru a fabrica acel produs la un preț mai ridicat decât salariul care îi este lui plătit pentru o fracțiune echivalentă din propriul lui timp. De pildă, dacă o mașină e produsă în 2 ore de către 20 de salariați (incluzând aici și munca comercianților și cea depusă pentru echipamentele de producție folosite), salariul fiecărui salariat pentru aceste 2 ore ar trebui să fie egal cu a 20-a parte din prețul mașinii, adică 500 Euro, dacă mașina a costat 10.000 Euro. Asta înseamnă un salariu orar teoretic de 250 Euro. Pentru cea mai mare parte a salariaților, suntem foarte departe de această socoteală. Când un salariat occidental prestează 10 ore din timpul lui, el primește numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a treia, raportul scade la 1.000 contra 1. Acest sistem este versiunea modernă a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariaților sunt întreprinderile, precum și statul, atâta timp cât banii luați prin impozite și taxe nu sunt folosiți în interesul general.

Distrugerea naturii se face intenţionat

Ea este dorită de noua putere economică. De ce? Dispariţia naturii şi creşterea poluării vor face individul din ce în ce mai dependent de sistemul economic şi va da naştere unor noi profituri (printr-un consum în creştere de medicamente şi prestări medicale). Natura reprezintă un punct de referinţă în ordinea naturală a Universului. Contemplarea frumuseţii şi perfecţiunii naturii este subversivă pentru această nouă putere economică. O ameninţă prin aceea că individul poate respinge urâţenia mediilor urbanizate şi pune la îndoială ordinea socială care trebuie să rămână singura referinţă. Urbanizarea mediului permite plasarea populaţiei într-un spaţiu controlat, supravegheat, şi în care individul este total scufundat în ordinea socială. Contemplarea naturii predispune la visare şi intensifică viaţa interioară a indivizilor, dezvoltându-le sensibilitatea şi liberul arbitru. Astfel, ei încetează a mai fi fascinaţi de mărfuri, refuză programele televizate destinate să-i abrutizeze şi să le controleze spiritele. Eliberaţi, încep să-şi imagineze o societate fondată pe alte valori decât profitul material. Tot ce-i ce poate determina pe indivizi să gândească şi să trăiască prin ei înşişi este potenţial subversiv pentru această nouă putere economică. Cel mai mare pericol pentru ordinea socială este spiritualitatea, deoarece ea îi răstoarnă individului sistemul de valori şi deci comportamentul indus de condiţionările sociale. Pentru stabilitatea „noii ordini sociale”, tot ce poate stimula trezirea spirituală se doreşte a fi eliminat.

2000 de ani de istorie

În aceste ultime două milenii, civilizaţia a trecut prin patru epoci succesive, marcând patru forme de putere politică:
- Epoca triburilor – puterea exercitată prin forţă (şi mai rar prin înţelepciune sau cunoaştere).
- Epoca imperiilor şi a regatelor – putere ereditară; naşterea noţiunii de stat.
- Epoca statelor-naţiune – deschisă de monarhia parlamentară din Marea Britanie în 1689, de revoluţia franceză în 1789 şi prin fondarea SUA. Într-un stat-naţiune, puterea nu mai este ereditară, ci exercitată de conducători considerați a reprezenta poporul şi desemnaţi prin alegeri (stat-naţiune democratic) sau prin cooptarea în sânul unui partid unic (stat-naţiune totalitar).
- Epoca conglomeratelor economice – iniţiată în 1954, pusă în practică în cursul anilor ‘70 şi ‘80 şi operaţională total începând cu anii ‘90. Puterea nu mai este de tip reprezentativ sau electiv şi nici localizată geografic (ca triburile, regatele, statele-naţiune). Ea este exercitată direct de către cei ce controlează sistemul financiar şi producerea mărfurilor. Instrumentele acestei puteri sunt controlul tehnologiei, al energiei, al banilor şi al informaţiei. Această nouă putere este globală, planetară. Nu există deci nici alternative, nici supape. Ea constituie un nou nivel de organizare a civilizaţiei, un fel de super-organism.
Rezolvarea marilor probleme ecologice, economice şi sociale par să necesite efectiv instaurarea unei strategii sau a unei forme de putere globală. Unificarea lumii prin economie şi declinul statelor-naţiune au fost justificate parţial de o cauză nobilă: a face imposibil un nou război mondial care, în era atomică, ar însemna sfârşitul civilizaţiei. Dar chestiunea este de a şti în serviciul căror obiective şi a căror interese se pune această nouă putere, prin cine trebuie ea să fie exercitată şi prin ce contra-puteri trebuie să fie echilibrată şi controlată.
Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativă prin ea însăşi. Teoretic, ea poate să permită stabilirea unei păci mondiale durabile şi a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar dacă ea continuă să fie organizată în beneficiul unei elite şi dacă îşi păstrează orientarea actuală, nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completă a fiinţelor umane în mărfuri, distrugerea totală a naturii și forme noi de robie.
Violeta DUMITRASCU

Nu-mi mai place · Comentează · Distribuie

• Văzută de 11

  Ţie, lui Cătălin Bălaşa şi altor 5 vă place asta.
• 6 distribuiri
• 

  
  Cătălin Bălaşa Un antidot al acestui așa zis sfârșit, există?
  Poate prescrie cineva o rețetă ori un tratament, care să trateze acest cancer sau măcar să amelioreze efectele negative urmării "chimioterapiei"?
  Din moment ce încă nu și-a atins scopul final, logica ar fi că au câștigat momentan doar o luptă, nu și războiul. ...Vezi mai mult
  27 martie la 21:27 · Îmi place · 1
  
  
  Dem Din România Chiar dacă pare neverosimil, antidotul există.
  
  Conform principiului conform căruia nu există problemă care să nu aibă rezolvare(totul are început şi sfârşit) la fel şi în cazul de mai sus.
  
  "Lupta" este departe de a fi pierdută, iar războiul nici atât, realităţile cotidiene arată că suntem într-un moment favorabil nouă românilor şi asta se vede de departe, cu ochiul liber..
  
  Partidele, doar ele există cu adevărat (arătaţi-mi un politician şi eu vă voi demonstra că este un incapabil, needucat, imoral şi poate chiar infractor, dar şi cu o inteligenţă peste medie dacă nu e neam de ...neam) sunt CUIUL LUI PEPELEA.
  
  ABSOLUT TOATĂ CRIZA actuală se datorează unui joc diabolic în care actorii principali sunt "partidele politice" care mimează conducerea unui stat aflat la dispoziţia unor puteri supranaţionale. Mă refer aici la SUA, Israel, Germania .... cu mari interese cu adevărat politice pe fondul aparent al unor tentaţii .... economice.
  
  Pe noi ne interesează "cureaua de transmisie" fără de care "şandramaua" globalistă se duce dracului. Aceasta este adunătura de PARTIDE POLITICE, FORMATĂ DIN CELE MAI ABJECTE FIINŢE , cea care alcătuieşte adevărata POLIŢIE, cea care controlează totul, inclusiv ultimul boschetar.
  
  Aşadar, "soluţia" la "problemă" este PARTIDUL POLITIC.
  DACĂ DISPARE CAUZA, DISPARE EFECTUL!
  
  De aici, putem dezvolta.
  28 martie la 10:26 · Îmi place · 2
  
  
  Cătălin Bălaşa Vă mulțumesc frumos pentru răspuns, domnule Dem Din România.
  Când am spus acest lucru, că aceste așa zise partide, care nu sunt decât niște CLANURI MAFIOTE EXTREM DE BINE ORGANIZATE, trebuiesc distruse, mi-a sărit lumea în cap.
  Motivele - zeci.
  - nu se poate conduce fără partide;
  - în toate țările există partide;
  - lipsa partidelor duce la haos;
  - cine va mai da legi;
  - etc.
  A venit apoi ideea implementării sistemului Democrației Directe, același ca în Elveția, lucru care mi-a plăcut d.p.d.v. moral, etic, cetățenesc, etc., însă pentru a modifica sau schimba Constituția în zilele noastre, este nevoie de un partid, ceea ce m-a aruncat înapoi în "dezamăgire", deoarece era o soluție care indiferent cât ar fi fost de corectă și de plină de bunăvoință, avea la bază ceea ce teoretic trebuia să desființăm, adică un partid.
  Din nou, un capăt de drum...
  Ultima idee însă, venită din partea unei fete din România, care lucrează în Elveția, Weber Daniela, susținută de un român care lucrează în Suedia, exact la Direct Democracy, Dorin Mario, a fost cea mai plină de Lumină, respectiv formarea unui partid kamikaze - Partidul Democrației Directe România - care să aibă misiunea de schimbare sau modificare a Constituției, implementarea sistemului de Democrație Directă în Constituție după care să se autodizolve, urmând ca locurile celor care ar trebui să ocupe anumite funcții sau posturi, să fie ocupate prin concurs, nicidecum ca acum, prin nepotism pe față.
  Ce pot să spun este că văd prin aceasta o soluție prin care poporul român va avea de câștigat, însă datorită tentaculelor acestei mafii, care sunt infiltrate în absolut toate locurile din această țară, mi se pare aproape imposibil de implementat doar prin "dorință", așa cum ar fi normal.
  Fără un număr care să fie măcar pe jumătatea celor care au participat la referendumul pentru demiterea ex-președintelui, nu văd o cale.
  Deci, cum rezolvăm acest popor să "trăiască"?
  28 martie la 23:45 · Nu-mi mai place · 5
  
  
  Dem Din România Cu plăcere însă din acest motiv ne aflăm aici.
  Precum Diogene, caut un OM. Precum Albinele, încerc să construiesc o Regină, precum orice om normal - caut comunicarea cu oamenii normali. Comunicarea este apanajul oamenilor inteligenţi (sociali, responsabili, educaţi, activi).
  
  Aşa este, pentru schimbarea Constituţiei este nevoie de UN PARTID ROMÂNESC, neaflat sub controlul financiar al străinilor sau al balastului social cripto-securisto-comunist(burghezia roşie actuală - partidele existente)
  
  Democraţia directă este doar una dintre calităţile democraţiei reale, autentice, alături de cea continuă, activă, unitară, ierarhică şamd.
  Democraţia nu este un deziderat ci o stare existenţială a unei naţiuni, popor, federaţii, comunităţi teritoriale conduse de un stat. Iar acest stat determină prin măsurile sale viitorul oamenilor pe care îi asumă.
  
  Ideea "partidului kamikaze" este excelentă. Altfel nu se poate, este calea logică prin care se pot atinge obiectivele naţiunii.
  
  Problema o reprezintă neâncrederea tot mai mare a românilor în aceia care ies în faţă şi ar dori să se implice simultan cu scârba celor care pot şi ar dori să facă ceva pentru neamul românesc.
  
  Orice intelectual are viu în memorie, amărăciunea lui Antonescu sau Ţuţea, referindu-se la ingratitudinea românească.
  
  Sunt multe de justificat sau arătat cauzele pentru care majoritatea drumurilor sunt închise, artificios dar blocate conştient şi dur.
  
  Poporul este un copil gigantic ce poate face minuni sau distruge totul. De aceea se fac eforturi inimaginabile pentru controlul maselor, prin toate formele, inimaginabile dar reale.
  
  Eu cred că sunt numeroase soluţii la aceiaşi problemă. 
• Există însă o condiţie fundamentală fără de care nu se va întâmpla nimic.
  Un lider care să primească încrederea milioanelor de români, un lider adevărat, real, ascuns însă inamicilor României şi totodată apărat fizic.
  ...... sintetizăm şi continuăm.29 martie la 13:13 · Nu-mi mai place · 4
  
  
  Horia Grancea Sunt convins de buna credință a celor prezenți și sper ca și mie sa îmi fie acordă aceasta circumstanță. Iar diferența de opine sa fie înțeleasă ca o critica constructiva. Eu cred ca înainte de a oferi poporului soluții salvatoare el trebuie ajutat sa își stabilească propriile obiective și idealuri. Inainte ca poporul sa aleagă o OFERTĂ politică, el trebuie să își cristalizeaze o CERERE, să știe ce vrea, și în ce direcție sa meargă. Iar asta nu se poate realiza nici prin DD nici prin partidul kamikaze ci printr-o ampla mișcare națională. Sentimentul național este ultimul lucru care ne poate uni în urma campaniilor de dezbinare și dezinformare la care am fost supuși. De aceea încerc formarea grupului Miscarea Integritatea României. Grup care încearcă sa îi reunească pe aceia care au conștiința națională treaza și care doresc formarea unei mișcări curate porinta de jos de la oameni simpli.
  29 martie la 15:33 · Editat · Îmi place
  
  
  Horia Grancea O grupare axată pe un lider este ușor de anihat prin anihilarea liderului Dar o mișcare de masă axată pe un set de idealuri și valori comune este mult mai greu de atacat și de anihilat.
  29 martie la 15:38 · Îmi place
  
  
  Dem Din România Poporul nu poate fi ajutat prin ... manipulare.
  Poporul suntem suma personalităţilor noastre, numai a acelora care se manifestă măcar printr-o înjurătură sau scuipat. Puţini dintre noi ne putem asuma o asemenea atitudine a unui noname. El este însă o fracţiune din POPOR.
  
  "BOBORUL" nu va face vreodată o "cerere" , el doar va urma pe cel ăpe care îl simte de partea sa. Pe acest raţionament îşi bazează discursul "partidele" iar până acum au câştigat. Au fost urmaţi de către cei mai determinaţi .... material. Votul şi cheltuielile de campanie aici se află.
  Cu scuzele de rigoare, deşi fac parte din pagina respectivă, am renunţat să mă implic deoarece a pornit de la premise false. Chiar prin însăşi denumire, "integritatea României" nu va putea fi realizată - fizic sau spiritual, decât prin atitudini şi fapte, nu vorbe, asumate de cei ca noi.
  
  În altă ordine de idei, focul se aprinde prin iniţierea lui de către o scânteie sau chibrit sau poate chiar un făraş de jeratec. Dar dacă lemne nu sunt destule, va fi aprins degeaba sau dimpotrivă, necontrolat va incendia casa(Ţara)
  Mitul Păsării Phoenix nu este doar o poveste frumoasă. Dimpotrivă, cei care cunosc ceva fizică primordială înţeleg de ce Prometeu a fost înlănţuit şi condamnat la chin veşnic.
  
  Fiecare om care poposeşte pe scrierile mele ştie că se adapă sau nu şi este liber să gândească independent. Doar oamenii liberi în gândire vor avea şi libertate fizică iar manipularea le este destinată cu obedienţă. Mai puţin aici!
  29 martie la 15:57 · Îmi place · 1
  
  
  Horia Grancea Îmi este foarte greu sa dau replici atunci când interlocutorul pretinde ca spun ceea ce nu spun.
  1 nu am spus ca poporul poate fi ajutat prin manipulare
  Ca dovada am înființat grupul STOP manipulării. unde în fișiere am o intreaga colecție de cărți și materiale pentru cei care vor sa evite capcanele manipularii
  De ce as face asta dacă as vrea sa manipulez ?
  2 evident ca integritatea României se va realiza prin atitudini și fapte dar orice Fapta are la baza un plan, niște gânduri exprimate prin vorbe. Ele reprezintă scânteia focului respectiv a acțiunii. Dar în aceasta faza grupul nu se poate închega decât prin planuri si discuții intre cei care au răbdare sa construiască ceva în viitor.
  Chiar nu înțeleg tonul dumneavoastră critic la adresa mea cu atât mai mult cu cât se bazează pe afirmații nefondate.
  Nu as VREA sa intru în nesfârșite polemici cu dvs.
  Prima dată mi am exprimat un punct de vedere fața de chestiunea în discuție
  Iar acum m am simțit obligat sa mă disculp de niște acuzații total ne fondate.
  29 martie la 17:38 · Îmi place
  
  
  Dem Din România Nu v-am acuzat de nimic şi nici nu doresc o dezbatere pe această temă. Era doar opinia mea privind calea prin care ne raportăm prin faptele noastre la .... POPOR.
  
  Discutăm în planuri paralele şi doresc să subliniez realitatea manipulării prin fluturarea idealurilor. Orice copil va fi atras de culori, dulce şi vorbe mieroase. POPORUL ESTE UN COPIL URIAŞ. Şi se comportă asemeni unui copil.
  
  Avem nevoie de modele sociale şi nu de propagandişti. 
• De aceea soluţia mea indică personalităţi dintre noi cu o credibilitate maximă şi nu lideri de partid sau activişti sociali.
  
  Tema este total diferită, eu discreditez orice forma de prostituare psihică prin acest mediu. 
• Din acest motiv am şi o accesibilitate foarte redusă. 
• Ceilalţi sunt IMPORTANŢI, NOI NU TREBUIE SĂ FIM DECÂT LUCRĂTOARELE CARE CRESC BOTCI.
  
  Poporul şi copilul trebuie îndrumat. Avem nevoie de îndrumători în care să CREDEM şi nu în filfizoni care alerargă disperaţi după like-uri sau vizibilitatea paginii lor.
  Nu îmi permit să acuz pe nimeni, eu doar prezint nişte imagini din care conştiinţa fiecăruia dintre noi descoperă potriviri. De ca v-aş critica pe dvs., nu am certitudinea că sunteţi o persoană autentică şi cu atât mai mult de ce aş pierde vremea cu acuze nefolositoare.
  
  Dicut şi critic doar comportamente sau acţiuni dăunătoare conştiinţei colective, având clar în vedere că doar jumătate poate fi corect, o fac totuşi, fiecare alege ce vrea, eu îmi asum eroarea.
  Dacă vă simţiţi lezat, puteţi să îmi cereţi să dovedesc afirmaţiile, aşa cum am făcut-o de fiecare dată. Deşi, e pierdere de vreme.
  
  DOAR CEILALŢI CONTEAZĂ!
  29 martie la 20:16 · Nu-mi mai place · 2

Asasinarea lui Eminescu

Astazi 15 ianuarie 2014, se implinesc 125 de ani de la ASASINAREA EVREIASCA a Marelui Poet National. Asasinarea a fost pregatita cu atentie miseleasca de catre evreul Carol I al Romaniei, principe de Hohenzollern-Sigmaringen. Familia Regala Hohenzollern-Sigmaringen, este o familie regala ca toate celelalte case regale pamantene ce fac parte din celebra Aristocratie Neagra a Planetei sau Elita Iluminatilor care acum sint membri ai Grupului Masonic Bilderberg, ce a fost fondat la randul sau in 1954, de catre Printul Bernhard al Olandei.

Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti.” Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda a fost executată întocmai, de cei din ţară, pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el. „În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus” s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară. La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.” Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.
Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina. Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, unde Poliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura. Aici, conform declaraţiilor lui Ventura, Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura, în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţii, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc. Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

Mai multe despre complotul pentru a fi asasinat, va rog cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/marele-poet-si-patriot-roman-mihai-eminescu-asasinat-la-comanda-masoneriei.

Chestiunea Evreiasca - evreii nu sint semiti ci khazari!

Rasismul si xenofobia – traditie evreiasca mostenita de la reptilianul zeu Iehova!

Liderii mafiei evreiesti nu se sfiesc niciodata sa ne arate ura lor fata de alti semeni ai lor pe care ii eticheteaza drept “goyimi” sau “ne-evrei”. Pentru mine, o astfel de afirmatie teribila nu este ceva nou si nu ma impresioneaza mai ales ca vine din partea unui lider evrei, pentru ca, asa cum am spus si-n titlul articolului, acestia au legea lor talmudica de un rasism greu de inchipuit pentru orice om cu minte rationala. Bineinteles, ca nu toti evreii sint de acord cu acest extremism si chiar acestia sar la gatul liderilor lor evrei si o sa vedeti in continuare un evreu demn pentru curajul sau.

Am scris un articol la data de 9 ianuarie 2014, in care expuneam cat se poate de direct, clar si precis, chiar si pentru cei mai sceptici dintre cititori, cum un Rabin care este si Ministru Adjunct al comunitatii religioase din Israel sustinea direct in fata presei ca:

“homosexualii evrei au sufletele mai mari decat goimii ne-evrei.”

El aici a vrut sa loveasca in special pe cetatenii palestinieni, insa a lovit si pe ceilalti cetateni care sint ne-evrei, pentru ca nu este singurul cu astfel de citate rasiste talmudice. Multi dintre liderii evrei, de-a lungul anilor si-au exprimat fara echivoc rasismul fara a fi macar sanctionati. Ei au fost insa sanctionati si urecheati doar de conspirationisti, bloggeri, adica cei care lucreaza in mass-media alternativa, adica cea libera.

Mai multe despre acest individ arogant puteti citii aici ->http://www.fara-secrete.ro/rabinul-ministru-adjunct-din-israel-sustine-ca-homosexualii-evrei-au-sufletele-mai-mari-decat-goimii.

Evreii nu sint semiti – lexiconurile de istorie universala si genetica medicala demonstreaza asta!

Oricine va incerca sa critice pe liderii evrei conducatori ai planetei vor fi etichetati ca “antisemiti”!
Cui ii foloseste de fapt antisemitismul si ce inseamna antisemitism si cine sint evreii ca “rasa”!
Aflati in acest articol!

Scriitorul şi cercetătorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris:

„Nu există nici un antropolog reputat care să nu fie de acord că ideea de rasă evreiască este o prostie la fel de mare ca şi ideea de rasă ariană… Ştiinţa antropologică divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagră, cea mongoloidă sau orientală şi cea caucaziană sau albă (deşi unii vorbesc şi de o a patra rasă, cea australoidă)… Membrii Credinţei evreieşti se regăsesc în toate cele trei rase şi în subdiviziunile lor”.

Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trăsătură genetică întâlnită în sudul Rusiei şi în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masă la iudaism. Iată ce scrie Koestler în această direcţie:

„Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înrudiţi cu hunii, uigarii şi maghiarii decât cu sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveală, începe să semene tot mai mult cu cea mai crudă festă pe care ne-a jucat-o vreodată istoria”.

Dezorientati? Lasati-ma sa clarific lucrurile.

Sa lamurim intai cativa termeni pe care lumea ii vehiculeaza zilnic. Cine sint de fapt semitii? Conform foarte conservatorului si avazatului “Oxford Universal Dictionary” (Enciclopedia Oxford):

“termenul de “semit” a fost utilizat intaia oara in 1875 si desemneaza o persoana care apartine rasei umane si care include aproape toate popoarele care, in Geneza 10 (Vechiul Testament) sint urmasele lui “Sem” fiul lui Noe (Enoh) si care au ca limba materna o limba semitica – de aici acazii, fenicienii, ebraicii, aramenii, arabii, asirienii…”[1]

In Lexiconul Langer de istorie universala se spune ca:

“ar trebui luata mereu in considerare raportarea termenului de “semit” nu doar la un singur popor, ci la o serie de popoare a caror limba materna este semitica”[2]

Ei bine, amatorul va spune:

“Iata, avem ebraici si semiti.”

Corect ebraicii sint semiti, dar se pune intrebarea, ce au ebraicii in comun cu evreii?

Asa cum veti vedea imediat, evreii moderni n-au NIMIC comun cu ebraicii.

Dezorientati? Lasati-ma sa clarific lucrurile.

Sa lamurim intai cativa termeni pe care lumea ii vehiculeaza zilnic. Cine sint de fapt semitii? Conform foarte conservatorului si avazatului “Oxford Universal Dictionary” (Enciclopedia Oxford):

“termenul de “semit” a fost utilizat intaia oara in 1875 si desemneaza o persoana care apartine rasei umane si care include aproape toate popoarele care, in Geneza 10 (Vechiul Testament) sint urmasele lui “Sem” fiul lui Noe (Enoh) si care au ca limba materna o limba semitica – de aici acazii, fenicienii, ebraicii, aramenii, arabii, asirienii…”[1]

In Lexiconul Langer de istorie universala se spune ca:

“ar trebui luata mereu in considerare raportarea termenului de “semit” nu doar la un singur popor, ci la o serie de popoare a caror limba materna este semitica”[2]

Ei bine, amatorul va spune:

“Iata, avem ebraici si semiti.”

Corect ebraicii sint semiti, dar se pune intrebarea, ce au ebraicii in comun cu evreii?

Asa cum veti vedea imediat, evreii moderni n-au NIMIC comun cu ebraicii.

Sa analizam impreuna istoria. Cine sint ebraicii?

Ebraicii nu-si au originea in Chaldeea, asa cum s-a sustinut adeseori in mod eronat. Dimpotriva, ei au venit ca straini in Chaldeea, unde au fost tratati si alungati ca atare de catre localnici.

Tara de origine a ebraicilor este descrisa in cartea I a lui Moise capitolul 10, versetul 30, ca fiind teritoriul intins de la Messa pana la Saphar, muntele dinspre iesire (ceea ce inseamna “muntele de est” de Ebal), deci spatiul de la Punt-Usal-Saba (Saba), in punctul cel mai sudic al Peninsulei Arabice.

“Salasurile lor se intindeau de la Mesa spre Sefar, pana la Muntele Rasaritului”[3]

Asa cum ati citit deja, in Vechiul Testament, Sem este numit fiul lui Noe(h) (Enoh), ceea ce este insa gresit. Acest lucru fusese stabilit, pentru ca Neemia si Ezra (scribul ezdra) au luat poeziile si legendele vechiului Babilon, mai intai le-au copiat si pe urma le-au falsificat dupa nevoile lor. (Asa cum au facut si cu povestirea regelui Sargon I, pe care au integrat-o povestii lui Moise, dar care insa avea in realitate o cu totul alta istorie. In afara de asta Moise a trait circa 2.300 de ani dupa Sargon I)

In fapt, ebraicii provin din acea zona geografica pe care ne-o indica si Vechiul Testament in carte I lui Moise, capitolul 10, versetul 30, si anume din partea cea mai ingusta a Marii Rosii, foarte la sud, la poalele muntelui Ebal. Din diferitele triburi, acolo s-a format un nou neam. Capetenia acestui neam era respinsa de tribul raiosilor al carei nume era Abil Habr. Dupa acest Abil Habr, noul trib s-a numit in curand al “habritilor”, din care mai tarziu s-a format denumirea de “ebraici”. Exclusii altor triburi s-au alaturat curand acestui nou trib al lui Abil Habr, precum si alti fosti sclavi si sclave. Astfel s-a format un nou popor de sine statator.

Pe tarm, Abil Habr a construit o fortareata si a cucerit repede insula Bara (Perim) aflata vis-a-vis, care apartinea de marele regat egiptean. Abil Habr s-a unit acolo cu triburile etiopiene ale amharilor si ale chabililor. Alaturi de ele, Abil Habr a invadat tinutul maurilor pana la lacul Ungan Ungan (actuala Uganda), cucerindu-l in intregime. Aici si-a creat regatul si aici s-a format adevaratul popor al ebraicilor. De atunci, mijlocul acestei tari a capatat denumirea de “Habr”, dupa Abil Habr.

Dat fiind faptul ca Abil Habr a facut poligamia lege, deoarece multe femei erau intretinute in acelasi timp, din toate aceste feluri de oameni care-i erau supusi a reiesit un popor cu adevarat nou.

Ajuns la maturitate, Abil Habr a fost lovit de o grea boala sexuala. In acea vreme era cunoscut un batran vrajitor din tribul genitilor din tinutul Sina (sau Sinai). Fiindca se spunea despre acesta ca infaptuia minuni prin jertfe sangeroase catre un zeu salbatic, l-a chemat si Abil Habr la el. Acest preot a adus ebraicilor ritul circumciziei si pe zeul sangelui si al razbunarii Iaho/Iahve/El Shaddai. Acest reptilian Yahwe i s-a aratat mai tarziu lui Avraam, urmasul lui Abil Habr, rostind cuvintele “Ani ha El Shaddai” (“Eu sint El Shaddai”), cerand multe sacrificii de sange si incheind contractul cu ebraicii (legatura de sange ebraica). Abil Habr isi extindea insa teritoriul stapanit si pregatea un razboi impotriva tarii Habas, al carei imparat era insa unrudit cu faraonul, cerandu-le astfel ajutorul egiptenilor. Faraonul care era pe atunci Sesostris I a trimis o flota si o armata, pregatindu-le ebraicilor o infrangere distrugatoare. Razboinicii faraonului au ocupat si fortareata Har Habr (Harar) si si-au infrant dusmanul pe deplin.

Analiza scrierilor din Talmud! Atentie veti fi socati!

Talmudul despre devenirea de om si alegerea evreilor:

“Intai a fost creata tara Israelului si abia apoi restul lumii. Tara Israelului este stropita cu apa de ploaie, restul lumii cu ramasite.” (Taanit 101)

“Lumea a fost creata numai pentru evrei. Desi e totul limpede, acest lucru trebuie analizat si savurat.” (Zerror Hammor Cracovia 1595, cap.149, col.4)

“Cum lumea nu poate exista fara vanturi, tot asa nu poate sa existe si fara evrei.” (Taanid 3 b, Aboda Zara 10 b)

“Fiecare (evreu) in parte trebuie sa-si spuna: lumea a fost creata pentru mine.” (Sanhedrin 37 a)

“Numai evreii sint oameni, ne-evreii nu sint oameni, ci animale.” (“Goyim” inseamna “bovine umane”, singular “Goy”). (Kerithuth 6 b, pag. 78, Jebhammoth 61 a)

“Voi israelitii sinteti numiti oameni, in timp ce popoarele lumii nu merita numele de “oameni” ci pe acela de animale.” (Talmudul de la Babilon, Scriptura Baba Metzia, Foaia 114, Coloana 2)

“Copii si urmasii unui strain sint asemenea cresterii de animale.” (Talmudul de la Babilon, Scriptura Yebamoth, Foaia 94, Coloana 2)

“Ne-evreii au fost creati pentru a le servi evreilor drept sclavi.”(Midrasch Talpioth 225)

“Ne-evreii trebuie nimiciti mai cu sarg decat porcii bolnavi” (Orach Chaiim 57, 6 a)

“Relatiile sexuale cu ne-evreii sint ca relatiile sexuale intretinute cu animalele” (Kethuboth 3 b)

“Rata nasterilor la ne-evrei trebuie scazuta considerabil.” (Zohar II, 4 b)

“Asa cum se inlocuiesc vacile si magarii pierduti, tot asa sa se inlocuiasca si ne-evreii care au murit.” (Iore Dea 337, 1)

“A-i da o palma unui israelian este ca si cum i-ai dat o palma lui Dumnezeu.” (Sanhedrin 58 b)

“Cel care pastreaza viata unui suflet de evreu este asemeni celui care pastreaza viata intregii lumi.” (Sanhedrin 37 b)

“Circumcizia este importanta. Daca n-ar fi ea, lumea n-ar putea exista.” (Schabbat I/37 b)

“Toti evreii sint copii de imparat.” (figureaza identic in doua locuri din Talmud II/1/76 a, II/1/128 a)

“Dumnezeu (Iahve) nu se supara niciodata pe evrei, ci numai pe ne-evrei.” (Talmud IV/8/4 a)

“Dupa Talmud, evreii ii sint mai dragi lui Dumnezeu decat ingerii.” (Talmud V/3/91 b)

“Dumnezeu (Iahve) nu-si lasa Maiestatea sa sa traiasca decat printre evreii lui.” (Talmud I/1/7 a)

“Omul (evreu) trebuie sa rosteasca zilnic trei binecuvantari, anume, ca Iahve sa nu-l prefaca intr-o Goy, intr-o muiere sau intr-un nestiutor.” (Talmud V/2/43 b +44 a)

“ORIUNDE S-AR ASEZA, EVREII TREBUIE SA DEVINA STAPANI, IAR CATA VREME NU DETIN STAPANIREA NEINGRADITA, EI TREBUIE SA SE SIMTA PRIGONITI SI CONDAMNATI, CHIAR DACA DOMINA DEJA CATEVA POPOARE; ATATA TIMP CAT EI NU LE STAPANESC PE TOATE, TREBUIE SA STRIGE NEINCETAT! CE CHIN, CE RUSINE!” (Talmudul de la Babilon, Sanhedrin 104 a, Coloana 1)

“Eu (Iahve) te fac pe tine (poporul evreu) originea tuturor popoarelor, te fac alesul dintre popoare, te fac stapanitorul peste popoare, te fac alesul dintre popoare, te fac stapanitorul peste popoare, te fac iubita dintre popoare, te fac cel mai bun dintre popoare, te fac confidentul intre popoare.” (Schabbat 105 a)

Talmudul despre femei (misoginism la apogeu!)

“Ce este o prostituata? O femeie oarecare, care nu este evreica.” (Eben-Ha-Eser, 6 si 8)

“Fata de ne-evrei, evreii nu comit adulter… Condamnabil pentru un evreu este numai adulterul comis fata de semenul sa, adica fata de sotia evreului. Nevasta ne-evreului nu se pune la socoteala.” (Talmud IV/4/52 b)

“Pentru ne-evrei (Goyim), sotiile nu exista, ele nu sint cu adevarat nevestele lor.” (Talmud IV/4/81 + 82ab)

Talmudul despre afacerile evreiesti (Aveti grija cu ce persoane faceti afaceri!!!):

“Voi ati facut din mine (Iahve) singurul stapan al lumii, de aceea va voi face si eu pe voi (evreii) singurii stapanitori ai lumii.”

“Cine vrea sa fie intelept, sa se ocupe cu afaceri banoase, caci nu exista principiu mai puternic in Tora, caci ele sint ca un izvor nesecat.” (Talmud IV/3/173 b)

“Evreii trebuie sa incerce mereu sa-i insele pe ne-evrei.” (Zohar I, 168 a)

“Fa comert cu ne-evreii atunci cand trebuie sa plateasca bani.” (Abhodah Zorah 2 a T)

“Proprietatea ne-evreului apartine evreului care o revendica primul.” (Babba Bathra 54 b)

“Cand doi evrei au inselat un ne-evreu, trebuie sa imparta castigul.” (Choschen Ilam 183, 7)

“Orice evreu poate sa distruga un ne-evreu prin minciuna si sperjururi.” (Babha Kama 113 a)

“Bunurile Goyim-ilor sint asemeni desertului fara stapan, iar cel ce pune stapanire pe ele, le-a meritat.” (Talmudul IV/2/54 b)

“E permis unui evreu sa profite de nedumerirea unui ne-evreu si sa-l insele.” (Talmud IV/1/113 b)

“De la ne-evreu se poate lua camata.” (Talmud IV/2/70 b)

Despre “Mesia” reptilianul evreilor:

“Indata ce vine Mesia, toti devin sclavii evreilor.” (Erubin 43 b)

“Mesia le va da evreilor stapanirea intregii lumi. Lor li se vor supune toate popoarele.” (Talmudul de la Babilon, Scriptura Schahh, Pagina 120, Coloana 1)

“Mesia le va da evreilor sceptrul peste lume si toate popoarele ii vor sluji si toate natiile pamantului li se vor supune.” (Talmud II si Foaia 89 si 99 a, Coloana 1)

Scriptura lui Pesachim din Talmud sustine apoi ca in vremea lui Mesia:

“…evreii vor devenii nemasurat de bogati si toate averile popoarelor le vor cadea in maini.” (Talmudul de la Babilon, Scriptura Pesachim, Foaia 118 b)

Jalquit Simeoni afirma ca in interpretarea sa a Talmudului ca in timpurile lui Mesia:

“Fiecare evreu va avea 2.800 de servitori.” (Jalquit Simeoni, foaia 56 si Bachai, Foaia 168)

Si Abarbanel, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai Bibliei si Talmudului ne asigura ca:

“Vremurile lui Mesia vor fi precedate de un mare razboi, in care vor murii doua treimi din oamenire.” (Abarbanel, Masmia Jesua, Foaia 49 a)

Sa ne analizam putin dupa lectura acestor citate. Ce declanseaza ele in noi? Cine este acest Iahve-El-Shaddai, daca nu chiar reptilian despre care vorbim aici? Cum poate un popor sa numeasca asa-ceva “sfanta scriptura”? Va spun sincer ca aceste lucruri m-au scos din tatani cand le-am citit prima data. Lucrurile sint exprimate la fel ca atunci si in Talmudul de astazi. Si acum se practica aceleasi lucruri ca si atunci. Intrbare: Mai exista astazi cineva care se orienteaza dupa aceste scripturi, ca atunci?

Ca “talmudistii” sint pe deplin constienti de continutul “sfintei” lor carti o demonstreaza faptul ca e interzisa traducerea fidela a Talmudului in limbile-Goy.

Sa revenim insa pe pamant. Bineinteles ca Talmudul nu este format numai din asemenea texte. Asemenea fragmente constituie insa resorturile Talmudului si implicit ale talmudistilor.

Ne intereseaza pe aceasta tema fierbinte nu cei care NU se tin de predicile enumerate mai sus, ci aceia care sint convinsi ca lucrurile stau astfel si care trebuie sa se ghideze in activitatea lor zilnica dupa aceste fragmente din Talmud.

De asemenea, nu ne intereseaza sa stim daca negustorul evreu din capatul strazii crede sau nu in aceste lucruri, ci care este situatia proprietarului unui concern bancar sau al unui post de televiziune etc.

Consider ca va puteti inchipui care pot fi urmarile faptului ca un grup de popoare, care cred in asemenea rautati si mai sint si mandre de asta, detin mass-media si cele mai mari sisteme bancare din lume! Acestea vor fi recunoscute dupa roadele lor! Priviti ce a facut Hollywood-ul in lume prin filmele sale horror si cu violenta si veti vedea roadele acestor activitati. De ce-ar produce un om cu capul limpede un film horror? Ce motiv il determina?

Si cum ramane cu roadele bancilor?

“Dati-mi controlul asupra unei monede nationale si mi-e indiferent cine face legile in acea tara!” (Amschel Maywer Rothschild (1783-1812)

Mai multe cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/oricine-va-incerca-sa-critice-pe-liderii-evrei-conducatori-ai-planetei-vor-fi-etichetati-ca-antisemiti.

In Decembrie 2012, genetica mondiala demonstra ca 90% dintre evreii de astazi NU SINT SEMITI, ci arieni caucazieni (evrei khazari ashkenazi), iar doar 10% sint sefrazi (o mica ramura cu genealogie semita, adica araba). Mai multe puteti citii aici -> http://www.fara-secrete.ro/genetica-medicala-demonstreaza-oficial-ca-doar-10-din-evrei-au-legatura-cu-anticii-semiti-iar-restul-90-sint-caucazieni-atunci-ce-inseamna-antisemitismul-oare-o-afacere.

Un evreu curajos explica tuturor oamenilor cat de rasista este legea evreiasca, bazata pe Talmud!

Am mai scris niste articole despre anti-semitism-ul liderilor evrei fata de celelalte rase de oameni, anti-semitism dovedit de talmudul lor, http://www.fara-secrete.ro/un-evreu-curajos-acuza-ca-holocaustul-e-o-metoda-prin-care-illuminatii-ii-ataca-pe-cei-care-se-apropie-de-interesele-lor-are-dreptate/ si http://www.fara-secrete.ro/aflati-ce-cred-evreiikhazarii-despre-celelalte-rase-de-oameni/

Israel Shahak, un supravieţuitor al lagărului de concentrare de la Belsen, este unul din puţinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul să demaşte public Talmudul. În cartea sa, “Istoria evreilor, religia evreilor”, Shahak denunţă nivelul incredibil de rasism pe care este bazată legea „evreiască” (în realitate levită sau a Frăţiei). El povesteşte că în aspectul să extremist, reprezentat de rabinii ortodocşi moderni, această credinţă consideră o ofensă religioasă salvarea vieţii unui păgân, cu excepţia situaţiei în care evreii ar suferi consecinţe neplăcute dacă nu ar proceda astfel.

Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisă; în schimb, unui ne-evreu trebuie să i se perceapă o dobândă oricât de mare. Talmudul le cere evreilor să rostească un blestem ori de câte ori trec pe lângă un cimitir păgân, iar dacă trec pe lângă o clădire păgână, să se roage lui Dumnezeu să o distrugă. Evreilor li se interzice să fure unul de la altul, dar legea nu se aplică şi în cazul păgânilor. Există rugăciuni evreieşti care îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu i-a făcut păgâni pe evrei, şi altele care cer moartea imediată a creştinilor.

Un evreu religios nu are dreptul să bea dintr-o sticlă de vin, dacă aceasta a fost atinsă de un ne-evreu după ce a fost deschisă. După ce a primit premiul Nobel pentru literatură, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului:

„Nu am uitat că ne este interzis să le mulţumim păgânilor, dar acum am un motiv special: aceştia i-au acordat premiul lor unui evreu”.

Acestea sunt legile sistemului de credinţe numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul şi care condamnă rasismul împotriva evreilor! Însuşi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodată pe pământ. Şi totuşi, ei nu se sfiesc să strige: „Antisemiţii!” împotriva tuturor cercetătorilor care se apropie prea mult de adevărul referitor la conspiraţia globală. Benjamin Freedman, un evreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „anti-semitism” ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el:

„La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”.

Comunismul este un sistem totalitar ale caror baze au fost puse de catre liderii bancheri evrei si anume: Marx, Troski, Lenin, Stalin. Toti acestia sint de origine evreiasca si au facut cele mai mari crime impotriva umanitatii, iar Uniunea Fascista Europeana, a refuzat sa condamne crimele comunismului desi ele depasesc 10 milioane de morti.

Mai multe cititi aici -> http://www.fara-secrete.ro/comunismul-creatia-bancherilor-evrei-pentru-a-subjuga-si-controla-cat-mai-mult-libertatea-oamenilor-zeci-de-milioane-de-oameni-omorati-in-crimele-bolsevismului-si-peste-doua-milioane-in-romania.

La data de 25 Noiembrie 2013, Israelul a fost condamnat de catre tribunalul “Kuala Lumpur” din Malaezia, pentru crime de razboi, crime impotriva umanitatii si genocid pentru tot ce au facut ei in timpul ocupatiei din Palestina, pe care o continua si astazi.

Mai multe puteti citii aici -> http://www.fara-secrete.ro/israel-a-fost-gasit-vinovat-de-crime-impotriva-umanitatii-si-crime-de-razboi-pentru-tot-ce-a-facut-in-palestina-de-catre-tribunalul-kuala-lumpur-din-malaezia.

Mircea Eliade : De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare

Dl. Mircea Eliade, membru al Societăţii Scriitorilor Români, a binevoit să ne răspundă următoarele la ancheta ziarului nostru: “De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare”:

“Cred în destinul neamului românesc – de aceea cred în biruinţa Mişcării Legionare. Un neam care a dovedit uriaşe puteri de creaţie, în toate nivelurile realităţii, nu poate naufragia la periferia istoriei, într-o democraţie balcanizată şi într-o catastrofă civilă. Puţine neamuri europene au fost înzestrate de Dumnezeu cu atâtea virtuţi ca neamul românesc. Unitatea lingvistică este aproape un miracol (limba română este singura limba romanică fără dialecte). Românii au fost cei mai buni creatori de State din Sud-Estul Europei. Puterea de creaţie spirituală a neamului nostru stă mărturie în folclor, în arta populară, în sensibilitatea religioasă. Un neam hărăzit cu atâtea virtuţi – biologice, civile, spirituale – poate el pieri fără să-şi fi împlinit marea sa misiune istorică ? Poate neamul românesc să-şi sfârşească viaţa în cea mai tristă descompunere pe care ar cunoaşte-o istoria, supărat de mizerie şi sifilis, cotropit de evrei şi sfârtecat de streini, demoralizat, trădat, vândut pentru câteva sute de milioane de lei ? Oricât de mare ar fi vina părinţilor noştri, pedeapsa ar fi prea neînduplecată. Nu pot crede că neamul românesc a rezistat o mie de ani, cu arma în mână, ca să piară ca un laş, astăzi, îmbătat de vorbe şi alcool, imbecilizat de mizerie şi paralizat de trădare. Cine nu se îndoieşte de destinul neamului nostru nu se poate îndoi de biruinţa Mişcării Legionare. Cred în această biruinţă, pentru că, înainte de toate, cred în biruinţa duhului creştin. O mişcare izvorâtă şi alimentată de spiritualitatea creştină, o revoluţie spirituală care luptă, în primul rând, împotriva păcatului şi nevredniciei, nu este o mişcare politică. Ea este o revoluţie creştină. Cuvântul Mântuitorului a fost înţeles şi trăit în felurite chipuri, de către toate neamurile creştine, de-a lungul istoriei. Dar niciodată un neam întreg n-a trăit o revoluţie creştină cu toată fiinţa sa; niciodată cuvântul Mântuitorului n-a fost înţeles ca o revoluţie a forţelor sufleteşti împotriva păcatelor slăbiciunii cărnii; niciodată un neam întreg nu şi-a ales ca ideal de viaţă călugăria şi ca mireasă – moartea. Astăzi, lumea întreagă stă sub semnul revoluţiei. Dar, în timp ce alte popoare trăiesc această revoluţie în numele luptei de clasă şi al primatului economic (comunismul) sau al Statului (fascismul), ori al rasei (hitlerismul) – Mişcarea Legionară s-a născut sub semnul Arhanghelului Mihail şi va birui prin harul dumnezeiesc.

De aceea, în timp ce toate revoluţiile contemporane sunt politice, revoluţia legionară este spirituală şi creştină. În timp ce toate revoluţiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de către o clasă socială sau de către un om – revoluţia legionară are drept ţintă supremă mântuirea neamului, împăcarea neamului românesc cu Dumnezeu, cum a spus Capitanul.

De aceea, sensul Mişcării Legionare se deosebeşte de tot ce s-a făcut până astăzi în istorie şi biruinţa legionară va aduce după sine nu numai restaurarea virtuţilor neamului nostru, o Românie vrednică, demnă şi puternică – ci va crea un om nou, corespunzător unui nou tip de viaţă europeană. Omul nou nu s-a născut niciodată dintr-o mişcare politică – ci întotdeauna dintr-o revoluţie spirituală, dintr-o vastă prefacere lăuntrică. Aşa s-a născut omul nou al Creştinismului, al Renaşterii etc. – dintr-un desăvârşit primat al spiritului împotriva temporalului, dintr-o biruinţă a duhului împotriva cărnii. Omul nou se naşte printr-o adevărată trăire şi fructificare a libertăţii. Cred în biruinţa Mişcării Legionare pentru că cred în libertate, în puterea sufletească împotriva determinismului biologic şi economic.

Cei care vin în Legiune vin pentru că se simt liberi. Instinctele lor de conservare, laşităţile care zac în sufletul fiecăruia, frica – toate acestea sunt înfrânate. Legionarul nu mai e robul determinismului şi al instinctelor biologice. El ştie că “n-are nici un sens”, că “n-are nimic de câştigat” integrându-se în Legiune. Dimpotrivă, ştie că va fi lovit în “interesele” lui, că viaţa va fi mai grea, că poate va intra în temniţe sau poate va da piept chiar cu moartea. Toate “interesele” şi instinctele acestea, care “determină” viaţa fiecărui om, sunt înfrânate prin marele gest de libertate al aderării la Mişcarea Legionară. Se poate spune, fără urmă de paradox, că singurii oameni care cunosc şi trăiesc libertatea sunt astăzi, în România, legionarii.

Cei care nu cunosc Legiunea, ca şi cei care luptă împotriva ei, continuă să vorbească despre “dictatură” şi se miră că tinerii intelectuali aderă cu atâta spontaneitate la o mişcare “fascistă”, în care “personalitatea” este strivită şi libertatea – suprimată. Am avut prilejul să mă ocup altădată de subita admiraţie a oamenilor noştri politici pentru “personalitate”, de teama lor că în România nu se vor mai putea ridica “personalităţile”. Îi întrebam atunci câte “personalităţi” a creat regimul libertăţii democratice. Unde sunt ? Care sunt ? Şi mai întrebam ce-au făcut politicienii noştri pentru oamenii cu adevărat “personalitate” care au ieşit la lumină prin munca, geniul sau talentul lor şi au fost osândiţi la o viaţă de mediocritate şi jertfă. Ce-au făcut politicienii noştri, din toate partidele, pentru un Lucian Blaga, un Aron Cotruş, un Camil Petrescu, un Perpessicius şi alţii ? Ce-au făcut politicienii pentru generaţia tânără de cărturari, artişti, tehnicieni şi gânditori ? Care este tânărul cu “personalitate” pe care l-a descoperit vreun partid politic şi l-a pus la locul pe care-l merită, i-a dat putinţa să-şi fructifice inteligenţa sau talentul pentru binele obştesc ? Eu ştiu că au fost “descoperiţi” o sumă de afacerişti precoci, secretari “inteligenţi” şi lichele domestice, cu care s-au “întinerit” cadrele partidelor. Apologeţii aceştia de ultimă oră ai “personalităţii” sunt tot atât de ridicoli pe cât sunt de ipocriţi. Le aminteam cu alt prilej că, în cele mai disciplinate şi mai severe ordine călugăreşti catolice, s-au putut înălţa totuşi destule personalităţi.

Un Thomas din Aquino nu seamănă cu un Francis din Assisi, un Bonaventura cu un Francois de Salle. Personalitatea creşte şi rodeşte pretutindeni şi, cu cât e mai severă disciplina, cu atât “personalitatea” se defineşte mai precis. Disciplina nu e totuna cu “dictatura”, cum lasă a se-nţelege ponegritorii Legiunii. Disciplina creşte şi promovează personalităţile – pentru că orice act de ascultare poate fi un act de comandă asupra ta însuţi, asupra vieţii biologice, care încearcă să te menţină în evaziv, în comoditate, în căldicel. Disciplina te întăreşte pe tine, îţi făureşte personalitatea. De aceea, cavalerii medievali şi feudali au fost atât de liberi şi de dârji; pentru că juraseră credinţă (“Fides”, “Trust”, “Treve”) unui şef… Cred în biruinţa Mişcării Legionare pentru că cred în dragoste. Dragostea singură preface bestia în om, înlocuind instinctele prin libertate. “Dillige et quod vis fac”, spunea Fericitul Augustin: “Iubeşte şi fă ce vrei !”. Cel care iubeşte cu adevărat e liber. Dar dragostea transfigurează pe om şi libertatea pe care şi-o dobândeşte insul iubind nu va stânjeni pe nimeni, nu va face să sufere pe nimeni. Legionarii nu sunt numai camarazi, sunt fraţi. Şi este atât de puternic valul de dragoste pe care îl duc pretutindeni cu ei legionarii încât, dacă n-ar fi decât el singur, şi tot ar trebui să nădăjduim în învierea neamului românesc, adică în biruinţa Mişcării Legionare. Cred în destinul neamului nostru; cred în revoluţia creştină a omului nou; cred în libertate, în personalitate şi în dragoste. De aceea cred în biruinţa Mişcării Legionare, într-o Românie mândră şi puternică, într-un stil nou de viaţă, care va transforma în valori spirituale de universală circulaţie bogăţiile sufletului românesc.”

[Buna Vestire, An I, 1937, Decembrie 17, nr. 244, pp1 – 2] via Miscarea-Legionara.info