Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti.” Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda a fost executată întocmai, de cei din ţară, pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el. „În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus” s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.
Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară. La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.
De ce era atât de incomod Eminescu?
Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.
Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.
La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.” Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.
Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.
În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina. Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.
Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii
Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.
Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.
Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, unde Poliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.
„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.
Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare
La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura. Aici, conform declaraţiilor lui Ventura, Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional
Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.
Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc. Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.
Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.
Mai multe despre complotul pentru a fi asasinat, va rog cititi aici -> http://
Chestiunea Evreiasca - evreii nu sint semiti ci khazari!
Rasismul si xenofobia – traditie evreiasca mostenita de la reptilianul zeu Iehova!
Liderii mafiei evreiesti nu se sfiesc niciodata sa ne arate ura lor fata de alti semeni ai lor pe care ii eticheteaza drept “goyimi” sau “ne-evrei”. Pentru mine, o astfel de afirmatie teribila nu este ceva nou si nu ma impresioneaza mai ales ca vine din partea unui lider evrei, pentru ca, asa cum am spus si-n titlul articolului, acestia au legea lor talmudica de un rasism greu de inchipuit pentru orice om cu minte rationala. Bineinteles, ca nu toti evreii sint de acord cu acest extremism si chiar acestia sar la gatul liderilor lor evrei si o sa vedeti in continuare un evreu demn pentru curajul sau.
Am scris un articol la data de 9 ianuarie 2014, in care expuneam cat se poate de direct, clar si precis, chiar si pentru cei mai sceptici dintre cititori, cum un Rabin care este si Ministru Adjunct al comunitatii religioase din Israel sustinea direct in fata presei ca:
“homosexualii evrei au sufletele mai mari decat goimii ne-evrei.”
El aici a vrut sa loveasca in special pe cetatenii palestinieni, insa a lovit si pe ceilalti cetateni care sint ne-evrei, pentru ca nu este singurul cu astfel de citate rasiste talmudice. Multi dintre liderii evrei, de-a lungul anilor si-au exprimat fara echivoc rasismul fara a fi macar sanctionati. Ei au fost insa sanctionati si urecheati doar de conspirationisti, bloggeri, adica cei care lucreaza in mass-media alternativa, adica cea libera.
Mai multe despre acest individ arogant puteti citii aici ->http://
Evreii nu sint semiti – lexiconurile de istorie universala si genetica medicala demonstreaza asta!
Oricine va incerca sa critice pe liderii evrei conducatori ai planetei vor fi etichetati ca “antisemiti”!
Cui ii foloseste de fapt antisemitismul si ce inseamna antisemitism si cine sint evreii ca “rasa”!
Aflati in acest articol!
Scriitorul şi cercetătorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris:
„Nu există nici un antropolog reputat care să nu fie de acord că ideea de rasă evreiască este o prostie la fel de mare ca şi ideea de rasă ariană… Ştiinţa antropologică divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagră, cea mongoloidă sau orientală şi cea caucaziană sau albă (deşi unii vorbesc şi de o a patra rasă, cea australoidă)… Membrii Credinţei evreieşti se regăsesc în toate cele trei rase şi în subdiviziunile lor”.
Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trăsătură genetică întâlnită în sudul Rusiei şi în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masă la iudaism. Iată ce scrie Koestler în această direcţie:
„Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înrudiţi cu hunii, uigarii şi maghiarii decât cu sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveală, începe să semene tot mai mult cu cea mai crudă festă pe care ne-a jucat-o vreodată istoria”.
Dezorientati? Lasati-ma sa clarific lucrurile.
Sa lamurim intai cativa termeni pe care lumea ii vehiculeaza zilnic. Cine sint de fapt semitii? Conform foarte conservatorului si avazatului “Oxford Universal Dictionary” (Enciclopedia Oxford):
“termenul de “semit” a fost utilizat intaia oara in 1875 si desemneaza o persoana care apartine rasei umane si care include aproape toate popoarele care, in Geneza 10 (Vechiul Testament) sint urmasele lui “Sem” fiul lui Noe (Enoh) si care au ca limba materna o limba semitica – de aici acazii, fenicienii, ebraicii, aramenii, arabii, asirienii…”[1]
In Lexiconul Langer de istorie universala se spune ca:
“ar trebui luata mereu in considerare raportarea termenului de “semit” nu doar la un singur popor, ci la o serie de popoare a caror limba materna este semitica”[2]
Ei bine, amatorul va spune:
“Iata, avem ebraici si semiti.”
Corect ebraicii sint semiti, dar se pune intrebarea, ce au ebraicii in comun cu evreii?
Asa cum veti vedea imediat, evreii moderni n-au NIMIC comun cu ebraicii.
Dezorientati? Lasati-ma sa clarific lucrurile.
Sa lamurim intai cativa termeni pe care lumea ii vehiculeaza zilnic. Cine sint de fapt semitii? Conform foarte conservatorului si avazatului “Oxford Universal Dictionary” (Enciclopedia Oxford):
“termenul de “semit” a fost utilizat intaia oara in 1875 si desemneaza o persoana care apartine rasei umane si care include aproape toate popoarele care, in Geneza 10 (Vechiul Testament) sint urmasele lui “Sem” fiul lui Noe (Enoh) si care au ca limba materna o limba semitica – de aici acazii, fenicienii, ebraicii, aramenii, arabii, asirienii…”[1]
In Lexiconul Langer de istorie universala se spune ca:
“ar trebui luata mereu in considerare raportarea termenului de “semit” nu doar la un singur popor, ci la o serie de popoare a caror limba materna este semitica”[2]
Ei bine, amatorul va spune:
“Iata, avem ebraici si semiti.”
Corect ebraicii sint semiti, dar se pune intrebarea, ce au ebraicii in comun cu evreii?
Asa cum veti vedea imediat, evreii moderni n-au NIMIC comun cu ebraicii.
Sa analizam impreuna istoria. Cine sint ebraicii?
Ebraicii nu-si au originea in Chaldeea, asa cum s-a sustinut adeseori in mod eronat. Dimpotriva, ei au venit ca straini in Chaldeea, unde au fost tratati si alungati ca atare de catre localnici.
Tara de origine a ebraicilor este descrisa in cartea I a lui Moise capitolul 10, versetul 30, ca fiind teritoriul intins de la Messa pana la Saphar, muntele dinspre iesire (ceea ce inseamna “muntele de est” de Ebal), deci spatiul de la Punt-Usal-Saba (Saba), in punctul cel mai sudic al Peninsulei Arabice.
“Salasurile lor se intindeau de la Mesa spre Sefar, pana la Muntele Rasaritului”[3]
Asa cum ati citit deja, in Vechiul Testament, Sem este numit fiul lui Noe(h) (Enoh), ceea ce este insa gresit. Acest lucru fusese stabilit, pentru ca Neemia si Ezra (scribul ezdra) au luat poeziile si legendele vechiului Babilon, mai intai le-au copiat si pe urma le-au falsificat dupa nevoile lor. (Asa cum au facut si cu povestirea regelui Sargon I, pe care au integrat-o povestii lui Moise, dar care insa avea in realitate o cu totul alta istorie. In afara de asta Moise a trait circa 2.300 de ani dupa Sargon I)
In fapt, ebraicii provin din acea zona geografica pe care ne-o indica si Vechiul Testament in carte I lui Moise, capitolul 10, versetul 30, si anume din partea cea mai ingusta a Marii Rosii, foarte la sud, la poalele muntelui Ebal. Din diferitele triburi, acolo s-a format un nou neam. Capetenia acestui neam era respinsa de tribul raiosilor al carei nume era Abil Habr. Dupa acest Abil Habr, noul trib s-a numit in curand al “habritilor”, din care mai tarziu s-a format denumirea de “ebraici”. Exclusii altor triburi s-au alaturat curand acestui nou trib al lui Abil Habr, precum si alti fosti sclavi si sclave. Astfel s-a format un nou popor de sine statator.
Pe tarm, Abil Habr a construit o fortareata si a cucerit repede insula Bara (Perim) aflata vis-a-vis, care apartinea de marele regat egiptean. Abil Habr s-a unit acolo cu triburile etiopiene ale amharilor si ale chabililor. Alaturi de ele, Abil Habr a invadat tinutul maurilor pana la lacul Ungan Ungan (actuala Uganda), cucerindu-l in intregime. Aici si-a creat regatul si aici s-a format adevaratul popor al ebraicilor. De atunci, mijlocul acestei tari a capatat denumirea de “Habr”, dupa Abil Habr.
Dat fiind faptul ca Abil Habr a facut poligamia lege, deoarece multe femei erau intretinute in acelasi timp, din toate aceste feluri de oameni care-i erau supusi a reiesit un popor cu adevarat nou.
Ajuns la maturitate, Abil Habr a fost lovit de o grea boala sexuala. In acea vreme era cunoscut un batran vrajitor din tribul genitilor din tinutul Sina (sau Sinai). Fiindca se spunea despre acesta ca infaptuia minuni prin jertfe sangeroase catre un zeu salbatic, l-a chemat si Abil Habr la el. Acest preot a adus ebraicilor ritul circumciziei si pe zeul sangelui si al razbunarii Iaho/Iahve/El Shaddai. Acest reptilian Yahwe i s-a aratat mai tarziu lui Avraam, urmasul lui Abil Habr, rostind cuvintele “Ani ha El Shaddai” (“Eu sint El Shaddai”), cerand multe sacrificii de sange si incheind contractul cu ebraicii (legatura de sange ebraica). Abil Habr isi extindea insa teritoriul stapanit si pregatea un razboi impotriva tarii Habas, al carei imparat era insa unrudit cu faraonul, cerandu-le astfel ajutorul egiptenilor. Faraonul care era pe atunci Sesostris I a trimis o flota si o armata, pregatindu-le ebraicilor o infrangere distrugatoare. Razboinicii faraonului au ocupat si fortareata Har Habr (Harar) si si-au infrant dusmanul pe deplin.
Analiza scrierilor din Talmud! Atentie veti fi socati!
Talmudul despre devenirea de om si alegerea evreilor:
“Intai a fost creata tara Israelului si abia apoi restul lumii. Tara Israelului este stropita cu apa de ploaie, restul lumii cu ramasite.” (Taanit 101)
“Lumea a fost creata numai pentru evrei. Desi e totul limpede, acest lucru trebuie analizat si savurat.” (Zerror Hammor Cracovia 1595, cap.149, col.4)
“Cum lumea nu poate exista fara vanturi, tot asa nu poate sa existe si fara evrei.” (Taanid 3 b, Aboda Zara 10 b)
“Fiecare (evreu) in parte trebuie sa-si spuna: lumea a fost creata pentru mine.” (Sanhedrin 37 a)
“Numai evreii sint oameni, ne-evreii nu sint oameni, ci animale.” (“Goyim” inseamna “bovine umane”, singular “Goy”). (Kerithuth 6 b, pag. 78, Jebhammoth 61 a)
“Voi israelitii sinteti numiti oameni, in timp ce popoarele lumii nu merita numele de “oameni” ci pe acela de animale.” (Talmudul de la Babilon, Scriptura Baba Metzia, Foaia 114, Coloana 2)
“Copii si urmasii unui strain sint asemenea cresterii de animale.” (Talmudul de la Babilon, Scriptura Yebamoth, Foaia 94, Coloana 2)
“Ne-evreii au fost creati pentru a le servi evreilor drept sclavi.”(Midrasch Talpioth 225)
“Ne-evreii trebuie nimiciti mai cu sarg decat porcii bolnavi” (Orach Chaiim 57, 6 a)
“Relatiile sexuale cu ne-evreii sint ca relatiile sexuale intretinute cu animalele” (Kethuboth 3 b)
“Rata nasterilor la ne-evrei trebuie scazuta considerabil.” (Zohar II, 4 b)
“Asa cum se inlocuiesc vacile si magarii pierduti, tot asa sa se inlocuiasca si ne-evreii care au murit.” (Iore Dea 337, 1)
“A-i da o palma unui israelian este ca si cum i-ai dat o palma lui Dumnezeu.” (Sanhedrin 58 b)
“Cel care pastreaza viata unui suflet de evreu este asemeni celui care pastreaza viata intregii lumi.” (Sanhedrin 37 b)
“Circumcizia este importanta. Daca n-ar fi ea, lumea n-ar putea exista.” (Schabbat I/37 b)
“Toti evreii sint copii de imparat.” (figureaza identic in doua locuri din Talmud II/1/76 a, II/1/128 a)
“Dumnezeu (Iahve) nu se supara niciodata pe evrei, ci numai pe ne-evrei.” (Talmud IV/8/4 a)
“Dupa Talmud, evreii ii sint mai dragi lui Dumnezeu decat ingerii.” (Talmud V/3/91 b)
“Dumnezeu (Iahve) nu-si lasa Maiestatea sa sa traiasca decat printre evreii lui.” (Talmud I/1/7 a)
“Omul (evreu) trebuie sa rosteasca zilnic trei binecuvantari, anume, ca Iahve sa nu-l prefaca intr-o Goy, intr-o muiere sau intr-un nestiutor.” (Talmud V/2/43 b +44 a)
“ORIUNDE S-AR ASEZA, EVREII TREBUIE SA DEVINA STAPANI, IAR CATA VREME NU DETIN STAPANIREA NEINGRADITA, EI TREBUIE SA SE SIMTA PRIGONITI SI CONDAMNATI, CHIAR DACA DOMINA DEJA CATEVA POPOARE; ATATA TIMP CAT EI NU LE STAPANESC PE TOATE, TREBUIE SA STRIGE NEINCETAT! CE CHIN, CE RUSINE!” (Talmudul de la Babilon, Sanhedrin 104 a, Coloana 1)
“Eu (Iahve) te fac pe tine (poporul evreu) originea tuturor popoarelor, te fac alesul dintre popoare, te fac stapanitorul peste popoare, te fac alesul dintre popoare, te fac stapanitorul peste popoare, te fac iubita dintre popoare, te fac cel mai bun dintre popoare, te fac confidentul intre popoare.” (Schabbat 105 a)
Talmudul despre femei (misoginism la apogeu!)
“Ce este o prostituata? O femeie oarecare, care nu este evreica.” (Eben-Ha-Eser, 6 si 8)
“Fata de ne-evrei, evreii nu comit adulter… Condamnabil pentru un evreu este numai adulterul comis fata de semenul sa, adica fata de sotia evreului. Nevasta ne-evreului nu se pune la socoteala.” (Talmud IV/4/52 b)
“Pentru ne-evrei (Goyim), sotiile nu exista, ele nu sint cu adevarat nevestele lor.” (Talmud IV/4/81 + 82ab)
Talmudul despre afacerile evreiesti (Aveti grija cu ce persoane faceti afaceri!!!):
“Voi ati facut din mine (Iahve) singurul stapan al lumii, de aceea va voi face si eu pe voi (evreii) singurii stapanitori ai lumii.”
“Cine vrea sa fie intelept, sa se ocupe cu afaceri banoase, caci nu exista principiu mai puternic in Tora, caci ele sint ca un izvor nesecat.” (Talmud IV/3/173 b)
“Evreii trebuie sa incerce mereu sa-i insele pe ne-evrei.” (Zohar I, 168 a)
“Fa comert cu ne-evreii atunci cand trebuie sa plateasca bani.” (Abhodah Zorah 2 a T)
“Proprietatea ne-evreului apartine evreului care o revendica primul.” (Babba Bathra 54 b)
“Cand doi evrei au inselat un ne-evreu, trebuie sa imparta castigul.” (Choschen Ilam 183, 7)
“Orice evreu poate sa distruga un ne-evreu prin minciuna si sperjururi.” (Babha Kama 113 a)
“Bunurile Goyim-ilor sint asemeni desertului fara stapan, iar cel ce pune stapanire pe ele, le-a meritat.” (Talmudul IV/2/54 b)
“E permis unui evreu sa profite de nedumerirea unui ne-evreu si sa-l insele.” (Talmud IV/1/113 b)
“De la ne-evreu se poate lua camata.” (Talmud IV/2/70 b)
Despre “Mesia” reptilianul evreilor:
“Indata ce vine Mesia, toti devin sclavii evreilor.” (Erubin 43 b)
“Mesia le va da evreilor stapanirea intregii lumi. Lor li se vor supune toate popoarele.” (Talmudul de la Babilon, Scriptura Schahh, Pagina 120, Coloana 1)
“Mesia le va da evreilor sceptrul peste lume si toate popoarele ii vor sluji si toate natiile pamantului li se vor supune.” (Talmud II si Foaia 89 si 99 a, Coloana 1)
Scriptura lui Pesachim din Talmud sustine apoi ca in vremea lui Mesia:
“…evreii vor devenii nemasurat de bogati si toate averile popoarelor le vor cadea in maini.” (Talmudul de la Babilon, Scriptura Pesachim, Foaia 118 b)
Jalquit Simeoni afirma ca in interpretarea sa a Talmudului ca in timpurile lui Mesia:
“Fiecare evreu va avea 2.800 de servitori.” (Jalquit Simeoni, foaia 56 si Bachai, Foaia 168)
Si Abarbanel, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai Bibliei si Talmudului ne asigura ca:
“Vremurile lui Mesia vor fi precedate de un mare razboi, in care vor murii doua treimi din oamenire.” (Abarbanel, Masmia Jesua, Foaia 49 a)
Sa ne analizam putin dupa lectura acestor citate. Ce declanseaza ele in noi? Cine este acest Iahve-El-Shaddai, daca nu chiar reptilian despre care vorbim aici? Cum poate un popor sa numeasca asa-ceva “sfanta scriptura”? Va spun sincer ca aceste lucruri m-au scos din tatani cand le-am citit prima data. Lucrurile sint exprimate la fel ca atunci si in Talmudul de astazi. Si acum se practica aceleasi lucruri ca si atunci. Intrbare: Mai exista astazi cineva care se orienteaza dupa aceste scripturi, ca atunci?
Ca “talmudistii” sint pe deplin constienti de continutul “sfintei” lor carti o demonstreaza faptul ca e interzisa traducerea fidela a Talmudului in limbile-Goy.
Sa revenim insa pe pamant. Bineinteles ca Talmudul nu este format numai din asemenea texte. Asemenea fragmente constituie insa resorturile Talmudului si implicit ale talmudistilor.
Ne intereseaza pe aceasta tema fierbinte nu cei care NU se tin de predicile enumerate mai sus, ci aceia care sint convinsi ca lucrurile stau astfel si care trebuie sa se ghideze in activitatea lor zilnica dupa aceste fragmente din Talmud.
De asemenea, nu ne intereseaza sa stim daca negustorul evreu din capatul strazii crede sau nu in aceste lucruri, ci care este situatia proprietarului unui concern bancar sau al unui post de televiziune etc.
Consider ca va puteti inchipui care pot fi urmarile faptului ca un grup de popoare, care cred in asemenea rautati si mai sint si mandre de asta, detin mass-media si cele mai mari sisteme bancare din lume! Acestea vor fi recunoscute dupa roadele lor! Priviti ce a facut Hollywood-ul in lume prin filmele sale horror si cu violenta si veti vedea roadele acestor activitati. De ce-ar produce un om cu capul limpede un film horror? Ce motiv il determina?
Si cum ramane cu roadele bancilor?
“Dati-mi controlul asupra unei monede nationale si mi-e indiferent cine face legile in acea tara!” (Amschel Maywer Rothschild (1783-1812)
Mai multe cititi aici -> http://
In Decembrie 2012, genetica mondiala demonstra ca 90% dintre evreii de astazi NU SINT SEMITI, ci arieni caucazieni (evrei khazari ashkenazi), iar doar 10% sint sefrazi (o mica ramura cu genealogie semita, adica araba). Mai multe puteti citii aici -> http://
Un evreu curajos explica tuturor oamenilor cat de rasista este legea evreiasca, bazata pe Talmud!
Am mai scris niste articole despre anti-semitism-ul liderilor evrei fata de celelalte rase de oameni, anti-semitism dovedit de talmudul lor, http://
Israel Shahak, un supravieţuitor al lagărului de concentrare de la Belsen, este unul din puţinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul să demaşte public Talmudul. În cartea sa, “Istoria evreilor, religia evreilor”, Shahak denunţă nivelul incredibil de rasism pe care este bazată legea „evreiască” (în realitate levită sau a Frăţiei). El povesteşte că în aspectul să extremist, reprezentat de rabinii ortodocşi moderni, această credinţă consideră o ofensă religioasă salvarea vieţii unui păgân, cu excepţia situaţiei în care evreii ar suferi consecinţe neplăcute dacă nu ar proceda astfel.
Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisă; în schimb, unui ne-evreu trebuie să i se perceapă o dobândă oricât de mare. Talmudul le cere evreilor să rostească un blestem ori de câte ori trec pe lângă un cimitir păgân, iar dacă trec pe lângă o clădire păgână, să se roage lui Dumnezeu să o distrugă. Evreilor li se interzice să fure unul de la altul, dar legea nu se aplică şi în cazul păgânilor. Există rugăciuni evreieşti care îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu i-a făcut păgâni pe evrei, şi altele care cer moartea imediată a creştinilor.
Un evreu religios nu are dreptul să bea dintr-o sticlă de vin, dacă aceasta a fost atinsă de un ne-evreu după ce a fost deschisă. După ce a primit premiul Nobel pentru literatură, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului:
„Nu am uitat că ne este interzis să le mulţumim păgânilor, dar acum am un motiv special: aceştia i-au acordat premiul lor unui evreu”.
Acestea sunt legile sistemului de credinţe numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul şi care condamnă rasismul împotriva evreilor! Însuşi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodată pe pământ. Şi totuşi, ei nu se sfiesc să strige: „Antisemiţii!” împotriva tuturor cercetătorilor care se apropie prea mult de adevărul referitor la conspiraţia globală. Benjamin Freedman, un evreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „anti-semitism” ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el:
„La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”.
Comunismul este un sistem totalitar ale caror baze au fost puse de catre liderii bancheri evrei si anume: Marx, Troski, Lenin, Stalin. Toti acestia sint de origine evreiasca si au facut cele mai mari crime impotriva umanitatii, iar Uniunea Fascista Europeana, a refuzat sa condamne crimele comunismului desi ele depasesc 10 milioane de morti.
Mai multe cititi aici -> http://
La data de 25 Noiembrie 2013, Israelul a fost condamnat de catre tribunalul “Kuala Lumpur” din Malaezia, pentru crime de razboi, crime impotriva umanitatii si genocid pentru tot ce au facut ei in timpul ocupatiei din Palestina, pe care o continua si astazi.
Mai multe puteti citii aici -> http://
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu