Cui apartin televiziunile din Romania ?

Maria Barbu

TOT DESPRE ,,ECHIDISTANTA,, MASS-MEDIEI !
E GREU SA GĂSEȘTI O ȘTIRE ADEVĂRATĂ, CACI DE INFORMAȚII NICI VORBA !

Căror servicii secrete aparțin televiziunile din Romania, de la TVR si Pro TV la B1 TV, Antene si Realitatea TV: MOSSAD, SIE, ex-KGB, SRI

Intr-un interviu realizat in cursul zilei de ieri, realizatorul TV Radu Moraru afirma despre el si echipa emisiunii Nasul, tocmai executati de la postul 10 TV, dupa ce au fost dislocati de la B1 TV, ca:

“- Am fost pulverizați de o gașcă transpartinica din politica si serviciile secrete”. 

Este vorba de o “trupa”, “de multe ori de nevăzut”, “in care sunt implicați si oameni care au legatura cu serviciile secrete si cu politicieni din toate partidele”, dezvăluie Radu Moraru. 

Problema este, mai spune Moraru , ca “noi avem servicii secrete si avem oameni care acționează in numele serviciilor secrete, dar care n-au nici o legatura nici cu serviciile secrete nici cu Romania”.

Chestiunea cu serviciile secrete si presa e de cand s-a inventat cea de a doua. Penetrarea, controlul, apărarea sau, dupa caz, manipularea – in funcție de originea serviciului care acționează – sunt printre prioritățile oricărui serviciu secret in relatia cu mass media. Dar, pentru a usura aceasta activitate si pentru a reusi sa arunce o tara in directia dorita la momentul potrivit, anumite servicii secrete, predominant straine, s-au gandit sa infiinteze chiar ele, prin intermediari, adevarate edificii ale manipularii opiniei publice, atrofierii simturilor si lobotomizarii natiunii.

"Cui aparțin, de fapt, televiziunile din Romania?" este o întrebare pe care ar trebui sa si-o pună fiecare telespectator inainte de a apăsa pe butonul telecomenzii care il teleghidează pe el si mintea sa. Pentru a da cat de cât răspunsul la aceasta întrebare o sa ne folosim doar de logica, luand la ochi principalele televiziuni, in special de stiri, din Romania.
Asadar:

Despre B1 postul care tocmai l-a mazilit pe Radu Moraru nu e foarte greu sa-ti dai cu presupusul. 

Patronul 10 TV se numeste Zoltan Teszari iar 

grupul RCS-RDS – care intentioneaza sa lanseze o noua televiziune de stiri– are sediul central la Budapesta.

Despre Realitatea TV, televiziune care tocmai a ramas fara 600 de angajati, la fel, raspunsul e destul de cunoscut. Personajul Sorin Ovidiu Vintu apare in rapoarte ale ofiterilor de informatii romani ca o interfata a intereselor rusesti in Romania si Republica Moldova. Deci, sa spunem, generic, 

Realitatea a apartinut ex-KGB-ului, fie ca e vorba de FSB, SVR sau GRU.
Pentru a sparge aceasta unitate masiva antiromânească a intrat in scena, dupa cum stiti, Sebastian Ghiță cu Asesoft. Acum, ținând cont ca Asesoft este o companie strict romanească nu putem, tot asa, decat sa presupunem ca are o oarecare tangenta cu SRI.
Penalul Vântu, ca sa abureasca serviciile romanesti, l-a bagat in scena insa pe Elan Schwartzenberg. In aceasta formula, cuplul Vîntu-Schwartzenberg vrea sa-si pacaleasca partenerii si creditorii prin metoda FNI, afirma managerul Asesoft, Sebastian Ghita. Elan (Emilian cum figureaza in actele oficiale, sau Mimi cum era alintat de prieteni) este originar din Harlau iar familia sa a emigrat in Israel in anul 1980. Părintii sai ar rezilia in prezent in statiunea balneara Netanya. Bazându-ne tot pe logica, nu putem crede ca Schwartzenberg ar fi afiliat in vreun fel serviciilor secrete arabe… Sa spunem, deci: MOSSAD.

Asa ajungem la principala televiziune de stiri a Romaniei, practic formatoarea celorlalte: 

Pro Tv, cu satelitii aferenti – posturile de televiziune Acasa, Pro TV International, Pro Cinema, Sport.ro si MTV Romania. Infiintata de Adrian Sarbu, fostul sef de cabinet al lui Petre Roman, televiziunea apartine in prezent grupului Central European Media Enterprises (CME). CME, prin canalele sale aflate in Romania, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croatia, Bulgaria si Ucraina, acopera o piata de 97 de milioane de telespectatori si se afla in proprietatea miliardarului Ronald S. Lauder. Lauder este si presedintele Congresului Mondial Evreiesc.

Ce a mai ramas?
Ah, Antenele si B1 TV. Aici avem de a face cu ceea ce Radu Moraru numea “trupa invizibila”, personaje corupte din politica si economie cu relatii in serviciile secrete romanesti dar fara a reprezenta de fapt nici serviciile nici Romania. Le iau la pachet pentru ca sunt la pachet. 

Despre Antenele turnarromului Voiculescu nu este cazul, cred, sa intru in vreun amanunt. 

Dar cazul noului B1 Tv, preluat de la familia Paunescu , altfel iubitoare a “stransei prietenii” romano-ruse (sau ruso-romane?), si aflat in prezent sub manageriatul fostului administrator al televiziunilor lui Voiculescu si sefulet la Grivco, Sorin Oancea, este mai interesant. 

Curatat de niste licheni aparuti prin coabitarea cu EvZ, ca Ioana Lupea si Mircea Marian, postul s-a pricopsit rapid cu personaje oarecum asemanatoare. 

Un Robert Turcescu, facut scapat de la Realitatea cu doar o zi inainte de arestarea lui Sorin Ovidiu Vintu – binefacatorul sau cu ceva milioane de euro – sau un Andrei Badin – alintat de presedintele Romaniei cu “Bai, caraghiosule!” -, o fosta portavoce anti-Basescu cu spume, pe cand era la Antena lui Voiculescu. Azi, cuminte, in bancuta lui. Despre acesta din urma, Ioan T. Morar afirma ca are legaturi cu SIE, care l-ar fi insarcinat cu misiuni pe langa Casa Regala si legionarii din exil, in timp ce altii amintesc relatia lui de subordonare cu Uly Valureanu alias Ulrich Friedberg Valureanu, redactor sef la ISRO-PRESS, “revista dedicata exclusiv universului evreilor nascuti in Romania si relatiilor de prietenie dintre Israel si Romania”. 

Luand acest caz aparent paradoxal – un element vehement anti-Basescu la un post presupus pro-Basescu -, drept referential in ce priveste B1 TV, intrebarea este: SIE sau MOSSAD? 

Daca mai observam si ca pe la EvZ – ziarul condus, se spune, de Dan Andronic si prietenii – unii cam intra in priza la stirile despre “poporul ales”, raspunsul e, asadar, undeva pe la mijloc.

Era sa uit tocmai de TVR!
Postul național de televiziune nu mai aparține Romaniei de cand la conducerea lui s-a instalat o “gasca” nu transpartinica ci de-a dreptul neo-kominternista.
Conducerea TVR este acaparata in totalitate de oamenii GDS -ului, organizație înființată in paralel cu FSN de Silviu Brucan, cu sprijinul financiar al condamnatului penal George Soros. 

Alexandru “Andi” Lazescu, fost vicepreședinte UASCR-Iasi, apoi sef al GDS-Iasi si asociat al unui alt renumit infractor penal, Sorin Ovidiu Vintu, a fost obligat in trecut sa demisioneze de la TVR, chiar in timpul scandalului FNI. Ulterior, a revenit in Consiliul de Administrație TVR pe baza sprijinului fostului președinte Emil Constantinescu ot Tighina, la recomandarea consilierilor prezidențiali Zoe Petre si Dorin Marian, afiliați centralei GDS si, respectiv, serviciului de informații al lui Dinu Patriciu, deservitor la rândul lui al intereselor rusesti. 

Despre Rodica Culcer, sefa pensionara a știrilor TVR, nu cred ca mai este cazul sa amintesc ca, dupa o perioada de acomodare cu limbile străine la “Era Socialista ” si pe langa CC al PCR, a lucrat ca secretara la Ambasada SUA pe vremea Raposatului, cand orice cetățean roman care statea mai mult de o ora in incinta statului american era automat cadru al fostei Securitati. 

Ulterior, “tovarășa colonel” a urmat mai multe stagii de pregatire pe meleaguri străine, in instituții unde se calca pe bombeu atat agentii ex-KGB cat si cei ai MOSSAD. 

Viitorul acestei “trupe invizibile” a fost de altfel descris de insusi “Andi” Lazescu, in arzătoarea “Flacăra Iașului”: 

“Suntem comuniști, sau viitori comuniști, si in orice moment trebuie sa ne comportam ca atare, sa privim spre viitor, care este al nostru”.

Sfatul meu: alegeti-va surse de informare din mediul online, dar si aici cu foarte mare atentie, militati pentru anularea abuzivei taxe Radio/TV si scoateti televizoarele din priza. Nu pierdeti nimic. In schimb, va recastigati pe dvs si, mai ales, va salvati copiii de la o moarte inceata a mintii umane si sufletului dumnezeiesc.

Lista bogăţiilor din subsolul României

Aceasta este harta pe care se bat ruşii pentru zăcămintele din România. Lista bogăţiilor din subsolul României

26 oct 2012Autor: Roxana Petrescu

Citeste si:

Rusul prins cu documente clasificate despre zăcăminte de cupru are interdicţie de a părăsi Capitala

Procurorii DIICOT fac cercetări la IPROMIN pentru posibile divulgări de informaţii clasificate către afacerişti din Rusia

Primarul din Moldova Nouă:Zăcământul de cupru e în curs de privatizare

Ambasada Rusiei:Nu am fost informaţi oficial despre cetăţeanul rus depistat cu documente clasificate

Sava: SRI evaluează impactul documentelor despre zăcămintele de cupru asupra securităţii naţionale

Date despre IPROMIN, compania surprinsă în scandalul anchetelor DIICOT pentru dezvăluirea de informaţii secrete unor cetăţeni ruşi

SRI: Informaţiile clasificate obţinute de expertul rus, importante pentru securitatea economică

Cetăţeanul rus O.M., în vârstă de 42 de ani, a fost prins în 19 octombrie pe Aeroportul Internaţional "Henri Coandă" Otopeni în timp ce încerca să părăsească România având asupra sa documente şi hărţi geologice emise de autorităţi ale statului roman, conţinând informaţii şi date clasificate despre zăcămintele de cupru şi metale rare aferente exploatărilor Moldova Nouă şi SUVOROV, potrivit Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).

Ce bogăţii se ascund în subsolurile României: lista celor 77 de resurse minerale

 

Ziarul Financiar a publicat la finalul anului trecut harta licenţelor de exploatare pentru 77 de substanţe minerale răspândite pe teritoriul României, de la andezit, ape minerale sau calcar până la uraniu, cupru, huilă sau sare, potrivit datelor disponibile pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

 

Potrivit datelor colectate de ZF, pe teritoriul judeţelor Bihor, Hunedoara şi Cluj se află cele mai multe resurse minerale ca număr, ANRM refuzând totodată să precizeze cantităţile produse anual pentru fiecare substanţă în parte, precum şi nivelul redevenţelor încasate din exploatarea acestor resurse în primele nouă luni ale anului.

 

Vedeţi mai jos harta resurselor naturale din România. Click pe foto pentru imaginea mărită

Potrivit datelor colectate de ZF, pe teritoriul judeţelor Bihor, Hunedoara şi Cluj se află cele mai multe resurse minerale ca număr, ANRM refuzând totodată să precizeze cantităţile produse anual pentru fiecare substanţă în parte, precum şi nivelul redevenţelor încasate din exploatarea acestor resurse în primele nouă luni ale anului.
Astfel, pe suprafaţa judeţului Hune­doara se pot găsi de la resurse de an­dezit pentru construcţii, ape balneotera­peutice, argilă sau bazalt până la aur şi argint, huilă sau nisip şi pietriş pentru con­strucţii.

Subsolurile Bihorului sunt pline de ape geotermale, ape minerale necar­bogazoase, calcar, dar şi de minereuri poli­me­talice şi auro-argentifere. În judeţele Neamţ şi Suceava se află singurele rezerve de uraniu în exploatare, potrivit site-ului ANRM.

Cele mai scumpe substanţe din lume: ce costă 27 mil. dolari pe gram? Dar 62.500 mld. dolari?

În ceea ce priveşte amplasarea resur­selor de hidrocarburi, acestea sunt localizate în mare parte în zonele de centru şi sud ale României.

Procurorii DIICOT au declansat vineri verificări după ce factori de decizie din IPROMIN SA Bucureşti au divulgat către persoane din mediul de afaceri din Federaţia Rusa informaţii şi documente clasificate referitoare la zăcămintele de cupru şi metale rare din zona Moldova Nouă, mai exact zăcământul "Suvorov". Mai multe detalii despre cercetările procurorilor aici.

MÂNDRIA DE A FI BRUCAN

Sau Lichelele, de la KGB la GDS. 

Un eseu fabulos de Magda Ursache








Necomplexat de nimeni şi de nimic, de la Maurer (un debater, ca să-i repet ortografia) la McCarthy, Silviu Brucan (Generaţia irosită. Memorii, Ed. Teşu, Bucureşti, 2012) îşi elogiază implicarea benefică, rolul de participator în Cold War, de porumbel al păcii între sisteme politice antagonice. Şi ce greu i-a fost să ajungă diplomat la Washington! A fost necesar să-l ducă în prealabil pe ambasadorul Robert Thayer la o mănăstire din Moldova, ca să-i toarne în pahare o călugăriţă. În SUA, refugiaţii români izgoniţi de teroarea roşie îi trimiteau scrisori cu cap de mort; ca să-i capteze bunăvoinţa, lui John Foster Dulles Brucan i-a spus că România e gata să plătească despăgubiri (in integrum?) cetăţenilor americani naţionalizaţi. Mai narează Brucan că Saşa – soţie, „de origine engleză şi ingineră în petrol”, căzuse cu tronc staffului diplomatic. Ştiau de activitatea toavei Sidorovici la Tribunalul Poporului, ca acuzator public, condamnând stahanovist la ocnă pe cei repulsivi la comunism? Expresso verbo, S. Brucan oferea mese fabuloase la Washington (subiect de rapoarte pentru Al. Drăghici), servind cu polonicul – model sovietic – icre negre. Cum să nu-l simpatizeze comesenii gurmanzi?

Profitor de linia întâi a „democraţiei populare”, prodejistul Brucan s-a simţit marginalizat sub Ceauşescu. Nu mai era consultat ca pe timpurile bune Dej-Pauker. Nu fusese prăbuşit din raiul pe pământ al cartierului Primăverii, dar Ceauşescu îi mai tăiase din tain, de unde ura neîmpăcată pentru duşmanul din aceeaşi clasă. Favorit al lui Gheorghiu-Dej, Brucan trona ca şef al Audio-vizualului şi ca prof. univ. de Ştiinţe sociale, citiţi „claxonism”. Era şi confesor-consilier, mereu de necontrazis. „Tache ştie ce face”, obişnuia să replice apăsat Dej vreunui cârcotaş. Şi ce bun translator de bancuri dejiste fusese la o sesiune ONU, stârnind aplauze furtunoase!

Când Dej muri, urmă nu mazilire, ci coborâre cu o treaptă-două pe scara socială. Octavian Paler îi luă locul (′66-′70) la Radio TV. Da, un moralist intempestiv ca Paler a cedat şi el în vremea aceea, nu şi după ′89. Din ′65, „Scânteia” (eheu!) era condusă de Popescu-Dumnezeu, care se întrecea în a da mărire Ceauşescului cu Valter Roman de la Editura Politică (pierdea, anual, două milioane de lei, sumă enormă). Deponent onest, nu un noncaracter, N. Gheran, introducându-ne „îndărătul cortinei”, povesteşte cum şeful editurii (1964-1983) i-a tras în piele „operele” gânditorului din Carpaţi, Dumitru Popescu biruindu-l doar ca „pozar”. Numai că N. Gheran e alt fel de memorialist: „Ca mai tot omul, păcate voi fi avut multe, dar mincinos n-am fost niciodată” (Arta de a fi păgubaş).

Ceauşescu ştia ce spate blindat are Brucan, dacă i-a ordonat lui Leonte Răutu: „Lasă-l în pace pe Tache”. Şi nu-mi închipui că Ştefan Andrei îi dădea paşaport când voia, ca să exerseze, de la Ana (46 de vizite în SUA, ceea ce spune destule, despre echitatea socialistă) la Kaiafa (vizita la Moscova, în nov. ′88), „art de bien voyager”.

Brucan nu poate fi egofictor, povestaş, din lipsă de talent. Nici pe Pingelică nu-i capabil să-l portretizeze. E doar veninos. Adună, cum spune tovarăşul de steag, Ion Vitner, „bârfituri” neverificate: minte ori nu-şi aduce aminte că Iordana Borilă şi copilul ei şi al lui Valentin n-au fost acceptaţi de familie. Există, însă, poze de grup pe plaja de la Neptun şi nu numai. Tatăl Elenei Ceauşescu vindea lumânări şi bricege, de unde porecla de briceag? Al lui era angrosist de „ştofă” lână-n lână. Ceauşescu avea complexul staturii, Brucan – nu, deşi propagandistul în cămaşă rabattu, cu o mână-n buzunar şi cu alta pe pahar, cum îl arată fotografiile selectate pentru Memorii, nu era dăruit ca aspect fizic, pentru a putea râde de alţii. Iar disidentul, făcut de servicii, nu născut, a acceptat propunerea lui Dulea, cenzorul suprem, să introducă în Dialectica puterii internaţionale două citate din conducătorul suprem, ca să nu mai „duleze” tipărirea. Cartea i-a apărut, singura; nu se ştie câte i-au fost respinse, dar se ştie că îşi putea transmite la Vocea Americii şi la Radio Liberty observaţiile despre Gorbaciov′s Contradiction. În rusă. Dibuia în Glasnost dorinţa de more power, ceea ce nu cred să-i fi displăcut lui Ceauşescu.

Lui Brucan i-a fost uşor, în noiembrie ′87, să se ducă la Biblioteca Americană, ca directorul ei, Mr. Leslie Height, să transmită „până-n seară” raportul despre rebeliunea braşoveană, la Vocea Americii şi la Europa Liberă. Raportul Braşov a fost preluat pe dată şi comentat de „The New York Times”, „Le Monde”, „The Independent”, „The Economist”, dar „Time” a ghicit: „luptă pentru putere în PCR”. Brucan văzuse „că cupa (sic!) mâniei s-a umplut”, dar îngrijorat era că partidul-avangardă se rupe de clasa muncitoare. „Unele din aceste valori, cred, nu vor muri niciodată”, nota memorialistul, sperând în internaţionalism, „idee mare şi nobilă”. O greşeală de tipar îi joacă, însă, o festă postumă: intervenţionalism (în loc de internaţionalism), „concept modern al frăţiei dintre bărbaţi şi femei, indiferent de rasă, naţionalitate şi religie”. Singura cale şi pentru memorialista Dolores Ibárurri.

Arestat la domiciliu (în Primăverii), Brucan încă mai beneficia de privilegii de ilegalist (Gospodărie de Partid, spital Elias, policlinică specială), totodată de cont în dolari la B.R.C.E. Un ilegalist, cumpărând de la shopurile Comturist bunătăţi capitaliste! „Trăiam foarte bine din acest punct de vedere şi unii dintre cunoscuţii mei se mirau că riscam această bunăstare prin acţiunile mele politice”. În „Programul de alimentaţie ştiinţifică”, lansat în ′82, Brucan n-a intrat. De tratamentul lui Paul Goma nu s-a bucurat: telefon mort sau ascultat non-stop. Era sau nu agent recrutat CIA?

Brucan a stat două zile întregi fără poştă, telefon, a avut voie să facă piaţă, însoţit de „îngerii” cu epoleţi albaştri ca, peste două săptămâni, să fie chemat la Comisia de Control a C.C. ca „element ostil” şi interogat 15 minute pe ceas. Iarna ′87-′88 s-a sfârşit, a venit martie. La recepţia lui John Whitehead, subsecretar la Departamentul de stat – SUA, n-a avut voie să se ducă, dar la uşa lui a ajuns mâna dreaptă a lui Whitehead, Thomas Simmons, subsecretar al aceluiaşi Departament: „Îţi mulţumesc foarte mult, dragă Tom”. Descifrat, avea O.K.-ul pentru disidenţă. Ceauşescu i-a permis să plece la Boston, la Dartmouth College, în 17 iunie ′88. Dorin Tudoran a emigrat în SUA după o grevă a foamei de 40 de zile, în iulie ′85. Apelul către Europa al lui Viorel Padina n-a fost auzit, Brucan – da.

Cunoaştem prea bine cum se rescriau (auto)biografiile tovilor şi toavelor. Ca Molotov să fie perceput „eroic luptător antifascist”, a dispărut din bio-bibliografia sovietică profeţia lui că „lupta contra ideologiei naziste e o crimă”. Cum să fi fost pro Hitler Molotov, deşi semnase pactul cu Ribbentrop? Parantetic, fie amintită ideea brucană că nu putem cere Basarabia, deoarece ungurii ar răspunde cu revizuirea Trianonului; ce legătură o fi făcut profetologul între raportul URSS şi revizionismul maghiar, tătuca Stalin ştie. Alt exemplu: din „Les mercredis de l’histoire”, Arte, 1994, am aflat că fotograful lui Stalin, Evgheni Khaldei, întors de la Moscova după ce-l pozase pe ostaşul sovietic cum înfige steagul roşu pe Reichstag, în 2 mai ′45 (fundal: Berlinul în flăcări), ajuns înapoi la Moscova, are surpriza să constate că soldatul avea două ceasuri, câte unul la fiecare mână. A zgâriat pelicula şi a eliminat ceasul în plus. Mă tem că şi memorialistul nostru, cu o Pobeda la o mână şi cu alt ceas, made în SUA, la cealaltă, a zgâriat pelicula să nu se ştie ce-i inconvenabil imaginii de disident curajos. Or, dacă memorie corectă nu e, nimic nu e, doi bani fac memorialiştii fără memorie.

Aş fi vrut să ştiu de la Brucan, de pildă, cum s-a folosit URSS de opoziţia reală contra lui Ceauşescu. Ne-au lăsat vreodată în pace GRU şi KGB? Cât despre Ceauşescu, învăţase lecţia. Nu mai era momentul 1979, când, la Congresul al XII-lea, îi închisese rapid gura lui Const. Pârvulescu (în 4 aprilie ′44, Pârvulescu, Emilian Bodnăraş, plus Iosif Rangheţ, agenţi sovietici paraşutaţi, erau în conducerea operativă PCR), cu ajutor de la Leonte Răutu, Ion Popescu-Puţuri şi George Macovescu, scriitorul. Ceauşescu a trebuit să asculte de Bush şi să nu-l condamne/execute pe Mircea Răceanu. Învăţase lecţia de când, în Congresul American, fusese aspru criticat că violează acordurile de la Helsinki, nelăsând familia Coler să plece. Adică pe Elena Răutu, fiica celui debarcat în ′81 şi pe soţul ei, inginerul de sunet Andrei Coler, fiul lui Jean Coler, paraşutat în ′44 din URSS, colonel de securitate, fost director la Aiud. Radu Câmpeanu ştia multe despre criminalul Coler care colaborase cu alţi monştri torţionari, Nicolschi, Dulgheru, Zeller. La ordinul lui Coler, gardienii l-au zdrobit în cizme pe Alexandru Moldovan, l-au omorât în bătaie la 39 de ani pentru că a „sfidat”. Vlad Stolojan (soţul Sandei) a confirmat informaţiile despre crimele lui Coler. A protestat – degeaba – şi Asociaţia Deţinuţilor Politici din România.

Brucan ştia bine cum merg lucrurile astea: interveniseră, pentru eliberarea paşapoartelor familiei Coler, George Bush însuşi, secretarul de Stat Alexander Haig şi ambasadorul american la Bucureşti, David Funderburk. Lumy Coler, soră, era măritată cu Richard, fiul guvernatorului de Pennsylvania, Milton Shapp, alias Mandel Shapira.

Brucan mai ştia că nici al doilea arest la domiciliu nu va ţine mult. Mutat după Scrisoarea celor 6 în Dămăroaia, – vai! cu closet în curte – n-a rămas acolo decât 6 luni, din mai până-n decembrie ′89. Se dusese la marginea Bucureştiului fără Opel Rekord, ca să nu atragă atenţia amărâţilor cartelizaţi. Memorialistul scrie negru pe alb: „Ambasadorii american şi britanic au primit instrucţiuni să mă viziteze în momentul arestării mele la domiciliu”. Îi trecea pragul, fapt acceptat de Secu, corespondentul „Pravdei”, Stanislav Petuhov (Gorby veghea la securitatea sa „periclitată”).

Răsplata jertfei patriotice n-a prea fost pe măsura aşteptărilor. A fost numit în Biroul Executiv al FSN până-n alegerile din mai ′90, cot la cot cu Iliescu, Cazimir Ionescu, Károl Király, secretar Dan Marţian. Pentru „reconstrucţia economiei” i s-a părut potrivit Petre Roman. Doar era „os de ardelean” prin Mioara Georgescu, soţie. Roman citise în biblioteca lui Valter-père pe… Socrate. Şi câte retuşuri biografice făcuse în favoarea genitorului! Că n-ar fi fost şeful emisiunii pentru România la Radio Moscova; noo, era directorul unui post independent, fără legătură cu Cominternul. Brucan era prof. de Ştiinţe Sociale la Medicină, Roman răspundea ideologic de Medicină, dar noo, nu se cunoşteau.

Specialist în felurite games a fost conul Tache mereu. Şi a făcut la viaţa lui multe „cotituri”. De cea de la Palatul Regal se amuză copios: „un act istoric unic” – regele conspirând cu PCR contra lui Antonescu. De ce s-a dus Antonescu la Palat? Nu pentru a anunţa (după depoziţia lui Gh. Brătianu, la procesul mareşalului, în ′46) că va semna armistiţiul?

În seara de 22 august ′44, Antonescu l-a convocat pe ministrul german Clodius şi, în prezenţa gen. Pantazi, ministrul de Război, i-a spus că România a cerut armistiţiu şi pentru a salva Basarabia („Ştiu că în două zile va fi ocupată de ruşi”). Planurile erau, însă, altele. Scrie Brucan în memorii că de trei ori s-a dus Lucreţiu Pătrăşcanu pe furiş la rege, noaptea pe la 3, înainte de 23 august; pe Brucan îl amuză şi colaborarea regelui cu Bodnăraş dezertorul, care se ocupa de „gărzile patriotice muncitoreşti” îmbrăcat în uniformă de maior german. Bine informat, ştie că Proclamaţia lui Mihai către ţară a fost scrisă de Pătrăşcanu şi citită, cu mare dificultate de pronunţie, de tânărul rege, la ora 22. Apoi, Mihai a plecat la vila din Valea Seacă, iar Antonescu a fost dus în Vatra Luminoasă, în casa conspirativă a comuniştilor. O fi presupus regele că, dacă ne ocupă sovieticii, va avea soarta ţarului Rusiei, de vreme ce s-a aliat cu cine nu trebuia să se alieze?

O „cotitură” a executat Brucan în ′56, după Raportul lui Hruşciov la Congresul al XX-lea al PCUS. N-a mai crezut în „mântuitorul” Stalin, aflând – chipurile, doar atunci – că-i mântuise pe mulţi, câteva milioane de oameni, în numele doctrinei eliberării popoarelor şi alte bla-bla-uri.

Când a fost arestat şi investigat în Calea Rahovei, după Scrisoarea celor 6, dosarul, „într-o singură copie”, era sub indicativ STRICT SECRET, deci numai pentru ochiul lui Ceauşescu, regulă privind „agenturili” şi „şpionii”. Atitudine îndrăzneaţă sau spate dublu URSS/SUA? Şi nu cred că pe Brucan l-a inconfortat ideea că va fi expulzat în State.

A fost un om inteligent printre impostori ca Luka Laszlo, lăcătuşul ajuns ministru de Finanţe (′47-′52), ca lăcătuşul ucrainean Pantiuşa, ca Al. Drăghici, alt lăcătuş, cu 4 clase şi Şcoală profesională CFR, alte 4, săltat în grad de general-maior, ministru al Securităţii şi şef al departamentului Securităţii Statului (′53-′57), cu tablou pe pereţii şcolilor, electricianul Dej avea şi el 4 clase primare şi 3 gimnaziale, iar Ana Pauker „activase” ca modestă croitoreasă, dar având la bază Şcoala Leninistă de 2 ani a Cominternului. Cât despre Ioşca Chişinevschi, culturalizatorul, era semianalfabet. „La măgarul bătrân, frâu poleit”, zice etnosoful anonim.

Departe de a fi true believer, expresia aparţine lui V. Tismăneanu în legătură cu tatăl său, idealistul propagând marxism-stalinismul la Universitatea din Bucureşti din ′49, ţelul lui Brucan era să-i fie oceni haraşo. Drama? Demonstranţii nu-i purtau portretul pe străzi ca „greilor” Dej-Pauker-Luca-Teohari, deşi era membru din ′40, iar în ′43 era cât pe ce să fie – pac – împuşcat. Siguranţa nu glumea.

Mai degrabă aş fi vrut să aflu cum reuşeau să adune la mitinguri 500.000-600.000 de simpatizanţi FND (minţiţi sau plătiţi?) contra lui Rădescu, pentru a veni la putere Groza, la 6 martie ′45, cu parafa regelui. Dar memorialistul preferă să spună bancul cu ţăranul neştiutor de ce tablou purta, enervat că fusese călcat pe picior: „Mă, îţi dau cu Iorga ăsta-n cap”. Mie mi l-a spus, în varianta ceauşistă („Îţi dau una cu baba asta!”) un secretar PCR pe Filologie, ajuns după revoluţie şef de catedră, Grişa Ţugui.

Poziţia în eşalonul 2 n-a mai suportat-o Brucan sub Ceaşcă. Aici n-a mai avut nici slăbiciuni, nici inconsecvenţe. Nu i-a recunoscut rolul „cavalerului singuratic” al Estului în politica externă, vizita lui De Gaulle, din mai ′68, îi stârneşte hazul; de indignat, pe Brucan îl indignase ceea ce Zbigniew Brzezinski numeşte „naţionalizarea ideologică”. Zgârii omul comunist îmbrăcat naţional şi dai de os marxist.

De altfel, contribuţia lui Brucan la Manifestul FSN citit la televizor a fost tăierea finalului: „Aşa să ne ajute Dumnezeu”. Şi nu ne-a ajutat: buboiul socialist s-a spart, dar infecţia e departe de a se vindeca.

În capitolul Relaţiile mele cu Ceauşescu, Silviu Brucan precizează că-i vorba de „respect reciproc şi ură reciprocă”. Greu de spus respect. Trebuia să fi existat terorişti mulţi ca să fie împuşcat la repezeală, de Crăciun, că tot îl eliminase Brucan pe Dumnezeu din manifest. Vina a picat pe „poporul barbar”. Şi atunci i-am condamnat pe amândoi la moarte putea fi un film cu scenariu scris de Brucan şi regizat de Sergiu Nicolaescu. Terorişti posibili după S. Brucan? Cei 2.000 de ofiţeri de la Academia Băneasa a gen. N. Andruţa Ceauşescu, cei 800 de uslişti ai lui Ardelean, 450 de la Direcţia a V-a condusă de Neagoe, cei 600 de securişti pentru Bucureşti ai col. Goran. Scena cu vigilentul Brucan alergând după un terorist într-o casă suspectă e cusută cu aţă albă: „Toate gloanţele noastre nimeresc în gol”. Şi ce să vezi? Nu era acolo picior de terorist. Şi n-a pornit Brucan ideea teroriştilor ca să-l răstoarne pe gen. Iulian Vlad şi să-l aresteze? Dinte pentru dinte! Pe Ion Iliescu (dăduse repejor, în 26 dec. ′88, ordinul de trecere a Securităţii la Ministerul Armatei) l-a ameninţat că-şi ia pălăria şi pleacă dacă mai colaborează cu Vlad. Dar cu N. Militaru, agent sovietic, putea colabora? Cum să nu, dacă trebuia adusă la putere reţeaua cominternistă? Sau să-i spunem ca istoricul Mark Almond (Oxford) „Cominformul Noii Ordini Mondiale”. Cât despre terorişti, au dispărut şi gata. Sergiu Nicolaescu numărase vreo 99 de terorişti morţi, îngropaţi în Ghencea Militar ca eroi ai revoluţiei; Brucan – 301 terorişti (2 morţi), predaţi între 23 dec. ′89 şi 2 ian. ′90; i-a găsit vinovaţi pe studenţii care făceau instructaj în Şcoala din Băneasa. Au plecat ca prin farmec în Libia, cu un avion. Cam 30 la număr.

S. Brucan a participat la „revoluţia din interior”, cu sumedenie de actori şi figuranţi dar o ţine, în memorii, pe coarda „mişcare populară spontană” Şi chelneriţa Cerasela, comilitoana lui Voican-Voiculescu, a fost dispusă să spună mai multe. La un moment dat, Brucan afirmă că semnalul huiduielilor din 21 dec. l-au dat doi tineri ucenici, de 14 şi 16 ani. Numele? De ce nu le dă, dacă a investigat şi aflat? Ce-i scapă e mărturisirea că încă din oct. ′84 complotiştii (Ion Ioniţă, fost ministru al Apărării Naţionale, N. Militaru şi Ştefan Kostyal, colegi de Acad. Voroşilov din Moscova, ′56-′58) aveau în plan o lovitură militară, combinată cu răscoală populară şi ocuparea Radio-TV, cu tancurile lui Paul Keller. Planul a funcţionat la sfârşit de decembrie. Teroriştii au tras în cine trebuia: cei îmbrăcaţi în alb au scăpat neatinşi, nu şi mulţi dintre cei „3-4.000 de tineri care formau un zid viu în jurul clădirii televiziunii”, chemaţi de Brateş să nu intre „inamicul” în studiouri.

Evenimentul TV („a fost prima revoluţie din istorie efectuată prin şi la televiziune”) s-a produs în regia Brucan-Brateş, primind replica strigată: „Aţi minţit poporul cu televizorul”.

Din sursa Brucan (pentru că ideile astea se regăsesc în memorii) provin poveştile nu de adormit, ci de deşteptat copiii: cu tunelurile subterane prin care se deplasa armata secretă a lui Ceauşescu compusă din orfani, cu aurul din baia celor doi preaiubiţi, cu cele trei feluri de caviar (obsesia caviarului!) servite la aniversarea Elenei. Doar nu era să devoaleze cât a fost atunci scenariu şi cât genocid. Şi cine-o fi făcut calculul? 1.500 de morţi pe judeţ, total 60.000. Dar e nevoie s-o spună? Regia aripii kaghebiste a Securităţii se vede uşor. Foştii cominternişti încă vii au preluat puterea împreună cu fiii cominterniştilor morţi, ca Roman; Cominternul ne-a adus bolşevizarea atroce, bătrânii şi copiii lui – „capitalismul” de tranziţie.

De plăcut cel mai mult i-a plăcut s-o facă pe Casandra şi să arunce „fraze profetice”. Sintagma nenorocoasă „stupid people”, ofensă la demnitatea poporului român în „The Independent”, l-a făcut ţinta lui Octavian Paler, care i-a amintit de crimele şi fărădelegile din perioada paukeristo-dejistă, ceea ce nu l-a descurajat pe Brucan. El publica în „22”, nu ca Paler care condusese „România liberă”, ziarul cu titlul păstrat. Şi a conchis: „proştii (ca Paler, nota mea, Magda U.) nu ştiu engleză”. Şi iată-l pe Brucan scriind despre „restaurarea capitalismului”, pozându-se lângă Liiceanu, ca ilustrare, pesemne, a Apelului către lichele. Nu în altă parte decât în curtea GDS, unde funcţiona şi vecinul din Primăverii, Pavel Câmpeanu, membru fondator, vechi profesor de marxism-stalinism. Spune excedat Petre Ţuţea: „Fraţilor, licheaua nu evoluează”. Ba da, în lichelism.

La Profeţii, pe ProTV, preda cinism, deşi credea că predă de la distanţă, pe vechi, la fără frecvenţă. Devenise, aşa cum a vrut, personaj, iar încrederea în opera-i proprie s-a umflat până la trufie. Acuza, în aceeaşi limbă (moartă) de lemn laşitatea colectivă a românilor, colaboraţionismul „păturii” intelectualilor, toţi dalmaţieni linşi-prelinşi, în afară de el. Fraze găunoase, parcă luate din „Scânteia”, reactivarea cuvântului racilă. Apărarea unităţii statale era racilă ceauşistă. Scop naţional, interes istoric românesc la Brucan? Mândrul stalinist, aprobat de mândruţa-i, hohotea că cene arde de steag, că ce ne dezavantajează o autonomie de nimica toată, Ţara Secuilor, că ce… Steagul de pe acoperişul Parlamentului costase prea mult. Şi ca să nu fie învinuit pentru prestaţia lui Petre Roman, după săptămâna de 5 zile, Jelly Bon şi măriri iresponsabile de salarii secrete, diferenţiate, stupid people a cunoscut doar şomaj, inflaţie, terapie de şoc în favoarea magnaţilor. Brucan a mai făcut o dată pe Casandra înainte de a muri, în 2006. A slobozit profeţia sumbră că nu ne va fi mai bine în UE (decât în URSS). Mai mult încă, vedea în viitor că dezastrul crizei va duce la reinstalarea comunismului. Nici nu se dezminţea de altfel: din Scrisoarea celor 6, catalogată path breaking document (de V. Tismăneanu în Final Raport, semnalat de Mircea Platon, altul decât Raportul final) rezultă limpede că vechii membri PCR voiau „legalitate” pentru statul socialist, nicidecum distrugerea sistemului.

De câte ori ajung în Piaţa Universităţii, la Km. Zero de comunism, îi aud râsul, greu de suportat. Construieşte, stupid people, ba socialism, ba capitalism, ba iarăşi comunism!

Tăcerea mieilor omorâţi în acel decembrie e asurzitoare.

Magda Ursache / Ziaristi Online



- See more at: http://www.ziaristionline.ro/2013/02/03/mandria-de-a-fi-brucan-sau-liichelele-de-la-kgb-la-gds-un-eseu-fabulos-de-magda-ursache/#sthash.fhQnkGxj.dpuf

Cinci stratageme de manipulare folosite asiduu in media

Publicat in decembrie 16, 2013 de Oreste Teodorescu in Blog


1.Operarea cu dovezi false. Manipulatorul introduce noi dovezi false sau indicii proiectate şi fabricate care sunt în conflict cu observațiile și argumentele părții adverse – un instrument practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile.
2.Falsa prestanta. Dezinformatorul apelează la un juriu de acuzare, un asa zis specialist sau alt organism autorizat de anchetă. Răstoarnă procesul în favoarea sa și neutralizează eficient problemele sensibile fără să deschida discuția. Odată ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi considerată încheiată în mod oficial. În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată şi pentru a susţine acuzaţii atunci când se înscenează ceva contra victimei.
3.Fabricarea unui adevăr nou. Crează propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influență capabili să inventeze ceva nou şi diferit prin cercetare științifică, investigaţii sociale sau dovezi favorabile. În cazul în care are neapărată nevoie să abordeze problemele, o va face profesionist, prin persoane autorizate.
4.Distragerea atenţiei maselor cât se poate de mult. Pentru a ţine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu protestele, crează povești şi mai mari (sau le tratează-le ca şi cum ar fi mari) pentru a îndepărta masele.
5.Tăcerea critică. Se ia în considerare eliminarea din circulaţie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării în întregime a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin, șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau prin distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le daune grave.

Romanii sunt distrusi mental premeditat.

Romanii sunt distrusi mental premeditat. Cum se obtine distrugerea mentala a popoarelor. Manipulare creier, gunoi mediatic, mass media, cenzurarea informatiilor, ascunderea adevarului, ocuparea timpului. Ce sanse mai avem sa salvam Romania? (nom31)
Posted on 05/07/2013 by Emilian


Am vorbit de mai multe ori pe acest blog despre faptul ca foarte mulţi români sunt distruşi mental. Aş vrea să explic mai bine la ce mă refer prin acest lucru. În primul rând, NU are legătură cu IQ-ul sau cât de inteligenţi sunt românii. IQ-ul oricum nu este suficient pentru a ne face o imagine de calitate asupra inteligenţei şi capacităţilor mentale ale unei persoane. Puteţi vedea detalii despre asta AICI. Deci nu este vorba despre inteligenţă, nu este vorba despre cât de deştepţi sau proşti sunt românii în activităţile pe care le desfăşoară, nu este vorba despre cultura generală, ci este vorba despreCONŞTIENTIZAREA LUMII ÎN CARE TRĂIM! Detalii în continuare:

Ideea este că, din diferite motive (premeditate de către cei care conduc lumea), poporul român (şi în principiu orice popor din prezent) nu este în stare să conştientizeze ce se întâmplă în jurul lui. Iată câteva motive pentru care românii nu sunt interesaţi de realitatea reală înconjurătoare:

O proastă educaţie

Prostie

Egoism

Retard mintal sau IQ prea mic pentru a înţelege lumea

Pierderea speranţei că se mai poate face ceva şi Lipsa încrederii că TU, omul obişnuit, (mai) poţi face ceva în privinţa asta

Frica de a aborda astfel de subiecte

Neintersectarea cu informaţii despre realitatea reală din jur

Iluzii/concepţii sau abordări greşite

Sărăcia

Renunţarea la Banul Public

(despre chestiile enumerate mai sus am detaliat câte ceva AICI)

INCAPACITATEA DE A CĂUTA, DE A CONŞTIENTIZA ŞI DE A FACE FAŢĂ ADEVĂRULUI – de fapt aceasta este cea mai mare problemă a omenirii şi puteţi citi detalii despre ea AICI.


Cea mai mare problemă a omenirii

Realitatea reală înconjurătoare este ADEVĂRUL despre ce se întâmplă în jurul nostru, şi anume că “LUMEA ESTE CONDUSĂ DIN UMBRĂ DE CĂTRE UN GUVERN MONDIAL ASCUNS CARE DOREŞTE INSTAURAREA UNEI NOI ORDINI MONDIALE CU EFECTETRAGICE PENTRU MILIARDE DE OAMENI” – lucru care SE ÎNTÂMPLĂ DEJA şi care are efecte GRAVE asupra noastră a tuturor, efecte care SE VĂD DEJA (click aici – cine e dispus şi interesat să le vadă).

Unul dintre planurile celor care conduc lumea din umbră (“elitele” / “iluminati”) este chiar DISTRUGEREA MENTALĂ a populaţiilor de oameni, cu scopul de a nu fi în stare să înţeleagă ce se petrece în jurul lor şi de a nu fi în stare să se opună vreodată Sistemului creat de “Elite”, să nu se opună Noii Ordini Mondiale, astfel încât să rămână veşnic niştesclavi muncitori distruşi mental, captivi într-un labirint malefic din care nu pot ieşi.

Distrugerea mentală este reprezentată de însăşi cea mai mare problemă a omenirii explicată de mine în acest text – pe care îl repun aici: Cea mai mare problema a omenirii si a poporului român: incapacitatea de a cauta, vedea si constientiza adevarul dur, realitatea inconjuratoare grava (edu35). Citiţi-l!

Un om distrus mental nu este în stare (nu este interesat) să CAUTE ADEVĂRUL DIN JUR. Tot ce ar avea de făcut oamenii pentru a afla adevărul este SĂ CITEASCĂ. Cu toate astea – deşi informaţiile sunt la îndemână pe internet, oamenii NU citesc. Iar dacă (din greşeală) se buşesc de informaţii legate de acest adevăr (care de regulă este DUR), oamenii LE IGNORĂ, sau îşi imaginează – se mint singuri că informaţiile sunt false, ca să nu sufere vreun stres psihic din cauza aflării realităţii grave (mai multe detalii în textul cu Cea mai mare problemă a omenirii).

Pe lângă faptul că oamenii nu caută să afle adevărul, pe lângă faptul că atunci când văd undeva (pe un site, într-un ziar) porţiuni, firimituri din adevăr, sau când sunt puşi în faţa faptului împlinit – vine cineva şi le arată UITE, ĂSTA ESTE ADEVĂRUL! (BOULE!) (fără “BOULE!”) TREZEŞTE-TE! …. aceştia ignoră şi REFUZĂ INFORMAŢIA, se feresc de ea, o dezaprobă, o consideră neadevărată, se mint singuri că nu îi vizează şi concluzionează că NU LE PASĂ (sau îşi impun să nu le pese, ca să nu se simtă prost de la conştientizarea realităţii dure). Continuă apoi să-şi trăiască vieţile de sclavi muncitori ca şi cum totul ar fi roz şi nu e nimic de făcut. Desigur, în defavoarea lor, a familiei lor, a copiilor lor şi a societăţii şi comunităţii în care trăiesc.

Aceasta este DISTURGEREA MENTALĂ a unui popor şi ea a fost plănuită şi premeditată de către cei care conduc lumea. Din păcate AU REUŞIT să ne distrugă mental ca popor…

ROMÂNILOR PUR ŞI SIMPLU NU LE PASĂ! (atât de distruşi mental sunt) ŞI ASTA CHIAR DACĂ TOATE LUCRURILE GRAVE CARE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL NOSTRU LE AFECTEAZĂ DIRECT BUNĂSTAREA LOR ŞI COPIILOR LOR! Efectele unui sistem mafiot patronat de nişte politicieni găinari putred de corupţi – marionete politice, instrumente în mâinile celor care conduc pe bune lumea, SE RĂSFRÂNG ASUPRA FIECĂRUIA DINTRE NOI! CHIAR ŞI ASUPRA BOGAŢILOR! Citiţi TEXTUL ĂSTA 1 despre cum şi bogaţii şi patronii de firme sunt sclavi ai sistemului, TEXTUL ĂSTA 2despre cum îi afectează concret sistemul mafiot-corupt şi pe bogaţi şi TEXTUL ĂSTA 3despre ce înseamnă de fapt un trai decent.

Distrugerea mentală a popoarelor s-a reuşit / se obţine prin: (important de ştiut pentru a contracara fenomenul!)

1. DISTRUGEREA LA PROPRIU A CREIERULUI şi a capacităţii mentale-intelectuale de analiză/critică etc. Acest lucru se obţine prin: TELEVIZOR – simpla urmărire a programelor TV este suficientă, Vaccinuri pe tot parcursul vieţii, Fluor în apă, alimente şi pastă de dinţi, Chimicale (E-uri, monoglutamat de sodiu, toxine, aspartam etc) în băuturi şi hrană, Alimente procesate, Organisme modificate genetic, Hrană de proastă calitate, Modalitatea de ingerare a hranei (pe fugă, nemestecată, în picioare, în mers, în stres etc), Unde electro-magnetice de la aparatele din jurul nostru (TV, calculator, laptop, tablete, microunde, telefoane mobile etc), Poluare, STRES, Tratarea necorespunzătoare a bolilor – vezi cancer (pentru că vinderea de medicamente INEFICIENTE este foarte profitabilă – nu contează că oamenii mor sau rămân bolnavi atâta timp cât pe seama lor se fac mulţi bani), Distrugerea sănătăţii fizice şi mentale printr-un stil de viaţă nesănătos (cauzat de proasta educaţie şi sărăcie), Lipsă de odihnă suficientă, Privitul prea multe ore la ecranele de calculator, tv, laptop, tabletă, telefon mobil etc, Statul prea mult pe scaun, Lipsa de mişcare etc etc etc. Nu mai stau să pun link-uri la fiecare. Căutaţi mai multe detalii despre cum te afectează aceste lucruri pe acest blog sau pe internet.

2. OCUPAREA TIMPULUI CU PROSTII -> lipsa de timp / interes pentru aflarea adevărului.

Timpul oamenilor este ocupat (premeditat) cu:

a. “gunoi mediatic” precum: emisiuni TV CRETINE – “show-uri” imbecile care promovează doar non-valori, show-uri politice în care analiştii lu’ peşte prăjit şi politicieni de 2 bani bat apa-n piuă, ştiri cretine nerelevante pentru INTERESUL PUBLIC (citiţi acest text: Diferenta interesul public vs interesul publicului. Lucruri care ne afecteaza viata si bunastarea. Ce vrea poporul român (edu12) ), competiţii sportive (vezi dependenţa de fotbal de proastă calitate a românilor), site-uri de ştiri cu informaţii cretine despre can-can şi mondenităţi imbecile etc etc etc;

b. “gunoi online” şi pe calculator precum: pornografie, site-uri de socializare – mare pierdere de timp are loc aici, jocuri, jocuri de noroc, filme pentru “drogat creieri” – din care nu înveţi nimic util, ci primeşti doar “plăcerea de a vedea un film” (din păcate acea plăcere apare tocmai din râncezirea creierului – vezi detalii AICI) etc;

c. pierderea timpului cauzată de Proasta funcţionare a statului – la rândul ei cauzată de Corupţia, Reaua credinţă şi Lipsa de competenţă a politicienilor şi celor care conduc administraţia publică locală: pierderea timpului în trafic, la cozi pentru diverse probleme ce ţin de administraţia publică, la cozi SĂ PLĂTEŞTI TAXE ŞI IMPOZITE (asta este culmea NESIMŢIRII ADMINISTRAŢIEI PUBLICE) etc;

d. pierderea timpului la cumpărături – mersul prin mall (şi chiar prin supermarket) a ajuns pentru mulţi o “plăcere” autentică a vieţii, o “plimbare” numa’ bună de relaxat (“drogat”) creierul, care te ajută să “scapi de plictiseală” şi să se simţi bine (Cum poţi să te plictiseşti într-o ţară ca România, unde sunt non stop atâtea lucruri utile societăţii de făcut…?)

e. pierderea timpului la coadă la benzinărie (din păcate interesele financiare ale “Elitei” nu susţin, de exemplu, dezvoltarea maşinii pe aer – în loc de benzină, deşi s-ar putea…)

Din cauză că oamenii sunt ocupaţi cu toate aceste lucruri, sunt ocupaţi cu serviciu – familie – cozi peste tot – gunoaie mediatice, gunoaie online şi pe calculator şi mai ales, sunt ocupaţi cu LUPTA PENTRU SUPRAVIEŢUIRE de pe o zi pe alta… OAMENII RĂMÂN FĂRĂ TIMP pentru a căuta, investiga, afla şi conştientiza ADEVĂRUL din jurul lor. Dar nici dacă ar avea timp pentru asta, n-ar căuta adevărul, n-ar căuta să citească mai mult ca să afle ce se întâmplă în jurul lor, pentru că pur şi simplu au ajuns să fie atât de distruşi mental încât NU LE PASĂ.

3. MANIPULARE – PROPAGANDĂ – ASCUNDEREA adevărului – CENZURA INFORMAŢIEI RELEVANTE

Aici intră EDUCAŢIA. În mod normal, într-un sistem de educaţie normal la cap, bine pus la punct şi cu un scop clar – EDUCAREA PE BUNE a oamenilor, ar trebui să aflăm de acolo FOARTE multe dintre lucrurile dure şi grave care se întâmplă în jurul nostru. Însă, din păcate, unul dintre principalele sisteme care trebuie distrus la o naţiune pentru a o controla este sistemul de învăţământ. Iar în România, se vede foarte bine că este deja distrus. Sistem de educaţie distrus = populaţie distrusă la cap. În sistemul de învăţământ de proastă calitate se “formează” o populaţie PROST EDUCATĂ, fără valori morale (benefice societăţii), fără cunoştinţe despre cum este condusă lumea în prezent (din umbră), şi fără SETE DE A CUNOAŞTE ADEVĂRUL. Sistemul de educaţie este de asemenea, primul care ne învaţă să respectăm “autoritatea”, să fim supuşi, să fim sclavi (detalii despre asta AICI). Despre ce cred eu ca ar trebui să facă un sistem de educaţie mai bun, găsiţi pe scurt, cu liniuţă, AICI. Dar… cine să facă asta? Cine să le arate oamenilor adevărul din jur? Profesorii şi învăţătorii pe care îi avem în prezent în şcoli, licee şi facultăţi? HA HA HA ce glumă bună! Păi cei mai mulţi profesori ai noştri abia dacă sunt în stare să stăpânească clasa şi să îi înveţe pe elevi măcar nişte minime informaţii despre domeniul pe care îl predau. Când o să aibă profesorii noştri salarii, chef, timp, energie să le povestească elevilor/studenţilor despre cine şi cum conduce lumea? Păi ABIA CÂND VOR ŞTII ŞI EI CHESTIILE ASTEA (ŞI NU LE ŞTIU!) şi când sistemul de învăţământ nu va mai fi ţinut PREMEDITAT la pământ… ! Eu personal am avut norocul să am în facultate un profesor care ne-a zis la un moment dat direct în faţă: “Vedeţi voi copii, lumea în care trăim este condusă de masoni. Ştiu asta sigur din 3 surse independente credibile”. Bineînţeles că asta era doar sâmburele care trebuia apoi dezvoltat de fiecare în parte. Eu am căutat să aflu mai mult şi am aflat. Alţi colegi de-ai mei au ignorat informaţia din secunda 2. Dar câţi profesori vorbesc elevilor-studenţilor despre aşa ceva? APROAPE NICI UNUL! Vă daţi seama? Am trecut prin grădiniţă, şcoală, liceu, zeci de cadre didactice, învăţătoare, profesori, diriginţi etc şi NICIUNUL NU NE-A ZIS NIMIC DESPRE ASTA. PĂRINŢII, de asemenea, HABAR N-AVEAU CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL LOR. Ce să ne zică? Dacă nu aveam norocul de acel profesor în facultate (cam singurul profesor adevărat întâlnit în toată facultatea timp de 3 ani), nici eu n-aş fi aflat despre asta şi aş fi rămas probabil în ignoranţa pe care ne-o creează tuturor sistemul de învăţămând DISTRUS PREMEDITAT.

Tot aici intră şi MASS-MEDIA, care în general este VÂNDUTĂ, aservită intereselor mârşave ale celor care conduc lumea şi ale intereselor găinarilor politici de la nivel naţional. Scopul mass mediei vândute (cunoscut de regulă de patronul Trustului de presă, nu de simplii angajaţi) este să MANIPULEZE OPINIA PUBLICĂ şi SĂ MIMEZE INFORMAREA CORECTĂ şi COMPLETĂ a POPULAŢIEI, cu scopul indirect de a menţine în continuare sclavii muncitori – NEINFORMAŢI şi la locurile lor! Mai sunt încă şi site-uri libere şi cu informaţii de calitate – vezi de exemplu gandeste.org, însă Mass media vândută este PREDOMINANTĂ şi mult mai puternică, ea “lucrează” zi de zi pentru a distruge mental oamenii şi pentru a-i menţine distruşi mental, ignoranţi şi neinformaţi, prin:

a. Gunoiul mediatic prezentat la punctul 2, litera a)

b. MANIPULARE – PROPAGANDĂ propriu-zisă -> aici intră:

- Neprezentarea informaţiilor DE INTERES PUBLIC – ci cu precădere a gunoaielor mediatice – ascunderea adevărului;

- Alterarea informaţiei de interes public – prezentarea unui fapt, a unui adevăr, într-un mod alterat, trunchiat, pentru a induce “consumatorului” de media, de informaţie, un alt sens, o altă concluzie privind acel subiect;

- Tratarea pe fugă, puţin, şi cu superficialitate a subiectelor cu adevărat importante, care ar trebui de fapt să fie tot timpul “pe prima pagină”;

- Cenzurarea comentariilor corecte, pertinente, relevante;

- Ridicarea şi dezbaterea de false probleme;

- Trimiterea în derizoriu şi nedezbaterea unei probleme care era în realitate gravă şi relevantă pentru interesul public;

- Utilizarea unei armate de postaci profesionişti online – oameni plătiţi să posteze anumite comentarii pe forumuri, la sfârşitul articolelor, care să influenţeze (manipuleze) opinia cititorului privind subiectul dezbătut;

- şi multe multe alte metode şi tehnici de manipulare pe care le puteţi găsi pe net căutand “manipulare mass media”, sau pe blogul Ce-i cu noi? AICI1, AICI2, AICI3, AICI4, AICI5,AICI6, AICI7, AICI8.

ATENŢIE: toate lucrurile enumerate mai sus distrug câte un pic câte un pic creierul nostru şi capacitatea de a vedea lumea, aşa cum este ea de fapt, distrugând în acelaşi timp (se vede în practică) şi capacitatea noastră de A NE PĂSA de aceste lucruri… Fiţi conştienţi şi feriţi-vă atunci când puteţi de “gunoiul” care se află special în jurul nostru pentru a ne distruge mental ! Feriţi-vă COPIII !!!

Cititi si acest pasaj preluat de AICI:

Teoria dezinformării se referă la orice intervenție asupra elementelor de bază ale unui proces comunicațional, cu scopul cultivării unui anume tip de reacții, atitudini și acțiuni ale receptorilor, (denumiți în mod generic ținte), dorite de un anumit agent social. În jargonul serviciilor de informaţii americane, cele care au creat şi implementat pretutindeni aceste metode, tehnicile de influenţare şi manipulare s-au numit “profilare”. Profilarea a fost realizată plecând de la nivel de individ, a fost extinsă la grupuri mari de oameni, pe toate nivelurile ierarhice şi a avut ca rezultat inducerea unor reflexe condiţionate. Sistemul educațional și social format în jurul idiotului și nu al omului inteligent şi responsabil, a transformat generațiile de români de după 1989, în oameni obedienți care vor căuta îndrumători pentru tot restul vieții lor. Cât priveşte poporul român, procesul de „profilare” dus de peste două decenii, a reuşit perfect. Aproape în totalitate, el prezintă un comportament tipic individului trepanat. Nici n-a clipit când guvernul Năstase a cedat rezervele de gaz şi petrol ale României firmei OMV, odată cu privatizarea Petrom. De ce i-ar cere socoteală un popor de trepanaţi guvernului Ponta pentru susţinerea proiectului Nabucco, un eşec anunţat de peste un an? Nu m-ar mira ca poporul român trepanat să înceapă să aplaude când va auzi că părţi importante din teritoriul României vor fi cedate altor state.

Să trecem acum la ultima chestie din titlul prea lung al acestui articol:

Ce şanse mai avem să salvăm România? (de ce trebuie România salvată găsiţi în articolul Review on Romania 2013)

Ce şanse mai avem să trăim o viaţă mai bună, ca popor, cu astfel de oameni distruşi mental, ignoranţi faţă de realitatea din jur, faţă de propriile lor vieţi?Răspunsul este, după părerea mea, următorul: plecând de la ideea că NU se poate obţine o bunăstare reală a societăţii umane fără obţinerea de bunăstare pentru marea majoritate a membrilor ei, singura şansă a noastră – să o ducem mai bine – este ca întreaga Românie să o ducă mai bine, sau măcar întreaga comunitate locală în care trăim. Pentru a crea această îmbunătăţire a vieţii, trebuie ca oamenii de bună credinţă treziţi la realitate (de nivel 10 / 11 / 12 / 13 pe Ierarhia nivelurilor cunoaşterii) SĂ SE UNEASCĂ şi să LUPTE INTELIGENT ÎMPREUNĂ pentru a ELIBERA România şi pentru a oferi o viaţă mai bună tuturor românilor (sau măcar… la nivel local – pentru bunăstarea comunităţii locale). Oamenii distruşi mental vor contribui la această schimbare în bine, în măsura posibilităţilor lor mentale. Oamenii treziţi la realitate vor trebui să îi ghideze pe cei încă “adormiţi” înspre direcţia corectă şi în paralel să continue “informarea corectă” a publicului larg, în speranţa că din ce în ce mai mulţi români se vor trezi şi vor fi dispuşi să contribuie activ la Eliberarea României.

Primul atac terorist din istoria Romaniei

• 
  
• 

http://www.anonimus.ro/index.php/revizionism/516-primul-atac-terorist-din-istoria-romaniei
Evaluare utilizator:  / 1 

SlabBun 

Categoria părinte: Istorie

Categorie: Revizionism

Creat: Duminică, 08 Decembrie 2013 19:46

Scris de Anonimus

Accesări: 118

Pe 8 decembrie 1920 se produce un eveniment care a zguduit societatea românească din temelii. Astăzi este trecut sub tăcere, lipsind din manualele.

Ţară paşnică, cu o populaţie fără antecedente extremiste, România a cunoscut şi ea oroarea atentatelor teroriste prin acţiunea unui evreu comunist. Atentatul din Senatul României, soldat cu morţi şi răniţi, a provocat panică în rândurile opiniei publice şi politicienilor.

A avut loc la ora 14.40, când un dispozitiv exploziv artizanal amplasat în spatele scaunului prezidenţial, ocupat de generalul Constantin Coandă, a explodat.

Deflagraţia a provocat moartea pe loc a episcopului greco-catolic Demetriu Radu şi rănirea gravă a ministrului justiţiei Dimitrie Greceanu, schijele provocându-i o rană severă la torace, decedând ulterior la spital. Au mai fost răniţi Spiru Gheorghiu, căruia i-a fost zdrobit piciorul drept, decedând la spital, episcopul Nifon, episcopul Ciorogariu şi preşedintele Senatului,  generalul Constantin Coandă, tatăl marelui inventator Henri Coandă.

Liderul grupului terorist aflat la originea actului criminal era tovarăşul Max Goldstein (1898–1924), poreclit ”Coca”, un etnic evreu originar din Bârlad. De profesie ziarist, a fost socialist şi anarhist. Condamnat pentru comunism la o pedeaspă cu închisoarea de 10 ani, evadează şi se refugiază la Odessa, parte a Imperiului Ţarist la acea vreme, unde îl cunoaşte pe Lenin şi îi devine un apropiat. Evreul Max Goldstein avea convingerea “revoluţionară” că prin atacuri teroriste comunismul va triumfa în România. Este perioada în care în toate ţările europene evreii se aşează în fruntea mişcărilor revoluţionare comuniste care promiteau să zguduie şi să răstoarne lumea veche pentru a o înlucui cu o alta în care evreii aveau deja garanţia că se vor găsi deasupra tuturor celorlalte rase.

După episodul întâlnirii şi consfătuirilor cu evreii din conducerea Uniunii Sovietice, exportatorul mondial al revoluţiilor evreieşti, revine în ţara noastră, având scopuri precise şi un important suport financiar de la confraţii de luptă şi conaţionali. Îşi formează un grup de acţiune, din care făceau parte Saul Osias şi Leon Lichtblau, amândoi evrei. Teroriştii evrei încep să facă experimente cu explozibil, în care tovarăşul Max Goldstein îşi pierde un braţ pe care-l înlocuieşte cu o proteză metalică, devenind cunoscut ca ”omul cu cîrlig”. Grupul încearcă, în noiembrie 1920, să-l asasineze pe ministrul Afacerilor Interne, Constantin Argetoianu, cel mai înfocat anticomunist, bomba amplasată de ei distrugând doar partea neocupată a vagonului de trenul vizat, între staţiile Chitila şi Ciocăneşti.

Îndrumaţi şi organizaţi de un alt evreu, Abraham Grinstein din Odessa, grupul comunisto-terorist detonează bomba în Senatul României! Complicităţile au rămas la stadiul de presupuneri legate de grupul celor 11 comunişti evadaţi în acea perioadă de la Jilava. Ei fuseseră condamnaţi pentru distribuire de manifeste şi de broşuri de propagandă bolşevică la Chişinău şi propagarea revoluţiei bolşevice în Romania. Evreul Max Goldstein, principalul autor al atentatului, fuge în Bulgaria imediat după atentat. Este prins în octombrie 1921, când încerca să reintre în ţară pe la Rusciuk.

„ …Din incintă se desprind, îndreptându-se spre banca ministerială, domnii Greceanu şi Văleanu (ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor); domnul general Coandă, preşedintele Senatului, urcă spre fotoliul prezidenţial. În acel moment, o detunătură îngrozitoare răsună în incintă, cutremurând zidurile şi aruncând în aer câteva pupitre. O panică neînchipuită se produce, ţipete şi strigăte de salvare răsună, în vreme ce într-un lac de sânge, doi senatori sunt scoşi afară” - ziarul «Adevărul»

Bomba a fost construită din 2 obuze de mortier germane model 1916, toată operaţiunea a avut loc în locuinţa arhitectului evreu Lichtblau a cărui copii erau bolşevici. Experţii au stabilit că obuzele au fost introduse unul în altul, obţinându-se un focos dublu de care au fost legate două fire ce duceau la o baterie şi la un ceas deşteptător, aceste din urmă elemente fiind conectate în serie. Evreii Goldstein, Saul Osias şi Leon Lichtblau au ţinut o scurtă consfătuire datorită unei diferenţe de păreri, Osias şi Lichtblau opinând că ar fi mai potrivit scopului să atace sediul Siguranţei. Goldstein i-a contracarat cu argumente susţinând că „mult mai moral este atacarea oligarhiei române în propria casă, care va fi şi coşciugul ei, Senatul”. În cele din urmă i-a convins cu aceste cuvinte:„aceasta este misiunea mea”.

Goldstein a crezut că în acea zi urma să fie o şedinţă excepţională a plenului Senatului cu participarea Regelui şi a guvernului Averescu, hotărând să profite de ocazie. Spre seară, Leon Lichtblau a ieşit după informaţii. Veştile nu erau chiar cele aşteptate: scăpaseră şi Regele (care nu venise) şi Averescu (care întârziase 5 minute), erau 6 morţi sau răniţi, ceilalţi (miniştri şi senatori) alegându-se doar cu o spaimă de moarte. Lui Goldstein nu i-a venit să creadă că existau supravieţuitori. Deşi simţea că agenţii Siguranţei sunt tot mai aproape de el, a stat în Bucureşti încă patru zile ca să afle bilanţul exact de morţi şi răniţi şi, mai cu seamă, de ce este atât de redus: un obuz nu explodase.

La 28 iunie 1922 evreul Max Goldstein a fost condamnat la muncă forţată pe viaţă. Ceilalţi inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse până la 10 ani de muncă forţată. Sentinţele au fost pronunţate după 125 de şedinţe.

În faţa anchetatorilor, Max Goldstein relatează cu lux de amănunte cum a pătruns împreună cu complicele său în incinta Senatului, cum a amorsat bomba artizanală şi cum şi-a petrecut orele premergătoare exploziei: „La ora 9 seara am plecat de acasă cu Loni, care ducea lădiţa cu explozibile, înspre Senat, trecând prin străzile Decebal, Bd. Coltei, Bd. Carol şi apoi intrarea în Senat. La Senat am intrat prin Bd. Carol pe locul viran dintre clădirea veche şi cea nouă, am înconjurat partea de nord a vechii clădiri, am intrat prin o uşă mică ce dădea în curtea Universităţii, unde erau vechile latrine, şi de acolo am trecut prin coridorul ce are ferestre înspre Bd. Carol, adăpostindu-ne între pietrele de sub scara ce ridica la Senat până la ora 12 noaptea. După ce totul se liniştise, am ridicat scările sus şi acolo am deschis principala uşă de intrare la Senat cu o cheie passepartout. Întâi am încercat la uşa bufetului, pe care, neputând-o deschide, am renunţat la ea. Vroiam să intrăm pe această uşă pentru că era mai laterală şi astfel mai ferită de orice zgomot. Am intrat înăuntru după indicaţiile date de Loni, care studiase în amănunţime felul aranjamentului camerelor, al intrărilor şi al mobilierului. Înăuntru ajunşi, am dispus aranjarea lădiţei cu explozibilul în dosul perdelei, pentru că era singurul loc mai adăpostit, pentru că acolo fiind aşezaţi cei care reprezentau regimul ororilor făcute asupra muncitorilor. (…) Timpul l-am trecut stând de vorbă şi fumând în capătul tribunelor lângă banca ministerială. La ora 5 dimineaţă am aranjat mecanismul pentru funcţionare a maximului de timp, potrivind astfel la ora 3 să se producă explozia; apoi am scos cuiul de siguranţă, am închis lădiţa cu cheia şi, pe acelaşi drum pe unde ne introdusesem, am părăsit localul Senatului, încuind din nou uşa principală pe unde intrasem. Pe când coboram am auzit un zgomot şi atunci am grăbit ieşirea. Sosiţi acasă, m-am culcat aşteptând efectul, însă Loni, imediat după masa de la dejun, a plecat la cursuri în sala Facultăţii, situată chiar lângă intrarea în sala de şedinţă a Senatului. Aceasta a făcut-o pentru ca să urmărească mai de aproape efectul ce-l va produce explozia. După ora 3, Loni a venit acasă foarte emoţionat, povestind cele ce se petrecuseră în urma exploziei în Sala Senatului. Pentru a se linişti, atât el cât şi eu am luat bromură.”

Max Goldstein a murit în 1924 de pneumonie în închisoarea Doftana. Nu şi-a regretat niciodată faptele.

Iată o altă pagină dintr-o ”istorie-surpriză” pentru români, dar şi pentru alţii, cei care vor să înţeleagă resorturile intime ale mişcării comuniste de la începutul secolului trecut, din ţările comuniste şi nu numai. Legaţi evenimentele din România cu cele din celelalte ţări europene şi veţi afla în fruntea fiecărei astfel de mişcări care încerca răsturnarea autorităţilor existente în toate ţările europene prin orice mijloace aceleaşi elemente asupra cărora exista suspiciune de tentativă de dominaţie mondială. Puteţi să vă alegeţi aleatoriu ţara şi această ”coincidenţă” vă va însoţi.