Exodul libienilor, sirienilor si irakienilor din aceste zile, aminteste de vremea marilor migratii de la începutul secolului al X-lea. Se ajunge în Europa, prin granitele maritime ale Spaniei, Grecieisi Italiei, apoi se trec granitele Macedoniei, Serbiei si Ungariei, cu destinatia Germania, Austria si Suedia.
Nimeni nu poate opri valul acesta urias de sute de mii de imigranti care ia cu asalt Europa, întrucît cel mai probabil el este o operatiune bine organizata . De cineva care îsi îndeplineste un obiectiv de politica externa prin generarea unei crize umanitare soldata cu pierderea de vieti a unor oameni nevinovati.
S-a estimat ca pentru fiecare persoana care ajunge în Europa ca refugiat, pretul platit porneste de la 3.000 de euro si ajunge la 7.000-14.000 de euro. În acest caz fiind facute peste noapte conexiuni solide cu nenumarate retele ilegale, specializate de traficul de persoane. Cine plateste, caci imigrantii sunt saraci, iar afacerea e bine organizata si necesita o finantare de cîteva zeci de milioane de euro? Cotidianul austriac ”, InfoDirekt”, citeaza un raport al serviciilor de informatii ale armatei care identifica organizatii neguvernamentale din SUA care ar finanta traficul de imigranti catre Europa. Concret, ar fi vorba de ONG-uri create de Departamentul de Stat al SUA si cele apartinînd miliardarului american de origine evreiasca George Soros, parintele cunoscutei Human Rights Watch.
Generalul r. Constantin Degeratu, fost sef al Statului Major al armatei române si consilier prezidential pe probleme de Securitate Nationala este de alta parere si afirma ca Rusia este la originea valului de imigranti. Deoarece Rusia a livrat arme regimului Bashar al-Assad, împiedicînd transformarea întregului teritoriu al Siriei într-un califat ISIS. Tot Rusia ar fi de vina ca Uniunea Europeana a fost luata pe nepregatite de valul de imigranti, ea fiind ocupata cu organizarea de ample manevre militare ca raspuns al unei ipotetice amenintari din partea Rusiei. ”Ceea ce se întâmpla acum este o componenta a acestei agresiuni a non-democratiei din zona estica, ruseasca, împotriva Uniunii Europene” concluzioneaza generalul Degeratu în presa centrala din România.
Cel mai interesant amanunt care nu poate fi explicat este : de ce imigrantii ocolesc califatele bogate ale Golfului : Arabia Saudita, Kuweit Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman ? Unde se întregistreaza cel mai ridicat nivel de trai de pe glob si unde imigrantii se pot integra mult mai usor, întrucît vorbesc aceasi limba si au aceeasi religie.
Încercînd sa raspund la aceste întrebari, ocolind cliseele propagandistice lansate de americani, trebuie sa identific mai întîi, sursa care a provocat dezastrul în cîteva din statele care furnizeaza acesti imigranti. Saddam Hussein a constituit pentru SUA un obstacol de politica externa în zona Golfului si l-au înlaturat printr-o invazie militara. N-a contat faptul ca Irakul era o republica laica, cu un sistem de învatamînt gratuit de tip european, cu o evoluata retea de asistenta medicala gratuita. Totodata, printr-o cruzime exacerbata, SUA trebuia sa dea un exemplu întregii lumi.
Dupa ce au distrus tot ce se putea distruge în Irak, SUA au pus în loc o administratie corupta, formata din slugile lor. Special selectata din oameni incapabili sa faca fata noului fenomen jihadist ISIS, venit din Siria si creat de Arabia Saudita, Qatar si Turcia. Rolul ISIS este acela de a rade totul de pe suprafata pamîntului ( traditii, vestigii istorice, obiective economice, progres si civilizatie ).
A urmat ”primavara araba” din 2011 ale carei obiective au coincis din nou cu interesele SUA în zona, adica debarcarea de la putere a lui Gaddafi din Libia si a lui Bashar al-Assad din Siria. La modul declarativ, era vorba tot de ”democratizarea” acestor tari, desi califatele feudale subordonate SUA ( Arabia Saudita, Kuweit Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman ) nu respectau nici 10 % din regulile democratice din Siria si Libia.
Impunerea de no-fly-zone în Libia a însemnat nimicirea fortelor armate ale acestei tari, acapararea puterii de catre hoarde islamiste, special recrutate de serviciile secrete occidentale si transformarea Libiei în ruine. La aceasta opertiune participînd SUA si satelitii sai : Franta, Anglia, Belgia, Olanda, Canada, Danemarca, Italia, Norvegia, Spania, Turcia ( toate membre NATO), Iordania, Qatar, Emiratele Arabe Unite si Suedia. La 4 ani de la ”democratizarea” Libiei, tara ramîne un teatru de lupta pentru împartirea puterii, între bandele formate de SUA pentru a-l rasturna de la putere pe Gaddafi.
Ce au cîstigat libienii prin ”democratizarea” impusa de americani, se vede odata cu valurile migratiei catre Europa. Mai important de mentionat este ce au pierdut libienii, dar si sirienii din cauza impunerii intereselor americane în zona ?
http://penna.gr/
Libia sub Gaddafi nu avea datorii. Pretul unui litru de benzina în Libia era de 0,14 USD, iar în Franta de 1,77 USD. În Libia pretul unei pîini era de 0,15 USD. Învatamîntul în Libia era gratuit, un cetatean libian admis într-o universitate straina mai primea si o bursa de studii anuala de la statul libian de 2.500 USD si un automobil nou. Sistemul medical era gratuit, o asistenta medicala fiind platita cu minim 1.000 USD/luna.
https://c1.staticflickr.com
În întreaga Libie exista o vasta retea de magazine pentru familiile cu multi copii, unde preturile erau simbolice. Pentru fiecare copil nascut, familia libiana primea un ajutor material de 7.000 USD.Tinerii casatoriti primeau 64.000 USD de la statul libian pentru a-si cumpara o locuinta, fiecare familie libiana avînd propria casa. Intermedierea în vînzarea imobilelor era interzisa prin lege. În Libia nu se platea impozit pentru imobile de locuit ( case, apartamente ). Energia electrica furnizata consumatorilor casnici era gratuita.
https://www.filepicker.io
Ajutorul de somaj era de 750 USD. Fiecare întreprinzator libian care-si deschidea o afacere, primea de la stat o subventie de 20.000 USD, într-o singura transa. Cetatenii libieni primeau credite de la stat, fara dobînda. În 40 de ani de ”dictatura” Gaddafi populatia Libiei a crescut de 3 ori, mortalitatea infantila a scazut de 9 ori, speranta de viata a crescut de la 51,5 ani la 74,5 ani. Tot în ”dictatura” Gaddafi, negrii din sudul Libiei au primit drepturi egale cu ceilalti cetateni libieni.
Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.(In limba franceza, pentru Reseau International) - preluat cu acordul autorului din Ziarul de Gardă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu