Istorici decervelaţi şi ambasadori răsplătiţi regeşte, fiecare, după complicitate
Maria Diana Popescu
Duminică, 03 Mai 2015 21:37
Două puncte nevralgice de importanţă vitală provoacă agitaţie şi consternare: unul ţine de Istoria României, altul, de cvasidebusolata clasă politică şi instituţiile statului luate în stăpînire. Fără supravegherea în regim permanent a unui psihiatru, diletanţii şi sfertodocţii, aflaţi în copaci şi copacii în aer cu privire la istoria românilor, au adoptat recent în Plenul Camerei Deputaţilor propunerea legislativă privind falsificarea istoriei noastre prin proclamarea zilei de 10 Mai ca sărbătoare naţională. Dragi români, e o falsă victorie sprijinită pe falsuri grosolane!, ce va implica cheltuieli, favoruri şi onoruri nemeritate pentru trîntori, prinţi, prinţese, principi de sînge străin şi dude regale, cu ochii pe avuţia naţională, pe benchetuieli şi baluri plătite de popor. Scopul scuză mijloacele, nu-i aşa? Ştiţi prea bine ce rol aveau bufonii la curţile regale! Distrau curtenii, astfel încît abuzurile, trădările, crimele şi dezmăţurile regilor să treacă neobservate. Numai că la noi nu le va merge. România este Republică! De aici, evident, întrebarea: ce prinţ, ce principe, care prinţesă, care rege? De unde ni se trag nouă rănile? De la veninul injectat de unii istorici decervelaţi, care şi-au construit cariere pe fals şi uz de fals, istorici-mercenari de tipul lui Lucian Boia, programat anume - şi poate stipendiat - să manipuleze în transă şi să muşte la comandă. Cîtă vreme vom permite acestor periculoşi „rolleri” contemporani să ne demoleze Istoria, fără să-i trimitem la garaj sau la cules de căpşuni pe alte meleaguri, nu mai avem nevoie de duşmani din afară, îi avem între graniţe. Pînă nu vor primi o replică usturătoare din partea societăţii şi nu se vor trezi la poartă cu nota de plată pentru toate (de)serviciile prestate împotriva Neamului Românesc, aceşti trădători de neam nu se vor potoli. Deşi mă tem că am uitat cu toţii ce mai înseamnă solidaritatea şi unitatea împotriva netrebnicilor care continuă să muşte hulpav din fiinţa românească. Mă tem că ne-am resemnat în faţa celei mai corupte şi anarhice forme de capitalism sălbatic, care îşi face de cap în ţara noastră prin complicitatea (inconştientă?) aliderilor de la Bucureşti. Trăim într-o nepăsare condamnabilă, chiar dacă harapnicele necruţătoare ne lovesc de un sfert de veac, înjugaţi cum suntem la carele străinilor.
Cineva, poate în mod special, ca o măsură de securitate, a vrut să scape de el
Continuînd politica sa de dezamăgire a celor care l-au parafat pe Feisbuc, preşedintele umblător a mai făcut un pas schiop pentru popor, unul mare pentru jandarmii planetei. Analizîndu-i pe cei „Trei, Doamne, şi toţi” proaspeţi unşi cu benchi în frunte ambasadori ai României, nu se poate să dăm foaia fără a pătrunde în „afacerea” numirilor discreţionare. Vom regăsi aici registrul liric al criteriilor bazate pe interese, din păcate, nu de ordin naţional. Nedumeriţi, unii îşi făcuseră, inutil, griji pentru George Maior, ceea ce demonstrează că regia a funcţionat ireproşabil. A fost răsplătit regeşte! Nici nu merită să ne întrebăm dacă atunci cînd şi-a caligrafiat atît de prompt şi de indescifrabil demisia olografă a ştiut că va fi trimis în patria jandarmeriei planetare. După nouă ani petrecuţi alături de Traian Băsescu, cineva, poate în mod special, ca o măsură de securitate, a vrut să scape de el diplomatic şi l-a expediat la reeducare, ca figurant pe lîngă Administraţia americană, sfătuit preventiv să-şi pună informaţiile preţioase la conservare. Acolo se va afla pe un teren de vechi „colaborări”, se cunosc între ei, nu vor fi probleme cu yes-ul. Ceea ce ne dă asigurări că relaţia S.U.A. cu statul-colonie va funcţiona la parametri programaţi. Pînă şi Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a recunoscut mai ieri că la Bruxelles există „agenţi”, referindu-se la informaţiile privind acţiunile de spionaj desfăşurate împotriva executivului comunitar de serviciile secrete americane, cu sprijinul celor germane.
„Unul din cei care la Europa liberă ne îmbrobodea cu tot felul de minciuni despre viaţa Ceauşeştilor”
Şi Emil Hurezeanu a fost răsplătit cum nu se poate de bine cu Germania! Aici iţele sînt ţesute cu „ars poetica”, sau, mai pe româneşte, cu aţă albă, dacă luăm în calcul o ciorbă românească, reîncălzită în Germania. Cum a văzut de unde va curge din nou laptele şi mierea, s-a grăbit să aplice dictonul „Ubi bene, ibi Patria!”, Redescoperind miraculosul profit al cetăţeniei române a renunţat „de bună voie şi nesilit de nimeni” la cea germană! Ce spuneţi de această mişcare rapidă? Ambasador în Germania, un român cu cetăţenie germană, ataşat de Germania. Cum poate fi numit ambasador al statului român un individ care nu este cetăţean al României? Puteţi răspunde, domnule Preşedinte? După ce i-a ajuns propunerea la ureche şi-a depus dosarul pentru cetăţenia română şi din nou, miracol, deşi procedura este de durată, dosarul e aprobat la foc automat. De ce nu şi-a dorit cetăţenia română imediat după opera loviturii de stat din 1989, la care a contribuit şi el prin „informaţiile” toxice înşirate de la microfonul „Europei libere”? Interesul poartă fesul şi, vai!, ne vom mira cît de profesionist va susţine Vestul şi se va împotrivi Estului, şi-l va reprezenta pe bravul nostru preşedinte în Germania! Dragoş Baltă scrie : „Nu e el unul din cei care la Europa liberă ne îmbrobodea cu tot felul de minciuni despre viaţa Ceauşeştilor? Acum, când ţara e complet distrusă economic, când 4 milioane de români acoperă lipsa forţei de muncă din ţările vestice, când aceştia participă la fondul de pensii din acele ţări, când locurile de muncă în România sunt din ce în ce mai puţine, când pământurile au intrat pe mâna unor corporaţii internaţionale, când suntem datori la FMI, BE, BM, îl condamn pe Hurezeanu pentru minciunile sfruntate cu care ne-a îmbrobodit atunci, facându-ne să renegăm un sistem în care trăiam mai bine decât acum, şi să devenim ceea ce suntem acum, cerşetorii Europei.”
Gogoşeria „Europa liberă” finanţată de Congresul American şi prelucrată de serviciul de informaţii german B.N.D.
E clar că trebuie să ne aşteptăm la o altă mană din cer. Sîntem bucuroşi că totuşi ne va scuti de prezenţa sa spilcuită de pe ecrane! Mai multe ziare consemnează că Emil Hurezeanu a rămas în Germania, după ce în anul 1982 a plecat cu o Bursă Herder la Viena, cu „sprijinul” indirect al Securităţii clujene, iar în 1983 s-a stabilit definitiv acolo, obţinînd azil politic. Emil Hurezeanu s-a remarcat ca jurnalist la Radio Europa Libera, în redacţia de la Munchen, radio finanţat de Congresul American şi prelucrat de serviciul de informaţii german B.N.D., post care ani de-a rîndul a dezinformat şi intoxicat poporul român cu ştiri gonflate marca Gogoşeria „Europa Liberă” - unde a lucrat din 1983 pînă în 1994. Revenit în ţară, defilează prin mai multe platouri tv, ajungînd în final pe postul de propagandist pentru Klaus Iohannis. Iată, a venit vremea plăţii arginţilor, înmînaţi sub forma cheii unei ambasade cruciale în Europa. Cît de filosofic se întrepătrunde pas cu pas „România lucrului bine făcut!”
Crin Antonescu, cel care ameninţa organizaţiile naţionaliste din România cu prigoana şi puşcăria, rămas în afara schemei
Daţi-i şi lui Crin Antonescu, acolo, din mila măriei voastre, ceva de lucru!, domnule Iohannis! Undeva pe la o ambasadă sau la un consulat! Măcar uşier! Bietul Crin Antonescu, cel care ameninţa organizaţiile naţionaliste din România cu prigoana şi puşcăria, a rămas în afara schemei!
Naţionalist nu înseamnă nici extremist, nici nazist, nici fascist, nici rasist sau inamic al străinilor, cum i se năzărise în mintea ameţită de politician liberal, fostului profesor de istorie Crin Antonescu. Naţionalist înseamnă dragoste de neam şi de ţară. Există patrie trebuie să existe şi patriotism. Şi dacă printr-o fişă a postului mi-ar fi revenit competenţele necesare aş fi instituit o catedră de patriotism în toate formele de învăţămînt din România şi, doi, aş fi înaintat un proiect de lege prin care toţi funcţionarii instituţiilor de stat, toţi politicienii şi celelalte categorii din structurile puterii de stat şi politice să fie pensionaţi obligatoriu la vîrsta de 65 de ani, nu înainte de a absolvi acest curs de patriotism. Revenind la Crin Antonescu, tocmai el care l-a adus pe Iohannis în PNL şi i-a cedat locul, a rămas cu mîna întinsă în aer . Şi el şi Traian Băsescu i-au deschis calea, cu condiţia să meargă drept pe potecă, să nu se împiedice şi să nu cadă în bălăriile de pe margine.
Excursionistul de la Cotroceni, un bun ministru al turismului în cele cîteva luni de mandat
Mulţumit de rotaţia cadrelor şi de împărţeala ambasadelor, de permutări, combinări şi rechemări, excursionistul nostru de la Cotroceni (dovedit a fi mai degrabă un bun ministru al turismului în cele cîteva luni de mandat), abia întors din Italia unde şi-a completat panoplia de gafe (românii din Italia ştiu cum a scrîntit-o) Klaus Iohannis va ateriza, desigur, neapărat, împreună cu soţia, la Vatican, pe 15 mai, la o întîlnire cu Papa Francisc. Risipa pe care România o face poartă consemnul „secret de stat”, deşi ar trebui să ştie tot românul cît costă preumblările fără rost ale preşedintelui şi ale aleşilor pe plaiuri străine, pentru că românul plăteşte factura lor. Frau Merchel se deplasează cu aeronave de linie, iar Klaus Iohannis a mers la reuniunea extraordinară a Consiliului European de la Bruxelles cu un avion de lux de mici dimensiuni, un Challenger 300, aparţinînd companiei „Toyo Aviation”, deţinută de miliardarul egiptean Tarek El Feki. Dacă purtătoarei de cuvînt a preşedintelui, Tatiana Niculescu Bran, i s-au dat papucii de la Cotroceni pentru gafa de a publica pe site-ul Preşedinţiei mesajul ne-bun pentru U.D.M.R., ar fi de dorit ca şi Dan Mihalache să primească o reţetă similară pentru închirierea unui avion de lux de la firma unui personaj controversat pentru deplasarea la Bruxelles a lui Klaus Iohannis. Dar Preşedintele României e băiat bun, uneori nu pune întrebările care nu i-au fost scrise pe hîrtie. Noi, însă, DA! Şi așteptăm şi răspunsurile cuvenite!
