duminică, 27 aprilie 2014

Cele 25 de reguli ale dezinformării


Virgil Iordache a distribuit o fotografie postată de Vama Verde.
18 ianuarie
Important de ştiut!
Nu vă lăsaţi manipulaţi! Ignoraţi-i şi izolaţi-i pe dezinformatorii postaci şi virulenţi, care au devenit foarte activi în ultimul timp! Ei ne dezbină pentru aceeaşi gaşcă aflată la butoanele corupţiei din această Ţară!
Cu drag de la Vama-Verde pentru România pe care o Iubesc şi o Doresc Curată!
Citiţi şi informaţi-vă! Gândiţi Sănătos! Acţionaţi filtrând informaţiile de dezinformare!
Timpul Trece în Defavoarea Ţării! Europarlamentarele bat la uşă, ei denigrează şi ne învrăjbesc pentru ca noi să nu fim uniţi! Infiltraţiii trebuiesc deconspiraţi repede!

Cele 25 de reguli ale dezinformării Notă: Prima regulă și ultimele cinci (sau șase, în funcție de situație) nu sunt, în general, direct aplicabile de către dezinformatorul tradițional. Aceste norme sunt, în general, mai des folosite direct de către dirijorii și actorii-cheie care fac planificarea strategică a unor conspirații criminale.
1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului că ai putea şti, nu vorbi – mai ales dacă ești o persoană publică, un jurnalist, un politician, etc. Dacă o faptă nu a fost raportată, înseamnă că ea nici nu s-a întâmplat şi deci, persona nu va trebui să se confrunte cu această problemă.
2. Devino neîncrezător și indignat. Evită discutarea problemelor-cheie, şi în schimb concentrează-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme sacrosancte. Acest lucru este de asemenea cunoscut şi ca subterfugiul : “Cum de îndrăznești…”.
3. Crează, generează bârfă. Evită să vorbești despre probleme în amănunt, nu ţine cont de locuri sau de probe într-o atmosferă plină de zvonuri pure şi de acuzații violente. Această metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept “discutabile”. Dacă poți stabili o relație între documentul / problema în cauză cu internetul, folosiți-o pentru a-l cataloga drept “zvon” care provine de la “un grup de copii de pe internet”, care nu poate avea nicio bază în realitate.
4. Utilizează un argument de tipul “sperietoare”. Găseşte unul şi crează un element în argumentaţia adversarului pe care îl poți contracara cu ușurință pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemă a cărei existență o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului/sau a exagerării adversarulu/sau găsești ceva, pe loc, fie selectezi veriga cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplifică-le impactul lor şi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât şi pe cele fabricate, evitând în același timp să vorbești despre veritabilele probleme.5. Înlătură-ți adversarii acordându-le porecle şi ridiculizându-i. Această metodă mai este cunoscută drept stratagema “atacă mesagerul”, cu toate că şi alte metode sunt variante ale acestei abordări. Adversarii sunt asociaţi cu nume puţin onorante cum ar fi “nebun”, “partizan al dreptei”, “liberal”, “partizan al stângii”, “terorist”, “obsedat de teoria comploturilor”, “radical”, “milițian”, “rasist”, “fanatic religios”, “deviant sexual”, “alcoolic” şi multe altele. Acest lucru va împiedica noii forumişti să se alăture adversarilor săi, temându-se că vor fi trataţi în același mod. Ca urmare, aceştia nu vor vorbi despre problemele reale.6. “Loveşte şi fugi”. Dezinformatorul, pe orice forum public, poate să-şi atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și simplu să-l ignore. Acest lucru funcţionează extrem de bine pe internet în mediile de tip semnale de la cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități noi pentru a evita explicarea criticilor şi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată, pentru că în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.
7. Motive de interogare (îndoială). Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că adversarul militează în favoarea unei alte părţi. În acest fel vei evita discutarea problemelelor şi vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.
8. Invocă autoritatea. Pretinde că ești parte a autorității sau asociază-te ei folosind limbajul şi terminologia acesteia pentru a ilustra că ești “cel care le știe pe toate”. Discreditează problema fără a vorbi de fapt despre ea şi fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.
9. Fă pe prostul. Nu contează argumentele sau dovezile care se pun pe masă, important este să eviți discutarea lor sau să le discreditezi, menţionând că n-au niciun sens, nu conţin nicio probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine lucrurile pentru a obţine un efect maxim.
10. Asociază criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului “sperietoare”, un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlată. Lucrează anticipat pentru a menține controlul. Astfel, dezinformatorul lansează un argument “sperietoare” şi lasă apoi să reiasă că se va ocupa în curând de acesta în cadrul planului alternativ (planul B). Astfel, acuzaţiile sau criticile care urmează, indiferent dacă sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare şi considerate pur și simplu o reluare a lor, fără a mai fi necesar să se ocupe de ele – este chiar mai bine dacă adversarul este același cu cel de la început.
11. Stabileşte un plan B şi bazează-te pe el. Utilizează o problemă minoră sau un element real şi scoate-o la “drumul mare” (fă-o publică). “Mărturiseşte” cu vigoare că ai făcut o eroare inocentă şi că adversarii tăi au profitat de această oportunitate, au amplificat-o şi dirijat-o, dându-i conotaţii care implică lucruri necinstite şi care, desigur, “nu există”. Unele persoane pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, “să se pună capăt acestui nonsens”, deoarece s-a făcut deja “ceea ce trebuia facut”. Dacă este bine realizată, această tehnică îl poate ajuta pe dezinformator să câștige simpatie și respect pentru că a dat lucrurile în vileag şi “şi-a mărturisit” greșelile, fără a aborda însă alte probleme mult mai grave.
12. Enigmele nu au soluție. Dezinformatorul pretinde că afacerea este prea complicată pentru a fi rezolvată, scoţând în evidenţă multitudinea de persoane şi evenimente implicate. Acest lucru va face ca orice interes al altora pentru acea problemă să se piardă.
13. Logica de tip “Alice in Ţara Minunilor”. Evită să discuți despre probleme, raţionând invers sau utilizând o logică deductivă care neagă orice fapt real important.
14. Cere soluții complete. Evită să vorbești despre probleme, solicitând adversarilor rezolvarea completă a unui caz. Este o stratagemă care funcționează cel mai bine împreună cu problemele de la punctul 10.
15. Fă ca faptele să corespundă unor concluzii alternative. Acest lucru necesită o gândire creativă, cu excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan B.
16. Fă ca să dispară probele și martorii. Dacă ele nu există, înseamnă că nu există o faptă, şi deci nici o problemă care sa fie abordată.
17. Schimbă subiectul. În general, folosind una dintre celelalte stratageme enumerate aici, găseşte o modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuţite şi controverse, în speranța de a deturna atenția către un subiect mai ușor de gestionat. Aceasta funcționează bine mai ales cu oameni care pot “dezbate” împreună cu tine un subiect nou, polarizând discuția înspre altceva, în scopul evitării dezbaterii problemelor-cheie.
18. Antagonizează şi provoacă adversarii, dându-le un atac emoţional. Dacă nu poți face nimic altceva, ia-te la ceartă şi bate-ți joc de adversarii tăi, forţându-i să răspundă într-o manieră emoțională, ceea ce îi va face să arate ca nişte oameni proşti şi mult prea motivaţi. Nu numai că astfel vei evita să vorbești despre problemele importante, dar dacă răspunsul adversarului privind subiectul este emoţional, vei putea mai târziu să eviți problema concentrându-te pe : “oh, cât sunt de sensibili, cum să mă încumet a-i critica ?”.
19. Ignoră dovezile prezentate şi solicită dovezi imposibile. Este probabil o variantă a regulii de “a face pe prostul”. În ciuda dovezilor care sunt prezentate de către adversar pe un forum public, susţine că probele nu sunt admisibile şi cere probe imposibil de găsit pentru adversar (ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau falsificat, ca o armă a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea problemelor, ar putea fi necesar să discreditezi în mod categoric mass-media sau cărţile, să refuzi ideea că martorii sunt acceptabili și chiar să negi declarațiile făcute de către guvern sau alte autorități.
20. Dovezi false. Introdu cât poți de repede noi dovezi false sau indicii proiectate şi fabricate care sunt în conflict cu observațiile și argumentele părții adverse – un instrument practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile. Aceasta funcționează chiar mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de dovezile false.
21. Apelează la un juriu de acuzare, un procuror special sau alt organism autorizat de anchetă. Răstoarnă procesul în favoarea ta și neutralizează eficient problemele sensibile fără să deschizi discuția. După ce s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie să fie păstrate secrete pentru a fi bine gestionate. De exemplu, dacă ești în cârdășie cu procurorul, juriului i se pot refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, făcându-le inutilizabile pentru investigații viitoare. Odată ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi considerată încheiată în mod oficial. În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată şi pentru a susţine acuzaţii atunci când se înscenează ceva contra victimei.
22. Fabrică un adevăr nou. Crează propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influență capabili să inventeze ceva nou şi diferit prin cercetare științifică, investigaţii sociale sau dovezi favorabile. În cazul în care ai neapărată nevoie să abordezi problemele, o vei face profesionist, prin persoane autorizate.
23. Distrage atenţia maselor cât se poate de mult. Dacă cele de mai sus nu funcționează, pentru a ţine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele, crează povești şi mai mari (sau le tratează-le ca şi cum ar fi mari) pentru a îndepărta masele.
24. Tăcerea critică. În cazul în care metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare eliminarea din circulaţie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării în întregime a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și detenția, șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau prin distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le daune grave de nivel medical.
25. Dispari. Dacă ești deţinătorul cheii secretelor sau dacă ești supus unei presiuni prea mari şi simți că începe să devină periculos, părăseşte zona.
Publicat de la Niciun comentariu:

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Bucureștii in vâltoarea primului război mondial

de Corneliu Danes

CAPITOLUL AL DOILEA

“NU UITATI ! SUNTEM INVIGATORI”

1.       Primele 24 de ore ale cupatiei

Noaptea ce a precedat intrarea trupelor de ocupație în București a fost o noapte lungă pentru toată lumea. Mai ales locuitorii din Dealul Spirii nu au  lipit geană de geană,deoarece la interval scurte din incinta Arsenalului Armatei răbufneau explozii asurzitoare și se înălțau limbi de foc amenințătoare. Personalul militar  al Arsenalului retrăgându-se printre ultimii a minat instalațiile ce nu puteau fi transportate pentru a nu cădea întregi în mana dușmanului.
Odată cu ivirea zorilor , toată suflarea capitalei era în picioare. Putini au fost cei care au indraznit sa iasă din casa. Cei care totusi o fac își zic pentru a-si face curaj: „vreau să văd în față invazia”.
Primăria a luat măsuri ca armatele germane si ale aliaților lor sa aibă parte de o primire oficiala, rezervata si demna. Calea Victoriei a fost presărata din timp in timp cu nisip proaspăt si, din loc în loc au fost postați jandarmi pedestri si sergenți de oraș în mare ținută.
La Calea Rahovei pe unde se bănuia ca ar putea intra primii soldati inamici Emil Petrescu, primarul Capitalei, însoțit de ambasadorul SUA Wopican si de ambasadorul Olandei, Vredenburg, a plecat in dimineața acelei nefericite zile de 23 noiembrie 1916 in spre Bragadiru si după circa 6 Km ne întâlnind pe nimeni s-a întors.
Pe la ora prânzului sergenții de oraș au fost retrași de pe străzi, pentru ca nu se aflase încă nici cand vor intra nemții, în București, si nici pe unde. Totuși dupa ora 12 o delegație de 6 ofițeri germani apartinand armatei a IX-a de sug comanda generalului von Falkenhayn , condusa de nepotul împăratului celui de-al II-lea Reich printul Schaumburg-Lippe, fost atașat militar al legației germane in Romania venind dinspre nord, si-a oprit automobilul la Primăria Capitalei, cerând semnarea capitularii Bucureștilor.  Emil Petrescu va semna „Declarația de capitulare in fata inamicului” act pe care l-au iscălit si ofițerii germani garantând in felul acesta „Averea si cinstea cetățenilor”
La scurt timp după ce s-a legalizat ocuparea orașului aproximativ 300 de soldați germani si-au făcut apariția pe Calea Victoriei, mărșăluind dinspre șoseaua Târgoviștei pentru a lua sub control punctele vitale ale Capitalei și a asigura intrarea în siguranță a grosului trupelor invadatoare. La ora 14:30 un sublocotenent si 10 soldați au ocupat Prefectura Capitalei, subofițerul cerând sa i se înmâneze un „Protocol” prin care sa se ateste ca el este primul soldat german care a intrat in „cetatea București”
Apariția pe străzile orașului a patrulelor germane a surprins pe multi bucureșteni unii nu si-au putut reveni din uluială și durere cazând la pat, alții au plâns de-a binelea si nu a fost roman căruia sa nu i se fi scăldat ochii în lacrimi. Pana si natura se înnegurase si se mohorâse mai tare ca deobicei: ”Norii negri ocupau cerul. Timpul era umed. O bura de ploaie venise ca sa isi răspândească plânsul”
La 15:30 feldmareșalul von Mackensen a intrat in Capitala României escortat de un regiment mixt de cavalerie si infanterie.
El a reprezentat pe toată durata ocupației autoritatea militara suprema in calitate de Sef al Marelui Cartier al grupului de armate reunite (Ober-Kommando Mackensen) . A fost primit la Palatul regal de o serie de personalități romane ramase în București din ordin, pentru a gira activitatea diferitelor ministere si servicii in timpul ocupației. Al.Tzigara-Samurcas care reprezenta Casa regala si domeniile coroanei, i-a oferit ca locuință reședința regala dar acesta a refuzat,  preferând casa Neitani din strada Valter Maracineanu.
Din primele ore suita lui Mackensen a început sa actioneze  pentru a asigura grosului trupelor ce urmau sa intre in București in zilele următoare rații de alimente si încartiruire. Colonelul de intendenta Keve poate fi socotit pe drept prima oficialitate care a ridicat pretenții de natura economica asupra Capitalei. El a ordonat ca zilnic sa i se pună la dispoziție de către autoritățile romane pentru fiecare soldat din cei 50.000 care vor trece prin București, afluind spre front, cate o pâine si jumătate litru de vin, cafea, ceai, orez, zahar, untura, „si cate altele” In caz contrar, amenința generalul, primarul orasului va fi executat in primele 24 de ore. La auzul amenințării Emil Petrescu a replicat:  „O viata am. Ce voi putea da voi da, ce nu ,nu.” Încercând sa intervină in discuție pentru a dezamorsa conflictul, Al. Marghiloman, presedintele crucii rosii romane,  a fost apostrofat de către acelasi general,  Nu uitati ca noi suntem învingători si ati făcut sa curgă mult sange german.
Totodata orasul a fost supus la o dare de un miliard de lei care la scurt timp a fost redusa la cinci sute de mimioane vazandu-se imposibilitatea de a fi platita.
Prima noapte a ocupației trecu.Patrulele germane care străbăteau străzile trăgeau focuri de arma fără nici un motiv aparent, doar pentru a intimida si mai mult populația. Locuitorii erau timorati din orice si de orice: De huruitul căruțelor militare pe pavajul strazilor, de claxoanele mașinilor, de strigatele soldaților, dar mai ales de porțile trântite si de pașii grei ai militarilor care veneau sa ceara adăpost pentru o noapte.
A doua zi a avut loc defilarea trupelor inamice cu toate armele și bagajele, cu furgoane, cu tot ceea ce o armata poarta cu dansa într-un razboi.
Au defilat pe Calea Victoriei, prin fața feldmareșalului Mackensen si a statului sau major, trupe germane, austro-ungare, turcești si bulgare. „In aceste zile dureroase la 23, 24 si 25 noiembrie am avut în față spectacolul cel mai întristător. 
Am văzut multe zeci de mii de oameni ieșiți in strada, aclamând pe soldații care ne striveau, insultând cu entuziasmul lor patria care sangera.
Am văzut în aceste zile ca și în multe zile următoare, câți dușmani trăiesc pe acest pământ prea răbdător și câte lifte neindurate împotriva neamului nostru hrănim si îmbogățim... întreaga streinime este pe străzi fluturând batistele, aruncând flori si împărțind țigări. Femeile sunt in fruntea acestor demonstraţiuni.
Noua parți din zece sunt femeiești, germane, austriece, ungare poarta in gentuțe țigarete, de câte ori trece o unitate ele ies din rând si împart țigările. Uralele nu mai contenesc. Ore întregi mâinile lor flutura batiste albe. 
Romania a dispărut azi, Bucureștiul este al lor. Atâta îndrăzneala că victoria austro-ungara este definitiva si aceasta purtare nedemna, trebuie spusă si încredințată scrisului istoric care va rămâne pentru ca Romania să  cunoască pentru totdeauna sufletul dușmănos al unora din neamurile străine pe care le adăpostește... „Dar poporul roman este iertator.”

2.       Un Crăciun cum nu a mai fost

In prima luna de ocupație, bucureștenilor li s-a oferit imaginea a ceea ce va însemna pentru mult timp regimul de ocupatie al inamicului: Sute si mii de convoaie de care, furgoane, carute, trec zii si noapte. Sunt pline cu trofeele pe care le aduna in marsul lor victorios. Tronuri țărănești, velințe, cufere pretioase,  scurteici, scaune fantezii, pirostrii, cazane, plapumi sărăcăcioase, portrete in ulei, plapumi de atlas peste care zac porci vii sau tăiați, gaini, rate, urmate de cirezi intregi de oi, vaci elvetiene, cai etc.
Trupele inamice carand dupa ele prada adunata de prin satele si orașele romanești prin care au  trecut , ajunse la București se dedau la tot felul de jafuri si siluiri terorizand Capitala. Se inaugura astfel o perioada lunga in care bucurestenii  aveau sa suporte pe langa o nemiloasa si apasatoare exploatare economica,  si un regim de teroare, persecutii si umilinte greu de inteles si  de explicat. In oras soldatii inamici, individuali sau in grupuri rechizitionau de prin pravalii (inclusiv farmacii si drogherii) tot ce le placea: se fura pe o strada mai ales ceasornicele sunt smulse cu forta de bulgari,  gainile si porcii sunt predilectia germanilor. Autoritățile germane de ocupație nu intervin decat intr-o masura foarte mica, si doar pentru a-i tempera pe bulgari
Care adeseori torturează pentru a intra in posesia bunurilor ce le doresc considerand ca acest lucru reprezinta dreptul de prada al soldatului asupra tertoriului ocupat.
Cand la 16 decembrie 1916, generalul de infanterie Tulff von Tscheppe und Weidenbach s-a instalat in Bucuresti in calitate de guvernator militar al României ocupate, multi cetateni au crezut ca situatia va intra pe un fagas cat de cat normal, ca nu mai sunt lăsați la discreția oricarui soldat. Nici nu banuiau ca abia acum incepe adevaratul jaf, jaful organizat oficial, in locul jafului individual.
Dar in Bucuresti, ordinea germana, severa, riguroasa, exacta, lacoma- adica jaful organizat isi incepe activitatea dupa 1 ianuarie 1917 stil nou. Pana atunci ocupanții au continuat sa goleasca seifurile bancilor, ale negustorilor, rafturile magazinelor si pivnițele restaurantelor, camarile caselor particulare, si vitrinele magazinelor de pe principalele artere ale Capitalei, pe care, in primele zile le privisera muti de uimire deoarece erau pline cu „lucruri care de mult au fost confiscate din Germania”
De fapt insusi guvernatorul general Tulff s-a numarat printre jefuitorii orasului Bucuresti. Stabilindu-si locuinta in Palatul Sutu si neplacandu-i mobila a cerut ca imediat sa fie schimbata cu alta in valoare de 80.000 lei pe care nu a platit-o niciodata. Nu a platit nici marfurile comparate de la magazinul Albina in valoare de 5.000 lei constand din alese cusaturi romanesti pe care le-a facut cadou imparatului Germaniei.
In timp ce-si insuseau bunurile jefuitorii se mirau ca dupa atata stoarcere depozitele orasului mai aveai inca marfuri din abundenta. Dar cat s-a jefuit din avutul locuitorilor nu se poate estima nici cu aproxmatie. Se stie in schimb cat necaz a pricinuit cetatenilor incartiruirea trupelor germane. Zilnic soldatii la periferie si ofiterii in centrul orasului umblau din casa in casa alegandu-si si instalandu-se dupa bunul plac. Casele goale nu le plac, voiesc pe cele locuite si din toate odaile intotdeauna voiesc pe cea a stapanilor. Defapt se intindeau in toata casa incat locatarii oricat de numerosi ar fi fost se inghesuiau in una sau doua camere. Aveau tot odata pretentia sa li se faca tot menajul de catre gazde. La plecare luau din lucruri si leexpediau in Germania familiilor lor. Cei care au locuit in casele parasite ale refugiatilor, dupa ce l-au jefuit au distrus si ce mai ramasese, mobilier, podele, tot. In casa lui Take Ionescu ofiterii germani incartiruiti au pus pe foc dulapurile si biblioteca. In școlile transformate in adaposturi pentru soldati nu a mai ramas banca, catedra, tabla,  dulap totul s-a ars.
Lucrurile nu s-au indreptat cu nimic in lunile ce au urmat. Locuitorii Capitalei au trebuit sa suporte nu numai  in anul 1917 încartiruirea a aproximativ 53.000 de ofițeri ai armatelor de ocupație din care 43.000 au locuit in hoteluri si 10.000 in case particulare. La aceste cifre trebuie neapărat adăugat si numarul foarte mare dar imposibil de stabilit al funcționarilor civili (in special femei) veniți din tarile inamice pentru a lucra in administrația de ocupație. Si cu câte pretenții...Baie ! unde nu e se instalează luxos in contul primariei, tablori de pictori buni,  e o goana dupa ele pentru ca după fiecare incartiruire dispar, scoarte si covoare chiar si la cazarme. Tuturor ofiterilor trebuia sa li se asigure un apartament, doar pentru generali o casa întreagă.
Iar toți aceștia jefuiau in folosul personal fara nicio jena, macar ca toti pretindeau ca erau foni. Asa a procedat si colonelul doctor Franke, reputat profesor universitar din Berlin, care a locuit in casa abandonata a profesoruluiu doctor Slatineanu, refugiat in Moldova, din care si-a insusit numeroase bunuri de valoare. Printre obiectele expediate in germania, familiei sale, s-au aflat si vase mari de arta Galle si Daume, pe care profesorul universitar berlinez le umpluse cu untura si unt topit ca sa nu călătorească goale.
Au fost rechiziționate pentru armata de ocupație principalele cluburi si restaurante ale Bucureștiului, vestite in toată Europa pentru eleganta si rafinamentul lor, Casa Capsa a fost cedata bulgarilor la cererea expresa a lor devenind Casa soldaților si ofițerilor de unde au jefuit mărfuri de milioane de lei. Tot lor le-a fost cedat si localul Clubului Partidului National Liberal pe care l-au transformat in cazinou. Cafeneaua „Imperial” a devenit Restaurant zur Traube si era frecventat de ofiteri ai armatei austro ungare. Pentru nemți in afara de Athenee Palace, transformat in local destinat ofiterilor de stat major si comandament, au  mai fost rechizitionate Hotel de France  devenit In zum deutschen Kronpriz , Caffe de Paris a ajuns Kaisser Palast, Brasserie de la Paix transformata in Freidens Kafee si inca multe altele. Unele cluburi ca Jokeu, Tinerimea, Automobilul, Sportiv, Agricol, Rezervisti, Pensionari, Comercial etc. Au fost transformate in Soldatenheim, unde gradele inferioare din armatele germana, austro-ungara, bulgara si turca luau masa, audiau muzica sau faceau sport.

Publicat de la Niciun comentariu:

luni, 21 aprilie 2014

Societatea secreta a scriitorilor romani


 Florin Gheţău. Posted in Dezvaluiri


Un jurământ "misterios" a fost descoperit în arhiva Muzeului Literaturii Române (MLR) din Iaşi, documentul dezvăluind existenţa unei grupări "secrete" din care făceau parte mai multe personalităţi ale secolului al XIX-lea, între care Nicolae Culianu, Nicolae Gane şi Ion Creangă.
Potrivit reprezentanţilor Muzeului Literaturii Române din Iaşi, circumstanţele în care documentul a fost semnat sunt, deocamdată, necunoscute, însă instituţia a început demersurile de cercetare în vederea stabilirii contextului în care a luat naştere "comitetul" şi a identificării tuturor semnatarilor, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Documentul, descoperit recent în arhiva MLR Iaşi, arată existenţa unei grupări "secrete" din care făceau parte personalităţi proeminente ale secolului al XIX-lea, între care şi mai mulţi membri ai Societăţii Junimea din Iaşi.

Textul-jurământ este semnat de nume importante precum Nicolae Culianu, Nicolae Gane, Alexandru Lambrior, Ion Creangă, cărora li se adaugă A.C. Şendrea, I.A. Darzeu, C. Corjescu, D.A. Anghel.

"Jur pe onoare şi conştiinţă./ Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu/ Să lucrez din toată inima pentru ridicarea neamului românesc/ Să respect şi să execut toate hotărârile luate de comitetul din care face parte. Şi să păzesc secret absolut./ Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi sfânta Cruce", se arată în textul semnat de membrii grupării.

Cercetătorul ştiinţific al MLR Iaşi, Dan Jumară, a declarat, marţi, presei că acest text se înscrie în "categoria jurămintelor de credinţă faţă de patrie şi popor".

"Sunt absente indiciile lămuritoare cu privire la organizaţia căreia i-ar aparţine misteriosul Comitet ale cărui hotărâri urmează să fie respectate şi executate. Fiind vorba de personalităţi cunoscute ale culturii româneşti, majoritatea afiliaţi Societăţii Junimea, am fi tentaţi să ne gândim la o organizaţie a francmasoneriei. Ne oferă însă un contra-argument puternic prezenţa iscăliturii lui Ion Creangă - care, se ştie cu certitudine, nu a fost francmason", a afirmat Dan Jumară.

Cercetătorul ieşean a mai spus că documentul a fost semnat înainte de anul 1883, când a încetat din viaţă unul dintre semnatari, respectiv Al. Lambrior.

"Având în vedere statutul moral şi profesional al celor care semnează succintul manuscris, putem considera că aceştia şi-au respectat jurământul. Semnatarii însă au reuşit, fără îndoială, să păzească secretul absolut, cu privire la forma lor de organizare, după cum s-au şi angajat", a declarat cercetătorul ştiinţific al Muzeului Literaturii Române Iaşi, Dan Jumară.

Nicolae Culianu (1834-1915) a fost matematician şi astronom, membru al Societăţii Junimea şi al Academiei Române, rector al Universităţii din Iaşi, între 1880 şi 1898.

Nicolae Gane (1828-1916) a fost scriitor, magistrat, avocat şi om politic, ministru, membru fondator al Societăţii Junimea şi membru al Academiei Române, iniţiat în loja masonică "Steaua României".

Un alt semnatar al documentului, Alexandru Lambrior (1845-1883), a fost filolog şi profesor, membru al Societăţii franceze de lingvistică, al Societăţii Junimea şi membru corespondent al Academiei Române.

Ion Creangă (1837-1889) a fost scriitor, membru al Societăţii Junimea, A.C. Şendrea - profesor la Facultatea de Drept a universităţii ieşene, iar I.A. Darzeu este considerat un remarcabil pedagog, autor de manuale şcolare în perioada respectivă.

"Vom continua munca de cercetare pentru a afla mai multe amănunte legate de acest document misterios", a mai afirmat cercetătorul ieşean Dan Jumară.
Publicat de la Niciun comentariu:

sâmbătă, 19 aprilie 2014

JESUS, ISUS SI DACII

DE GABRIELA DOBRESCU 
SI TOTUSI…DE CE … Legenda lui Iisus Christos este aproape identica cu legenda Gemenilor Divini Zalmoxis ?
A existat Iisus Christos intr-adevar? Considerata drept cea mai mare blasfemie de catre biserica, o asemenea intrebare ii chinuie pe multi. In conditiile in care istoria a fost de prea multe ori falsificata iar dovezi certe ale existentei Mantuitorului nu prea exista, ar fi hazardata o pronuntare fara echivoc. Cert este, insa, un singur lucru: legenda lui Iisus Christos este aproape identica cu legenda Gemenilor Divini Zalmoxis!
Mama Gemenilor Divini, Zalmoxis, se numea (Fecioara) Maria, ca si mama lui Christos. (nota mea: apropos de “fecioria” Mariei se face referire la faptul ca Mammi-Geea-Fecioara Maria, in calitatea sa de medic sef al expeditiei stiintifice extraterestre, nu avea nevoie de procesul cunoscut omului pentru a crea zei, semizei ori oameni, iar Vechile Texte ne dau de intels ca Mammi-Fecioara Maria a creat omul din propria gena).
La nasterea Copiilor Ceresti au venit, dinspre Marea Neagra, adica de la Rasarit, trei magi cu daruri, asa cum au venit, tot de la rasarit, la nasterea lui Iisus.
Regele scyth Erete a vrut sa-I ucida pe pruncii Apollon si Artemis, intocmai cum regele Irod a vrut sa-l omoare pe copilul Iisus. Ca sa scape de persecutiile lui Erete, Aisepios (tatal adoptiv al Copiilor Ceresti) si sotia lui, impreuna cu pruncii, au fugit la Cabesos, iar Iosuf, mama si copilul, in Egipt.
Tinerii zei traco-daci au participat la Canonia (“nunta”, conform romanescului cununie) iar Christos a fost invitat la nunta de la Cana. Cea care l-a uns cu mir pe Apollon se numea Modula, iar cea care l-a uns cu ulei sfant pe Iisus a fost Maria din Magdala. In graiul traco-dacic, conducatorului unui tinut I se spunea PILEAT (“nobil”,”stapan”), iar guvernatorul roman care n-a putut impiedica rastignirea lui Christos a fost Pilat din Pont. Inainte de a fi ucis, Apollon s-a retras in crangul AKES-SAMENOS (“Gradina Sfanta”) iar Iisus in gradina Ghetsimani.
Pe o gema tracica, Apollon (cu supranumele de OR-PHEOS – “Cel Jelit”) apare crucificat ca si Christos in iconografia crestina.
Primii patru apostoli ai lui Iisus au fost Simon zis Petru, Andrei, Iacov si Ioan, iar primii patru ai lui Apollon au fost Asanum zis Petrae, Andar, Iacchus si Ion, ce erau frati de lapte ai zeului (nota mea: am dat intr-un mail dovezi si despre fratii lui Iisus).
Ultimul apostol al lui Christos a fost Pavel din Tars, iar cel care a restaurat cultul zalmoxian a fost Buerebuistas, caruia poporul i-a zis si PAVEL TER (“Cel mai mare Imparat) (nota: vezi statuia lui Burebista de la Orastie pe care sta scris “Rege al Tuturor Regilor”!)
Iisus a fost crucificat (pe vechiul simbol al credintei traco-dace) pe dealul Golgota, care inseamna “Locul Capatanii” iar zeul trac a fost ucis pe colina ARGE-DAVA (“Locul Capului”,”Capatana”).
Cel care l-a adus acasa pe Apollon ucis a fost tatal adoptiv, AISEPIOS, nobil din tinutul AURUMETTI (Ialomita); cel care a luat trupul lui Iisus de pe cruce si l-a pus in mormant a fost un om bogat din Arimateea, cu numele de Iosif.
Cel care a proorocit nasterea Gemenilor Divini a fost Orpheus, caruia I s-a mai spus si Ion “Magnificul”; profetul care l-a precedat pe Iisus a fost Ioan Botezatorul.
Lui Orpheus i-au taiat capul MANAIDES (“Dansatoarele”), pe timpul marii preotese SALONAI iar Sfantului Ioan Botezatorul I s-a taiat capul in urma unui dans al Salomeei.
Ca si zeul trac, Christos a inviat si s-a inaltat la cer. Lui Apollon I s-a mai spus si CHAR-YSTOS (“Fiul Cerului”) iar lui Iisus, Christos.
Cei doi Zalmoxis le-au lasat traco-dacilor un NOF DIADIS (“Noul Testament”) iar cartea sacra a crestinilor este tot Noul Testament.
Un trib dacic se numea CRESTONAI, etnonim ce aminteste de crestini.
La fel, Iros vine de la Irodia – numele Craiesei Ielelor si al Reginei Vantoaselor (nume care aminteste de Seth – “vantul napraznic”, dusmanul lui Ram!)
Iisus Christos este cunoscut din vechile scrieri crestine (“Noul Testament”) drept “Fiul Domnului”. Ei bine, Zalmoxe era numit de traco-daci AIZUS, adica…”Fiul”! Nimic deosebit, o coincidenta? Notati, atunci, ca AIZUS se citeste “Ezus”, comparati cu ebraicul “Jesus”, frecvent inalnit chiar inainte de nasterea lui Iisus Christos (Jesus, citit “Gisus” in engleza) si vom ajunge la aceeasi concluzie, aparent senzationala: Isus-Jesus era un vechi nume ebraic, frecvent intalnit, preluat de la traco-daci tocmai pentru semnificatia lui divina!(nota mea: in Spania inca se foloseste frecvent numele de Jesus). Inca de acum 2000 de ani, evreii voiau sa se numeasca Cohen (“Mare Preot”), Lev-Leon (Leu-regele animalelor), Fischer (pescarul care tine in undita pestii..crestini), Cezar (ca imparatii romani), Solomon, Saul, David (niciodata Goliath- uriasul fraier!), Samuel, Max-Massimo (de la “maximus”) etc.
Mai tarziu, tot evreii au transformat numele Mantuitorului in Isus, care inseamna “magar” in ebraica, semn al ostilitatii fata de propovaduitorul unei credinte ce nu le apartinea si nu le convenea..Motiv pentru care s-a gasit solutia de compromis: Iisus. De ce nu Iesus sau Ezus? Pentru ca aceste variante aminteau prea mult de originea traco-daca a numelui Mantuitorului!
Pentru cei aflati inca in cumpana, mai ofer o informatie, la fel de senzationala si de elocventa: cea dintai icoana din istorie a lui Iisus Christos, ne semnaleaza Christofi Cerchez (“Cea dintai icoana crestina”) se gaseste pe…Columna lui Traian si este numerotata XVII (numar fatidic in credinta romama!) de catre Cichorias pe unul din registrele Columnei Traiane. Figura sa, cu parul si barba crescute in voie, nu se deosebeste cu nimic de dacii barbosi si pletosi de pe restul Columnei.
Oare intamplatoare aceasta aparitie? Nu cumva Iisus Christos era cunoscut la acea vreme ca avand origine traco-daca? De ce nu mai exista alte dovezi in acest sens? Pentru ca unii au avut grija, de-a lungul secolelor, sa elimine toate vestigiile stanjenitoare…
Din cartea “Marile mistere ale piramidei oculte” – Cristian Craita, editura Obiectiv, pag.30-31“
Publicat de la 2 comentarii:

vineri, 18 aprilie 2014

Pagina e facebook ANTI ROMANIA

Virgil Iordache
31 martie la 21:45 · editat
VĂ RUGĂM SĂ RAPORTAȚI ACEASTĂ PAGINĂ ANTI-ROMÂNEASCĂ!!!
Anti Románia adresa fb. https://www.facebook.com/pages/Anti-Rom%C3%A1nia/157295874377834
Confidenţialitate
Blocare ...
Vezi mai mult
Nu-mi mai place ·  · 
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)