joi, 30 ianuarie 2014

VIOLENTA sau NONVIOLENTA...?

VIOLENTA sau NONVIOLENTA...? (Revizuit 26 ian. 2014: Partea 1 a unei strategii unitare) + curs gratuit "Civil Resistance and..."

19 decembrie 2013 la 04:44
Cum ne luam tara inapoi si cum o reconstruim? Prin violenta sau prin nonviolenta? In acest articol (revizuit) ma voi referi la componenta numarul 1 care este, in viziunea mea, baza unei strategii unitare de transformare a tarii. Voi scrie curand si partea a doua, componenta numarul 2, a unei strategii unitare pe care o am in vedere, pentru a o pune in dezbatere. Inchei cu un link si o invitatie, o oportunitate pe care sunt bucuros sa o pot recomanda. Am inclus la sfarsit linkul catre cursul online "Civil Resistance and the Dynamics of Nonviolent Conflict", care este gratuit pentru o perioada limitata, pe care il recomand sincer si la care va invit sa va inscrieti cat de repede.

Aceste randuri au fost scrise pentru toti cei care vor o schimbare in bine in tara: pentru cei care au luat deja parte la proteste, cei care se gandesc daca sa ia parte sau nu la proteste, cat si cei care ar vrea sa faca ceva, dar nu stiu ce si/sau cum anume.

Va rog pe cei care puteti citi in limba engleza sa cititi si informatia din linkurile incluse in acest articol-apel. Am mai adaugat alte cateva linkuri utile si in comentariile de sub acest articol. Regret ca nu am si articole/studii in limba romana, insa sper sa va descurcati cu cele in engleza. Daca nu puteti citi in limba engleza, va rog sa cititi oricum ceea ce am scris in limba romana si sa comentati sau sa adresati apoi intrebari - voi incerca sa raspund la toate.

Stiu si inteleg situatia din Romania. Asa cum vad eu situatia, din punct de vedere teoretic cat si practic, sunt doar doua variante, clare: (i) Violenta sau (ii) Nonviolenta. Ori una, ori alta.

Adica, ori
(i) invata romanii sa se solidarizeze si sa se uneasca cu curaj si hotarare intr-o miscare sociala puternica si/sau sa devina activi in plan civic acolo unde locuiesc, pentru a realiza, prin metode nonviolente, o schimbare profunda in tara, sa puna bazele unei societati mai bune,
ori
(ii) se va ajunge la violente care pot duce fie la (a) inabusirea in forta a protestelor devenite violente, fie la (b) schimbarea in forta, prin actiuni violente, a actualior mincinosi/hoti/corupti cu alti mincinosi/hoti/corupti, eventual prin deturnarea evenimentelor de catre oameni si interese din umbra, ceea ce nu va duce la o transformare in bine a societatii si a felului cum se face politica in tara!

Istoria arata ca, de cele mai multe ori, miscarile sociale care duc la revolutii violente pe varianta (ii) duc, chiar atunci cand sunt victorioase (adica ii.b), doar la schimbari de suprafata, schimbari de lideri sau de partide, fara insa sa schimbe/transforme sistemul, regulile jocului si societatea in profunzime, in beneficiul clar al oamenilor de rand.

Daca guvernul, partidele si parlamentarii ar fi dat semne clare ca tin cont si ca asculta de vocea cetatenilor, spiritele nu s-ar fi incins. Insa guvernul actual si cea mai mare parte a clasei politice sfideaza si isi bate joc de oameni cu nerusinare. In acest context, unii oameni care sunt mai afectati sau mai hotarati din fire se gandesc ca daca protestele pasnice nu dau rezultate e cazul sa se puna presiune prin actiuni mai in forta, prin actiuni mai violente. Ii inteleg, multi sunt revoltati si unii sunt chiar disperati, dar nu sunt de acord cu acest gen de actiuni din mai multe motive.

Forta si puterea nu trebuiesc confundate cu violenta. Atentie, nu sugerez inactiunea, resemnarea, sau o forma de pacifism extrem, impotent. Forta si puterea oamenilor se pot foarte bine canaliza si concretiza in strategii si actiuni nonviolente si de rezistenta civica, cu rezultate profunde. Conceptele si ideile de baza in ceea ce priveste abordarea fara violenta a conflictelor si folosirea rezistentei civile nonviolente sunt prezentate in acest scurt video:https://www.youtube.com/watch?v=pP_4ofbid24.

Inca un aspect: Nu se pot imbina eficient metodele violente cu cele nonviolente. Ori una (adica o revolutie violenta, asemanatoare cu ce se petrece acum in Ucraina), ori alta (adica schimbare/transformare a societatii prin metode nonviolente).

Scopurile urmarite trebuie sa fie in concordanta si in armonie cu mijloacele folosite pentru atingerea acelor scopuri! Asta inseamna ca cei care indeamna la actiuni violente pe care le considera ca fiind necesare si in binele unei comunitati locale, a poporului sau al tarii, instigand sau atragand oameni in conflicte de strada sau in lupte cu fortele de ordine, au o problema. In special pe ei ii rog sa citeasca ceea ce scriu. Violentele nu sunt necesare si sunt, de fapt, contra-productive! Coruptii din fruntea tarii abia asteapta ca protestatarii sa fie violenti!

Din motive etice/morale cat si din motive strategice si practice, trebuie DECIS sa se foloseasca doar strategii si metode nonviolente. Insa majoritatea romanilor nu stiu ce inseamna asta. Va rog deci sa cititi mai departe, inclusiv informatia din linkurile incluse si din comentariile de sub acest articol-apel, pentru a evita confuziile.

Puterea pe care o are statul nu este decat o putere care a fost transferata, de catre cetateni, unor institutii create pentru administrarea tarii si unor persoane alese, tot de catre cetateni, pentru a-i reprezenta pe o perioada determinata/limitata si a face ceea ce au spus ca vor face. Daca cei ajunsi in functii de conducere fac altceva sau exact opusul a ceea ce au spus ca vor face, cetatenii pot sa refuze asta. Daca ceea ce fac institutiile statului sau reprezentantii alesi nu mai este in interesul si spre binele cetatenilor, cetatenii au chiar obligatia sa actioneze.

Daca cetatenii nu protesteaza, inseamna ca ei accepta si isi dau consimtamantul (direct sau indirect, in mod expres sau tacit) la ceea ce fac institutiile statului si/sau cei alesi. Insa daca cetatenii isi retrag in mod public acceptul si consimtamintul fata de unele institutii si/sau reprezentanti alesi, acele institutii si/sau acei reprezentanti alesi isi pierd, cel putin din punct de vedere moral, puterea administrativa care a fost investita in ei/ele, care a fost transferata lor de catre cetateni. Posibilitatile legale de a-i sanctiona sau schimba pe cei alesi vor trebui imbunatatite, extinse si largite.

Ducand ideea un pas mai departe, actualii reprezentanti alesi pot fi declarati ca ilegitimi daca activitatea lor nu mai reprezinta vointa cetatenilor care i-au ales sau daca actioneaza impotriva intereselor unor comunitati sau a poporului/natiunii. Actualele institutii ale statului, dupa caz, pot fi si ele declarate de cetateni ca fiind ilegitime. Pe acest fond, pe aceasta baza, se pot chiar concepe si crea alte structuri de organizare a societatii.

Daca oamenii vor intelege si vor decide efectuarea unei schimbari in Romania prin strategii si metode nonviolente, guvernul nu va avea motive serioase sa actioneze in forta prin fortele de ordine; iar daca totusi o va face, isi va pierde si ultimile ramasite de credibilitate pe care le mai are. Asta il va lasa fara suport, fara sprijin, iar esafodul puterii sale se va prabusi de la sine. Insa oamenii trebuie sa inteleaga, acum, ca ei au puterea si ca tot ei isi pot retrage consimtamintul, lasand "conducatorii" nedrepti si mincinosi fara suport, fara sprijin, provocand astfel o schimbare fara uzul violentei. Schimbarea se poate face prin aplicarea principiilor si a strategiilor nonviolente si prin organizare eficienta. Nu e greu, se poate!

In schimb, daca se degenereaza in proteste violente sau in confruntari violente cu jandarmii, cei care isi vor pierde credibilitatea vor fi protestatarii. Asta va da motiv guvernului corupt sa foloseasca fortele de ordine, cum s-a intamplat la Pungesti. Actiuni si manifestatii violente nu fac decat sa dea credibilitate si legitimitate guvernului corupt. Deci, aveti grija sa nu va lasati prinsi in astfel de conflicte violente. Acest lucru e important atat in tara cat si in relatia cu oameni si institutii din strainatate, de unde se poate primi sprijin si solidaritate. Daca protestele devin violente, acest sprijin se poate pierde!

Daca aveti dubii sau intrebari fata de ce am scris, va rog sa cititi articolele din linkurile de mai jos. Inainte de asta, va rog sa vedeti, daca nu l-ati vazut deja, acest scurt video pe care l-am mentionat mai sus, pentru a intelege conceptele si ideile de baza in folosirea actiunilor nonviolente si a rezistentei civile: https://www.youtube.com/watch?v=pP_4ofbid24. Iar acum va rog sa cititi informatia din linkurile pe care le-am selectat, pentru a intelege mai multe despre folosirea metodelor nonviolente si a va putea organiza cat mai bine:

1. "Why Civil Resistence Works":http://belfercenter.ksg.harvard.edu/files/IS3301_pp007-044_Stephan_Chenoweth.pdf

2. "How Nonviolence Works":http://www.borderlands.net.au/vol4no3_2005/martin_nonviol.htm

3. Global Nonviolent Action Database - Va rog apoi sa intrati si pe acest site despre metodele de "lupta" nonviolenta (sunt peste 200!),grupate pe diferite categorii de actiuni. Exista si posibilitati de cautate. Va rog sa parcurgeti pana jos:http://nvdatabase.swarthmore.edu/browse_methods

Daca mergeti la proteste in strada - si e necesar sa se mearga! - si daca jandarmii lovesc, rup haine, folosesc gaze lacrimogene, etc., protestatarii trebuie sa accepte chiar si sa o "incaseze" uneori, fara sa raspunda prin violenta! Filmati-i si reclamati-i, cereti demisii si dati-i in judecata, dupa cum e cazul, cand e cazul. Dar nu folositi metodele lor violente. Mergeti cu bune intentii, chiar si cu flori, vorbiti-le despre problemele din tara si despre datoria lor ca cetateni romani. Nu-i priviti si nu-i tratati ca pe dusmani. Tratati-i ca pe niste frati, faceti tot ce se poate pentru a-i atrage de partea voastra. Chemati-i sa vi se alature. Cereti-le sa nu asculte ordinele date de coruptii din guvern. Urmariti ca ei sa se solidarizeze cu voi. Sa aveti asta in vedere chiar si atunci cand va lovesc. Chiar si atunci cand acest mod de actiune pare a nu avea nici un rezultat. Alea sunt momentele cheie! Nu va pierdeti controlul, nu intrati in lupta cu ei. Oricum nu veti putea castiga luptele cu fortele de represiune. STRATEGIA e alta. In primul rand, iesiti in strada in numar mare. Solidarizati-va cu altii, iesiti si la protestele altora, chiar daca nu va intereseaza in mod direct cererile lor. Fiti solidari si fiti multi! Apoi, protestatarul accepta constient ceva suferinta, sufera el ceva abuzuri, eventual arest, etc., daca e nevoie, in mod constient, DAR prin asta schimba regulile jocului!!! Dovedeste ca este in stare sa sufere el insusi/ea insasi pentru o cauza dreapta si pentru binele tuturor. Asta este ceea ce face un lider autentic: el/ea nu iese in fata doar pentru interese proprii, ci pentru o cauza inalta si pentru binele comunitatii, al tarii, al generatiilor viitoare! Asa se castiga respectul, increderea si solidaritatea altora, inclusiv a unor jandarmi sau a unor persoane din guvern, administratiile locale, mass-media, etc. Castigati-le increderea si respectul! Asta va face ca altii sa vi se alature!!!

Daca protestele decurg fara violente din partea protestatarilor, guvernul NU isi poate mentine credibiliatea si legitimitatea - nici fata de populatia din tara, nici fata de fortele de ordine, nici fata de cei din afara tarii!! Fiti impecabili! Asa se transforma situatia in tara, asa se castiga!

Multi romani nu sunt inca pregatiti sa adopte imediat strategii si actiuni nonviolente. In plus, au aparut cam in acelasi timp o multime de probleme in tara si e destul de greu sa se coordoneze si sa se mobilizeze oamenii. Daca s-ar fi pregatit asta din timp si oamenii implicati ar fi inchegat o miscare sociala nonviolenta mare, Ponta si alti hoti/mincinosi ca el ar fi fost de mult timp schimbati prin metode nonviolente!!!

Pe de alta parte, situatia de acum reprezinta o mare oportunitate pentru a pune bazele unei societati mai bune si a face schimbari de natura structurala, nu doar la suprafata. Trebuie insa o pregatire teoretica a activistilor si disciplina din partea participantilor la proteste si alte actiuni sociale nonviolente, pentru a se lucra inteligent, coordonat, si a nu se raspunde la provocari sau instigari atunci cand ele apar. Toate astea se pot invata. In cateva saptamani, sute sau mii de oameni pot invata cum sa foloseasca eficient metodele nonviolente. Epoca schimbarilor violente a trecut. Va rog sa cititi informatia din linkurile incluse mai sus si apoi din comentarii. Voi adauga in timp mai multe materiale sub acest articol. Se pot face multe, iar timpul a sosit!

Din punctul meu de vedere, dupa cum decurg lucrurile in tara, vad ca o prioritate coagularea protestelor intr-o miscare sociala mare, in toata tara, si pregatirea oamenilor pentru actiuni nonviolente strategice, eficiente si de anvergura. Mai este necesara si schimbarea unor legi cheie care sa permita regenerarea spatiului politic in tara.

Vreau sa nu mai vad suferinta si bataie de joc in tara. Nu mai locuiesc acolo de multi ani, dar ma doare sa-i vad pe romanii care isi apara drepturile si viitorul batuti de jandarmi si sfidati cu nerusinare de politicieni! A mai fost o revolutie in '89, cu violente, si a fost deturnata! Am participat si eu la ea, inocent si dornic sa traiesc intr-o societate mai buna. Stim cei mai multi dintre noi ca s-au manipulat oamenii, au murit nevinovati, iar dupa acea revolutie confiscata si regizata, tot omul de rand a continuat sa sufere...

Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe romani sa poata face o schimbare pasnica si profunda in tara, sa transforme societatea, nu doar sa puna alti incapabili, mincinosi si hoti in fruntea tarii, in locul celor de acum.

Va rog sa va ganditi la nevoia de pregatire, peste tot in tara, a celor care se implica in proteste si actiuni civice. Acest mesaj este si un apel la constientizarea nevoii de a crea o miscare sociala in toata tara, care sa decida ca vrea o schimbare profunda si prin mijloace nonviolente de genul celor mentionate aici si in linkurile incluse. Aceasta ar fi conditia si componenta numarul unu. Ea confera baza unei strategii unitare.

Pe aceasta baza (si in paralel cu derularea actiunilor nonviolente si de rezistenta), va fi necesar sa se lucreze pentru schimbari de structura si pentru regenerarea spatiului politic: modificarea si/sau abrogarea unor legi, adoptarea unor legi noi, si inlocuirea unei parti mari a actualei clase politice cu oameni noi, curati, cu viziune si daruire, care au demonstrat ca actioneaza pentru binele comunitatii si al tarii si care, pentru asta, merita sa fie alesi in locul celor actuali. Aceasta este componenta numarul doi a unei strategii unitare. Desi pare greu sau chiar imposibil, si asta se poate realiza!

Despre cea de-a doua componenta voi scrie in curand.

Sa ne gandim ce vrem si in ce fel de tara am vrea sa traim. Sa decidem apoi ca vrem aceasta schimbare si sa ne implicam fiecare pentru a o realiza. Astfel ne luam tara inapoi si o reconstruim! Uniti, decisi, nonviolent!

P.S. Daca ceea ce am scris si propus aici merita citit si de altii, va rog sa dati mai departe acest articol, sa il postati unde credeti de cuviinta si sa il trimiteti prin email prietenilor si colegilor.

Va multumesc!

............

Oportunitate: Un curs gratuit despre care am aflat pe 26 ianuarie! Este gratuit pe o perioada scurta!

Free for a limited time: take the online course "Civil Resistance and the Dynamics of Nonviolent Conflict" - it was jointly developed by the United States Institute of Peace (USIP) and the International Center for Nonviolent Conflict (ICNC).

--> Register now on the link below. The website asks for a CV to be uploaded, but it works even if you do not upload a CV:
http://www.usip.org/events/civil-resistance-and-the-dynamics-of-nonviolent-conflict




Îmi place
Distribuie
100 distribuiri
Publicat de la Niciun comentariu:

luni, 27 ianuarie 2014

Spionii români fură România


Publicat de bătăiosu
 
Cum îşi împart spionii Capitala 
„Harta imobiliară" a Bucureştiului e divizată între două mari grupări de afaceri, ai căror membri provin din serviciile secrete. Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, privatizând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene. 

 
Două mari grupări de afaceri îşi împart piaţa imobiliară din Bucureşti. Oamenii lor cheie provin din fosta Securitate şi din nomenclatura comunistă.
Doina Nadia Popoviciu. Căpitan (r) contraspionaj. E fiica fostului prim-vicepremier ceauşist Ion Dincă „Te-leagă" şi soţia magnatului imobiliar Gabriel „Puiu" Popoviciu. A activat în Direcţia a III-a (UM 0625) din fosta Securitate, pe contraspionaj. Specializată în dialecte arabe.
Liliana Badea. Căpitan (r) contraspionaj. A fost soţia lui Nicolae Badea, preşedintele clubului Dinamo. E fata cea mare a lui Ion Dincă „Te-leagă". A predat la Şcoala de ofiţeri de Securitate Băneasa. Specializată în dialecte arabe.
Dan Marcel Ghibernea. Surse din SIE susţin că e spion activ, dar el neagă. Disidentul Mircea Răceanu l-a semnalat drept ofiţer CIE, deconspirat, al regimului ceauşist. Tatăl său a activat în DIE.
 
GRUPAREA „POPOVICIU-BADEA" 
Soţii din contraspionaj 
Bucureşti. Sfârşitul anilor '70. În „Primăverii", cartierul nomenclaturii comuniste, se vorbeşte numai despre nunta anului. Mireasa Liliana este fata cea mare a lui Ion Dincă „Te-leagă" – temutul prim-vicepremier ceauşist. Mirele se numeşte Nicolae Badea. Vor trece 20 de ani şi o Revoluţie până când ginerică va deveni preşedintele clubului Dinamo şi un capitalist feroce.
Ion Dincă „Te-leagă", socrul mare, le organizează tinerilor o nuntă cu mult fast. Sute de invitaţ i se adună la Bolintin, „reşedinţa" ginerelui: activişti, securişti, secretari PCR şi membrii CPEx. Meniul e de-a dreptul „burghez" – şampanie, whisky, delicatese franţuzeşti, caviar… Amploarea evenimentului îl irită pe Ceauşescu. Nu vrea ca „poporul" să vadă cât de bine o duc conducătorii PCR.
Dincă „Te-leagă" învaţă bine lecţia şi, când vine rândul mezinei sale, Doina Nadia, să se mărite cu Gabriel „Puiu" Popoviciu, zbirul ceauşist e mai prudent: rezultă o nuntă discretă, la Hotelul Parc din Capitală. Pe care Popoviciu îl va cumpăra când va deveni mogul imobiliar. Fiicele lui Dincă mai au ceva în comun: sunt ofiţeri de Securitate. Au grad de căpitan în Direcţia a III-a de contraspionaj (UM 0625). Specializate în limba arabă, soţiile lui Badea şi Popoviciu sunt încadrate în serviciul de contraspionaj pentru ţările din Orientul Mijlociu. Ele predau şi la Şcoala de ofiţeri de Securitate din Băneasa.
În 1991, Doina şi „Puiu" Popoviciu pleacă în SUA, împreună cu Liliana şi Nicolae Badea. Acolo, Popoviciu şi soţia sa primesc cetăţenie americană. Oficial, Doina, fost ofiţer de contraspionaj, domiciliază în New Jersey.
Bucureşti, mai 2008. Bogaţi şi influenţi. Adică: „Puiu" Popoviciu şi Nicolae Badea. Întorşi în ţară în anii '90, cei doi cumnaţi au început afacerile cu vestita ComputerLand, firmă implicată în „scandalul EADS".
Acum, Popoviciu controlează, prin interpuşi şi firme offshore, un adevărat imperiu imobiliar. El a preluat fostele societăţi de stat Alltrom, Herăstrău, ASD Mioriţa şi Comaliment, trecându-le pe numele mamei sale, Ligia Popoviciu (77 de ani), fostă croitoreasă a Elenei Ceauşescu. Din umbră, Popoviciu deţine participaţii şi în Hotelul Howard Johnson, restaurantul Casa Doina şi fast foodurile Pizza Hut şi KFC. Dar piesa lui de rezistenţă este „Proiectul Băneasa": un minioraş întins pe 221 ha în nordul Capitalei. Divorţat recent de soţia-ofiţer (r), Nicolae Badea se concentrează cu precădere asupra clubului Dinamo şi a restaurantelor Pizza Hut şi KFC.
 
OMUL LUI PASZKANY 
Medicul Securităţii clujene 
Iuliu Mureşan, preşedintele CFR Cluj, a fost secretarul Asociaţiei Studenţilor Comunişti şi doctorul Securităţii Cluj timp de cinci ani, până în decembrie '89. Mureşan a ieşit în rezervă în 1999, cu gradul de colonel. Imediat, Arpad Paszkanyl-a cooptat într-una dintre firmele sale imobiliare. (Mihai Şoica)
 
GRUPAREA „TRIGRANIT"
Diplomatul Ghibernea de la Londra 
Budapesta, 1997. Se înfiinţează TriGranit Development Corporation, o multinaţională care investeşte miliarde de euro în proiecte imobiliare din centrul şi din estul Europei. Acţionar majoritar e Sandor Demian, cel mai bogat om din Ungaria (cu o avere de peste 1,03 miliarde de euro).
În trecut, Demian a lucrat în comerţul cooperatist comunist de la Budapesta. Ceilalţi cofondatori sunt lordul Nathaniel Rothschild (descendent al celebrei familii de bancheri din Anglia şi SUA), Peter Munk (fondatorul Barrick Gold Corporation – companie canadiană auriferă), Sandor Csanyi (preşedintele OTP Bank – cea mai mare bancă maghiară).
Afaceristul Arpad Paszkany – patronul CFR Cluj – joacă rolul de „cercetaş" al TriGranit în România: identifică oportunităţi şi obţine informaţii de la administraţia locală. În prezent, TriGranit dezvoltă 30 de proiecte în 11 ţări, investind 8 miliarde de euro. Cele mai mari sunt în Rusia (în asociere 50%-50% cu Gazprom) şi în România, prin proiectul rezidenţial „Esplanada" (costă un miliard de euro, e în parteneriat cu guvernul, se întinde pe 10,7 hectare). Investiţia va fi gestionată prin TriGranit Development România.
 
RĂCEANU ACUZĂ
Bucureşti, mai 2008. Managerul de ţară al acestei filiale e Dan Marcel Ghibernea, fost ambasador la Londra. „N-are relevanţă cine m-a introdus. E normal, nu poţi să vii câine surd la vânătoare, e nevoie de un om de legătură", punctează Ghibernea.
Încă din anii '80, acesta a lucrat pe Relaţii Externe, iar după Revoluţie a fost depudat PDSR (actual PSD). În 2000, este „uns" director al postului de radio Europa FM, apoi în 2001, ambasador la Londra.
Primul care i-a pus lui Ghibernea eticheta de apropiat al Securităţii a fost disidentul anticeauşist Mircea Răceanu, în cartea sa, „Infern 89", publicată în 2000.
Înainte de Revoluţie, Răceanu a activat ca diplomat în SUA, dar a fost arestat în ianuarie 1989, acuzat de spionaj în favoarea SUA. Convinşi că „trădătorul" urma să-şi petreacă restul zilelor în carceră, anchetatorii i-au arătat fotografii cu agenţi ai Securităţii, somându-l să-i nominalizeze pe ofiţerii deconspiraţi „inamicilor americani". Între sutele de fotografii, Răceanu a recunoscut şi figura lui Dan Ghibernea.
„Eu, ofiţer?"
Acesta respinge categoric apartenenţa la vreun serviciu secret: „Eu? Cum să fiu ofiţer de informaţii? Doamne fereşte!", se apără Ghibernea, care îl ştie pe Răceanu de când lucra la Academie. Fostul ambasador susţine că, din anii '93-'94, ofiţerii serviciilor noastre de spionaj lucrau la vedere: „Potrivit unui acord cu NATO, noi nu mai aveam voie să spionăm pe zona aia. Nu cred că îşi permitea cineva să facă prostii".
În timp ce sursele EVZ îl indică pe Dan Ghibernea drept colonel SIE activ, acesta infirmă retoric: „Nu-i adevărat. Îmi poate aduce cineva o hârtie, un document scris în acest sens?".
Nici tatăl fostului ambasador nu scapă de controverse. În 2004, Institutul Român de Istorie Recentă a publicat o listă a ofiţerilor de Securitate în care figurează şi numele lui Marcel Ghibernea: ca ofiţer DIE/CIE, sub acoperire diplomatică în Franţa şi Anglia. La sfârşitul anilor '70, Marcel Ghibernea era acreditat la UNESCO, în misiunea condusă de Valentin Lipatti – deconspirat de generalul Pacepa ca fiind ofiţer DIE.
 
Maghiarul trimis la Bucureşti
Al doilea administrator al TriGranit Development România e Halasz Janos Pal, monitorizat ani în şir de contraspionajul românesc. Născut la Cluj, Halasz a absolvit Academia de Studii Economice „Karl Marx" din Budapesta.
În intervalul '83-'89, Halasz Janos e secretar I în reprezentanţa comercială din Bucureşti a Ungariei. Atunci, şeful rezidenţei maghiare de spionaj în ţara noastră era Erno Rudas – devenit, ulterior, asociat cu premierul Tăriceanu în afaceri cu motociclete.
În 2001, Halasz revine la Bucureşti, ca director al reprezentanţei ITD Hungary – agenţia guvernamentală ungară de promovare a investiţiilor şi comerţului exterior. În 2006, Halasz Janos Pal e numit administrator al TriGranit România.
 
CLUB SELECT 
Legături 
„Puiu" Popoviciu îşi petrece vacanţele la Monte Carlo cu alţi miliardari controversaţi: Cristian Burci, Radu Dimofte (vărul Irinei Schrotter), Dan Fischer, Cătălin Voloşeniuc etc. Magnatul este naşul de cununie al lui Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană. Un vechi partener al cumnaţilor Popoviciu&Badea este Bogdan Bartolomeu, soţul Ilincăi Preoteasa (fiică de ministru comunist de externe). Ilinca a fost prima soţie a lui Adrian Năstase. Bartolomeu şi Popoviciu au emigrat în SUA, unde au înfiinţat companii offshore. Popoviciu, Paszkany, Lloyd, Badea, Patriciu, Bartolomeu şi alte VIP s-au asociat cu premierul Tăriceanu în „Clubul Vinului", o firmă exclusivistă de vinuri selecte. Au ieşit din negura Războiului
 
PROIECTE DE MILIARDE DE EURO 
Alianţa „titanilor" s-a rupt la Amsterdam 
Bucureşti, martie 2000. Grupările „TriGranit" şi „Popoviciu- Badea" îşi unesc interesele în TriGranit România SA. Compania trebuie să gestioneze proiectul „Esplanada" (din centrul Capitalei) şi un complex de lux pe şoseaua Kiseleff (pe terenul Ştrandului Tineretului).
Acţionar principal e offshoreul cipriot TriGranit Duna Land Ltd. Asociaţi cu TriGranit în noua firmă sunt Simon Bayley (manager în centrala TriGranit) şi Michael Peter Lloyd, Andrei Bejenaru şi Olimpia Neagu – oamenii magnatului Gabriel „Puiu" Popoviciu şi ai cumnatului său, Nicolae Badea, preşedintele Dinamo.
Directori ajung două personaje-cheie: Michael Peter Lloyd şi Arpad Paszkany – patronul CFR Cluj şi reprezentant al TriGranit. Englezul Michael Lloyd e „creierul financiar" al lui Popoviciu. Specialist în imobiliare şi jurisdicţii offshore, Lloyd a fost ofiţer în Rezerva Navală Regală. E în România din 1991. Până în 1993, a consiliat Agenţia Naţională de Privatizare (strămoşul AVAS), iar între '93-'95, Agenţia Română de Dezvoltare, din partea guvernului britanic.
Lloyd confirmă pentru EVZ intersectarea celor două „puteri" imobiliare: „TriGranit e un important dezvoltator în Europa. În 2000 au intrat în România şi, cum nu erau prea mulţi experţi imobiliari, m-au contactat, mai ales că ne ştiam de când lucram pentru Jones Lang LaSalle (consultanţă imobiliară – n.r.)".
 
Împărţeala
Amsterdam, septembrie 2005. După cinci ani, viziunile diferite duc la separare, iar grupările îşi împart piaţa. Lloyd povesteşte: „Întrucât noi vroiam să ne concentrăm pe «proiectul Băneasa», din 2005 s-a mers pe cont propriu. Noi am renunţat la nume, dar am păstrat terenul de la Ştrandul Tineretului".
Ruptura se oficializează în paradisul fiscal din capitala Olandei. Popoviciu preia TriGranit România (rebotezată Kiseleff Business Plaza), prin „compania-mamă" a grupului său: Băneasa Development. Pe hârtie, holdingul maghiar TriGranit îşi cedează acţiunile la preţul lor nominal (doar 2.550 lei) şi renunţă la Ştrandul Tineretului de pe Kiseleff.
Între timp, offshore-ul cipriot al TriGranit fusese înlocuit cu altul, olandez (TriGranit România Kiseleff BV). Şi cum traseul banilor lui Popoviciu trece tot prin Amsterdam, via Antilele Olandeze, miliardarul român e reprezentat în tranzacţie de Michael Peter Lloyd.
În prezent, acesta e managerul Băneasa Investments – dezvoltatorul zonei comercial-rezidenţiale din nordul Capitalei. TriGranit va miza pe controversatul proiect „Esplanada", prin TriGranit Development România.
 
Statul, parazitat de foştii săi spioni (Mihai Munteanu, Evenimentul Zilei)
Foşti ofiţeri-cheie SIE şi SRI apropiaţi de Vântu fac bani din energie şi imobiliare
Doi generali şi un colonel din serviciile secrete au devenit pilonii a două grupări controversate de afaceri. Miza: zeci de milioane de euro obţinuţi din relaţii clientelare cu statul.

Nicolae Iană. General SIE. Intră în DIE în 1977. În perioada 1983-1988 spionează la Amman (Iordania), sub acoperirea de secretar II la Ambasada RSR. Următoarea misiune: Cairo (Egipt). Tot sub paravan diplomatic. În 1991 este trimis în Kuweit, până în 1996. Întors, devine şeful unei direcţii operative din SIE, unde activează şi soţia sa. Trece în rezervă la 29 septembrie 2003.

Gheorghe Carp. General de divizie. Chestor-şef în Ministerul de Interne (MAI).Conduce regimentul de blindate de pe Şoseaua Olteniţei (UM 1305) care distruge baricada anticomunistă de la Inter, în zilele Revoluţiei. Ion Iliescu îl numeşte totuşi consilier prezidenţial. În 1994, se transferă la MAI, ca secretar de stat. Înfiinţează serviciul secret al MAI – fostul „Doi ş'un sfert". A fost cercetat în controversata afacere EADS, de securizare a graniţelor, fiind acuzat că i-a presat pe membrii comisiei de licitaţie să grăbească procedura de achiziţie.

Ion Badea. Colonel SRI. În 1984, intră în Securitate. Din '99 până în 2004 conduce Unitatea de Analiză a SRI – primeşte informaţiile culese de ofiţerii operativi, le pune cap la cap şi poate face previziuni. Se retrage în 2004 şi colaborează cu casa de avocatură „Andrei&Crişan", a lui Mircea Andrei, vicepreşedinte PDL Bucureşti. Acesta e avocatul ofiţerilor SRI Ovidiu Soare şi Gheorghe Dumitrache (acuzaţi de corupţie). PDL-istul Andrei reprezintă şi Petromservice (patronată de Sorin Ovidu Vântu), iar colonelul Badea concepe regulamentele de funcţionare şi organigrama grupului media Realitatea TV – NewsIn (patronat tot de Vântu). Este mason în Marea Lojă Naţională din România.



ÎNTRE „PĂRINTELE FNI" ŞI FONDURI UE
Plimbă banii lui Vîntu

Kuweit, 1993, Keefan Sector 4, Ambasada României. Trupele americane se retrag. Armata lui Saddam nu mai mişcă de mult în front, iar colonelul SIE Nicolae Iană intră în misiune. Reconstrucţia emiratului înseamnă bani. În ruinele clădirilor bombardate de irakieni şi lângă sondele care ard în deşert este loc şi pentru firmele româneşti. Spionaj comercial, recrutări de specialişti, lobby, supraveghere operativă…
Conducând „antena" SIE din Kuweit, Iană primeşte şi acoperire oficială: diplomat însărcinat cu afaceri. Ministerul local al Petrolului e mai ofertant ca niciodată, iar speculanţii români de locuri de muncă apar pe piaţă. Cel mai vizibil e grupul Alpha al lui Dinu Patriciu, viitorul boss al Rompetrol, care pe atunci intermedia slujbe pentru români în emirat. Iană monitorizează traficul cu resurse umane, intermediază contracte, cimentează prietenii şi conectează leul la dolar. Până în 1996, când e retras la Centrala SIE din Bucureşti, colonelul „învaţă" interesele petrolifere ale Orientului Mijlociu.

Om de bază pentru SOV

Bucureşti, aprilie 2008, cafeneaua „News Cafe". Pe Nicolae Iană îl defineşte un aer şmecheros şi debordează de umor urban. Dar timpul îngheaţă când Iană devine serios: „Am fost ofiţer operativ şi cunosc tensiunea pe teren. Mi-am servit ţara… Ia zi, ai venit însoţit? Nu? Păi, vezi că ne fixează unul, din dreapta! Nu te întoarce brusc…".
În prezent, spionul este retras în afaceri. În afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu. Mai precis, Iană conduce Direcţia de Asociaţiuni şi Participaţii din Petromservice SA – companie externalizată din Petrom şi fondată de sindicatul mogulului Liviu Luca. „Creierul" operaţiunii a fost „părintele FNI", cel care, ulterior, a şi preluat Petromservice, prin intermediul unui off-shore din Cipru (Elbahold Ltd.).
„Vântu e un tip foarte inteligent", comentează generalul. „I-am făcut un plan să investească strategic profitul Petromservice. De ce să-l impoziteze statul? Ce rost are? O dată a cerut soluţii, iar eu am avut ideea potrivită. Am scris strategia, propunând ca banii câştigaţi să fie investiţi în terenuri. Plasamente imobiliare. A citit şi m-a chemat la el. A vrut să mă vadă. M-am dus, şi atunci mi-a zis: «Domnule general, este foarte corect ce scrieţi dv. aici. Am un singur amendament: la punctul b, vă rog să faceţi aşa şi pe dincolo…». Mă pricep şi fac consultanţă imobiliară", conchide generalul (r) SIE. De altfel, direcţia condusă de Nicolae Iană gestionează afacerile colaterale ale Petromservice.
Anul trecut, compania lui Vântu şi-a cedat către Petrom (OMV) activităţile de servicii petroliere, constând în mentenanţă, foraj, workover şi activele aferente. Şi astfel, Vântu şi oamenii lui Liviu Luca au încasat peste 320 de milioane de euro, vânzând ce au preluat de la statul român cu doar 85.000 de euro, în 2002.

Fonduri europene
În civilie, Nicolae Iană a renunţat la vechiul său nume de cod din spionajul comunist: „Prahoveanul". Dar simte din plin binefacerile integrării în Europa. S-a reprofilat pe atragerea fondurilor europene şi îi merge. Lucrează cu doi primari din Ilfov, dar refuză să-i nominalizeze. „Unuia i-am adus deja şase milioane de euro ca să reabiliteze primăria, grădiniţa şi şcoala. Cu celălalt am un proiect pe mediu." Relaxat, Iană adaugă: „Noi trăim din ce facem acum. Nu poţi mânca amintiri, aşa cum fac alţii la Asociaţia rezerviştilor din SIE".
OFIŢERII DE „LEGĂTURĂ" CU STATUL
Epoleţii „Grupului Snagov"
Snagov, decembrie 2006. Se înfiinţează firma IBC & Management SRL. Profilul: consultanţă pentru afaceri. În acest SRL, spionul rezervist Nicolae Iană este direct asociat cu prietenul său Gheorghe Carp – generalul (r) de Armată şi Interne. Primul deţine 6% din IBC, iar al doilea stăpâneşte 28 de procente. Interesanţi sunt şi partenerii celor doi ofiţeri. Fostul deputat PSD Viorel Gheorghiu – un personaj extrem de controversat – este unul dintre ei (28%). Altul se numeşte Lucian Rusu (5%) şi a fost directorul Şantierului Naval Olteniţa (intrat în faliment). Misteriosul afacerist Victor Dombrovschi este şi el băgat în IBC (28%), în timp ce un anume Viorel Petcu (5%) joacă rol de administrator al firmei. Adus în schemă chiar de Iană, şi Petcu are legături cu SIE.
Pentru ce a fost înfiinţată firma din Snagov? Generalul Iană are cuvântul: „Intenţionam să accesăm fonduri UE prin proiecte de ecologizare a lacurilor din Ilfov, spaţii verzi etc. Dar ne-am ocupat fiecare de altceva şi acum ies din firmă".
Asociatul său, Victor Dombrovschi, are mai puţine de ascuns: „Domne, IBC trebuia să ecologizeze minele din Valea Jiului. Adică să reciclăm şlamul de cărbune (reziduuri), care poate fi folosit ca sursă de energie sau pentru fabricarea brichetelor. În prima etapă trebuia să cumpărăm patentul de utilizare a tehnologiei de pompare. Apoi, utilajele. Aveam un studiu de la Compania Naţională a Huilei care nu plătea niciun leu. Noi luam şlamul şi-l foloseam. Numai că ceilalţi nu au investit în firmă…", explică Dombrovschi pentru EVZ.
Sediul IBC & Management a fost înregistrat în Casa de Cultură din Snagov, exact la adresa punctului de lucru al societăţii Gaz Sud.
 
„Naşul Carp"
Bucureşti, aprilie 2008, sediul central al Gaz Sud SA. În biroul lui Viorel Gheorghiu, directorul general al companiei Gaz Sud, răsună doar vocea sonoră a acestuia: „Planul e ca pe IBC să construim una sau două platforme industriale în sudul ţării. Iei sau concesionezi terenul de la administraţia locală (primărie sau consiliul judeţean) şi ridici platforma industrială cu depozite, spaţii de producţie, descărcare etc. Toate amenajările! După care, investitorul străin vine şi închiriază spaţii de la tine. Şi, vă daţi seama, într-un judeţ ca Giurgiu sau Călăraşi, forţa de muncă e ieftină. Firma străină e interesată. Oricum, schimbăm acţionariatul IBC. Rămân eu şi Carp", devoalează Gheorghiu intenţia sa de afaceri pentru IBC & Management.
Fostul deputat PSD este tranşant şi când vorbeşte despre asocierea spectaculoasă cu cei doi generali: „Gheorghe Carp este naşul meu, dacă nu ştiaţi! El a venit cu Iană. Se cunosc de mult. Ambii provin din mediile de informaţii. Carp a fondat „doi ş'un sfert", serviciul secret al Internelor (actuala Direcţie Generală de Informaţii si Protectie Internă – n.r.), alături de generalul Dan Gheorghe", se mândreşte Viorel Gheorghiu cu naşul său în timp ce răspunde la telefonul mobil care sună ascuţit. E ziaristul Sorin Roşca-Stănescu, prietenul şi partenerul său.
După ce a promis că răspunde întrebărilor EVZ, generalul (r) Gheorghe Carp s-a eschivat. El derulează alte două afaceri separate: într-una s-a asociat cu generalul Tudor Cearapin, fostul şef al Jandarmeriei Române (2001- 2005), iar în cealaltă cu soţia lui Viorel Gheorghiu (fiica baronului PSD Bebe Ivanovici).

SRI-stul de la Gaz Sud
Fostul şef al unităţii de analiză din SRI, colonelul (r) Ion Badea, este directorul comercial al Gaz Sud. Prudent şi echilibrat, ofiţerul de informaţii este amic cu generalii Iană şi Carp şi un fidel apropiat al grupării de afaceri „Snagov". În 2001, trei dintre membrii acesteia (Viorel Gheorghiu, Victor Dombrovschi şi avocatul Mircea Andrei) au fondat compania Gaz Sud.
În acest an, fondul de investiţii ceh PPF Investments a preluat distribuitorul de gaze. Preţul: 50 de milioane de euro. Portofoliul de contracte şi concesiuni al Gaz Sud e, de fapt, cheia tranzacţiei. Cu autorizaţii obţinute pe vremea PSD, societatea intermediază gaz natural de la furnizorul Romgaz (de stat) către populaţia din localităţile rezidenţiale de la marginea Capitalei: Snagov, Pantelimon, Moara Vlăsiei, Afumaţi, Gruiu, Baloteşti şi Ciolpani.
E vizat Otopeniul şi se proiectează extinderea în tot judeţul Ilfov. De aceea, afacerea Gaz Sud are şi o puternică miză imobiliară. Colonelul Badea a auzit şi el că în acţionariatul fondului de investiţii PPF ar fi intrat ruşii. „Cred că ar putea fi o acţiune concertată a ruşilor."

VIOREL GHEORGHIU
Controversat şi influent
În iunie 2001, fostul deputat PSD a fost acuzat de procurori că şi-ar fi înscenat furtul propriei maşini, pentru banii de asigurare. Instanţa l-a achitat. El a ajuns din nou sub reflectorul presei când un consilier de-al său ştiut în lumea interlopă – Ioan Potoroc – a fost arestat sub acuzaţia de trafic de droguri de mare risc. Viorel Gheorghiu a răzbit în afaceri pe mâna socrului său, Bebe Ivanovici, expreşedintele Consiliului Judeţean Ilfov. Înainte de Revoluţie, Gheorghiu a fost şef de secţie la Aerofina, proiectând echipamente speciale pentru avioanele militare.

VICTOR DOMBROVSCHI
Gaze şi gunoaie cu Mafia italiană
Plecat din ţară între 1977-1994, Victor Dombrovschi a venit cu bani din Australia. El controlează Gaz Vest, care distribuie gaz (de la Romgaz) în 35 de localităţi. Un alt biznis de-al său este salubrizarea. Dombrovschi este asociat cu fraţii Sergio şi Giuseppe Pileri – cercetaţi în Palermo pentru asociere de tip mafiot şi spălare de bani. Cei trei administrează gropile ecologice de la Glina (Bucureşti), din Tulcea şi curăţă Mangalia. Pentru fraţii Pileri a lucrat şi colonelul (r) SRI Corneliu Păltânea, judecat pentru corupţie.
 
„DA" PENTRU ROŞCA
Tun imobiliar
Anul trecut, Viorel Gheorghiu (PSD), avocatul Mircea Andrei (PDL) şi ziaristul Sorin Roşca-Stănescu au fost artizanii unui tun imobiliar, obţinând unul dintre cele mai râvnite terenuri din zona limitrofă Bucureştiului. EVZ a dezvăluit cum şase hectare din Parcul Snagov le-au fost puse pe tavă celor trei afacerişti de către administraţia locală a comunei.
În mai 2007, firma Captain Port Service Product – în care Gheorghiu, Andrei şi Roşca-Stănescu erau acţionari – a cumpărat de la Primăria Snagov 60.000 de metri pătraţi cu doar şapte milioane de euro, adică la jumătate de preţ.
Apostol Muşat, edilul din Snagov, care a parafat ciudata tranzacţie, este un apropiat al celor trei. Fiul său, Bogdan, e asociat cu Gheorghiu, Andrei şi Roşca-Stănescu într-o altă firmă, înfiinţată chiar de Muşat senior. Totuşi, Viorel Gheorghiu spune că lovitura este „neprofitabilă" şi vor să vândă terenul din Parcul Snagov. De data asta, la preţul pieţei.
 
Serviciul Imobiliar de Elită (Mihai Munteanu, Evenimentul Zilei)
Trei înalţi ofiţeri ai Serviciului de Informaţii Externe (SIE), ieşiţi în rezervă anul trecut, îşi vând expertiza unui controversat magnat imobiliar din Bucureşti. Azi, „Evenimentul zilei" prezintă al doilea episod din „Cupola", serial pe care-l veţi putea citi în fiecare luni.
Foşti şi actuali spioni ai României s-au regrupat într-o reţea financiară constituită în jurul unui mogul de presă şi imobiliar, apropiat de PDL şi de Gigi Becali. Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi, au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, transformând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene.

Marius Locic. Miliardarul este bun prieten, dar şi partener tradiţional de afaceri cu Gigi Becali. De altfel, finanţează regulat clubul de fotbal Steaua Bucureşti. Câştigă sute de milioane de euro din tranzacţii imobiliare: chirii şi intermedieri de terenuri în Bucureşti. Investeşte o parte din bani în presa de scandal, după ce şi-a înfiinţat propriul trust. Practic, el controlează ziarele „Atac", „Interesul Public" şi postul TV Senso. Acum, negociază achiziţia Fabricii de Hârtie Letea, pe care se tipăresc aproximativ 80% din ziarele româneşti, şi intenţionează să-şi deschidă un ziar de sport. Opţiunea politică: apropiat al PDL.

Adrian Isac. General SIE. În anii '70 îşi începe cariera în spionaj. Conduce cinci direcţii vitale din DIE/CIE/SIE: Contraspionaj (fosta UM 0195 – anti-Occident), Cifru şi Mijloace T.O, Antiterorism, Neproliferare şi Direcţia Generală de Informaţii. Spionează sub acoperirea comerţului exterior ceauşist şi sub cea de diplomat. Misiuni de referinţă: Luanda-Angola (1983- 1986), Beirut-Liban (1987-1988), Tokyo-Japonia (1990) etc. Specializări: spaţiul ex-sovietic, culisele comerţului de armament, interese energetice globale. Eliberarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak este ultima operaţiune de anvergură în care se implică. În 2007, generalul Isac iese în rezervă, prin decret prezidenţial.

Ion Isar. General SIE. În regimul ceauşist activează sub acoperirea diplomaţiei şi a comerţului exterior. Revoluţia îl prinde în organigrama Romconsult – unul dintre institutele Securităţii prin care se recruta forţă de muncă românească în străinătate. În '93, pleacă în Irak. Postul oficial: secretar II al ambasadei noastre din Bagdad. Ulterior, conduce Direcţia Antiterorism din SIE. Ultima misiune: în Japonia. 2007 este anul trecerii sale în rezervă.

Mircea Haş. Colonel SIE. În intervalul 1976-1980 spionează la Dar-Es-Salam (Tanzania). Ulterior, îndeplineşte misiuni în SUA şi Belgia. După Revoluţie e trimis în Ungaria şi Libia. Ultima sa misiune se derulează la Teheran (Iran). Acoperirea: ataşat comercial.

Teodor Dorobanţu. Colonel SIE activ. În prezent, spionează în Belgrad, sub paravanul Ministerului de Externe: este consul la Ambasada României din capitala Serbiei. În vremea lui Ceauşescu, dar şi după Revoluţie, acţionează în Ungaria, Polonia şi China. Este ofiţer încadrat în serviciul operativ al DIE/SIE pentru Europa de Est. Teodor Dorobanţu este naşul directorului ziarului „Interesul Public", controlat de Marius Locic.

CONSILIERI ÎN RELAŢIA CU STRĂINII

Tranzacţii imobiliare şi presă de scandal

Bucureşti. Piaţa Dorobanţi colţ cu strada Paris. Imobilul „Locic Meeting Point".De aici se conduce imperiul imobiliar al lui Marius Locic. Sediul Locic Group arată ca un pom de Crăciun, deşi este construit în perioada interbelică şi renovat după standarde retro.
Mare, cât jumătate din faţada cladirii, un panou luminos (display full color), fixat în peretele exterior, le arată bucureştenilor fizionomia rotunjoară a patronului Locic. Pur şi simplu, afaceristul se interpretează pe el însuşi, în diferite ipostaze, în clipurile publicitare ale firmelor sale. La intrare, doi bodyguarzi cu cefe pătrate păzesc limuzina miliardarului: un Maybach identic cu cel al lui Gigi Becali.
Rezerviştii SIE, Adrian Isac, Ion Isar şi Mircea Haş, îşi au birourile chiar în imobilul din Piaţa Dorobanţi – cartierul general Locic. Oficial, spionii sunt consilierii magnatului imobiliar. Primul care confirmă e Horia Tabacu – directorul general al ziarului „Atac". „Da, sunt consilierii lui Marius Locic. Oamenii s-au pensionat. I-a angajat Locic care se extinde, îşi ia acum o tipografie… Eu îi cunosc personal", recunoaşte Tabacu fără să clipească. Tributar unor vechi reflexe, el insinuează că EVZ a primit „temă" să scrie despre ofiţerii de spionaj deveniţi consultanţi.
Nici latifundiarul Marius Locic nu ezită: „Într-adevăr, sunt consilierii mei personali, angajaţi la compania mea, Locic Group. Au experienţă externă şi internă care îmi este utilă pentru că eu sunt un om de afaceri tânăr. Ei mă consiliază dacă gândirea mea este corectă sau nu în anumite tranzacţii pe care le fac".

PIAŢA DOROBANŢI. Sediul grupului de firme al lui Marius Locic.
Magnatul a simţit nevoia să se autopromoveze

De la spionaj la presă
Neoficial, Isac, Isar şi Haş preiau managementul trustului de presă marca Locic. Pe 4 ianuarie a.c. au avut prima şedinţă în redacţia ziarului „Interesul Public" – vizat în mod special. Acesta este titlul pe care patronul îl vrea temut şi influent. Laconic, Marius Locic are doar un comentariu: „În momentul de faţă nu au preluat managementul ziarelor mele, dar dacă voi considera necesar ca ei să facă acest lucru, se va întâmpla".
În realitate, mişcarea a fost bine gândită. În clădirea „Locic Meeting Point" este înregistrată şi firma Elite Intelligence Consulting SRL – o companie pe care cei trei spioni au înfiinţat-o în octombrie anul trecut. Profilul: consultanţă financiară. Scopul: gestionarea trustului de presă. Ofiţerii (r) SIE sunt asociaţi cu un al patrulea personaj. Se numeşte Marius Stoian şi este directorul ziarului „Interesul Public". Fiecare dintre cei patru deţine un sfert (25%) din Elite Intelligence Consulting, iar administratorul SRL-ului este soţia lui Stoian, Daniela Doiniţa.
Marius Stoian susţine evidenţa, precizând: „Am făcut o firmă cu ei. Nu avem nimic de ascuns. N-am băgat mame, cumnaţi, surori, off shore-uri în Elite Intelligence Consulting. Există intenţia legată de managementul ziarului, dar nu s-a bătut nimic în cuie. A existat o discuţie în acest sens, dar dacă eu am fost numit, de ce să împart banii cu alţii? (râde) Avem proiecte de consultanţă în mai multe domenii, dar încă n-avem activitate pe Elite".
Stoian pune punctul pe „i" când vorbeşte despre cei trei asociaţi ai săi, recent retraşi din spionaj: „Vă daţi seama, ei vin din nişte poziţii înalte în cadrul unor structuri, au experienţă şi multe relaţii externe. Sunt consilierii lui Locic în relaţia acestuia cu partenerii străini". Mai prudent, patronul Marius Locic nuanţează: „Nu e vorba de informaţii sau de relaţiile lor, ci de experienţa lor. Şi dacă tot scrieţi, scrieţi acolo că Marius Locic recomandă la toţi oamenii de afaceri să nu rateze oportunitatea de a angaja ofiţeri de informaţii, atunci când aceştia sunt disponibili, ies în rezervă etc.!"

„Noi ştim să ajungem în instituţii economice"
Pentru Adrian Isac discreţia este principiul de bază. Nu vrea să fie fotografiat, nu-i place publicitatea. Deprindere profesională sau nu, generalul (r) SIE vorbeşte la obiect, dar îşi calculează atent cuvintele. Uşor sâsâit şi excesiv de politicos, Isac este circumspect cu interlocutorul. Dar, în spatele diplomaţiei monotone, spionul stă la pândă. Studiază mişcările feţei, procesează fiecare inflexiune a vocii şi analizează gesturi aproape imperceptibile. Statura sa medie este compensată de fotoliul elegant, de piele, din spatele biroului situat la etajul 1 al sediului „Locic Meeting Point".
Adrian Isac îşi rezumă filosofia personală de biznis în termeni simpli: „Noi ştim să ajungem în instituţii economice. Putem să punem la masa tratativelor potenţiali parteneri. De exemplu, vine la mine cineva interesat în afaceri cu petrol şi-mi spune: «Poţi să mă pui în legătură cu cineva din ministerul x din Angola?». Eu îi răpund: «Da, în Angola pot să vă facilitez nişte contacte la ministrul industriei petroliere de acolo, sau în compania de stat petrolieră». Înţelegeţi? Desigur, ăsta-i un exemplu pur ipotetic", explică generalul Isac pentru EVZ.
Referindu-se la afacerile cu Locic, ofiţerul de spionaj devine concis: „Ideea de a prelua managementul ziarului «Interesul Public» a aparţinut altcuiva. Se dorea un ziar mai performant. S-a discutat, dar nu s-a mai făcut pe firma Elite Intelligence pentru că Stoian, directorul ziarului, era în firmă. Un soi de conflict de interese.
Dacă Marius Locic doreşte să ne implicăm în managementul ziarelor, noi (Isac, Isar şi Haş – n.r.) ne vom ocupa de atragerea de publicitate, de creşterea tirajului şi de distribuţie. Avem strategii şi expertiză pe plan extern şi intern".

HORIA TABACU

Maestrul tabloidului
Personaj controversat, Horia Tabacu s-a specializat în presa de tip tabloid, deşi face parte din generaţia jurnaliştilor proveniţi din comunism. El a atins un vârf al carierei sale conducând revista porno „Hustler". Acum, coordonează ziarul de scandal „Atac", patronat de Marius Locic. În ultimii ani ai dictaturii ceauşiste, Tabacu l-a angajat în presă pe prietenul său, Sorin Roşca Stănescu, poreclit „Naşul". Tot Horia Tabacu l-a salvat pe Roşca Stănescu, readucându-l în media, după ce acesta din urmă a fost deconspirat de Virgil Măgureanu (ex-director SRI) că a colaborat cu Securitatea.

SALARIAŢI DE BAZĂ. Mircea N. Stoian şi Horia Tabacu, „oamenii de litere" ai trustului „ATAC"
 
CUMETRIA AGENŢILOR SECREŢI

Colonelul SIE, Teodor Dorobanţu, acţionează la Belgrad, într-un post diplomatic
Budapesta. Anii '90. Colonelul SIE Teodor Dorobanţu acţionează sub umbrela ambasadei noastre. În paralel, Marius Stoian este corespondentul „Evenimentului zilei". Acolo, în capitala Ungariei, cei doi se cunosc şi se împrietenesc. Apoi, se înrudesc: soţii Teodor şi Doina Dorobanţu îi năşesc la cununie pe Marius şi Daniela Stoian.

Chişinău. 1998. Stoian devine corespondentul din Republica Moldova al postului TV Antena 1 şi al ziarului „Jurnalul Naţional". În acelaşi timp, conduce „Fundaţia Moldo-Română pentru Comunicare şi Mass-Media" – un ONG despre care surse din serviciile secrete susţin că ar fi o „interfaţă" a SIE de spionaj la Chişinău. Totodată, Stoian fondează şi coordonează „Jurnalul Naţional – ediţia de Chişinău" – acum, închis.

Bucureşti. 2001-2003. Regimul PSD îi oferă lui Stoian un post de consilier în guvernul Năstase. El are un avantaj în plus: e bun prieten cu ministrul PSD-ist al turismului – controversatul Dan Matei Agathon. În acest context, Marius Stoian este numit managerul scandalosului proiect „Dracula Park", bazat pe subscripţiile băneşti ale populaţiei. Proiectul eşuează, iar Marius Stoian fondează cotidianul „Ştirea Zilei" – despre care presa vremii dezvăluie că e controlat de Dan Matei Agathon, prin interpuşi. Ziarul de partid moare repede.

Chişinău. 2005. În septembrie, Marius Stoian ajunge director regional al „Open Black Sea Project Association" – un proiect multietnic conceput ca o „celulă de criză" pentru problematica Mării Negre. Într-un interviu acordat ziarului „Timpul" din Chişinău, Stoian declară: „Noi vrem să spargem «codurile diplomatice» şi să impunem un concept nou: diplomaţia non-guvernamentală de gherilă. Adică o structură suplă, care să opereze cu un limbaj normal, accesibil". Nici proiectul „Open Black Sea" nu e străin de spionajul românesc, susţin sursele EVZ.

Bucureşti. 2006. În decembrie se înfiinţează firma Plus Concept&Consulting SRL. Acţionarii (fiecare deţine 25% din companie) sunt: Mirela Isac – soţia generalului SIE Adrian Isac; Doina Dorobanţu – soţia colonelului SIE Teodor Dorobanţu, şi Daniela Stoian – soţia lui Marius Stoian. Cei doi înalţi ofiţeri SIE sunt încă activi, dar nevestele ies în faţă la afaceri. Al patrulea asociat este Mugur Preda – fost căpitan de Securitate în Ploieşti, pe vremea lui Ceauşescu. Din 1995, Preda, ajuns colonel, conduce secţia „Doi ş'un sfert" (actuala Direcţie Generală de Informaţii şi Protecţie Internă) din Prahova – serviciul de informaţii al Ministerului de Interne. „Firma Plus Concept&Consulting SRL a fost creată pentru a opera pe piaţa imobiliară. Până să-l cunosc, nu ştiam că Mugur Preda a fost şi el ofiţer de informaţii", susţine Adrian Isac.

Bucureşti/Belgrad. 2008. Prezentul îl găseşte pe „naşul" Teodor Dorobanţu în post la Belgrad, iar pe „finul" Marius Stoian la şefia ziarului „Interesul Public". Mândru de importanţa sa, Stoian declară pentru EVZ: „Cu generalul Isac am o relaţie veche, se pierde în negura timpului. Eu mă mişc în zone mai rarefiate…".
Mai concret, Adrian Isac risipeşte misterul: „Pe Marius Stoian l-am cunoscut, acum câţiva ani, la o petrecere organizată de Teo Dorobanţu. Ei sunt naşi-fini. Nu scrieţi de Teo pentru că el, acum, e în Ministerul Afacerilor Externe (MAE)". MAE îl completează într-o adresă oficială remisă EVZ: „(…) vă informăm că domnul Teodor Dorobanţu este angajat al MAE, trimis în misiune permanentă la Ambasada României la Belgrad, îndeplinind atribuţii consulare".
MUGUR PREDA
Colonelul „Doi ş'un sfert"
Bucureşti, ianuarie 2008. Cafeneaua „Rendez Vous". Fumează tacticos trabuc şi vorbeşte încet, de parcă i-ar fi teamă că sunt microfoane în pereţi. Colonelul (r) Mugur Preda a fost cel care a organizat trustul de presă al lui Marius Locic.
„Un biet colaborator"
El a lansat ziarul „Interesul Public" şi tot el a repus tabloidul „Atac" pe linia de plutire. Însă nu s-a înţeles cu Locic, iar drumurile lor s-au despărţit, Preda fiind înlocuit de Marius Stoian.
Echilibrat, fostul ofiţer „Doi ş'un sfert" nu vorbeşte urât despre foştii parteneri, dar cu Stoian are totuşi o problemă: „Stoian le-a adus pe soţiile lui Isac şi Dorobanţu în firma Plus Concept&Consulting. Când se îmbată, se laudă că e general SIE. Aiurea, probabil e un biet colaborator", povesteşte exdirectorul general al trustului de presă Locic.
Marius Stoian e mai veninos când aude de Preda: „Despre Mugur Preda ce să spun… despre morţi, numai de bine!".
În 1997, unitatea „2 ş'un sfert" din Prahova, comandată de Mugur Preda, i-a monitorizat pe şefii SRI Prahova: coloneii Corneliu Păltânea şi Gheorghe Dumitrache (cuscrul mogulului sindical Liviu Luca). În 1998, anchetele despre SRI s-au muşamalizat, iar Preda a ieşit în rezervă. În civilie, el l-a consiliat pe Dumitru Nicolae, patronul grupului de firme „Niro", cu care s-a şi asociat.
În 2006, istoria şi-a luat revanşa: coloneii SRI Păltânea şi Dumitrache au fost arestaţi, fiind acuzaţi de trafic de influenţă, luare de mită şi complicitate cu mafia petrolului. Adică, exact ce semnalase Preda.
  
Publicat de la Niciun comentariu:

duminică, 26 ianuarie 2014

Dezvăluirile lui Guccifer


Dezvăluirile lui Guccifer: Şeful SRI știa de patru ani că firma lui Ghiță “a pus la punct un sistem diabolic, bazat pe șpăgi”

Acum 4 ani, directorul SRI George Maior primea un e-mail despre presupuse practici  dubioase ale companiei Teamnet, autoarea aplicaţiilor care n-au reușit să găsească avionul medical căzut în munți. Şefii Teamnet s-ar fi pregătit să dea șpagă chiar și la Comisia Europeană, îl avertiza o sursă pe Maior, personal, pe contul yahoo.
Guccifer, singurul hacker care a reușit vreodată să obțină acces la picturile lui George W. Bush și la contul de e-mail privat al unui șef de serviciu secret, a publicat o parte din corespondență.
Majoritatea conversațiilor par banale; cel mult, numele din listele de corespondență mai dau indicii despre cine, ce legături ar mai putea avea cu SRI.


    • Unul esteNelu Neacșu, român plecat cu politică și afaceri la Bruxelles, care în 2010 îi trimitea lui Maior un e-mail cu adevărat interesant pe adresa de yahoo:
    Pe scurt…
    …el vorbește despre de-acum celebra compania Teamnet, care a făcut sistemele de localizare ale STS, Romatsa și câte altele:
    “Au pus la punct un sistem diabolic de lucru in Romania si mai nou in Moldova (…) Cert este ca cei de la Teamnet doresc sa aplice acelasi sistem bazat pe spagi din Romania si la Comisia Europeana”.
    Teamnet era atunci în grupul Asesoft, al lui Sebastian Ghiță, prieten cu actualul prim-ministru Victor Ponta, care la rândul lui este finul lui George Maior. Nu e clar ce a făcut Maior cu informarea, însă Teamnet a continuat să câștige contracte, cel mai recent acum trei zile: “Teamnet International va furniza Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară servicii de digitalizare a cărţilor funciare din 9 judeţe, contractul ridicându-se la 212,4 milioane lei, TVA inclusă (46,9 milioane euro) în patru ani, oferta fiind cu 1 ban sub valoarea estimată de instituţie”
    “Mulţi oameni şi analişti îl consideră pe George Maior unul dintre cei mai valoroşi şi echilibraţi lideri ai ţării noastre. Eu cred că poate să se califice pentru orice funcţie în România. Totuşi, jocul nu e despre indivizi, ci despre echipe. Contează şi nu contează cine este preşedinte. Contează în totalitate cu ce oameni se înconjoară. Sunt absolut convins că George Maior şi alte personalităţi ca domnia sa vor face parte din viitoarea echipă de conducere a României. Avem nevoie de o nouă generaţie de lideri deştepţi, curajoşi şi responsabili.”
    Pe larg…
    Wednesday, March 10, 2010 11:18 PM
    X-Apparently-To:  *@yahoo.com [George Maior]
    Return-Path:  <*@yahoo.com> [Nelu Neacşu]
    Buna seara,
    dupa cum deja v-am informat RSC si Asesoft,ambele din Romania au lansat la Bruxelles un birou care este condus de Mircea Cotoros. Mircea a lucrat pana de curand la Reprezentanta Regiunii Veneto din Italia la Bruxelles si mai nou se ocupa de biroul de la Bruxelles;
    Sediul se afla in fost biroul al Electrica din cadrul Centrului de Presa de langa sediul central al Comisiei Europene.
    Toate bune si frumoase, pana cand au depus spre finantare doua proiecte:
    unul in valoare de 1.200.000 de euro pentru Consiliul raional Stefan Voda din Moldova, depus in data de 22 februarie 2010 la DG Aidco cu nr L.41 03/154
    si unul in valoare de 4.000.000 euro depus de consortiul Teamnet International Bucharest pentru servicii de IT externalizate la Comisia Europeana, depus in data de 1 martie 2010 cu nr bu.5 00/122 la DG Enviroment.
    Lui Mircea i-a fost promis un comision de reusita, astfel pentru orice proiect pe care va reusi sa faca “lobby” si va fi aprobat spre finantare va primi o anumita suma. Cum suma primita creste direct proportional cu valoarea proiectului incerca in mod disperat sa intervina la oficialii de la Comisie.
    In acest sens, va redau un schimb de e-mailuri mai jos.
    Mentionez ca in schema creata la Bruxelles este implicat si Dan Luca de la Euroactiv.
    Ieri am avut o intalnire interesanta cu Mircea si am aflat care este sistemul de lucru.
    Astfel; va incerca sa-l “atraga” de partea sa pe Bent Hauschildt, subalternul lui De Vrient si daca va fi cazul il va motiva suplimentar financiar.
    Cand l-am intrebat cum se procedeaza mi-a zis ca are mana libera de pana la maxim 5000 de euro iar daca suma ceruta depaseste acest barem se va deplasa la Bruxelles Bogdan Badiu; directorul general al Teamnet Romania si va rezolva problema.
    Cert este ca cei de la Teamnet doresc sa aplice acelasi sistem bazat pe spagi din Romania si la Comisia Europeana.
    Pericolul mare este ca se poate ca aceasta disperare si modul de lucru se poate intoarce ca un bumerang impotriva romaniei si consider ca ar trebui urmarite aceste activitati mai atent.
    In curand ii va contacta si pe cei de la Reprezentanta Romaniei sa ii convinga sa-i ajute in demersurile lor si pe parlamentarii europeni romani, va incepe cu Stolojan si Monica Macovei.
    Macovei este interesanta pentru ca este presedinta grupului pe Moldova si sub interesul national al Romaniei doresc sa fie sprijiniti in sustinerea unor proiecte viitoare ce vor fi depuse de diverse entitati moldovene spre finantare la Bruxelles.
    Au pus la punct un sistem diabolic de lucru in Romania si mai nou in Moldova care consta in faptul ca consiliile judetene sau primarile nu isi mai folosesc departamentele specializate pe fonduri europene si externalizeaza serviciile catre firmele lor.
    Acestia le scriu contractele si primesc avansuri de 20% din suma totala a proiectului, dar mai castiga si din consortiile facute cu alte firme unde isi aduc tot firmele lor.
    De asemenea, folosindu- se de sprijinul “discret” al lui Vladescu au intrat pe piata din Moldova, au avut intalniri la nivel de ministrii si chiar de prim ministru.
    La RSC este actionat ministrul Vladescu iar in spatele lui Asesoft printre altii este si fostul general Gioni Popescu.
    Sper ca info transmise sa va fie utile.
    Cu consideratie,
    Nelu Neacsu
    –– Forwarded Message –-
    From: Mircea Cotoros <*@teamnet.ro>
    To: Dan Luca <*@euractiv.com>; Bogdan Padiu <*@teamnet.ro>; Marius Olaru <*@rsc.ro>; George Stan <*@teamnet.ro>; Bogdan Nedelcu <*@teamnet.ro>
    Sent: Fri, March 5, 2010 5:55:37 AM
    Subject: FW: ISA Programme
    As vrea sa va atrag atentia asupra unui aspect important: pe cand lucram in comisia ITRE din PE am gestionat un raport ce pana la urma a fost aprobat de Consiliu si care face referire la crearea unui sistem informatic privind interoperabilitatea administratiilor publice din toata europa “ISA Programme”, program informatic ce vine in continuarea actualului sistem IDABC. Ptr programarea financiara 2010 -2013 au fost deja alocati bani din bugetul Uniunii, bugetul total este de cca 160 MEuro!
    Aspectul interesant este ca, din surse sigure am aflat ca, CE va scoate la licitatie crearea acestui sistem printr-un contract cadru in vara acestui an 2010. Am incercat sa abordez unitatea care va pregati documentatia licitatiei dar dupa cum vedeti tipul de mai jos, care este si Head of Unit, m-a trimis la cules mure.
    Dan, rugamintea mea este sa ne activam inca de acum, sa intindem antenele in toate partile, sa vedem cum putem sa ne pregatim terenul ptr acest important contract. Sugestia mea este sa urcam sus daca se poate la nivel de cabinet comisar sau directori generali. Pe omul din Cc, Bent Hauschildt, il cunosc personal, a fost interlocutorul meu din partea CE pe raportul din PE (stie fff bine situatia) dar se pare ca echiveaza in raport cu mine din cauza boss-ului. Cu siguranta baietii au parghiile trase ptr ca roiesc interese mari dar haideti sa vedem daca ne putem baga.
    Ne consultam si analizam varianta cea mai buna.
    Mircea
    PS: atasez prezentarea programului

    From: Karel DE-VRIENDT *@ec.europa.eu
    Sent: Monday, February 15, 2010 1:24 PM
    To: Mircea Cotoros
    Cc: Bent Hauschildt *@ec.europa.eu
    Subject: RE: ISA Programme
    Dear Mr Cotoros,
    My colleague passed your request for a meeting to me.
    As it unclear to me why you want to meet with us, would it be possible to be a bit more specific on the issues you would like to discuss with us?
    Two preliminary remarks as to ensure that we correctly understand each other:
    The legal base of the ISA programme specifies that “the ISA programme shall be implemented in accordance with Community public procurement rules”. This implies that work under the ISA programme will be executed, either under one of the ICT related framework contracts that are regularly concluded by the European Commission (after open calls for tender) or under ISA specific contracts signed after having executed the appropriate procurement procedures. We will in due time, using the official channels, inform the market of our intentions – and we cannot discuss this in advance with any specific company.
    · We have decided for the ISA programme to be as transparent as possible in our contacts with industry interest representatives. We have no intention to restrict our contacts with industry interest representatives but we want these contacts to be known to all. We will therefore systematically report on our meetings with such representatives, register and file these reports and we are also thinking about listing these contacts on our website. May we therefore also suggest that you sign up in the European Commission’s Register of interest representatives.
    Kind regards,
    Karel De Vriendt
    Head of Unit
    European Commission
    Directorate-general for Informatics
    European eGovernment Services (IDABC)
    http://ec.europa.eu/idabc, http://ec.europa.eu/isa
    http://ec.europa.eu/dgs/informatics

    http://riscograma.ro/8243/dezvaluirile-lui-guccifer-sri-stia-de-patru-ani-ca-firma-lui-ghita-a-pus-la-punct-un-sistem-diabolic-bazat-pe-spagi/



    COMENTARII[VEZI INTERFAŢA TEXT]
    Publicat de la Niciun comentariu:

    joi, 23 ianuarie 2014

    Jurnalistul

    ianuarie 22, 2014

    Răspunde

    by  • Comentarii, Posts by author, Recomandări, Romanian Politics, Sorin Cucerai • Etichete: ,, , , , 
    AllThePresidentsMen
    Jurnalistul, în accepțiunea veche a termenului, nu mai există. A fost înlocuit cu publiciști (columnists) și cu furnizori de informație primară. Nu e nimic rău să fii publicist sau furnizor de informații primare – la urma urmei, și eu sunt publicist. Problema apare însă când publicistul sau furnizorul de informație primară sunt percepuți ca jurnaliști – și când ei înșiși își arogă calitatea de jurnalist.
    Cu (deja destul de mulți) ani în urmă eram în redacția unui ziar și cineva m-a invitat să semnez un protest al jurnaliștilor. Am întrebat dacă protestul poate fi semnat de oricine, sau doar de jurnaliști. Doar de jurnaliști, mi s-a răspuns. Am replicat atunci că, deși sunt absolut de acord cu protestul și mi-ar face mare plăcere să-l semnez, n-o pot face – fiindcă sunt publicist, nu jurnalist. Chestiune de onestitate.
    Azi, cei mai mulți n-au probleme de genul ăsta. Deși toți cei pe care îi numim ști – de la Dan Tapalagă la Mihai Gâdea – sunt de fapt publiciști, ei se pretind jurnaliști.
    Haideți totuși s-o lămurim. Publicistul e producător de opinii (publicistul e partizan când produce opinii partizane). Furnizorul de informații primare e chiar asta – furnizor de informații primare. Jurnalistul, în schimb, e producător de știri.
    Știrea e chestia aia cu cine, ce, unde, când, cum și de ce – în care „de ce” nu e o ipoteză, o teorie, o părere sau o speculație, ci o altă informație (sau un set de informații). Pe scurt, știrea e o conjuncție de cel puțin două informații verificate și verificabile, dintre care una o explică pe cealaltă.
    „X a murit” e o informație. „X a murit fiindcă l-a omorât Y” e o știre: o informație explicată printr-o altă informație.
    Producția de știri e costisitoare. O dată, pentru că producătorul de știri consumă resursele redacției ca să afle „de ce-ul”, informația care explică informația primară. A doua oară, pentru că producția de știri este impredictibilă. Jurnalistul e un fel de detectiv. Uneori reușește să afle „de ce-ul”, alteori nu – dar și într-un caz și în altul resursele sunt consumate.
    De la o vreme încoace, proprietarii de mijloace de informare în masă au schimbat modelul de business. Ca să evite costurile legate de producția de știri, s-au reorientat spre alte produse, mai ieftine și mai predictibile (mai ușor de manageriat): producția de opinii, producția de informație primară cât mai ieftină – informație parțială (de regulă neverificată sau verificată cel mult minimal), informație trivială (ușor de găsit, gen declarațiile de pe Facebook ale lui X, comunicate de presă de la companii), senzaționalist etc.
    În felul ăsta, au calculat ei, costurile scad și profitul pe termen scurt crește. Pe termen mediu însă, rezultatul a fost că presa a murit. Moartea presei nu e rezultatul unei misterioase inapetențe de a citi/viziona; ea se datorează în primul rând faptului că nimeni nu mai investește în producția de știri.
    Proprietarii mijloacelor de informare în masă au schimbat rețeta. E ca și cum ai merge ani de zile la un restaurant fiindcă îți place cum fac ei acolo friptura de vită, și de la un timp constați că porția e din ce în ce mai mică, la fel de scumpă, iar vita e înlocuită cu soia și asezonată cu tot felul de chestii colorate, dar ieftine și fade. Nu e niciun mister că, în condițiile astea, nu mai cumperi de la ei.
    Însă dincolo de orice-am putea spune despre noul model de business din industria de informare, partea cea mai ticăloasă din întreaga poveste mi se pare cea în care producătorii de orice altceva decât de știri au ajuns să se prezinte pe ei înșiși ca jurnaliști și să fie percepuți ca atare.
    Asta în timp ce jurnalistul adevărat, producătorul de știri, a murit – sau supraviețuiește, deprimat, neplătit și alcoolic, printr-un colț murdar și întunecat de redacție, ne mai îndrăznind să spună că e jurnalist. Își iubește în continuare meseria, pe care alții i-au aruncat-o la gunoi ca fiind prea scumpă și ineficientă, și fumează țigară de la țigară.
    Sorin Cucerai
    Publicat de la Niciun comentariu:
    Abonați-vă la: Postări (Atom)