Actiunea non-violenta

 Gene Sharp, nominalizat la Premul Nobel, cel mai mare expert din lume în domeniul revoluțiilor non-violente. El este supranumit „Machiavelli al nonviolenţei”, iar lucrarea sa - „De la Dictatură la democraţie” - a stat la baza tuturor revoluţiilor din spaţiul ex-sovietic. Disponibilă în 25 de limbi, între care şi arabă, această carte poate fi consultată gratuit pe internet.

198 de metode de acţiune non-violentă


Posted on octombrie 30, 2009 by ninachiper









* Declaraţii formale


1. Discursuri publice

2. Scrisori de rezistenta sau suport

3. Declaratii ale unor organizatii sau institutii

4. Declaratii publice semnate

5. Declaratii de inculpare si intentie

6. Petitii de grup sau in masa


* Comunicarea cu public mai larg


7. Sloganuri, caricaturi si simboluri

8. Bannere, postere, afise

9. Brosuri, fluturasi si carti

10. Ziare si jurnale

11. inregistrari, radio si televiziune

12. inscrisuri pe cer si pe pamant


* Reprezentaţii de grup


13. Delegari

14. Premii date in batjocura

15. Lobby de grup

16. Pichetari

17. Alegeri in batjocura


* Acte publice simbolice


18. Afisarea de drapele si culori simbolice

19. Purtatul de simboluri

20. Rugaciune si adorare

21. Oferirea de simboluri publice

22. Dezbracatul in semn de protest

23. Distrugerea propriei proprietati

24. Lumini simbolice

25. Afisarea de portrete

26. Pictatul in semn de protest

27. Noi semne si nume

28. Sunete simbolice

29. Reclamatii simbolice

30. Gesturi obraznice


* Presiune asupra indivizilor


31. „Vanarea” oficialilor

32. Batjocorirea oficialilor

33. Fraternizare

34. Veghi


* Drama si muzica


35. Schite si impodobiri umoristice

36. Spectacole de teatru si muzica

37. Cantari


* Procesiuni


38. Marsuri

39. Parade

40. Procesiuni religioase

41. Pelerinaje

42. Parade motorizate


* Onorarea mortilor


43. Jelitul politic

44. inmormantari in batjocura

45. inmormantari demostrative

46. Omagii la locul de ingropaciune


* Adunari publice


47. Adunari de protest sau sprijin

48. Demonstratii de protest

49. Demostratii camuflate de protest

50. intalniri de constientizare


* Retragere si renuntare


51. Retragere

52. Liniste

53. Renuntarea la onoruri

54. intorsul spatelui


METODE DE NON-COOPERARE SOCIALE


* Ostracizare de persoane


55. Boicotul social

56. Boicotul social selectiv

57. Non-actiune lisistratica

58. Excomunicare

59. Interzicere


* Non-cooperare la evenimente sociale, obiceiuri si institutii


60. Suspendarea unor activitati sociale si sportive

61. Boicotul unui chestiuni sociale

62. Greva studentilor

63. Nesupunerea civila

64. Retragerea din intitutii sociale


* Retragerea din sistemul social


65. Ramasul acasa

66. Necooperare personala totala

67. Retragerea muncitorilor

68. Sanctuar

69. Disparitiile colective

70. Emigrarea de protest (hijarat)


METODE DE NON-COOPERARE ECONOMICa: BOICOTURLE ECONOMICE


* Actiunile consumatorilor


71. Boicotul consumatorilor

72. Neconsumarea bunurilor boicotate

73. Politica de austeritate

74. Neplata chiriei

75. Refuzul de a inchirira

76. Boicotul consumatorilor la nivel national

77. Boicotul consumatorilor la nivel international


* Actiuni ale muncitorilor si producatorilor


78. Boicot de catre muncitori

79. Boicot de catre producatori


* Actiuni ale intermediarilor


80. Boicotul de catre furnizori si meseriasi


* Actiuni ale proprietarilor si managementului


81. Boicotul de catre comercianti


82. Refuzul de a abandona sau vinde proprietatea


83. Blocare


84. Refuzul de a acorda asistenta industrializata


85. „Greva generala” a comerciantilor


* Actiuni ale detinatorilor de resurse financiare


86. Retragerea depozitelor bancare


87. Refuzul de a plati taxe, impozite


88. Refuzul de a plati datorii si interese


89. Taierea fondurilor si creditelor


90. Refuzul de a accepta venit


91. Refuzarea banilor trimisi de guvern


* Actiunea guvernelor


92. Embargoul domestic


93. Punerea comerciantilor pe o lista neagra


94. Embargoul vanzatorilor la nivel international


95. Embargoul cumparatorilor la nivel international


96. Embargoul comertului international


METODE DE NON-COOPERARE ECONOMICa: GREVA


* Greve simbolice


97. Greva de protest


98. Greva fulger


* Grevele agricole


99. Grevele agricultorilor


100. Grevele fermierilor


* Greve ale grupurilor speciale


101. Refuzul


102. Greva prizonierilor


103. Greva meseriasilor


104. Greva profesionista


* Greve industriale obisnuite


105. Greva administrativa


106. Greva industriala


107. Greva de solidaritate


* Grevele restrictionate


108. Greva detaliata


109. Greva parasoc


110. Greva de incetinire


111. Greva in care se practica doar minimum de munca


112. imbolnaviri subite


113. Greva prin demisie


114. Greva limitata


115. Greva selectiva


* Grevele multi-industrie


116. Greva generalizata


117. Greva generala


* Combinarea grevelor si inchiderilor economice


118. Hartal


119. inchidere


METODE DE NON-COOPERARE POLITICa


* Respingerea autoritatii


120. Retinerea sau retragerea adeziunii


121. Refuzarea de a acorda sprijin public


122. Materiale si discursuri ce sustin rezistenta


* Non-cooperarea cetatenilor cu guvernul


123. Boicotul corpurilor legislative


124. Boicotarea alegerilor


125. Boicotarea pozitiilor guvernamentale


126. Boicotarea departamentelor, agentiilor si altor organe guvernamentale


127. Retragerea din institutiile de educatie guvernamentale


128. Boicotarea organizatiilor sprijinite de guvern


129. Refuzul de a acorda asistenta agentilor de implementare a deciziilor guvernamentale


130. Retragerea propriilor insemne publice


131. Refuzul de a accepta oficialii desemnati


132. Refuzul de a dizolva institutiile existente


* Alternativele cetatenilor la rezistenta


133. Neincredere si adeziune intarziata


134. Nesupunere in absenta supravegherii directe


135. Nesupunere populara


136. Nesupunere mascata


137. Refuzul de a sparge o demonstratie sau adunare


138. „De aici nu ma misc”


139. Non-cooperarea in situatia conscriptiei sau deportarii


140. Ascunsul, fuga, asumarea unei identitati false


141. Nsupunerea civila fata de legi „ilegitime”


* Actiunea personalului guvernamental


142. Refuzul selectiv al ajutoarelor guvernamentale de a acorda asistenta


143. Bocarea liniilor de comanda si informatie


144. Standuri si obstructie


145. Non-cooperare administrativa generala


146. Non-cooperare judiciara


147. Ineficienta intentionata si

non-cooperare selectiva a agentilor de implementare


148. Razmerita


* Actiuni guvernamentale interne


149. Evaziuni cvasi-legale si intarzieri


150. Non-cooperare din partea unitatilor ce tin de guvern


* Actiuni guvernamentale internationale


151. Schimbari in reprezentatiile diplomatice sau de alt gen


153. intarzierea sau anularea evenimentelor diplomatice


153. Retinerea recunoasterii diplomatice


154. intreruperea relatiilor diplomatice


155. Retragerea din organizatii internationale


156. Refuzul de a deveni membru in corpuri internationale


157. Expulzarea din organizatii internationale


METODE DE INTERVENtIE NON-VIOLENTa


* Interventie psihologica


158. Auto-expunere la pericol


159. Postul


a) postul pentru presiune morala


b) greva foamei


c) postul satyagrahic


160. Procese „intoarse”


161. Hartuire non-violenta


* Interventie fizica


162. „De aici nu ma misc”


163. Substitutii


164. Ride-in


165. Wade-in


166. Mill-in


167. intalniri de rugaciune


168. Raiduri non-violente


169. Raiduri aeriene non-violente


170. Invazii non-violente


171. Interpuneri non-violente


172. Obstructionari non-violente


173. Ocupatii non-violente


* Interventii sociale


174. Stabilirea unor noi modele sociale


175. Supraincarcarea facilitatilor


176. Stall-in


177. Interventii orale


178. Teatru de guerilla


179. Institutii sociale alternative


180. Sistem de comunicatii alternativ


* Interventia economica


181. Greva inversata


182. Greva de ocupatie


183. Confiscarea nonviolenta de terenuri


184. Sfidarea blocadelor


185. Falsuri motivate politic


186. Achizitii preclusive


187. Confiscarea de bunuri


188. Dumping


189. Patronaj selectiv


190. Piete alternative


191. Sisteme alternative de transport


192. Institutii economice alternative


* Interventie politica


193. Supraincarcarea sistemelor administrative


194. Dezvaluirea identitatii agentilor secreti


195. Urmarirea intrarii in inchisoare


196. Nesupunerea civila fata de legi „neutre”


197. A munci fara colaborare


198. Suveranitate duala si guvernamant paralele


De multe ori, oamenii ce lupta pentru drepturi democratice si dreptate nu sunt constienti de gama completa de metode de actiune non-violenta. Strategii inteligente, acordarea de atentie dinamicilor luptei non-violente si selectia metodelor pot creste sansele de succes ale unui grup.


Gene Sharp a cercetat si catalogat aceste 198 de metode si a furnizat o bogata selectie de exemple istorice in lucrarea sa The Politics of Nonviolent Action (3 vol.), Boston: Porter Sargent, 1973.

Nica Leon scrisoare deschisa

Scrisoare deschisă adresată preşedintelui Ceauşescu de dl. Nica Leon în octombrie 1989



Mă numesc Nica Leon şi domiciliez în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, cod 73352, sînt subinginer mecanic la I.A.C.E.R.D. – Şantierul Naţional al Tineretului şi doresc, pe această cale, să supun atenţiei dvs. următoarele rînduri:

Urmăresc de mult timp politica dvs. internă şi externă, cunosc bine realităţile poporului din care fac parte, cunosc legile acestei ţări, legi impuse de dvs., dar pe care nu le respectaţi decît în măsura în care corespund cu interesele castei pe care o conduceţi.

Spun castă, deoarece dvs. nu reprezentaţi voinţa poporului în numele căruia vorbiţi, dar nici a partidului. Milioanele de membrii de partid, membrii deveniţi din interes, din obligaţie, de nevoie sau din întîmplare nu sînt, în prezent, cei care participă sau elaborează politica partidului, ci simpli cetăţeni care, ca noi toţi, sînt lipsiţi de orice drept de a-şi aduce aportul la elaborarea politicii partidului, toţi aceştia neputînd aduce critici la adresa politicii pe care o înfăptuiţi în numele lor, nu pot influenţa sau modifica planurile pe care dvs. le întocmiţi şi nici nu au un rol hotărîtor în viaţa ţării, doarece, toate aceste milioane sînt nişte marionete în mîinile dvs. şi nu cetăţeni adevăraţi, care, cu mult curaj să-şi exercite dreptul de a susţine propriile lor interese, interesele colectivelor, oraşelor sau regiunilor din care fac parte.

Aceştia nu au curajul să-şi apere nici măcar familiile lor, nu fac nimic pentru a asigura copiilor lor un viitor cît mai bun, ci dimpotrivă, prin tăcerea lor contribuie la distrugerea şi mai accentuată a ţării şi a poporului român.

Ştiu bine că toţi aceşti membrii de partid au o dublă personalitate, care cu toţii, în discuţii libere cu familia sau cu prietenii, critică politica pe care o duceţi, metodele pe care le folosiţi şi, toţi sînt nemulţumiţi de felul în care conduceţi ţara. Poate doar cîţiva membrii care fac parte din casta conducătoare, de frică să nu-şi piardă privilegiile, au uitat de ţară şi de popor, de rude şi prieteni, de viitorul propriilor lor urmaşi şi vă ţin hangul, dar aceştia sînt puţini la număr, iar ciolanul pe care-l rod acum şi de care ţin cu atîta tărie e pe sfîrşite, ţara e secătuită, poporul nu mai poate dar nici nu mai vrea să-i ţină în spate.

Realitatea dovedeşte că aşa stau lucrurile, o parte dintre ei, acum, cînd au scăpat ciolanul şi cînd mai au cîteva zile pînă la eternul sfîrşit, au început să denunţe politica şi metodele pe care le folosiţi, încercînd acum, cu o ultimă sforţare, să prindă şi trenul istoriei. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să facă şi ei ceva pentru popor.

Cît au avut puterea în mînă, zic ei, au fost necopţi la minte, nu şi-au dat seama de ceea ce făceau, au crezut că nu o să fie chiar aşa, iar acum, cînd văd unde s-a ajuns, cînd se văd la lada de gunoi a istoriei s-au gîndit să ridice glasul.

Cam tîrziu, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată.

Acum cînd ţara a ajuns la fundul sacului, acum cînd poporul e sărăcit, dezorientat, flămînd şi în nevoie, acum cînd în fruntea ţării se află autoinstalat un guvern şi un partid slab şi neputincios, care se află acolo datorită fricii şi prostiei oamenilor, a armatei şi a Ministerului de Interne, care, şi-au uitat rolul de a sluji ţara şi poporul, pentru acelaşi ciolan, contribuie la menţinerea în fruntea ţării a castei conducătoare, subjugînd poporul din care şi ei fac parte, în numele unor idealuri care nu s-au realizat şi nu se vor realiza vreodată, în numele minciunii şi prostiei.

Părinţilor noştrii li s-a spus că ei sînt generaţia de sacrificiu, să se sacrifice pentru ca noi să trăim mai bine, dar noi trăim mult mai prost decît ei, iar copiii noştri şi mai prost.

Mult mai gravă este însă politica pe care o promovează casta conducătoare, , atît de distructivă încît viitorul ne apare foarte, foarte sumbru.

Cu toate că nu sîntem în Franţa evului mediu şi la noi domneşte lozinca: după mine potopul! Dar poporul este oare de acord cu aceasta? V-aţi întrebat vreodată d-le preşedinte?

Este adevărat că la această situaţie s-a ajuns şi datorită poporului, care avea obligaţia de a nu aplauda orice vorbă vă ieşea din gură, ci dimpotrivă, trebuia să ia atitudine împotriva tuturor măsurilor pe care le-aţi luat în defavoarea lui, trebuia să fie conştient că nu armata, securitatea sau casta conducătoare va muncii în locul lui şi nici nu ne puteţi băga pe toţi la puşcărie.

Nu ne-aţi fi băgat pe toţi la puşcărie pentru că nu mai puteaţi realiza exportul, export al cărui sclav este poporul, popor nevoit de dvs. şi de casta conducătoare să ia tot ceea ce este mai bun din ţară şi să dea altora, pentru a obţine valuta necesară aşa ziselor "opere" ale dvs., cărţi fără valoare, bani pentru internaţionalismul proletar sau pentru ajutorarea cine mai ştie a cărei organizaţii sau grupări războinice, cu care dvs. sînteţi frate.

După opinia dvs. nu sînt frate cu fratele meu, cu soţia şi cu copilul meu, sînt frate cu cine ştie ce războinic de peste mări şi ţări, căruia trebuie să-i dăm toată crema muncii poporului noastru, iar poporul îşi pierde viaţa stînd la cozi, obligat să mănînce gunoaie, în timp ce războinicul trebuie să fie bine hrănit şi îmbrăcat, să miroasă frumos, că de, fiind frate cu dvs, vă mai pupaţi, din cînd în cînd, atuncî cînd sfîrşeşte proviziile şi vine după altele.

Consideraţi că noi sîntem de acord cu aşa ceva?

Dvs. afirmaţi că democraţia care domneşte în România este a poporului, pentru popor. Dacă este aşa, după cum afirmaţi în repetate rînduri, că societatea şi sistemul social –politic din ţară sînt cele mai perfecte din lume, de ce nu întrebaţi poporul cînd doriţi să exportaţi tot ceea ce este mai bun în ţară?

De ce nu faceţi referendum naţional pe această temă?

De ce nu consultaţi poporul, prin referendum, la toate problemele de importanţă majoră, aşa cum aţi promis ?

Să nu mi se spună că Marea Adunare Naţională … că nu cred o vorbă, acest for este format din oi care nu fac nimic altceva decît să se lase conduse de ciobanul lor, pe unde vrea el şi cum vrea el.

M.A.N.-ul nu există decît ca să dea din mîini, aplaudînd şi aprobînd în unanimitate tot ceea ce doriţi dvs., uitînd că poporul îi va trage la răspundere şi că istoria nu-i va ierta.

Să nu mi se spună că organizaţiile noastre democratice au puterea, deoarece nu cred şi nu o credeţi nici dvs., toate aceste organe şi organizaţii, al cărăr preşedinte sînteţi, sînt manipulate tot de dvs., în interesul dvs, iar tot ceea ce ar fi împotriva dorinţelor dvs. sau a castei nu este permis.

Oare ne credeţi tîmpiţi?

Într-adevăr putem fi asemănaţi cu oile, deoarece poporul vă urmează fără crîcnire, în aparenţă desigur.

Poporul e vinovat că aplaudă chiar şi atunci cînd afirmaţi că mănîncă prea mult.

Trebuia să fiţi mulţumit că aţi moştenit un popor bun, harnic şi muncitor, modest şi cinstit, chiar prea îngăduitor şi răbdător, deoarece, dacă ar fi fost altfel eu cred că nici un conducător care e supărat pe poporul său că mănîncă prea mult şi, care ţine cont de aceasta, nu ar fi scăpat cu viaţă în urma unui astfel de discurs. Ar fi fost omorît cu pietre, dar poporul român a răbdat şi v-a oferit tot timpul necesar ca să faceţi ceva pozitiv şi pentru el, dar a avut degeaba încredere în dvs.

În loc să profităm că avem dau aveam o ţară frumoasă şi bogată, în loc să nu mai ştiţi ce să faceţi pentru binele poporului ne-aţi crezut proşti, ne-aţi transformat în sclavi şi, chiar mai rău, deoarece noi nici măcar nu avem dreptul de a vorbi, deşi legea ne garantează acest drept, iar dvs. în loc de bine nu mai ştiţi ce să faceţi pentru a fi şi mai umiliţi şi amărîţi.

Ne-aţi luat mîncarea, căldura, lumina, dreptul de a călătorii chiar şi în ţară, vezi criza benzinei şi scumpirea transporturilor, dreptul de a ne spăla, vezi apa caldă cu program, lipsa săpunului şi a şamponului, ne-aţi luat dreptul la opinie şi ne-aţi dat în schimb păduchii, foamea, frigul şi minciuna, birul şi curbele de sacrificiu în aşa zisa epocă de aur.

În trecut, chiar dacă aţi fost o mînă de oameni şi aţi reprezentat interesele unei puteri străine, aţi avut dreptul, pe vremea regimului burghezo-moşieresc, regim atît de hulit de dvs. să tipăriţi şi să difuzaţi ziare comuniste. Regimul trecut nu v-a exterminat, nu a pus să fiţi călcaţi cu maşina sau aruncaţi de la etaj, nu v-a internat la balamuc, nu v-a schingiuit şi torturat şi nu v-a otrăvit, deoarece, dacă ar fi făcut aşa nu mai apucaţi frumoasa vîrstă de 70 de ani, în fruntea noastră.

Vechiul regim, aşa de retrograd cum îl consideraţi dvs. s-a îngrijit de popor şi de ţară, nimeni pe vremea aceea nu murea de foame, chiar şi prizonierii de război au plecat de aici graşi, în timp ce azi mor de foame şi de frig, în special copiii şi bătrînii.

Vechiul regim avea oameni cu carte, care ştiau că lupta contrariilor este motorul dezvoltării şi, de aceea au permis existenţa mai multor partide politice, chiar şi pe cel comunist, persecutat ulterior cînd s-a văzut că vrea să vîndă ţara şi să scindeze poporul. L-a interzis cînd s-a înţeles că duce ţara la pieire, că ne va hrăni cu vise, vise pe care le propovăduiţi şi astăzi deşi nimeni nu s-a săturat vreodat mîncînd vise, chiar dacă acestea sînt de aur, după cum spuneţi dvs. că este cel al comunismului. Nici fata mea nu se satură cu vise şi nici nu crede în ele.

De vise se acupă poeţii, artiştii, medicii şi nebunii, nu un partid serios aşa cum pretindeţi dvs. că este cel pe care îl conduceţi.

Dvs. nu doriţi ca ţara şi poporul să se dezvolte, să trăim civilizat, să avem tot ceea ce ne trebuie.Consideraţi că traiul bun este doar apanajul castei conducătoare, sclavii neavînd dreptul la un trai civilizat, ci doar la promisiuni, minciuni deşarte, frig şi foame.

De ce nu permiteţi existenţa contrariilor şi în ţara noastră? Oare nu doriţi ca şi România să se dezvolte şi să intre în rîndul ţărilor civilizate?

Consideraţi că aveţi monopolul adevărului absolut? Dvs. sînteţi comunist şi deci, ateu. De ce folosiţi într-una preceptul din religie "crede şi nu cerceta", deci, tot ce spun eu şi vreau eu, conducătorul, este bine, tot ce cereţi voi, popor, e fals!

Ori de cîte ori se ridică un cetăţean şi încearcă să cerceteze adevărurile promisiunilor şi legilor dvs. este imediat persecutat, maltratat, întemniţat, internat în spitale de boli mintale, expulzat etc. De ce d-le preşedinte?

Dvs. l-aţi criticat pe Dej, în 1968, cînd aţi afirmat că nimănui nu-i este permis, indiferent de calităţile individuale, să se aşaze înaintea ţării, poporului şi partidului, că nimeni nu deţine monopolul adevărului absolut. Dvs. de ce o faceţi?

De ce aţi organizat manifestaţiile popoulare pentru pace şi dezarmare, manifestaţii pe care le-aţi numit spontane. În realitate ele erau organizate, la cererea dvs., în încercarea de a obţine premiul Nobel şi, de ce aţi reprimat manifestaţia cu adevărat spontană a cetăţenilor Braşovului ? De ce i-aţi numit pe acei membrii de partid, muncitori de la "Steagul Roşu", un grup de huligani.

Comuniştii din perioada ilegalităţii erau mult mai puţini şi, totuşi, nimeni nu-i trata ca pe huligani. Cînd au fost arestaţi, au beneficiat de procese politice, aveau dreptul la apărare, procese la care participa şi presa liberă şi publicul.

În prezent, de ce în astfel de ocazii, nu permiteţi ca oamenii pe care-i consideraţi huligani şi care nu au făcut decît să-şi ceară drepturile lor legitime, să fie trataţi la fel de civilizat cum aţi fost tratat şi dvs. cînd făceaţi acelaşi lucru. Nimeni nu v-a schingiuit, nimeni nu v-a otrăvit, ci dimpotrivă, aţi avut dreptul să vă apăraţi, fiind publicate în presa timpului opiniile dvs.

De ce nu apar în ziarele din România opiniile celor de la Braşov, problemele lor şi ale tuturor celor care au fost condamnaţi sau internaţi, de regimul dvs, din motive politice ?

De ce în presă nu apar discursurile prilejuite de reînhumarea "eroilor" maghiari şi, de ce apare numai condamnarea lor ? Noi nu avem dreptul să ştim? Ce au condamnat colectivele de oameni ai muncii dacă nici unul nu a avut posibilitatea să citească în presă noastră conţinutul acelor cuvîntări ?

Manifestul dat de dvs. nu a fost oare un amestec grosolan în treburile interne ale Ungariei?

De ce vă amestecaţi în treburile altora?

Dvs. aţi afirmat că nimeni nu trebuie să se amestece în treburile interne ale unei ţări, pentru că fiecare popor este liber să-şi aleagă calea, fără intervenţie din afară.

De ce vă băgaţi în problemele altora şi de ce cereţi intervenţia trupelor Pactului de la Varşovia în Polonia. Nu dvs., în 1968, aţi condamnat intervenţia samavolnică a din Cehoslovacia sau acum vă pare rău că poporul polonez începe să trăiască bine, fără acordul dvs. ? Ce aveţi împotriva lor ?

De ce daţi lecţii altora, lecţii de care nu ţineţi seama cînd e vorba de politica noastră internă? Vă ocupaţi foarte mult de treburile altora, de ordinea, fie ea şi nouă, în relaţiile internaţionale, de nefolosirea forţei sau a ameninţării cu forţa în relaţiile dintre state. De ce că uitaţi în grădina altora în timp ce la noi e propăd ?

De ce nu aplicaţi principiul nefolosirii forţei sau ameninţării cu forţa şi în relaţiile dintre cetăţeni şi stat ?

Nici un persecutat politic sau deţinut politic din era Nicolae Ceauşescu nu a cerut să fie distrusă sau vîndută ţara. Toţi au cerut schimbări democratice, schimbarea regimului sau a conducătorului, iar asta nu reprezintă o crimă împotriva ţării şi poporului. Dvs., comuniştii nu asta cereaţi oare în 1945 ?

Desigur, nu vă convin aceste atitudini şi nici curajul lor, îi numiţi huligani, îi transformaţi repede în deţinuţi de drept comun şi îi intemniţaţi sau deportaţi, deoarece, toţi aceştia nu cer decît dreptate şi libertate pentru popor, cereri care contravin flagrant cu interesele dvs. şi ale castei.

Nudoriţi reforme deoarece vă gîndiţi la viitorul dvs. şi al membrilor castei, fiind sigur că o dată aplicate reformele democratice, în fruntea ţării vor veni alţi oameni. Dar cum o să lăsaţi să se întîmple aşa ceva, că doar dvs.sînteţipatronul absolut. Cum să lăsaţi ca poporul să afle toate nenorocirile pe care le-aţi făcut dvs. şi membrii castei dvs.? Cum o să faceţi una ca asta, cînd în prezent prostia şi minciuna sînt la rang de cinste, cînd chiar dvs. afirmaţi că trebuie, la urma urmei, să fim mîndrii de greşelile noastre!

De ce de greşelile dvs.trebuie să fim mîndrii în timp ce greşeli minore, ale cetăţeanului de rînd sînt pedepsite aspru de legile şi regulamentele impuse de dvs.? Oare un şurul pe care-l strică un muncitor, faptă pentru care este criticat şi penalizat, este mai important şi mai valoros decît economia ţării pe care dvs. aţi pus-o pe butuci, prin intermediul indicaţiilor preţioase, revărsate asupra economiei şi poporului cu atîta dărnicie ?

Un partid serios,cînd ajunge la putere trebuie să ştie meserie şi politică, fiindcă la urma urmei tot o meserie este. De ce după atîţia zeci de ani de activitate "revoluţionară" nu cunoaşteţi meserie şi, de ce nu demisionaţi, treceţi în opoziţie, învăţaţi meserie, şi apoi, candidaţi din nou la funcţia supremă ?

Dar cum să demisionaţi dvs., cel mai iubit fiu, ce o să se facă poporul fără dvs.? Vă gîndiţi, poate, că vom orbii cu toţii de atîta plîns, dar, mai ales, vă gîndiţi la dvs. şi la casta conducătoare, că de, privilegiile se duc, se duc şi palatele, casele de vînătoare, se duc discursurile, din ce o să mai trăiţi? Nimeni, în prezent, nu angajează un om dacă nu are o calificare, ori cu diploma de la şcoala de partid nu poţi fi angajat decît ca necalificat.

Cum o să muncească ei, cînd lor nu le-a plăcut munca niciodată şi cînd nicicînd nu au stăpînit bine vreo meserie ? Ce o să facă miile de pseudo lăcătuşi, muncitori turnători sau necalificaţi ai ţării, care în prezent sînt în fruntea poporului şi ţării ? În fond asta este problema universal valabilă în socialism.

Cum o să lase şeful ciolanul din mînă, dacă îl lasă i-l ia altul şi el din ce o să trăiască? Tot ce a agonisit se duce, pierde tot, din erou ajunge simplu cetăţean, obligat să stea la propriile sale cozi. Şi, cum o să facă el asta ? Nu este acesta adevărul d-le preşedinte ? Cum să lase stăpînul osul din mînă să-i fie luat de altul, mai capabil decît el ?

Cum să permită stăpînul democraţia reală, că atunci se găseşte cîte unul să-l tragă la răspundere şi să-i ceară socoteală pentru toate faptele rele, să fie controlat şi obligat să facă ce vrea poporul şi nu ce vrea el – stăpînul absolut.

În fond asta este esenţa socialismului şi a partidelor comuniste.

O dată ajunse în fruntea puterii, un mic grup de indivizi pun mîna pe sacul cu privilegii şi nu-l mai cedează chiar dacă pentru asta trebuie să distrugă ţara şi poporul în numele căruia guvernează. Rusia stalinistă, China contemporană şi Cambogia sînt exemple grăitoare.

Şi pentru că în România poporul nu a ieşit încă în stradă, ca să-şi ceară drepturile,consider că mai aveţi timp timp să îndreptaţi o parte din răul pe care l-aţi pricinuit poporului şi ţării.

Cînd aţi avut nevoie de acoperire în faţa stăpînului mai puternic, în clipele cînd doreaţi să pozaţi ca independent în faţa Europei, aţi organizat unreferendum naţional, pentru reducerea cheltuielilor militare cu 5%.

De ce acum, cînd doriţi să ocupaţi din nou funcţia supremă, nu organizaţi un referendum ? Aţi promis că veţi consulta poporul la luarea unor decizii importante pentru ţară. Şi ce poate fi mai important decît alegerea viitorului conducător al ţării ?

Dacă toate discursurile dvs. au fost adevărate şi nu doar simple palavre, vă rog să dispuneţi să se deschidă o listă pentru candidatura la funcţia supremă în stat, în care, alături de dvs. să fiu şi eu înscris. Alegerea în această funcţie să fie făcută prin referendum naţional, întrucît această alegere este de interes naţional şi depăşeşte competenţa unui congres al comuniştilor, fie el şi al XIV-lea.

Alegerea dvs. sigură, în funcţia supremă, la congres nu este deloc democratică, ci o simplă manipulare a unor indivizi cu dublă personalitate, iresponsabili, care în faţă vă aduc osanale, iar în spate nu mai contenesc să vă critice şi să vă blameze.

Cum dvs. afirmaţi că sînteţi un erou, cred că nu veţi accepta să fiţi iarăşi alesul făţărniciei şi, mă veţi accepta să vă fiu contracandidat, în pofida regulilor stabilite tot de dvs.

Dvs. erou al neamului, erou între eroi, nu vă temeţi de propunerea mea şi sînt sigur că veţi adopta această idee şi o veţi pune în practică, deoarece, ea este inspirată din discursurile dvs. dvs. fiind acela care, în faţa ţării, aţi spus că trebuie să promovăm în funcţii de răspundere cetăţeni competenţi, mînaţi de dorinţa de a sluji ţara, chiar dacă aceştia nu sînt membrii de partid. Consider că nu vă temeţi de ideea alegerii în funcţia supremă, prin referendum naţional şi datorită faptului că dvs. sînteţi doctor în ştiinţe economice, savant de renume mondial, cu contribuţii majore la noua ordine internaţională, revoluţionar vestit, în timp ce eu nu sînt decît un simplu subinginer, în vîrst de 34 de ani, cu facultate la seral, nu sînt nici revoluţionar şi nici nu fac parte din partid sau din vreo organizaţie de masă sau obştească, nu sînt membru de sindicat dar sînt animat de dorinţa de a sluji poporul şi de a-l ajuta să depăşească, în cel mai scurt timp, dezastrul în care ne aflăm, pentru ca şi noi să putem intra în rîndul ţărilor civilizate.

Admiterea şi organizarea acestui referendum ar face ca istoria neamului să reţină domnia dvs. pe treapta cea mai înaltă, depăşind-o chiar şi pe cea pe care se află Mihai Viteazul, idolul dvs., voievod care, după părerea mea, a intrat în istorie călare, dar a ieşit fără cap, poporului i-a lăsat, ca moştenire, robia, iar ţării armatele de ocupaţie a puterilor străine.

Consider şi sper că sînt in asentimentul dvs., fiind sigur că organizarea corectă a referendumului va fi prima dvs. atitudine cu caracter democratic, ea fiind şi singura în ultimii 45 de ani.

Respingerea ei ar însemna că dvs. dovediţi încă o dată, că nu doriţi binele ţării şi al poporului, că vă este teamă să aveţi contracandidaţi în alegeri şi că nu vă cunoaşteţi interesele acum cînd sînteţi bătrîn şi bolnav. Cred că a sosit timpul să vă menajaţi şi să staţi liniştit la pensie.

Sînt sigur că sînteţi grav bolnav, deoarece, în ultimele discursuri aţi afirmat că poporul trăieşte foarte bine, în timp ce eu constat că nici moneda naţională nu mai are liberă circulaţie înţară, fiind fără valoare cînd încerci să cumperi ceva de mîncare în ţara care odinioară era numită de străini ţara untului şi a mierii, a grîului şi a vitelor, fiind valabilă doar însoţită de invenţia dvs. numită "tichet" sau cartelă, dovadă clară a bunăstării, a nivelului ridicat de trai şi a grijii partidului faţă de cetăţean, pentru ca acesta să nu devină obez.

E clar că de văzut nu mai vedeţi bine, nu vedeţi nici mizeria în care trăim, falimentul industriei şi al agriculturii, poluarea din ţară, corupţia şi hoţia, dar nu vedeţi nici că bucata de carne cu care vă hrăniţi cîinii care vă păzesc, este muşchi, pentru ca jivinele să nu facă colesterol, în timp ce noi nu avem o bucată de carne cu care să ne hrănim copiii.

Dacă nu aţi fi aşa de bătrîn , aţi putea înţelege că astfel de atitudini pot fi socotite de unii " crime împotriva umanitaţii".

De aceea vă rog, spre binele dvs. al ţării şi al poporului să acceptaţi alegerea, în funcţia supremă, prin referendum, cu contracandidaţi.

Această idee consider că trebuie susţinută de forţele armate şi ale Ministerului de Interne care, trebuie acum, în ceasul al XII-lea să se pună în slujba ţării şi a poporului şi, să sprijine reformarea sistemului politic şi economic al României.

Pentru a putea ca şi ţara noastră să beneficieze de reformele vitale nouă, consider că trebuie ca toţi cetăţenii ţării să participe la deschiderea congresului al XIV – lea, în cazul în care este respinsă ideea referendumului, la sala unde se vor desfăşura lucrările acestui congres şi să ceară reforme politice şi economice, spre binele ţării şi al poporului.

În toate oraşele ţării cetăţenii să se adune în ziua deschiderii congresului, în faţa sediilor organizaţiilor locale unde să ceară aplicarea grabnică de reforme.

Numai uniţi vom putea instaura şi în ţara noastră un guvern legal şi democratic, care să fie în slujba intereselor ţării şi a poporului.

Toţi cetăţenii trebuie să fie conştienţi că nimeni, din afară, nu va putea face curăţenie în casa noastră, noi fiind singurii care trebuie să ne cunoaştem interesele, să ne curăţim şi să ne gospodărim ţara conform intereselor noastre.

Nu este în firea poporului român şi nici nu se mai poate să stăm nepăsători şi să vedem cum, în numele nostru, este distrusă ţara şi mai ales poporul.

Trebuie să plătim pentru bunăstare şi să fim conştienţi că nimic pe lume nu este gratis şi noi trebuie să cerem, indiferent de risc, reforme democratice şi economice, singurele capabile să ne asigure nouă şi copiilor noştri bunăstarea reală.

Toţi militarii şi lucrătorii Ministerului de Interne trebuie să se alăture poporului, pentru obţinerea acestor reforme, spre binele lor şi al urmaşilor lor.

Dacă militarii şi lucrătorii Ministerului de Interne vor încerca să se împotrivească dorinţelor poporului şi vor împiedica poporul să înfăptuiască reformele atît de necesare ţării, aceştia trebuie să fie conştienţi că, în scurt timp, vor fi traşi la răspundere pentru faptele lor, ţara ne mai putînd să suporte actuala situaţie creată de guvernul condus de Nicolae Ceauşescu.

Toţi, uniţi, trebuie să cerem în ziua deschiderii congresului, dreptul de a fi trataţi ca oameni şi nu ca sclavi, aşa cum ne tratează guvernul prezent.

Toţi cei care se vor afla în sala congresului trebuie să se opună ca în fruntea ţării şi a guvernului să se mai afle un reprezentant al familiei Ceauşescu.

D-le preşedinte, vă rog să înţelegeţi că ţara şi poporul nu vă mai vor, că sînteţi depăşit de problemele în care aţi afundat ţara, că nu se poate construi o societate artificială, că nu există încă o ţară dezvoltată şi puternică cu un popor sărac şi flămînd, că numai în socialism totul aparţine tuturor dar nimeni nu stăpîneşte nimic şi, deci, dacă nu stăpîneşte nimic nici nu-l interesează nimic şi că, spre binele tuturor trebuie să acceptaţi reforme democratice, iar dvs. să vă retrageţi din viaţa politică a ţării.

În caz contrar, mai devreme sau mai tîrziu, tot la schimbări se va ajunge, dar cu cît mai repede cu atît mai bine va fi pentru toţi.

Vă rog să înţelegeţi că apelul meu este inspirat din cuvîntările dvs. şi din dorinţa ca şi în România cetăţenii să trăiască civilizat, că eu nu sînt reprezentantul sau exponentul unor cercuri reacţionare sau unor puteri străine, că sînt un produs al socialismului în care m-am născut, că am fost educat în şcoli în care mi s-au spus numai minciuni, profesorii spunîndu-ne că România este o ţară foarte bogată, că socialism înseamnă bunăstare pentru popor, electricitate şi automatizare, că tot ceea ce se înfăptuieşte în ţară este pentru noi, în timp ce eu constat, la fiecare pas, că nimic din cele învăţate nu sînt adevărate, că trăim în întuneric şi în frig, în sărăcie şi opresiune, că nu sîntem liberi, că sîntem conduşi de un partid neputincios şi slab, care se teme de primul muncitor care îşi caută drepturile şi, chiar de nevinovata maşină de scris, că scara valorilor e inversată în România şi că guvernul prezent are ca motto: "distrugeţi omul de rînd şi adevărul".

Voi încheia, urmîndu-vă exemplul, cu o scurtă strofă, la care vă rog să reflectaţi:



Să nu dea Dumnezeu cel sfînt

Să vrem dreptate , nu pămînt,

Cînd frigul nu-l vom mai răbda,

Cînd foamea ne va răscula,

Cristoşi să fiţi, nici în mormînt nu veţi scăpa!



Bucureşti, 17 10 1989





Nica Leon

Dezvăluiri incendiare din interiorul Serviciului de Informații Externe

• home 
• »
 
• Dezvaluiri

Postat la: 17.07.2013 - 12:04 | Scris de: Ion Teleanu

4

• 

De vreo zece zile, Serviciul de Informaţii Externe este zguduit de dezvăluirile colonelului în rezervă Cornel Nemetzi,  fost şef al spionajului pe Europa din perioada 1990-1997 • El susţine că "reţeaua spionilor români din SUA a fost trădată şi anihilată încă din 1992" pe vremea când Ioan Talpeş era directorul SIE • Ioan Talpeş mai este acuzat că "a lichidat întreaga reţea de ofiţeri speciali din Germania" • "Doi indivizi care şi-au legat numele de distrugerea reţelei de ofiţeri şi referenţi  avuţi de România în străinătate: Biriş Cornel şi Talpeş Ioan" • Cornel Nemetzi afirmă că Ion liescu şi Petre Român l-au reactivat pe Mihai Caraman • Fostul spion român a alcătuit şi un top al trădătorilor români adevăraţi şi un altul al trădătorilor virtuali

La ora actuală, Serviciul de Informaţii Externe este un butoi de pulbere. Colonelul în rezervă Cornel Nemetzi, fost şef al serviciului de spionaj clasic pe Europa din cadrul SIE, în perioada aprilie 1990 - decembrie 1997, şi-a publicat memoriile la Editura Marist din Baia Mare. Cartea denumită "Ultimul Curier Ilegal. Memoriile unui spion român" dezvăluie perioada petrecută de către acesta în cadrul SIE, adică între 1971 şi 1997. "Datele pe care le prezint sunt evenimente şi întâmplări trăite de către mine în proporţie de peste 90%, iar restul, fapte şi acţiuni relatate de foşti colegi şi cunoscuţi. Lucrarea ar putea fi considerată ca un adevărat manual de spionaj clasic, întrucât ea prezintă destul de detaliat "ABC-ul" muncii de spionaj, adică modul de recrutare, pregătire, verificare şi testarea agenţilor, căile de trimitere în misiune externă, mijloace de legătură cu reţeaua informativă, explicarea unor noţiuni specifice muncii specifice".

"Onoarea nu se pierde decât o singură dată"

Cornel Nemetzi îi anunţă pe cititori: "I-am prezentat pe foştii mei şefi şi colegi aşa cum i-am cunoscut şi perceput eu în mod nemijlocit, iar pe cei cu care nu am avut contact, aşa cum mi-au fost prezentaţi de către persoanele apropiate". De ce cartea poartă numele de "Ultimul curier ilegal"? Pentru că acesta a fost ultimul specialist pregătit, instruit şi folosit cu succes în munca de legătură cu cadrele şi sursele speciale, fiind totodată ultimul ofiţer din aparatul de informaţii externe care a susţinut biografii ale unor cluburi străine, a efectuat deplasări externe şi misiuni de spionaj, folosind paşapoarte străine contrafăcute. Memoriile lui Cornel Nemetzi sunt crude şi la obiect. El nu iartă pe nimeni, fie că era vorba de foştii lui şefi din vârful spionajului românesc, sau de colegi ori subalterni. Multe dintre personajele ante şi post decembriste sunt prezentate în adevărata lor lumină, mult diferită de cea pe care unii sau alţii au încercat să le-o creioneze." În toată cariera mea am ţinut cont de ce spunea Clausewitz: onoarea nu se pierde decât o singură dată", precizează în prefaţă Cornel Nemetzi.

"Reţeaua din SUA fusese trădată şi anihilată încă din 1992"

Cornel Nemetzi i-a atras atenţia preşedintelui Emil Constantinescu, printr-o scrisoare transmisă pe data de 15 ianuarie 1997, asupra "faptelor incalificabile comise de şeful SIE - Ioan Talpeş care a dus la distrugerea reţelei informative externe". "Îl întrebam, de pildă, de ce a aprobat deplasarea în decembrie 1996 a lui Talpeş în Canada, SUA şi Mexic? În ultima ţară, noi nu am desfăşurat niciodată activităţi de spionaj, deci călătoria nu putea avea decât un scop turistic, iar reţeaua din SUA fusese trădată şi anihilată încă din 1992". Mi-am permis să îi mai trimit o scrisoare după ce a făcut declaraţia de "capitulare în faţa foştilor securişti" în care îi atrăgeam atenţia asupra greşelii de numire a lui Cătălin Harnagea în funcţia de şef al SIE".

"Talpeş a lichidat întreaga reţea de ofiţeri speciali din Germania"

Totodată, fostul spion nu are cuvinte de laudă la adresa fostul şef al SIE, despre care spune: "Talpeş a primit laudele şi onorurile meritate din partea autorităţilor germane pentru faptul că a lichidat întreaga reţea de ofiţeri speciali care acţionase pe teritoriul Germaniei". Şeful SIE a ordonat în 1995 o analiză a bazei operative din Germania pe motiv că nemţii ar cunoaşte, chipurile, că avem 34 de oameni care desfăşoară activitatea informativ-operativă pe teritoriul lor". În plus, spionul mai dezvăluie o "gulgută" debitată de către Talpeş şi anume că "SIE este al ţării şi nu aparține niciunui partid! Nu facem jocuri politice şi nu lucrăm niciun partid politic". În 1994, Ioan Talpeş a semnat instrucţiunile privind folosirea tehnicii secrete şi efectuarea controlului împotriva tehnicilor de ascultare.

Iliescu şi Roman l-au reactivat pe Mihai Caraman

În privinţa agenţilor recrutați de GRU şi KGB din rândul cetăţenilor români şi reactivaţi în cursul evenimentelor  din decembrie 1989, Cornel Nemetzi susţine că "există probe numeroase şi în acest sens"."Cum credeţi că se explică prezenţa lui Ion Iliescu şi Petre Roman, îmbrăcat în pulovărul său roşu la evenimentele de protest din seara zilei de 21 decembrie în Piaţa Universităţii, în caz că relatările celor doi sunt adevărate? Afirmaţia lui Petre Roman că l-ar fi cunoscut personal pe Iliescu abia în seara respectivă este culmea ipocriziei!" Totodată, spionul român îşi aduce aminte că în 1990, Iliescu şi Roman şi-au amintit de fostul general Mihai Caraman, retras la vilișoara sa din staţiunea  Cheia, şi "l-a chemat la Bucureşti şi printr-un decret emis în data de 10 ianuarie 1990 l-au numit cu numele conspirativ Neagu Mihai în fruntea CIE, primind şi funcţia de ministru adjunct în Ministerul Apărării Naţionale".

Piticul Biriş din umbra lui Talpeş

Cartea lui Cornel Nemetzi are câteva pagini rezervate special unui personaj care a tulburat foarte mult apele acestui serviciu de informaţii. Este vorba despre adjunctul lui Ioan Talpeş de la acea vreme - generalul Cornel Biriş. "După plecarea din SIE a lui Marcu Victor, generalul Vasile Angelescu şi-a ales un nou locţiitor în persoana colonelului Biriş Cornel, conspirativ Neacşu Mihai, fost Brezeanu şi poreclit "Gruber" înainte de fuga lui Pacepa. Pe acesta l-am cunoscut în anul 1965, când am intrat în şcoala de ofiţeri de miliţie din Bucureşti şi l-am reîntâlnit în octombrie 1980, când a fost promovat în unitatea specială 0101. Cornel Nemetzi mai precizează că în "anul 1987, fratele mai mare al lui Cornel Biriş, Radu, care lucra la Direcţia de Paşapoarte a fost dat afară datorită comiterii unor fapte de natură penală, care totuşi nu au putut fi probate prin flagrant. Cei doi fraţi fuseseră colegi de an la şcoala de ofiţeri de miliţie. Orice ofiţer aflat în locul lui Biriş, alias Piticu (înălţimea sa nu atingea 1,60 m) ar fi fost mutat de la unităţile speciale, cu atât mai mult cu cât se descoperise că şi soţia sa avea o rudă apropiată stabilită în străinătate. Era protejat de către organele de contrainformaţii, fiind rezidentul acestora în unităţile speciale".

"Cei doi indivizi care şi-au legat numele de distrugerea reţelei de ofiţeri şi referenţi  avuţi de România în străinătate: Biriş Cornel şi Talpeş Ioan!"
Cornel Nemetzi, fost şef al  serviciului de spionaj clasic pe Europa din cadrul SIE, în perioada aprilie 1990-decembrie 1997

"Dosarele informatorilor străini nu au fost distruse după filmare"

Fostul spion român pensionat în 1997 povesteşte în carte şi un episod mai puţin cunoscut. Pe data de 1 octombrie 1990, colonelul Vasile Angelescu a ordonat că toate jachetele obţinute să fie strânse de şefii de serviciu şi păstrate în casete metalice sigilate. Jacheta fiecărui dosar era pusă într-un plic închis şi sigilat cu sigiliul ofiţerului titular al cazului. "Dosarele fizice aparţinând informatorilor cetăţeni străini şi sursele de influenţă, la scoaterea lor din preocupare vor fi distruse după filmare şi injachetate, urmând că la unităţi să se păstreze numai jachetele acestora timp de 5 ani, după care se trimit la arhivă SIE. Din câte cunosc acest termen nu s-a respectat, astfel că la trecerea mea în rezervă (31 decembrie 1997) materialele filmate se aflau încă în arhivă unităţii", mărturiseşte Cornel Nemetzi.

Silvian Ionescu, securistul-erou al timpurilor noastre

Cornel Nemetzi îşi aminteşte şi de Silvian Ionescu (fiul fostului rezident de la Paris, generalul Gheorghe Ionescu), ofiţer la UM 0199 din CIE, care după fugă precipitată a lui Ceauşescu a ieşit din sediul unităţii situate în spatele Primăriei Sectorului 1, l-a izgonit pe primarul comunist din cabinetul său şi s-a instalat în fotoliul acestuia. "Cum de a avut un astfel de curaj, având în vedere statutul său de ofiţer de securitate. Nu l-am cunoscut personal pe acest erou al timpurilor noastre, dar despre tatăl voi povesti cele relatate de noul şef la CIE după 10 ianuarie 1990, Mihai Caraman. Spionul îşi aminteşte că Mihai Caraman le-a povestit că, pe când se afla la post în Franţa, avea ca rezident pe generalul Gheorghe Ionescu, tatăl viitorului revoluţionar Silvian Ionescu. În competenţa acestuia intra, printre altele, întocmirea raportului lunar cu cheltuielile c.i.s. efectuate de către ofiţerii care alcătuiau grupa operativă şi trimiterea acestuia în ţară pentru aprobarea decontării".

Trădători adevăraţi&trădători virtuali

Spionul Cornel Nemetzi a enumerat în carte şi un top al trădătorilor adevăraţi şi unul al trădătorilor virtuali. În topul trădătorilor adevăraţi au fost incluşi: Ion Mihai Pacepa - fost general locotenent de securitate; Gheorghe Mandache - fost căpitan de securitate; Liviu Turcu - fost locotenent colonel  SIE; Matei Pavel Haiduc - fost referent de informaţii externe. Topul trădătorilor virtuali include pe: Dan Ştefănescu - fost locotenent major; Corneliu Serra - fost locotenent major; Ovidiu Tănăsescu - fost căpitan; Dr. Ion Şerban - fost maior; Gheorghe Mihai - fost maior; Florin Brozici - fost locotenent colonel; Marin Radu - fost locotenent colonel; Voelker Popovici - fost referent de informaţii.

Spionul poliglot

Cornel Nemetzi s-a născut la 6 iunie 1947 în satul Mang, comuna Sălişte, judeţul Sibiu. În 1968 a terminat Şcoala de Ofiţeri de Miliţie din Bucureşti, ca şef de promoţie. A lucrat ca ofiţer operativ la Inspectoratul de Miliţie din Bucureşti, Serviciul Judiciar, secţia infracţiuni contra vieţii, de unde a trecut în rezervă la cerere în 1972. Trecerea în rezervă s-a datorat faptului că din data de 1 noiembrie 1971 fusese încadrat ca ofiţer special la Direcţia de Informaţii Externe, brigada U, fiind instruit şi pregătit pentru munca de legătură cu ofiţerii ilegali aflaţi în misiune externă de spionaj. În octombrie 1980 a fost promovat în Centrală ca ofiţer instructor de spionaj, iar din aprilie 1990 şi până în 1997 a fost şef al  serviciului de spionaj clasic pe Europa din cadrul SIE. Vorbeşte fluent şase limbi străine - germană, engleză, franceză, italiană, spaniolă şi rusă, iar pentru cinci dintre ele deţine certificat de traducător autorizat.

"Niciodată, dar absolut niciodată să nu te aştepţi de la serviciile de informaţii la recunoștință, înţelegere şi, de ce nu, milă. Acestea, la fel ca titanii din mitologia greacă, îşi vor devora în primul rând şi cu precădere proprii copii, adică fostele cadre şi colaboratori", Cornel Nemetzi, fost şef al  serviciului de spionaj clasic pe Europa din cadrul SIE, în perioada aprilie 1990-decembrie 1997

Ion TELEANU

PUTETI CITI SI...

• SRI recunoaşte că a spionat Jurnalul Naţional

• Cronica imposturii universitare la români

• Update: Talpeș susține că „Piața Universității” a fost orchestrată de serviciile secrete franceze

• România ar putea fi înțesată de super-spioni americani. Pentagonul a inițiat un serviciu secret paralel

• Scorburile fantomelor

DE ACELASI AUTOR...

• Exclusiv: CFR Călători, păgubită de foștii directori cu peste 27 de milioane de euro

• Nimeni nu poate face nimic, fără știrea ministrului Grapini

• Un ordin emis de Sulfina Barbu și Gheorghe Flutur a adus României pierderi de 70 de milioane de euro

• Rovana Plumb și Lucia Varga - tone de piatră de râu, cadou pentru primari. Apele Române, pierderi de milioane de euro.

• Fenechiu pune cruce pe spitalele CFR

25.000 de spioni KGB

25.000 de spioni KGB au stăpânit România aproape un an! Ceauşescu a fost detronat de o armată secretă sovietică, care a stat în ţara noastră în perioada decembrie 1989 - octombrie 1990.


32FacebookTwitterGoogle+

POSTAT: 23 Decembrie 2012, Ora 00:00

Ieri s-au împlinit 23 de ani de la detronarea lui Nicolea Ceauşescu. Unii spun că a fost revoluţie, alţii, că a fost lovitură de stat. Au apărut însă voci care, pe baza unor documente CIA desecretizate, afirmă că a fost o acţiune coordoantă de o armată străină secretă, care a ocupat România timp de un an.


Începând cu 22 decembrie 1989, populaţia entuziastă a avut impresia, timp de câteva zile, că a preluat comanda în România. A aflat ulterior că s-a înşelat


“La expunerea clară, concisă a lui Caraman (Mihai Caraman - n.r.), directorul Centralei de Informaţii Externe, am cerut sovieticilor să-şi retragă comandourile. Era vorba despre aproximativ 25.000 - 30.000 de oameni. S-au retras ca urmare a faptului că Gorbaciov modificase strategia şi spusese că URSS nu mai este jandarm în această zonă”. Declaraţia îi aparţine lui Petre Roman, fostul premier al României în perioada decembrie 1989 - septembrie 1991 şi a fost inclusă într-o carte a istoricului Alex Mihai Stoenescu.

Despre ce este vorba? La începutul lunii decembrie 1989 au intrat în România 37.000 de turişti sovietici, despre care s-a dovedit ulterior că aparţineau structurilor KGB. Circa 25.000 dintre ei au rămas pe teritoriul României până în octombrie 1990, când au plecat la insistenţele oficialilor români pe lângă puterea de la Kremlin.
Documentele provin de la CIA

Informaţiile de mai sus sunt cuprinse în volumul “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, scris de istoricul american Larry Watts. Cartea expune un punct de vedere despre istoria comunistă a României, pe baza unor documente ale serviciului secret al fostei Germanii de Est, STASI, ajunse în custodia CIA şi desecretizate de această instituţie după anul 2000.

Volumul nu mai lasă nici un dubiu asupra implicării sovieticilor în dărâmarea lui Ceauşescu, punând în evidenţă că România a fost ocupată efectiv de o forţă colosală, 25.000 de agenţi, timp de aproape un an. Printr- un calcul simplu, la o populaţie de 21 de milioane de persoane, rezultă că aveam, la vremea respectivă, câte un kaghebist la 875 de cetăţeni români.

Concluziile lui Larry Watts despre această dominaţie invizibilă a KGB în România este că ea a avut ca efect ciocnirile violente, cu morţi şi răniţi, nu numai din timpul revoluţiei, ci şi de pe tot parcursul anului 1990. Watts susţine că ruşii au vrut ca ţara noastră să rămână în sfera lor de influenţă şi să nu se apropie de NATO şi Uniunea Europa.

Istoricul american aduce şi acuzaţii extrem de grave şi structurilor politice care au preluat puterea după decembrie 1989, pe motiv că au frânat democratizarea reală a ţării, până în 1996.

Cât despre agenţii KGB, încă nu s-a aflat cum şi prin cine au acţionat în perioada 1989-1990.
Trei mineriade şi o ciocnire interetnică în doar 10 luni

Între decembrie 1989 şi octombrie 1990 au avut loc răsturnarea şi împuşcarea soţilor Ceauşescu, mineriadele din ianuarie şi februarie 1990, ciocnirile interetnice din Târgu Mureş din martie 1990 şi mineriada din iunie - soldate cu morţi, răniţi şi distrugeri materiale.
Cel mai tare spion român al tuturor timpurilor i-a prins pe ruşi

Mihai Caraman (n. 1928), cel despre care Petre Roman spune că i-ar fi dibuit pe agenţii KGB, a fost cel mai tare spion pe care România l-a dat vreodată. El a reuşit să creeze, între 1958 şi 1968, o reţea de spionaj care a adus în ţară informaţii de cel mai înalt standard de secretizare despre NATO, alianţă militară care la vremea respectivă era inamicul ţărilor socialiste. Între 1990 şi 1992 a fost directorul Centralei de Informaţii Externe.



Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/25-000-de-spioni-kgb-au-stapanit-romania-aproape-un-an-428106.html#ixzz2oDLGKOVb

Ce si-ar dori politicienii romani ca noi sa nu stim niciodata

25 decembrie 1989. 

Soldații strang sfoara in jurul mainilor celor doi Ceausesti. Frigul se strecoara pe sub usi venind atat de afara cat si din sufletul participantilor la proces. Fostul presedinte si sotia sa ies pe un culoar lung in curtea unitatii din Targoviste. Nu apuca sa se obisnuiasca cu lumina zilei.Cei aflati acolo si care erau inarmati incep sa traga haotic. Realizeaza intr-un traziu ca au macelerit cadavrele. Cineva, mai lucid are ideea de a “truca” executia. Toti cei care au vazut filmul inteleg perfect despre ce esta vorba. Ii ingroapa in secret in speranta ca nu-i va deshuma nimeni pentru a nu se face analiza balistica si a se constata ca cele doua trupuri au fost umplute cu sute de cartuse. Romania post decembrista isi construia astfel viitorul pe o mare minciuna: Nu a fost revolutie ci o loviturta de palat, nici macar una de stat, caci nu s-a schimbat nimic esential. Functiile democratice au fost preluate abuziv de tovarasii din sistem. Cunoscand bine regulile democratice, “baietii” s-au insinuat in toate partidele politice, au format organizatii civice, presa, grupuri pentru dialog social, etc. Marele talent al lor consta in confiscarea oricarei alternative. In iunie 1990, Patricu, Tariceanu si Iliescu discutau despre liberalism…In primul mandat iliescian, economia Romaniei este pusa pe butuci. Guvernul de atunci are grija ca pietele traditionale de export sa fie inchise. Urmeaza schimbarea de paradigma, Emil Constantinescu desavarseste ce incepuse gasca FSN-ista. 

Dispare Comtimul, cel mai mare furnizor de carne al tarii, ca la nici cateva luni, un combinat asemănător sa apara in Ungaria, iar Romania sa importe carne in loc s-o produca. 

Lichidarea economiei publice in favoarea unor grupuri de interese continua cu brio in perioada Nastase. 

In cei aproape 20 de ani de “libertate”, s-a cristalizat tagma stapanitorilor in jurul sumei de 3000. Liderii lor, intr-o nesimtita nepasare, apar din cand in cand in Top cei mai bogati 300 de romani. Astazi, peste tot in lume, puterea nu mai aprtine statelor ci unor grupuri transfrontaliere. Interesul nu mai este al natiunilor ci al multinationalelor. Papusarii de la noi, devin fara sa realizeze papusile altor manipulatori care se indeletnicesc cu asta de mai bine de 4000 de ani

Marsavii nostrii s-au multumit doar cu comisionul vanzand resursele strategice in afara granitelor. In marea lor aroganta, “baietii” cred ca daca au pus mana pe media dictand ordinea zilei, pot manipula dupa bunul lor plac votul popular. 

Nici nu v-ar veni sa credeti cati bani au niste domni care nu au lucrat o zi din viata lor in mediul privat, in sucursalele din Vaduz, Geneva, Zurich sau Monte Carlo. Ceea ce habar nu au acesti dolofanei ai sortii este ca nimic nu dureaza, asadar nici smecheria. Statele lumii au inteles ca iesirea din criza este posibila doar prin intarirea autoritatii.

 La sfarsitul anului viitor, puscariile vor gazdui niste trupuri simandicoase, puhavite in asternuturi de matase care miros a transpiratie de curva! 

Democratia, asa cum au inteles-o gusatii nostri si-a atins de mult limita de competenta. Vine si peste noi modelul chinez. De ce credeti dvs, ca nici unul dintre politicienii nostri nu s-au aratat preocupati de soarta stadioanelor.

Oricat de saraci vom fi, va platim noi glontul!




Citeste pe codulluioreste.ro

Doru Mărieş - ce s-a întâmplat acum 24 de ani, la Revoluţie

21.12.2013
Ioana Florea & Florin Eşanu
Dreapta

Revoluţionari bucureşteni, 25 decembrie 1989 (CHRISTOPHE SIMON/AFP/Getty Images)

Civili îmbrăţişând ofiţeri români, debembrie 1989, Bucureşti ( MICHEL GANGNE/AFP/Getty Images)

Cadavrele celor omorâţi la Revoluţie, Bucureşti, decembrie 1989 (AFP/Getty Images)



Trăim de 24 de ani o Revoluţie. Ştim că nu s-a terminat. Dar nu ştim clar dacă a început vreodată cu adevărat, sau a fost doar regizată. Nu ştim cine au fost unii dintre actori şi nici ce rol au avut. Unii au fost omorâţi, alţii au scăpat. Unii dintre cei din umbră s-au îmbogăţit, alţii au ajuns preşedinţi şi premieri. Alţii au organizat noile structuri ale caracatiţei. Alţii luptă şi acum pentru dreptate.

Pentru a înţelege cum a început, unde suntem şi cum am ajuns aşa, stăm de vorbă cu Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, unul dintre actori.

Dle Mărieş, spuneţi-ne! Cum a fost?

Evenimentele din decembrie 89 au început la Iaşi, practic în 14 decembrie, acolo unde tentativa de revoltă a fost înăbuşită de organele de securitate, ei ştiind, din punctul meu de vedere, de ceva care se pregătea, pentru că au mutat acel eveniment sportiv, “Daciada”, pe care cei mai în vârstă îl cunosc, care trebuia să aibă loc în martie '89 la Oradea, l-au mutat la Iaşi pe 14 decembrie.

Cu alte cuvinte organele de securitate aveau informaţii că este posibil să existe revolte în 1989, probabil că nici ei nu ştiau exact când, dar era logic să ştie pentru că picau pe rând, precum popicele, comunismul în Ungaria, în Bulgaria, în Cehia, în RDG. Sigur că România nu putea fi ocolită de evenimentele anului 1989 care practic a dus la prăbuşirea comunismului într-o parte a ţărilor din estul Europei. Uniunea Sovietică încă exista, a mai existat încă 2 ani după aceea, dar aceste popoare au reuşit să se elibereze în acel extraordinar an 1989.

La Timişoara, prin acea scânteie care a pornit de la pastorul Tokes, pe care n-o putem nega, deşi unii încearcă – şi nu este drept, are şi el meritul sau pentru acea scânteie - timişorenii, fără a mai ţine cont de confesiunea religioasă, de sex, vârstă şi naţionalitate – au ieşit în stradă.

Pe 16 decembrie lucrurile au început să ia amploare, iar în 17 decembrie revolta de la Timişoara s-a transformat în Revoluţie. Autorităţile au dispus reprimarea revoluţionarilor într-un mod bestial, la această reprimare participând securitate, armată, miliţie, activişti de partid fără nici un fel Dumnezeu sau de discernământ.

Mai mult decât atât, după ce au reprimat demonstraţia au încercat să scape de cadavre, au ascuns trupurile eroilor ucişi. Cadavrele au fost ridicate din Timişoara la ordinul Elenei Ceauşescu, puse în saci, aruncate în maşini frigorifice şi transportate la Bucureşti la crematoriu cu dispoziţia clară că dacă familiile vor întreba să li se spună că au fugit în străinătate.

Zvonul despre ceea ce se întâmpla la Timişoara, s-a răspândit către întreaga ţară, posturile de radio Europa Liberă, Vocea Americii fiind mobilizatoare pentru întreaga populaţie interesată de căderea regimului.

Dacă astăzi, spun unii că am avea aproximativ 40%-50% din populaţie care şi-ar dori să se întoarcă la comunism, eu vă spun că atunci erau în proporţie de peste 95% care nu-şi mai doreau. În afară de clica de partid, activiştii propriu-zişi, nimeni nu-şi mai dorea să trăiască în dictatură.

Revoluţia porneşte la Timişoara, încet încet se mişcă primul oraş sau poate cel mai apropiat oraş de Timişoara: Lugojul, în 21 răbufneşte în mai multe oraşe din ţară: în Bucureşti, la Sibiu, la Arad, la Braşov, la Cluj. Lumea se revoltă, sistemul se clatină, spre seară dau ordin să se tragă în Piaţa Universităţii şi în alte pieţe din ţară, unde a fost măcel.

În Piaţa Universităţii a fost un măcel în urma căruia avem zeci de morţi, sute de răniţi, sute de arestări - poate peste 1000 de arestări în noaptea de 21 spre 22 decembrie. Oamenii au fost bătuţi cu bestialitate, din declaraţii reiese că din ei curgeau şuvoaie de sânge, după modul violent la care erau loviţi cu bastoane, cu bâte, cu pumnul, cu piciorul.

Dimineaţa de 22 decembrie găseşte o Piaţă a Universităţii în sânge,”bălţi de sânge” menţionează declaraţiile ofiţerilor care au rămas după ce demonstraţia a fost reprimată. La Dalles a fost poate cel mai mare măcel. Au murit foarte mulţi oameni pe un perimetru destul de mic. Acolo sângele era de un lat de palmă, în gangul de la Dalles.

Personal, pe acolo mi-a fost scăparea, prin gangul de la Dalles am sărit peste gardul dintre Dalles şi Facultatea de Farmacie şi am ieşit în Vasile Conta după ce plutonul de execuţie de pe aliniamentul Dalles a tras din plin în noi.

22 decembrie aduce ieşirea masivă a poporului în stradă, sigur, lumea revoltată află ce se întâmplă în Bucureşti, află ce se întâmplă în ţară.

În Bucureşti s-au tras în seara şi noaptea de 21 decembrie peste 1.950.000 de cartuşe. Aproape 2 milioane de cartuşe, aproape un cartuş de fiecare bucureştean.

Nu mai vorbim de gaze şi de tot arsenalul pe care l-au folosit şi cruzimea de care au dat dovadă activiştii de partid, securiştii, miliţienii, gărzile patriotice şi nu în ultimul rând armata.

Oamenii ies în număr foarte mare, înconjoară Comitetul Central, istoria a consemnat la ora 9.00, 9.30 uciderea generalului Milea. Din punctul meu de vedere este o crimă, din punctul altora sinucidere. Eu spun că acest om a fost ucis. O spun cu argumente. Am fost primul care a intrat în Comitetul Central, în acel birou unde s-a întâmplat crima. Am dat mărturii şi cred că am spus procurorilor lucruri din care reiese că a fost crimă şi nu sinucidere.

În jur de 12 reuşim sa îl alungăm pe dictator, cucerim sediul Comitetului Central, simbolul Partidului, televiziunea, radioul, cele două mijloace de manipulare în masă, iar judeţenele de partid, miliţie, Securitate din foarte multe oraşe mari din ţară sunt cucerite.

În acel moment revoluţia învinge. Am trăit acest moment pe sediul Comitetului Central. Acea voce – nu puteai spune că erau mai multe voci, era o singură voce - poporul avea o singură voce - striga “Ceauşescu nu mai e”. Simţeai că în momentul acela Revoluţia există în Cer.

Eram singur pe colţul C al Comitetului Central. Sunt printre primii care au intrat pe geam în CC şi am văzut din prima clipă şi frica şi laşităţile unui regim. Atunci mi-am pus pentru prima oară întrebarea - Doamne uite cât sunt de slabi ăştia şi totuşi au rezistat atâţia ani.

Revoluţia de Catifea a României

Urmează o perioadă de normalitate. Aceasta ar fi trebuit să existe de la început până la capăt. Adică din 14 decembrie, de la Iaşi, 17 la Timişoara şi 22 la Bucureşti - eu o numesc Revoluţia de catifea a României.

La 12:08 sistemul este învins, nimeni din sistem nu defectează şi nu vine de partea noastră, nici lideri de armată, nici de Partid, nici Securitate sau ai fostului CC. Nimeni nu vine de partea noastră.

Exista bineînţeles Oancea de la Timişoara care iese în balcon de partea noastră. Dar alt tip de defectori nu apar. Nici măcar liderii care peste câteva ore se erijează în liderii ai Revoluţiei. În acest moment ei sunt la serviciu, pe sub pat, sunt duşi – Mazilu lângă Bucureşti, etc. - emanaţii care vor răsări în după amiaza zilei de 22 nu apăruseră încă.

De asta susţin eu că poporul a învins şi nici măcar nu se pune problema loviturii de stat pentru că nu am avut pe nimeni de sprijin din interior în tot acest răstimp, a fost vorba numai despre mobilizarea maselor. Aceasta este cea care – a făcut sistemul să clacheze, să intre în panică şi să părăsească CC-ul după multe zile de violenţă.

Revoluţia de Catifea care începe la 12 şi ţine până seara se manifestă în modul următor: în toate oraşele din ţară lumea este liberă şi se scandează, se bucură, dau gaură la steag, iese lumea pe stradă. O lume liberă. Nimeni nu-şi imagina atunci că cineva ar mai putea gândi o diversiune.

Diversiunea

În după masa de 22 dec au existat trei tentative de impunere a unor lideri comunişti. Prima a fost cu premierul în funcţie – Dăscălescu. A fost alungat din balcon, mulţimea scandând „fără comunişti”. Ulterior a fost adus Verdet, fostul premier. Reacţia a fost aceeaşi. La ora cinci apare zâmbăreţul naţional, n-am să-l numesc aici dar ştiţi toţi la cine mă refer - care vine şi începe cuvântarea cu „stimaţi tovarăşi”.

Este huiduit, se sperie, iese şi începe să pună la cale diversiunea, împreună cu generalii ticăloşi care trăseseră la Timişoara. Scopul acesteia este menţinerea eşalonului doi şi trei, a sistemului, la putere cu orice chip.

Va urma