„Fiat justitia, ruat coelum!”(Seneca)
Stimaţi cititori, după epuizarea circului electoral de toamnă, când în finala cursei pentru tronul de la Cotroceni s-au aliniat la etapa finală două marionete ale „teoriei conspiraţiei” aduse în stadiul de punere în practică, românii au fost bulversaţi de „Tsunami-ul” organizat cu meticulozitatea profesionistului de către marii interesaţi de preluarea controlului total. Faptul acesta ne duce cu gândul la un film S.F. de succes de prin anii ’90, al cărui personaj principal a fost interpretat de cunoscutul actor Arnold Schwarzenegger, astăzi, politician, asemenea preşedintelui nou ales al României. Butada „Total Recall – Control Total” se referă nu la coincidenţa originii etnice a celor doi, ci la dilema în care astăzi ne aflăm. Domnul Iohanis s-a născut în România, este, prin naştere, cetăţean român. Pe parcurs, a jurat credinţă Germaniei, obţinând astfel şi calitatea de cetăţean german. De precizat este că prin forţa împrejurărilor nu i-a jurat credinţă României. N-a avut prilejul. Întrebarea firească nu poate fi şoptită în spatele cortinei, ci spusă cu glas ferm: cărui stat îi va fi credincios cetăţeanul Iohanis? Germaniei, căreia i-a jurat credinţă sau României, unde s-a născut, dar faţă de care nu are niciun angajament scris. De moralitate nu discutăm, ar fi prea mult! La întrebarea simplă, răspunsul dificil îl poate da actul fundamental al Ţării, Constituţia României. În Germania, un cetăţean al ţării numite, care optează pentru cetăţenia altui stat, pierde – sine die – cetăţenia germană. De altfel, este şi cazul celor cu dublă sau multiplă cetăţenie arvuniţi de vremelnicii şefi de guverne şi unşi ca miniştrii traseişti (mă refer în speţă la „traseiştii-suveică” ai U.D.M.R., aflaţi, de un sfert de veac, neconstituţional, mai tot timpul în căruţa guvernamentală). În conglomeratul oribil al minciunii, corupţiei şi trădării Neamului Românesc trebuie să i se facă dreptate şi ordine. Le reamintim celor mai slabi cu memoria, că articolul 1, al. 5 al Constituţiei României precizează: „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.” Intenţia noastră nu este de a face procese de intenţie, de aceea vă propunem să lecturaţi un material preluat din portalul Ziua News care, în cazul că respectă realitatea, acesta impune auto-sesizare şi luarea unor măsuri radicale de către supremele instituţii îndrituite să păzească Justiţia şi respectarea aplicării legii în România. Vă rugăm să citiţi, să analizaţi şi să trageţi, singuri, concluziile. (Redacţia ART EMIS)
„Nimeni nu este mai presus de lege!”
Aruncarea lui Werner Klaus Johannis către Preşedinţia României reprezintă un plan bine stabilit, de sfârtecare şi ingenunchere a ţării noastre de către masoneria germană. Evoluţia lui Werner Klaus Johannis a fost din plin monitorizată de serviciile de informaţii, însă acestea nu au spus niciodată că prin acest sas masoneria germană îşi propune să influenteze şi să controleze principalele instituţii de decizie naţionale şi internaţionale de la noi. Cele ce le veti citi în continuare au la bază un amplu documentar, efectuat pe baza tuturor investigaţiilor efectuate pe tema de lagatură dintre Iohannis şi masonerie, din mai multe surse, unele fiind investigaţii ale ZiuaNews, în legătura cu Cancelaria Germaniei şi cu legăturile dintre aceasta şi P.D.L., ca şi legăturile cu Forumul German, cu evanghelismul german, Fundaţia Adenauer, Centrul Economic German. Alte texte apar pe Internet şi sunt dezvăluiri ale Ziarului de Sibiu, altele aparţin publicatiei Ziaristi Online, sau texte ale unor jurnalişti independenţi ca Ovidiu Zara, sau Marius Sălăjean, dar şi alţii, lista investgatorilor acestui caz fiind destul de lungă. Ei bine, una dintre activităţile secrete ale masoneriei germane este dezagregarea teritorială şi economică a României, lucru care s-a văzut în ultimii 25 de ani. Să vedem legatura lui Werner Klaus Johannis cu masoneria germană. După instalarea primarului sas Werner Klaus Johannis la cârmuirea orasului Sibiu, masoneria germană a devenit tot mai virulentă, găsind in persoana primarului o adevarataă coloana a V-a pentru promovarea intereselor de dominare şi control.
Crin Andănuţa netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani
Johannis a fost sprijinit în activitatea sa de lideri şi afacerişti de marca din Sibiu, care au căpătat poziţii importante pe harta puterii fiind catalogaţi drept principalii „sateliţi” ai Clubului Economic German. Printre aceştia au apărut în centrul atenţiei masonilor şi Steffan Mildner, coordonatorul biroului de consultanţă româno-germana G.T.Z. din Sibiu, al cărui nume a fost conectat la ramificaţiile afacerii retrocedărilor din centrul istoric al Sibiului către Consistoriul Evanghelic German. Motivaţia masonică a acestui gest o reprezintă faptul că de numele G.T.Z. se află legaţi importanţi finanţatori care îşi desfăşoara activitatea în cadrul Ministerului Federal de Interne German, în interiorul căruia activează importanţi lideri masonici în frunte cu Otto Schilly. Alături de acesta, pe harta puterii masonice sibiene şi-a făcut incet loc Steffan Johannes Max Braune, numărul doi în cadrul Alianţei P.N.L.-P.D. Sibiu şi aflat în structura de conducere a Clubului Economic German. A fost propulsat în prim plan ca urmare a finanţărilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin verigile afacerii Titan Trade, precum şi prin influenţarea unor centre locale de putere, precum Consiliul Local, în presoana Otiliei Man. Cel mai recent membru al filierei germane îl constituie Andreas Huber, care „păstoreste” afacerile reprezentanţei germane Opel la Sibiu, şi pe care Werner Klaus Johannis l-a cununat în cursul lunii august, creându-i pârtie pentru a accede în cercul de elită al Clubului Economic German. Paradoxal este faptul că cel care a netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus mentionaţi în Sibiu nu este de origine germanica, ci este un roman: Crin Andănuţ, de profesie economist. Increngăturile propulsării lui Crin Andănuţ ca si cap de pod al masoneriei de sorginte germanică se regăseşte în anul 1993. Pe atunci cel în cauza era şef de cabinet la Fundaţia Româno-Germană şi avea în vizor ca în funcţia de director al instituţiei mai sus menţionate să fie promovat un om care să facă jocurile masoneriei. Speculând o presupusă relaţie de concubinaj între directorul fundaţiei din acel moment si secretara acestuia, Crin Andănuţ s-a trezit peste noapte în funcţia supremă de decizia a fundaţiei mai sus menţionate. Pe aceasta cale, şi-a câştigat încrederea masonilor şi a dat frâu liber pătrunderii în Sibiu a masoneriei germane, făcând intervenţii ca, prin influenţa sa, pionul german G.T.Z. să aibă sediul în buricul oraşului, pe strada Avram Iancu. Intâlnirile masonilor germani au ajuns astfel să aiba loc la ceas de taină în crama Mildcosib, care aparţine aceluiaşi Steffan Mildner de la G.T.Z. şi în cadrul căreia îşi expun ideile de sorginte masonicî persoane precum: Werner Klaus Johannis şi arhitectul şef Szabolts Guttmann.
Nicolae Nan, „Naş” al lumii afacerilor sibiene
Susţinerea largă din partea partidelor politice pentru Klaus Iohannis se datorează faptului că este membru al Masoneriei. De fapt, asistăm la un război între Masonerie, ce suţine opoziţia şi pe primarul Sibiului pe de o parte, şi Traian Băsescu, omul fostei Securităţi, pe de altă parte. Klaus Iohannis nu este un sfânt paraşutat din Sibiu, ci un om implicat în afaceri locale şi transnaţionale sub oblăduirea unor personalităţi puternice ale masoneriei române. Nicolae Nan, Ioan Berghezan, Ioan Tuşinean sunt nume intrate în rândul masoneriei sibiene. „Frăţie” despre care mai toată lumea vorbeşte cu, cel mult, „am auzit că… ” a împânzit mai toate mediile de conducere ale judeţului. Mai nou, la Sibiu a pătruns puternic şi masoneria germană – Andreas Huber şi Steffan Mildner sunt două exemple de acest fel. Primul nume apărut în urma investigaţiilor efectuate de Ziarul de Sibiu a fost cel al liderului politic, Nicolae Nan, care pe bună dreptate şi-a însuşit titulatura de „Naş” al lumii afacerilor sibiene şi care a intrat în vizorul masonilor în perioada 1990-1991, datorită potenţialului relaţional de care dispunea. Masoneria l-a luat în colimator nu pentru persoana sa, ci pentru lanţul de legături prin alianţă pe care le-a cultivat de-a lungul timpului. Filiera oamenilor pe care acesta i-a recomandat în masonerie este una vastă şi este fundamentată pe principiul puterii. Primul a fost Dan Nanu, consilier local, pe care „Naşul” Nicu Nan l-a cununat anterior, şi care a reprezentat un argument decisiv. În această direcţie, sprijinul acordat lui Dan Nanu a venit datorită faptului că fratele său, Florin Nanu, este procuror, iar tentaculele acestuia se întind până la instituţiile centrale ale magistraturii din Bucureşti. De asemenea, o altă susţinere a fraţilor Nanu pentru masonerie a venit din partea procurorului Silaghi, care a întărit recomandarea făcută de Nan. A doua proptea recomandată de Naşul Nan pentru masonerie este Ioan Tuşineanu de la SC Construcţii SA. A intrat în vizorul masonilor datorită faptului că a pornit de jos, de la mătură, ca simpul funcţionar în primărie, atrăgând atenţia asupra influenţei masive pe care acesta o exercita la nivelul judeţului, în cadrul afacerilor cu licitaţii. Senatorul Nicolae Neagu nu putea scăpa tentaculelor masonice, datorită faptului că, din 1990 încoace, el însuşi şi-a cultivat relaţia cu Naşul Nan prin afacerile derulate la nivelul judeţului, calul Troian fiind Metalcar S.A., ale cărei afaceri au fost gestionate de acesta direct până în anul 2004 şi apoi din umbră, după ce acesta a devenit parlamentar de Sibiu. De menţionat faptul că senatorul Neagu a fost acceptat în ultimul val masonic de la Sibiu.
Susţinătorul principiilor masonice
Conexiunile masoneriei sibiene cuprind însă şi membrii ai fostului partid de guvernământ – Ioan Cindrea, omnipotentul politician al P.S.D., a ajuns în vizorul masoneriei încă din vremea în care organizaţia judeţeană a acestui partid era condusă de controversatul Francisc Tobă, care a avut un rol aparte în timpul evenimentelor din decembrie 1989, de la Sibiu. După momentul postrevoluţionar, începătorul Ioan Cindrea în ale politicii nu s-a expus în primul plan al politicii sibiene, ci a ştiut să stea în umbra lui Tobă, dar având totuşi abilitatea de a-şi dezvolta relaţii la Bucureşti în cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Acesta a fost momentul culminant al carierei politice a lui Ioan Cindrea care a atras atanţia liderilor masonici actuali, fiind catalogat dreptul unul dintre cei care au ajuns să stăpânească şi să folosească arsenalul de semne şi ritualuri masonice în cadrul întâlnirilor. Constantin Morar, fost preşedinte al Consililui Judeţean Sibiu a ajuns ţinta masonilor datorită faptului că era caracterizat un fidel susţinător al principiilor masonice, printre care dirijarea intereselor judeţului către aceste cauze masonice – atragerea investitorilor din străinătate, investiţii în domenii preferenţiale care să aducă profit imediat – au constituit punctul major.
Întâlnirile masonilor germani, la ceas de taină în crama Mildcosib
Un alt nume impus în galeria masonilor locali este Ioan Beghezan, procuror-inspector în cadrul Curţii de Apel Alba. În perioada în care acesta a ajuns în atenţia masonilor, Ioan Beghezan îşi căpătase deja reputaţia unui om care şi-a demonstrat capabilitatea de a-şi întinde tentaculele până la instituţiile decizionale de la Bucureşti, printre care cele cu puterea cea mai mare erau: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi chiar instituţia Procurorului General al României. Aceleaşi relaţii de rudenie prin alianţă s-au făcut cunoscute şi în cazul procurorului Ioan Beghezan în cadrul masoneriei, acesta recomandându-l pe procurorul Mănicuţ, originar din Poiana Sibiului, datorită potenţialului financiar pe care îl avea acesta. La rândul lui, procurorul Mânicuţ se află în relaţii apropiate cu Ioan Ghişe, actualul proprietar al lanţului de afaceri Ana Oil, care şi-a întins plapuma afacerilor peste zone importante de afaceri din Sibiu şi Mureş. Element notabil, procurorul Berghezan este naşul procurorului Mănicuţ, ca şi în cazul lui Nan, relaţia de rudenie prin alianţă având o pondere importantă pentru segmentul masonic. Întâlnirile masonilor germani au ajuns astfel să aibă loc la ceas de taină în crama Mildcosib, care aparţine aceluiaşi Steffan Mildner de la G.T.Z. şi în cadrul căreia îşi expun ideile de sorginte masonică persoane precum: Klaus Johannis şi arhitectul şef Szabolts Guttmann. Acesta din urmă a ajuns să atragă atenţia masonilor ca urmare a faptului că soţia sa, având o funcţie ascunsă în cadrul firmei Arhigraf, care aparţine arhitectului Valeriu Grigorov, a ajuns să aibă în anul 2004, un profit de peste 1 miliard de lei. Anterior, Mildner a ţinut să precizeze destinaţia clară a afacerii Mildcosib. „Societatea MILDCOSIB este afacerea mea personală care nu are nici o legătură cu proiectul G.T.Z. Este vorba de o societate cu profil vinicol, iar orice profit obţinut din aceasta este folosit pentru derularea unor proiecte sociale.Milcosib nu are nici un rol comercial în proiectul G.T.Z. Pentru o perioadă scurtă de timp de circa doi ani a existat o implicare a Mildcosib pentru proiectul privind contractatele manageriale cu experţi locali. Acesta a fost un sprijin total ne-economic astfel încât sumele plătite au fost una câte una rambursate către G.T.Z. Nu a existat nici un cent de profit. Cu alte cuvinte nu am un al doilea venit rezultat din derularea afacerilor MILDCOSIB”.
Arsenalul masonic utilizat este diversificat
„Organigrama” de funcţionare a masoneriei reprezintă un aspect ascuns ochiului public, asupra căruia vom insista în cele ce urmează. Structura de putere a masonilor se bazează pe ranguri ierarhizate, în care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-şi cunoaşte decât şeful de pe nivelul imediat superior, în genere acesta fiind cel care l-a recomandat şi susţinut pentru a accede în masonerie. Înainte de a fi propulsat în structurile masonice, persoana respectivă se află în studiu pe o durată de cel puţin trei ani, timp în care sunt testate o serie de calităţi precum: potenţialul de putere al relaţiilor la vârf pe care le deţine, influenţarea deciziilor la nivel înalt prin funcţia pe care o are. Alături de acestea, sunt vizat şi anumite tare de personalitate, fiind luate în colimator persoanele avide de putere, dornice de funcţii şi poziţii sociale de conducere. După cei trei ani de supervizare a ucenicului, „protectorul” lansează verigii imediat superior propunerea de a accede în rândurile masoneriei, după care depune un jurământ de credinţă care să ateste în esenţă obedienţa faţă de principiile organizaţiei. Activitatea masonică la nivel global a ajuns să fie monitorizată de capii serviciilor secrete. În perioada în care Radu Timofte deţinea funcţia de vicepreşedinte al comisiei de apărare al Senatului, acesta a supervizat activitatea grupărilor masonice. De pe aceste poziţii, a dezvăluit că „masoneria îşi propune să influenţeze şi să controleze principalele instituţii de decizie naţionale şi internaţionale. Se vorbeşte tot mai des şi se scrie tot mai mult de faptul că această organizaţie are ca scop şi adesea chiar reuşeşte să deţină controlul în domeniu economic, politic, cultural şi mai nou militar. Nu cred că se ştie prea mult despre masonerie, aceasta fiind o organizaţie destul de complexă despre care nici măcar membrii supuşi nu ştiu acest lucru. Dacă se ştie câte ceva, se ştie din ceea ce s-a deconspirat până acum prin publicarea unor documente secrete (protocoale, scrisori). Aceste documente au fost receptate negativ de liderii masonici, deoarece ar fi fost de preferat ca cei care au vorbit să nu încalce jurământul, iar activităţile secrete să nu fie cunoscute decât de un grup foarte restrâns. Celorlalţi mai mici nu le sunt prezentate adevăratele intenţii ale masoneriei, acestea fiind simple unelte care doar cred sau îşi imaginează că ştiu câte ceva. Scopul vizat de liderii masonici locali este unul singular şi poate fi sintetizat sub formula dominaţiei şi controlului « de cadavru » al centrelor decizionale, care s-au impus în domeniile menţionate. Arsenalul masonic utilizat este diversificat, de la relaţiile de rudenie prin alianţă şi până la încrengăturile conexiunilor de comandă şi control al instituţiilor care vizează subordonarea nucleelor de putere ale acestora. În colimator se află afacerişti notorii, politicieni de marcă şi justiţiabili care deţin pârghile deciziei„.
De ce a fost propus la Klaus Iohannis preşedinţia României
Klaus Johannis face el însuşi parte din clubul Lions Sibiu şi a fost chiar preşedintele acestuia, între anii 2004-2005. Din cele două cluburi sibiene mai fac parte omul de afaceri Ilie Vonica, directorul D.S.P. Ioan Maniţiu, deputatul Mircea Cazan şi sotia sa, Adriana, fostul rector al U.L.B.S., Dumitru Ciocoi Pop, medicul pediatru Mihai Neamtu, patronul societăţii Geiger – care a castigat multe dintre contractele cu primăria Sibiu – Gheorghe Geiger, fostul prefect Ilie Mitea, dar şi Constantin Trihenea, preşedintele Consiliului Judetean, Martin Bottesch şi mulţi alţi oameni cu influenţă în Sibiu. In continuare, prezentam legăturile P.D.L. cu cancelaria lui Merkel, din care o să rezulte foarte clar de ce a ajuns Klaus Iohannis vârful de lance al alianţei P.N.L.-P.D.L. şi de ce a fost propus la preşedinţia României. O să regăsiţi nume foarte cunoscute, care au făcut „suveica”pe la toate partidele. Noul Reich, alimentat financiar prin două fundații germane, s-a extins de-a lungul Europei, înrobind instituțiile naționale intereselor de partid, manipulând opinia publică și transformând contribuțiile europene în daruri portocalii, cu destinatari înregimentați politic. Cu toate că reprezintă o infracțiune la Legea partidelor politice, organizațiile străine au stimulat financiar puternic partidul lui Băsescu și politica democrată în România, inițiind apoi scenarii pseudopolitice de luptă pentru apărarea democrației, în scopul anihilării socialiștilor aflați, în prezent, în aproape toată Europa, în opoziție. Cei mai mulți dintre membrii de bază ai P.D.L. sunt conectaţi la banii şi relaţiile neoprotestanţilor. Sumele de bani şi puterea de a influenţa luarea unor decizii, atât în interiorul P.D.L.-ului, cât mai ales în afara lui, le sunt date parlamentarilor penticostali sau celor care aspiră la statutul de parlamentar, de organizaţiile neoprotestante puternice din S.U.A. Întregul P.D.L. este împânzit de neoprotestanţi care se folosesc de această confesiune pentru a accede la funcţii, la bani, la influenţă. Deşi sunt extrem de puţini oamenii politici care recunosc deschis apartenenţa lor la neoprotestantism, temându-se că, într-o ţară majoritar ortodoxă, acest lucru i-ar prejudicia la vot, vă aratăm legăturile mai marilor P.D.L. cu diverse culte neoprotestante, dar şi beneficiile pe care oamenii politici le-au obţinut de pe urma acestei apartenenţe ţinute secretă.
Evanghelici, penticostali, neoprotestanţi, baptişti şi adventiştii de ziua a şaptea
În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi doar şapte parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei (Arad), Nicolae Jolţa (Bihor), Orest Onofrei (Suceava), Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David (Timiş)Marius Dugulescu (Timiş) și Iosif Veniamin Blaga (Hunedoara). Realitatea însă a fost alta. Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu fostul premier Emil Boc, care este penticostal, la fel ca și fostul primar de Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tișe, deputatul Daniel Buda, fostul președinte al Consiliului Județean Bihor, Radu Țîrle. Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel Tipei, șeful Cultului Penticostal din România, prieten la cataramă cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta, dar şi socrul său, Gheorghe Seculici, fiind apropiaţi de penticostali. Emil Boc a negat că este penticostal, însă a omis un detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform Primăriei Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea, la 8 octombrie a.c., a demersurilor comunității române penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000 USD) destinate îndepărtării efectelor inundațiilor din România, urmând ca această sumă să fie direcţionată, prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor, susținerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de calamități”.
Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei, Badea Riceard, penticostali PDL-işti, au propus, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, proiectul de lege pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a acelui an, de Camera Deputaţilor. Concret, proiectul prevedea ca toate bisericile din România, inclusiv cea penticostală, să primească ajutor de la stat.
Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o vizită în Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la Biserica Baptistă „Emanuel” din Oradea. Nici Ambasada României din SUA, nici consulul onorific al României din Atlanta, nu au fost înștiinţaţi de această acţiune, afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de Interne, a fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români care frecventau Philadelphia Romanian Church au ştiut din timp de această vizită, fiind invitaţi să participe la întâlnirea cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah dr. Chesarie Bertea a cerut explicaţii reprezentanţilor Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a acestora a fost de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în Atlanta.
Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a N.A.T.O. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a emigrat, împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în Chicago, unde a absolvit „Harry Truman Community College”. În calitatea sa de deputat de Diaspora, Lubanovici a organizat conferinţe şi simpozioane în comunitatea română penticostală, inclusiv şi-a introdus electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul Radu Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot penticostal, Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean, neoprotestantul preşedinte al Alianţei Evanghelice Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful Consulatului General al României din Los Angeles, Cătălin Ghenea, au participat, în Arizona, la o serie de conferinţe sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley”. Românii de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu consulul Cătălin Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă de intrare”, de 20 de dolari, pe care nu se oferea nicio chitanţă sau alt act.
William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a cărui apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o necunoscută, se ocupă tot de problemele românilor din afară. În plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la o întrunire a comunităţii penticostale din Paris.
Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un alt deputat democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul adventist Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din urmă a deţinut mai multe companii în SUA şi Marea Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100% Adevărat”, desfăşurată la OTV.
Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al cultului penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României, fiind şi secretar al Comisiei Românilor de Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei pentru politică externă.
Marius Dugulescu, preot baptist, fiul pastorului Petru Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul dat de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi, Dugulescu, vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în calitate de membru al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi de democrat-liberalii Sever Voinescu şi Teodor Paleologu, aceştia participând la conferinţa „Valorile creştin-democrate, Valorile Europei Unite”, organizată de către deputatul PDL Marius Dugulescu.
Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal, ocupă şi funcţia de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009, a fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose Manuel Barroso.
Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se sfieşte să facă politică în biserica Penticostală în care predică. În preajma referendumului de demitere a preşedintelui, Cionca a pledat în favoarea lui Traian Băsescu, transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultima săptămână, noi, păstorii voştri, nu suntem de acord. Este uzurparea statului de drept […] Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi încă sunt pro unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem pro Constituţia. Sunt nişte gunoaie toţi, dar vrem ca legea să fie respectată”. Folosind un limbaj necreştin, Cionca îi motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună ştampila „împotriva uzurpării statului de drept”.
Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din zona Oaşului, a beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă, toţi trei făcând parte din culte neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au convins pe liderii judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu Mare, acest serviciu costându-l 1,5 milioane de euro.
Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru PDL, este adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat electoratul prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia mitingurilor democrat-liberale. Igaş este şi membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop atragerea voturilor de la cei din diaspora.
Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia Ortodoxă, s-a sucit. Pentru alegerile din această toamnă, Man este susţinut de penticostalii din Maramureş, în schimbul unui imobil în care neoprotestanţii să îşi desfăşoare întrunirile.
Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Maramureș, Mircea Man, secretarul PDL Maramureş, Gheorghe Marian, fostul subprefect al Maramureşului, Constantin Boloş, Fănică Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre, fost democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar, edilul comunei Gârdani, Gheorghe Tătăran şi primarul comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii Penticostale Betel din comunca Fărcaşa.
Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a şaptea. În luna mai a acestui an, democrat-liberalul a participat la simpozionul intitulat „Libertatea religioasă – factor de armonie socială”, organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului, în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi Libertate”, de asemenea, de cult neoprotestant.
Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este susţinător al cultului adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha”, pentru ca reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor ortodocşi dintr-o clădire dorită de conducerea liceului adventist.
Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie, Vasile Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi Gabi Covală, toţi neoprotestanţi şi fideli P.D.L., au întemeiat o formaţiune-satelit a acestui partid, Uniunea Creştin Democrată din România (U.C.D.R.). http://www.art-emis.ro/
