Orice război îi hrănește pe bogați și-i îngroapă pe săraci. Ceea ce se întâmplă astăzi în România, chiar dacă nu a ajuns la gravitatea unui război civil, este o luptă electorală cu sânge de români sacrificați de mai multe ori, în mai multe feluri.
Trusturile de presă au devenit arme, iar oamenii s-au transformat în muniție de război. Toate problemele românilor sunt exploatate azi la maximum de către cei care au ceva de câștigat, numai că oamenii sacrificați în această luptă sunt transformați, din victime ale sistemului în victimele personale ale fiecărei tabere, apoi în victime colaterale, într-o luptă fără scrupule, dar cu o miză puternică.
Oamenii care simt nevoia să-i găsească pe vinovați și să arunce cu pietre nu-și dau seama de un lucru esențial: sistemul nu a avut niciodată culoare politică! Stânga și Dreapta au existat în România postdecembristă doar la nivel declarativ. Nici măcar n-a existat o doctrină concretă. Cine a adus țara în halul în care e astăzi? Stânga sau Dreapta? Poate să răspundă cineva la întrebarea asta? Cât timp există doar interese personale, traseism politic, alianțe politice sau pur economice, nu-i putem arăta cu degetul pe vinovați, pentru că ei sunt peste tot și nu reușim să-i recunoaștem, în mulțime.
Dacă ajungem să aruncăm cu pietre unii în alții, nu facem decât să hrănim un război care pare a fi al nostru, dar nu e. Și, uite-așa, ne întoarcem la perioada interbelică, pentru că din istorie nu reușim niciodată să învățăm absolut nimic. Facem în continuare aceleași greșeli, așteptându-ne la rezultate diferite. Când vom înțelege că cine nu e cu noi, nu e neapărat împotriva noastră?
GENERIC PRINCIPAL Mi-a telefonat văduva generalului Ştefan Guşă...
Aşa după cum se ştie, duminică la prînz am participat la o emisiune a postului România TV. Tema? Generalii morţi în evenimentele din decembrie 1989 şi după aceea. E un subiect inepuizabil. Atunci cînd îşi bagă dracul coada, automat te bagă-n ceaţă. Dar, pentru oamenii care au acces la informaţii de primă mărime şi au discernămîntul să le pună cap la cap şi să le interpreteze, adevărul tot iese la lumină. Atunci cînd în ţară au intrat 30.000 de „turişti" din URSS, la unii găsindu-se arme şi vestoane ale Armatei Române, treaba e clară. În acest context, nici o sinucidere din acea perioadă nu mai poate fi o sinucidere sigură, sută la sută. În vîltoarea unei lovituri de Stat, cu participare străină multiplă, atîtea se pot înscena! Am apucat să citesc, la începutul emisiunii, un fragment din cartea mea „Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte", apărută în 1999. Îl reproduc integral: „La aproape 10 ani de la evenimente, în iulie 1999, colonelul dr. Ioan Cârciumaru, senator P.R.M. de Constanţa, a făcut nişte dezvăluiri senzaţionale: «În ziua de 17 decembrie 1989, în încăperea în care se odihnea generalul Vasile Milea, din M.Ap.N., am fost martor al unui eveniment deosebit de important: Milea şi Postelnicu au discutat, timp de 2 ore, despre intenţia de a da o lovitură de stat militară. Nu s-au ferit de mine, au vorbit deschis»“. «„Am înţeles că ei aveau acordul ruşilor, în special prin relaţiile pe care şi le făcuse Milea. În mod concret, cei doi (care conduceau ministerele-cheie ale ţării) au pus la cale înlăturarea, pe cale paşnică, a lui Nicolae Ceauşescu şi preluarea Puterii de către un Comitet Militar. Acesta ar fi urmat să conducă România timp de 2 ani, pînă la liniştirea situaţiei, timp în care s-ar fi înfiripat libertăţile democratice şi ar fi prins viaţă partidele politice, dar în mod civilizat, nu anarhic, nu prin demonstraţii interminabile şi lupte de stradă. După 2 ani, s-ar fi organizat alegeri libere şi militarii s-ar fi retras. Planul însă a eşuat, datorită asasinării lui Vasile Milea. Pentru că ministrul Apărării a fost ucis, cu sînge rece, nu de către Ceauşescu, ci de conspiratorii care stăteau la pîndă şi care reprezentau o aripă mai radicală, plus masoneria. Aceştia au făcut tot posibilul ca, numai cu 4 zile înainte de 22 decembrie, să-i schimbe aghiotantul personal, aducîndu-l pe un căpitan de Securitate, Stroe, care lucra la TVR. În ziua fatală, acest ofiţer a primit consemnul şi l-a împuşcat pe general. Afară, la uşă, supraveghea operaţiunea colonelul Pîrcălăbescu, ajuns şi el, între timp, general. Am reconstituit, pas cu pas, evenimentele. Vasile Milea se afla în biroul său de la etajul VI al C.C. al P.C.R. (avea un birou şi acolo, nu numai la M.Ap.N.). El a fost împuşcat în inimă, prin veston, în timp ce se afla la masa de lucru. Glonţul a perforat scaunul şi s-a înfipt în peretele din spate. Asasinul i-a furat vestonul, ca să nu poată fi supus analizei balistice (un om care se împuşcă singur, ridică mîna, iar haina, automat, se ridică şi ea puţin). Imediat, Milea a fost aşezat, în cămaşă şi pantaloni, la 5 metri de birou, pe canapea, în vreme ce pistolul a rămas pe birou (?!). Ori, un om care se sinucide, nu procedează aşa. Nici pînă azi nu a fost găsit vestonul lui. Eu l-am cunoscut foarte bine pe Milea şi, ca medic şi militar cu îndelungată experienţă, bag mîna în foc că el nu era omul să se sinucidă, nici măcar n-avea motiv s-o facă. Am stat de vorbă şi cu familia lui, care afirmă acelaşi lucru. Am ţinut mult la acest om, aş vrea să-i ridic un bust în faţa fostei Divizii a IX-a Mecanizate Mărăşeşti, din comuna Basarabi, unde a lucrat în tinereţe». Ulterior, Pîrcălăbescu a negat, cu vehemenţă, această variantă". În dimineaţa dinaintea emisiunii aveam să solicit şi să primesc un documentar detaliat, din partea unor consilieri ai mei pe probleme militare. Îl reproduc şi pe acesta, integral: „Într-un raport al Serviciului Român de Informaţii, intitulat «Punct de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din Decembrie 1989», există un capitol dedicat implicării KGB şi GRU, care, în colaborare cu alte agenturi de spionaj, au participat la derularea evenimentelor. Conform acestui Raport, datele şi informaţiile existente converg spre concluzia că dispozitivul informativ şi de diversiune sovietică a fost conectat la toate fazele evenimentelor. Aşa cum rezultă din rapoarte ale Securităţii datînd încă din 1982, pe baza mărturiilor unui cadru de Informaţii sovietic, România era tratată de Serviciile Secrete ale URSS ca un stat inamic. Mod de abordare care s-a păstrat, ba chiar s-a accentuat după venirea la conducere a lui Mihail Gorbaciov. În perioada premergătoare aşa-zisei revoluţii, activitatea rezidenţelor sovietice - intensificată pe toate planurile - avea în vedere, mai mult decît înainte, obţinerea de informaţii privind: starea sănătăţii lui Ceauşescu, posibili succesori, concepţiile acestora. De aici se poate trage concluzia că se urmăreau doar schimbarea lui Ceauşescu şi menţinerea sistemului. Raportul SRI precizează că, în 1987, spionii aflaţi în România şi-au intensificat activitatea, iar unii dintre ei, sub acoperirea de corespondenţi de presă (exemplu: Viktor Volodin - «Izvestia», Vladimir Vidraşcu - «Pravda»), şi-au sporit preocupările pentru a obţine informaţii privind starea de spirit a populaţiei şi alte aspecte negative, care ar fi putut fi exploatate. Articolele acestor cotidiane cu privire la România erau din ce în ce mai «critice», iar «Izvestia» (care apărea şi în România) a publicat celebra Scrisoare a celor 6. Începînd cu data de 9 decembrie 1989, numărul «turiştilor» sovietici în autoturisme «particulare» a crescut vertiginos, de la circa 80 la peste 1.000 de maşini pe zi. Ocupanţii (cîte 2-3 în maşină), în majoritate bărbaţi cu constituţie atletică, în vîrstă de 25-40 de ani, evitau, în general, locurile de cazare, dormind în autoturisme, iar în unele cazuri, rare, cînd au solicitat servicii hoteliere, plăteau în valută. Maşinile erau preponderent mărcile «LADA» şi «MOSKVICI», se deplasau în coloană, de multe ori remarcîndu-se că aveau numere consecutive şi stare tehnică asemănătoare (multe noi). Majoritatea erau «în tranzit spre Iugoslavia», dar unora nu li s-a permis intrarea în această ţară, întrucît la bordul maşinilor s-au găsit arme. Cert este că în timpul evenimentelor din Timişoara, în România se aflau numeroşi «turişti» sovietici. În zilele de 15, 16 şi 17 decembrie 1989, celor deja existenţi li s-au adăugat cei care «se întorceau din Iugoslavia». Numărul turiştilor sovietici pe teritoriul României pe parcursul evenimentelor din 1989 a fost apreciat de către Serviciile Secrete româneşti la circa 30.000. Un eveniment consemnat în rapoartele Securităţii a dus la concluzia că unii dintre agenţii GRU erau îmbrăcaţi în uniforme ale Armatei Române. La scurt timp după Revoluţie, a fost accidentată maşina în care se aflau turistul sovietic LOUT ALEXANDER şi încă un bărbat. Cu ocazia reparaţiilor efectuate la Service, în maşină s-au găsit 12 uniforme militare româneşti (MApN) de camuflaj şi un veston sovietic cu însemnele gradului de maior. Cei doi au afirmat că sînt «ofiţeri în rezervă» şi au luptat anterior în Afganistan. Un alt caz, care a scos la iveală agenţii sovietici angrenaţi în evenimente, s-a petrecut în judeţul Mehedinţi, în comuna Butoieşti: un autoturism sovietic a fost acroşat de un TIR, rezultînd moartea unei persoane şi rănirea gravă a alteia. În autoturismul avariat s-au găsit 240 capse pirotehnice de fabricaţie sovietică. Semnificativă este «recomandarea» făcută, la cîtva timp după evenimente, de un cetăţean basarabean, JIGĂU ALEXEI, cadru didactic la Institutul Politehnic din Chişinău, ca românii să nu mai caute «terorişti», întrucît aceştia «sînt de mult plecaţi din România». În context, el a precizat că, în acea perioadă, fratele său, cadru KGB, s-a aflat «în zona Craiovei, undeva, între Timişoara şi Bucureşti»". Cu puţin timp înainte de emisiune, l-am sunat pe venerabilul doctor Ioan Cârciumaru - astăzi general - şi l-am întrebat dacă îşi mai aduce aminte de ceva, dacă a omis ceva. Da, şi-a mai amintit: Vasile Milea, care era deputat M.A.N. de Bacău, a venit din acel oraş, spre Bucureşti, şi i-a spus că, pe şosea, a întîlnit un foarte mare număr de maşini cu număr de URSS. Aşa ceva era anormal şi fără precedent. După emisiune, am venit la biroul meu, situat foarte aproape de România TV, tot în Casa Scînteii. Nici n-am intrat bine în încăpere, că primesc un telefon-surpriză: era doamna Rolea Guşă, văduva bunului şi regretatului meu amic Ştefan Guşă. Urmărise emisiunea. Mi-a mulţumit că am luat apărarea Armatei, atacată, pe nedrept, prin telefon, de Lavinia Betea. Şi mi-a confirmat ceea ce spusese Vasile Milea: „Domnule preşedinte, nu numai Vasile Milea a întîlnit un mare număr de maşini ruseşti, ci şi soţul meu. Era noiembrie 1989 şi ei doi - ca ministru şi, respectiv, ca adjunct al ministrului Apărării - participaseră la depunerea Jurămîntului militar al unui nou contingent. Vasile Milea se întorcea de la Bacău, iar Ştefan Guşă venea de la Buzău. Ei s-au întîlnit la sediul MApN şi au discutat pe tema asta. Bărbatul meu mi-a spus şi mie acelaşi lucru, depun mărturie". Atît pentru atitudinea lor patriotică, din decembrie 1989, cît şi pentru informaţiile deţinute, cei doi, ca şi Constantin Nuţă, Velicu Mihalea, Emil Macri, Gh. Ardelean, Gh. Trosca, Gh. Voinea şi alţii au plătit cu viaţa. Fiecare în felul lui. Cei mai mulţi au murit ca urmare a unui cancer produs de iradiere. Agenţii Moscovei au mai „întîrziat" pe aici cel puţin 1 an. Eu i-am văzut, cu ochii mei, în decembrie 1990, în Piaţa Moghioroş: aveau treninguri pe care scria CCCP (URSS) şi vindeau ţigări, alte bunuri. Am intrat în vorbă cu cei care ştiau româneşte (probabil basarabeni). Mi-au spus că sînt cazaţi la Căminul Haiducul, al MApN (în Drumul Taberei). Atunci mi-a fost cît se poate de clar. Nu poate fi vorba de revoluţie cînd în ţară acţionează o veritabilă armată de spioni şi agenţi - 30.000! Ei au tras la Intercontinental, în Piaţa Romană şi în alte locuri ale Capitalei, mai ales că unii erau îmbrăcaţi în uniforme ale Armatei Române. Ce scenariu criminal! Am o propunere pentru Ion Iliescu: sînt dispus să-l iert pentru că mi-a furat funcţia de preşedinte al României, în decembrie 2000, cu condiţia să nu ducă în mormînt acele teribile taine din decembrie 1989, cînd au murit peste 1.000 de români nevinovaţi. Ce zici, Nea Nelule, batem palma? Te poţi prezenta în faţa Judecătorului Suprem cu povara asta pe suflet?
Romania a reusit sa incurce jocul neprincipial al Moscovei la nivel mondial, este una dintre concluziile unei conferinte extraordinare sustinute de Larry Watts la Institutul Bancar Roman, in care reputatul istoric american explica, practic si academic, de ce a fost impuscat Nicolae Ceausescu in decembrie 1989. Romania devenise, in 1989, “cosmarul Moscovei”, sustine reputatul analist american, despre care revista CIA “Studies in Intelligence” afirma ca a reusit sa ofere specialistilor si publicului larg un studiu meticulos şi o istorie corectă, precisă, echilibrată și convingătoare.
Expertul in servicii secrete a aratat ca, pe 4 decembrie 1989, Ceausescu i-a spus in fata lui Gorbaciov ca Uniunea Sovietica trebuie sa inceteze in a-si folosi forta militara pentru a determina schimbari politice pe plan european, referindu-se la Pactul de la Varsovia, sub umbrela caruia se desfasura reuniunea de la Moscova. “Ar trebui sa se dea ordin imediat pentru retragerea trupelor rusesti din Cehoslavacia, ca reparatie pentru interventia militara din 1968″, a sustinut Ceausescu in pozitia finala a delegatiei Romaniei, in care se mai afirma ca “ar fi bine ca retragerea trupelor sovietice sa inceapa in cel mai scurt timp posibil si nu numai din Cehoslovacia ci din toate tarile unde acestea sunt dislocate” .
Scanteile s-au aprins inca de la inceputul discutiilor libere, cand Gorbaciov a mentionat ca “suntem aici cu toţii, cei care am fost implicaţi atunci, mai puţin România care a ieşit din această chestiune”. Ceausescu l-a contrazis insa imediat pe Gorbaciov afirmand ca “nu-i adevărat, România nu a ieşit din această problemă, România nu a intrat în Cehoslovacia, aşa că nu avea de unde să iasă”. Declaratiile lui Ceausescu si pozitia finala a delegatiei Romaniei au provocat furia Rusiei.
Dar intalnirea de la Moscova cu membrii Pactului de la Varsovia, la care Ceausescu a cerut si primit o intrevedere separata, avea loc imediat dupa doua zile de negocieri secrete ale lui Gorbaciov (aka Gorby) cu Bush Sr., la Malta (2-3 decembrie), pe vasul sovietic Maxim Gorki. Ceausescu cunostea insa dinainte ce se va stabili la Malta, conform unui raport de analiza si sinteza al Securitatii, semnat de seful DSS, generalul Iulian Vlad, cu data de 1 decembrie 1989, pe care Civic Media si Ziaristi Online l-au publicat in exclusivitate, oferindu-l presei largi inca din 2009. Ceausescu a ajuns asadar montat la Moscova si a tinut sa-i tranteasca verde-n fata mai multe adevaruri lui Gorbaciov, parca prevazand ca este ultima lor intalnire. De exemplu, la aceeasi discutie, Ceausescu i-a reprosat lui Gorbaciov ca URSS nu a ajutat Romania cu aproape nimic in dezvoltarea sa economica. “Până în 1984 nu am primit un litru de petrol din Uniunea Sovietică”, i-a spus presedintele Romaniei capului URSS, de la care astepta un sprijin in titei pentru iarna, de altfel si unul dintre motivele vizitei in Iran.
Sentinta de condamnare la moarte a lui Ceausescu pare asadar sa fi fost deja luata la data ultimei intalniri dintre liderii roman si rus, de la Moscova, din 4 decembrie 1989, cand, la o replica privind o noua reuniune, a Pactului dar si bilaterala, dintre conducerile PCR si PCUS, care ar fi urmat sa aiba loc pe 9 ianuarie la Bucuresti, Gorbaciov a replicat – sarcastic, daca privim retrospectiv – “Veţi mai trăi până la 9 ianuarie!”…
Despre toate acestea si despre multe altele – inclusiv despre operatiunea de dezinformarea strategica sovietica reusita prin agentul Moscovei Ion Mihai Pacepa sau despre intoxicarile maghiare cu bomba nucleara a lui Ceausescu – s-a discutat in conferinta de peste trei ore care a avut loc luna trecuta la Institutul Bancar Roman.
Academicianul Dinu Giurescu: “Istoria se bazeaza pe documente”
De data aceasta, la Institutul Bancar Roman, la lansarea versiunii originale a celui de-al doilea volum al trilogiei lui Larry Watts, „Extorting Peace: Romania, The Clash Within The Warsaw Pact And The End Of The Cold War“ / “Cei dintai vor fi cei din urma. Romania si sfarsitul Razboiului Rece”, profesorul Dinu C. Giurescu (foto dr), vicepresedintele Academiei Romane, a catalogat personajele care comenteaza pe langa subiect drept niste “speculanti” care emit “tot felul de aberarii”.
“Iti sta mintea-n loc” despre ce teorii se pot vehicula pe seama Romaniei, a afirmat academicianul Dinu C. Giurescu. “Cei care sustin teoria ‘Romania-cal troian’ nu aduc nici o dovada. Fac numai afirmatii. Adevarul este cel pe care il citim in cartea lui Larry Watts”, a afirmat destul de raspicat marele istoric roman. Trebuie depasita “mania scenaritei”, mai apreciaza profesorul Giurescu. “Pentru mine este foarte clar: Romania nu a fost un ‘cal troian’. Daca stiinta istoriei mai are un sens, si examinezi toate declaratiile de la Gheorghiu Dej, din ’55 – ca aceea pe care o reproduce foarte bine profesorul Larry Watts – si pana la terminarea regimului comunist, iti dai seama ca a fost o politica reala de desprindere, de individualizare a Romaniei in cadrul Blocului Pactului de la Varsovia si, ca atare, aceasta nu poate fi negata. Existenta acestei politici este confirmata de documente. Exista aceasta coluziune, acest amestec intre stiintele politice si comentariile politice si istorie. Nu, domnule! Istoria se bazeaza pe documente: documente scrise, documente inregistrate audio, documente vizuale. Nu poti sa faci speculatii pe marginea documentelor doar de dragul speculatiei. Eu sunt de acord cu ceea ce a demonstrat Larry Watts – el nu a afirmat, el a demonstrat!”, a conchis academicianul Dinu Giurescu amintind in alocutiunea sa ca lucrarea lui Larry Watts a fost cumparata de romani intr-un numar impresionant, unic pentru o carte de istorie.
Pe acelasi subiect, al “calului troian”, Larry Watts a tinut sa adauge, ca “in plus, daca ai un cal troian, atunci nu-i dai foc, cum a fost in decembrie 1989, cand de abia de atunci el ar putea merita si castiga tot ce s-ar fi investit in el, daca ar fi fost un ‘cal-troian’…” In acelasi context, la intrebarile si raspunsurile de la finalul lansarii, s-a discutat si despre “asa-zisa vanzare a evreilor si sasilor”, in care au fost implicate cu de la sine vointa si cerere Germania si Israelul (Video mai jos).
Prezentam in continuarea o relatare asupra evenimentului, realizata de cotidianulAdevarul, cat si alocutiunile istoricilor Larry Watts, Dinu C. Giurescu si Cristian Troncota, inregistrate de Ziaristi Online si de colegii de la Adevarul:
Larry Watts a lansat o carte despre rolul României în Pactul de la Varşovia şi Războiul Rece
“Istoricul american Larry Watts revine în atenţia lumii academice odată cu lansarea noului său volum: „Extorting Peace: Romania, The Clash Within The Warsaw Pact And The End Of The Cold War“ (versiunea originala a lucrarii publicate de Editura RAO sub titlul “Cei dintai vor fi cei din urma. Romania si sfarsitul Razboiului Rece”)
La evenimentul de lansare, alături de autor, au participat academicianul Dinu C. Giurescu, Ioan Mircea Paşcu, Mihai Retegan şi Cristian Troncotă.
Introducerea cărţii a fost făcută de profesorul Vasile Secăreş, moderator al evenimentului, care a subliniat că vorbim despre un autor de origine străină, dar cu o contribuţie importantă în zona lucrărilor istorice care tratează rolul României în relaţiile internaţionale.
„Orice discuţie despre o carte sau alta a lui Larry Watts a fost totdeauna un eveniment. Ancora unei asemenea discuţii a fost cartea. Probabil că a scris mai mult şi mai important despre România decât multă lume din ţară şi, chiar dacă nu uităm că avem de-a face cu un cetăţean american, se consideră unul dintre noi. Cartea despre care vom discuta, volumul doi, cred că a împlinit cu prisosinţă aşteptările create de autor“, a arătat Secăreş.
El a comparat criza din Ucraina, din prezent, cu tulburările de la începutul anilor ’90 şi a opinat că, în acest context, putem vorbi despre o „reaşezare strategică“ a României, motiv pentru care astfel de lucrări au o contribuţie importantă în ce priveşte înţelegerea ţării noastre.
Imediat după Secăreş a luat cuvântul chiar autorul, Larry Watts, care a vorbit pe larg despre al doilea volum al trilogiei sale, intitulat „Extorting Peace: Romania, The Clash Within The Warsaw Pact And The End Of The Cold War”, dar şi despre modul în care a tratat informaţiile pe care le-a expus în lucrare.
Watts a anunţat că al doilea volum care tratează rolul României între Pactul de la Varşovia şi finalul Războiului Rece vorbeşte despre România în perioada 1978-1989 şi se opreşte cu o săptămână înainte de Revoluţie. Cel de-al treilea volum, a anunţat el, va aborda Revoluţia, dar şi ceea ce Watts a numit “perioada de izolare a României”, cei trei-patru ani care au urmat evenimentelor din 1989.
În ce priveşte abordarea sa, Watts a recunoscut că este mai degrabă o analiză, iar expertiza sa constă în experienţa de sovietolog. Autorul a dezvoltat, pe rând, mai multe subiecte pe care le-a tratat în acest al doilea volum şi a vorbit inclusiv despre relaţia României cu SUA, relaţie despre care a spus că a fost afectată de amplele campanii de dezinformare la adresa României, cele mai multe orchestrate de URSS.
„Toate campaniile de dezinformare au avut un impact foarte mare. La mijlocul anilor ’80, campaniile de dezinformare la adresa României au avut efect. Chiar Ronald Reagan credea că România a fost un cal troian“, a arătat el.
Deşi volumul nu vorbeşte despre evenimentele interne din România, Watts a arătat că nu a putut neglija aceste evoluţii, întrucât au conturat politica externă a României.
“Nu este o carte despre politica internă a României. Este vorba despre influenţa pe care dezvoltarea internă a avut-o asupra politicii externe. Cărţile acestea au fost o încercare, din partea mea, de a înţelege ce s-a întâmplat în timpul Războiului Rece. Una dintre problemele majore, pentru mine, a fost să înţeleg cum SUA, dar şi analiştii au greşit în interpretarea României. Asta este o problemă, România nu a fost la graniţele SUA. Eu pot să spun, cu siguranţă, că pot să enumăr toţi oamenii SUA care ştiu că România şi Polonia au fost ţintele Uniunii Sovietice din 1919 până în anii 1930“, a explicat Larry Watts.
Autorul a arătat că nu doar SUA, ci şi alte state au eşuat în procesul de înţelegere a României, în special după anii “60, când România a avut o politică externă axată pe trei direcţii şi, deşi a fost criticată pentru că ar fi dovedit inconsecvenţă, acţiunile pe plan extern au fost gândite în avans.
„În 1962, pentru prima dată, România a constatat că URSS a fost în stare să provoace un război nuclear fără să informeze România, chiar dacă urma să fie implicată. Din această cauză a avut trei direcţii de abordare. De aici s-a răspândit zvonul că politica românească nu a fost stabilă. Prima direcţie a fost că negocierea e singura modalitate de rezolvare a conflictelor. A doua direcţie a fost cea de dezangajare militară. A treia idee a fost transformarea Pactului de la Varşovia într-o coaliţie reală“, a detaliat Watts.
În opinia istoricului american, România a avut o politică externă persistentă, vreme de 25 de ani. „Cred că aceasa va fi recunoscut nu doar în Europa, ci şi în Statele Unite“, a încheiat Watts.
La eveniment au mai vorbit şi academicianul Dinu C. Giurescu, dar şi profesorul universitar Ioan Mircea Paşcu. Giurescu a arătat că Watts, prin proiectul său, a avut o contribuţie importantă în conturarea unui nou tablou al relaţiilor României pe plan internaţional. „Proiectul este continuu şi are toate şansele să fie dus la îndeplinire, adică până în ziua de 22 decembrie 1989“, a spus el, încurajator.
La rândul său, Ioan Mircea Paşcu a făcut şi o mărturisire, dincolo de analiza volumului, şi a povestit că a discutat cu autorul, înainte de apariţia acestui volum, despre situaţia României, respectiv despre marginalizarea statului român de către actorii internaţionali. „De ce a fost România izolată?“, a întrebat Paşcu, iar Watts i-a oferit un răspuns.
„Larry mi-a răspuns că România a încurcat jocul marilor puteri“, s-a confesat Ioan Mircea Paşcu, spre finalul alocuţiunii sale. (Iulia Marin)
Larry Watts nu lasa loc de indoieli: Moscova ura Romania
Profesorul Dinu Giurescu sustine in totalitate demonstratiile lui Larry Watts
Profesorul Cristian Troncota asteapta cu infrigurare volumul al III-lea, despre evenimentele din decembrie 1989
Pentru cei care doresc sa vizioneze integral cele trei ore ale conferintei va oferim dupa fotografiile de mai jos si filmarea colegilor de la Adevarul, care beneficiaza de un sunet mai bun, fiind cuplati mai bine la serviciul de intrerupatoare electrice:
Transmisia video a evenimentului de pe 13 iunie 2014 incepe de la minutul 40:
Sursa text si foto: Ziaristi online
NOTA REDACTIEI: Intru restabilirea adevarurilor istorice, Gandeste Romania recomanda cartile scrise de istoricul american LARRY WATTS. Pachetul de carti serie autor LArry Watts au pret redus si se pot comanda online aici:
Silviu Brucan, gazda lui George Soros la GDS (Grupul pentru Dialog Social) in ianuarie 1990. FOTO-DOCUMENTE de Emanuel Parvu
Fotografiile publicate azi de Ziaristi Online si realizate de fotograful Emanuel Parvu(ex-Reuters) in ianuarie 1990, vineri, 5, nu necesita prea multe comentarii. E de ajuns sa consemnam ceea ce se vede: ca Silviu Brucan, “eminenta cenusie” a FSN si agent demonstrat al KGB, era gazda la sediul GDS pentru George Soros, miliardarul emigrat din ghetto-ul evreiesc al Budapestei la Londra si apoi la New York. Faptul ca, in impozantul sediu oferit de FSN pentru GDS in Calea Victoriei 120, fost loc de intalniri UTC-iste al lui Nicu Ceausescu, Brucan il primea ca la el acasa pe Soros, sponsorul Grupului pentru Dialog Social incepand cu acel moment, ne demonstreaza fara tagada natura sa de fondator al grupului neokominternist din care fac parte Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu sau Monica Macovei. Dupa cum se stie, primul presedinte al GDS, sociologul Alin Teodorescu, informator al DSS si agent AVO, a fost simultan si presedinte al Fundatiei Soros, organizatie cu activitati speciale care si-a inceput activitatea antiromaneasca in Romania cu un buget de 1 milion de dolari. Directiile acestui grup de interese antiromanesti cu multiple ramificatii, specializat in trafic de influenta la nivel inalt, au ramas asadar cele imprimate de “parintii lui fondatori”: Silviu Brucan si George Soros.
PS: Primul numar al organului de lupta al GDS, revista “22″ (facsimil mai jos), apare cu fondatorul cu patru clase in capul publicatiei, gavarind despre… “Socialismul mondial la rascruce”. QED
Romania a reusit sa incurce jocul neprincipial al Moscovei la nivel mondial, este una dintre concluziile unei conferinte extraordinare sustinute de 
