Adevărul despre tezaurul României de la Moscova

• About
• Contact
• Parteneri
• Stay Connected

Tuesday, April 1st, 2014 | Posted by eXpress

Un jurnalist rus, în premieră, spune adevărul despre tezaurul României de la Moscova: NOI SUNTEM NIȘTE HOȚI!

Suntem urmașii de drept ai unei hoții bolșevice

Un jurnalist rus, în premieră, spune adevărul despre tezaurul României de la Moscova: NOI SUNTEM NIȘTE HOȚI!

(…) Așadar, despre ce alegere a  grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-ați dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titlul postării de astăzi. (…)  Cu alte cuvinte, în ceea ce ține de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului românesc”, care nu permite în niciun chip, sub nicio formă, sub niciun fel interpretări ambigue.
Și vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanță principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, și într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România și, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au și intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluția APCE.

De ce are această chestiune o importanță principială anume pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur și simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaștem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătății, câte ne spunem nouă înșine că, da, noi suntem niște HOȚI! Noi recunoaștem conștient, în deplinătatea facultăților mintale, că suntem urmașii și continuatorii de drept ai unei hoții bolșevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troțki.

Doar așa și nicidecum altfel. Și nici un fel de inepții de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruși despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ține de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nicio tangență cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binelui și a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaștem obligațiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic și impertinent.
Presupun că atât colegii mei, cât și marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea „aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzații de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoștința cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putință, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Rețelei Naționale a Oamenilor de Afaceri.

În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate:  politica țărilor mici este o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici și acum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia. Demersul României a avut consecințe deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printr-o contraofensivă, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română. Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la graniță cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp. În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporară, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt, îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziția dominantă pe care o aveau submarinele germane în spațiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.

La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale Americii. Pentru Rusia procesul-verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentul Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România. Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a și garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât și pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.

Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecțiile muzeistice aparținând instituțiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur. Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunțit mod cu putință în procesul-verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepția valorii pur istorice a exponatelor de muzeu): 2 miliarde 800 milioane de dolari.

Aurul românesc a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conținut în valoare de 314 580 456 lei și 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei. În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eșalon cu părți ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci, trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917. Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolșevică de teroriști a acaparat puterea sub directa conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronștein, alias Troțki, a declarat public cu cinism: „Activele românești plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își asuma obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului roman”. Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult și-a răsturnat regii, așteaptă și în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoțite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: „În toți acești ani, poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.

E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se și cuvine oricărei țări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericești, am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemir. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur. Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolșevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligațiunilor de restituire a ceea ce nu-ți aparține. România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceea ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declarațiile publicate în presa sovietică reiese clar și univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.

Și atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice și monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARȚINE! Și ne-au făcut pe toți ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere? La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua – ultima – treaptă a Iadului: pe lacul înghețat Cozit dracii le sfârteca capetele. Pentru orice creștin nu există o crima mai oribilă decât înșelarea celor care ți-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele și țopăiturile celor de la Pussy Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor. Din păcate însă, nimănui nu-i pasă de „aurul romanesc”. De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii. Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredințat toata averea sa, e așa, un fleac , „o chestiune istorică”.

Serghei Mihailovici Golubițki este un scriitor, filolog, jurnalist și specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diploma roșie) Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 și-a susținut teza de doctor cu tema „Mitologia  socială și nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”, la aceeași universitate. Poseda limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză și română. In 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul „Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu  scandalul panamez și terminând cu cazul Enron. Este autor al  cursului multimedia „TeachPro Internet Trading”, care, potrivit  revistei de bursă „Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piața americană. În clasamentul celor „100 de creatori din spațiul postsovietic”, stabilit de „Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, „pentru gândirea creatoare asupra realităților în transformare dinamică”.
Fragmente din articolul lui Serghei Golubțki. Sursa: http://i-business.ru/ (Rețeaua Națională a Oamenilor de Afaceri din Rusia)

Sursa: Vlad Cubreacov via Timpul.md

Foto: Corbis Images

Secretele asasinilor moderni

Din culisele noului tip de razboi

Industria militară privată a apărut după finalul Războiului Rece, iar acum este un business de miliarde de dolari.

Author: Cristina Popovici | Sursa: Money.ro | Publicat: 28.01.2015, 6:53 | Actualizat: 28.01.2015, 7:24

Astăzi, firmele militare sunt adevărate companii multinaţionale cu subsidiare prin toate lumea, cu raportări trimestriale de profit pentru investitori, întocmai ca o companie obişnuită. Sunt vândute şi cumpărate pe Wall Street, sunt listate la bursă, iar board-urile lor de conducere sunt formate din foşti manageri de pe Wall-Street sau foşti generali. Aceste companii lucrează pentru diferite guverne ale lumii, pentru companii private sau chiar pentru organizaţii umanitare. Industria are şi diferite asociaţii organizate precum ISOA (International Stability Operations Association), British Association of Private Security Companies sau Private Security Company Association of Iraq, se arată într-un extras din cartea “Mercenarii moderni: Armatele private şi ce înseamnă ele pentru Ordinea Lumii”, citat desalon.com.

În ciuda acestor elemente care ar putea trăda un oarecare nivel de transparenţă, industria rămâne o mare necunoscută. Altfel spus, despre industria militară privată nu se ştie aproape nimic. Nu se ştie nici cum, nici de ce aceşti actori militari privaţi există.

Principalul jucător în această industrie este nimeni altul decât Statele Unite ale Americii, care a transformat-o de-a lungul timpului pentru a-şi sprijini războaiele din Irak şi Afghanistan. Astfel, nevoia continuă a americanilor de securitate au alimentat creşterea de astăzi a industriei militare private. Fiind un client puternic, Statele Unite au adus această industrie de la nivelul unui business de milioane de dolari la unul de miliarde de dolari.

Ca orice industrie respectabilă, şi cea a armamentului are ramurile ei: arme, servicii de luptă şi suport. Companiile militare private, spre deosebire de cele publice, funcţionează, aşa cum scriam mai sus, ca orice business. Acest lucru înseamnă, în special, un singur lucru: sunt orientate către profit şi nu se ghidează după strategii politice. Altfe spus, sunt entităţi care nu caută altceva decât profitul. Produc arme, le vând, luptă în război şi asigură suport militar pentru un singur lucru: bani.

O altă particularitate este că aceste companii sunt orientate către război în adevăratul sens al cuvântului, nefiind firme care să asigure securitatea unui obiectiv sau a unei personalităţi. Există şi excepţii, dar, în general, se ocupă să desfăşoare trupe şi operaţiuni militare care să lupte împotriva unei armate organizate.

Există două tipuri de companii militare private: companii de mercenari şi companii militare simple, arata sursa citata.

Companiile de mercenari produc militari, îi pregătesc, îi echipează şi conduc operaţiuni militare pentru clienţii lor. De exemplu, în 1993, guvernul din Angola a angajat o astfel de companie care să lupte împotriva grupului rebel Uniunea Naţională pentru Independenţă Totală din Angola (UNITA). Scopul lor, printre altele, era să recâştige controlul asupra rafinăriilor ocupate de rebeli.

Companiile militare simple organizează o armată pe care o pun la dispoziţia clientului fără să o şi comande. Un fel de armată la cheie, fără să desfăşoare şi operaţiunea militară.

John Perkins despre Romania

John Perkins, asasin economic: România nu trebuie să permită să fie exploatată

    John Perkins este un fost mercenar economic. El a scris o carte în care îşi povesteşte experienţele personale despre această ocupaţie de escroc profesionist. Într-un interviu pentru emisiunea „Pașasport diplomatic”, John Perkins povestește cât de simplu este să corupi un guvern şi să îl faci să îţi execute ordinele.
 

Munca dumneavoastră a fost cea de asasin economic. Cum aţi fost recrutat pentru acest post?

    Eram încă la facultate şi un bun prieten al socrului meu era foarte sus-pus în Agenţia Naţională de Securitate a SUA şi m-a ajutat să fiu chemat la teste printre care detectorul de minciuni, teste de personalitate, şi au ajuns la concluzia că aş fi un bun asasin economic. Apoi am lucrat ca voluntar timp de 3 ani, credeam că va fi bine să merg în alte ţări, să trăiesc în pădurile amazoniene, să învăţ tehnici de supravieţuire, alte limbi, şi după ce am terminat munca de voluntar, m-au contactat din nou şi m-au recrutat.

Ce vârstă aveaţi la momentul acela?

Să vedem, cred că aveam în jur de 25 de ani, aproape 26.

Şi toate acestea păreau ceva romantic, ca în filmele cu James Bond.
 
DISTRIBUITI PE BLOGURI SI FACEBOOK!!! Dezvaluiri socante despre cardul de sanatate!!!!
    Nu numai asta, dar tatăl meu era învăţător într-o şcoală primară. Nu câştiga mult ca învăţător, dar aveam printre colegii de clasă băieţi din familii foarte bogate, din New York, Argentina, România, Paris, şi întotdeauna povesteau lucruri romantice despre unde trăiau înainte, cât de mulţi bani aveau, maşini… şi eram foarte invidios. Şi îmi doream dintotdeauna să călătoresc şi eu mult. Deci da, când am fost recrutat, mă simţeam ca James Bond, era un vis devenit realitate pentru un băiar de la ţară din SUA.

Ce s-a întâmplat după aceasta, când aţi început să vă simţiţi dezamăgit de ce se întâmpla?

    Când am început, credeam că tot ce fac era bine, pentru că am învăţat la facultatea economică în SUA ce spunea Banca Mondială, şi anume că dacă vrei să ajuţi o ţară să se dezvolte, trebuie să investeşti sume mari de la Banca Mondială şi alte organizaţii în proiecte de infrastructură, să angajezi companii americane să construiască centrale electrice, autostrăzi şi parcuri industriale. Şi la început credeam că fac un lucru bun, dar cu timpul mi-am dat seama că prin asta ajutam doar pe cei foarte bogaţi şi companiile noastre. Majoritatea oamenilor sufereau, nu trăiau deloc mai bine, de fapt, pământurile lor erau invadate cu proiecte hidroelectrice, cu foraje de petrol, cu munţi distruşi pentru exploatarea petrolului. Cum se întâmplă azi în România, unde sunt distruşi munţii pentru aur. Deci cu timpul am văzut cât de destructiv era ceea ce făceam noi şi îmi măcina sufletul şi inima. Dar la început, până să văd toate acestea, trăiam foarte bine, călătoream cu avionul la clasa I în locurile minunate la care visam înainte, era greu să renunţ. Mă convingeam că nu e aşa. Mulţi refuzau să vadă ce se întâmplă. Şi da, a durat un timp, apoi ceva s-a întâmplat când eram în Insulele Virgine, unde am avut un moment de luciditate şi am înţeles că nu mai pot continua, mă rodea prea tare şi am plecat.
 
Gafa zilei la mitingul lui Iohannis (video)
Concret, cum se derula această activitate, ce vi s-a cerut şi ce aţi obţinut?

    Practic, treaba mea era să identific ţări cu resurse de care au nevoie companiile americane, multinaţionalele de astăzi, resurse ca petrol, gaze, aur, de genul acesta, şi să facilitez credite uriaşe acestor ţări de la Banca Mondială sau alte organizaţii. Iar eu mergeam la preşedintele acestei ţări sau la ministrul de finanţe sau cineva într-o funcţie înaltă în stat şi îi spuneam practic: “ştiţi, dacă cereţi acest credit, ţara dvs nu va putea plăti niciodată aceste credite”, şi ei ştiau asta, şi în cele din urmă deveneau sclavii politicii noastre, a companiilor noastre. Dar în realitate spuneam: “dacă semnaţi acordul, dvs şi prietenii dvs veţi primi foarte mulţi bani. Fratele dvs poate să obţină licenţa utilajelor John Deere şi un contract foarte avantajos de la investitorii noştri în construcţii. Sora dvs. poate obţine licenţa Coca Cola şi vom cumpăra multă Coca Cola la preţuri foarte mari. La fel, vă vom da multă electricitate pentru fabricile dvs. şi aşa mai departe. Deci prietenii dvs vor face foarte mulţi bani.

Dar Microsoft?

    Nu am informaţii despre acest caz. Ceea ce ştiu sigur e că trebuia să convingem preşedinţii să semneze aceste acorduri de credite pentru companii ca Bechtel, cunoscută în România, Bechtel era unul din cei mai mari beneficiari. Apoi, Brown and Root, Harris Engineering şi alte companii de genul acesta. Şi se îmbogăţeau foarte mult de pe urma acestor proiecte. Preşedintele şi prietenii lui la fel deveneau foarte bogaţi de pe urma proiectelor. Şi le reaminteam că dacă nu făceau ceea ce vroiam noi, atunci li se va întâmpla ceva similar cu Mossadeq în Iran, Allende în Chile, Jacobo Arbenz în Guatemala, Lumumba în Congo şi aşa mai departe, preşedinţi care nu au intrat în joc şi au fost asasinaţi sau demişi prin lovituri de stat orchestrate de CIA. Aceşti şefi de stat erau în situaţii foarte dificile. Ori luau banii şi se îmbogăţeau, ori îşi pierdeau slujba şi posibil chiar viaţa.
 
Rusia vs. Ucraina
Acestea sunt acuzaţii foarte dure. De ce v-am crede? Până la urma nicio administraţie SUA nu ar recunoaşte că au făcut aşa ceva.

    De fapt, Statele Unite au recunoscut că am făcut ce am făcut, că l-au eliminat pe Mossadeq în Iran, că a făcut-o un agent CIA, Kermit Roosevelt, el a fost numit, a făcut-o. Am recunoscut că i-am făcut-o lui Allende. Henry Kissinger, fostul secretar de stat a vorbit deschis despre asta, despre aceste lucruri. Ne-am recunoscut rolul în cazul lui Ngo Dinh Diem din Vietnam, al lui Lumumba în Congo, deci am recunoscut multe din aceste asasinate sau lovituri de stat. Statele Unite le-au recunoscut pentru că în timp ele au ieşit la iveală, sunt dosare care au fost desecretizate, după 25 sau 50 de ani, în funcţie de caz, deci noi am recunoscut multe din aceste cazuri. Sunt dovezi, aceste lucruri se întâmplă. Ştim cazuri de companii care vin în diverse ţări şi încasează venituri enorme. O experienţă recentă a fost aici cu Bechtel.

Dar acest proiect nu a fost finalizat până la urmă.

    Vom vedea ce se va întâmpla. Există o istorie lungă a exploatării de către corporaţii. Cred că mulţi îşi dau seama că aceste lucruri se întâmplă, este multă corupţie în lume iar eu am fost parte a acestui sistem.

    Recent România şi-a reînnoit acordul cu FMI. Aceasta înseamnă că România, guvernul României a acceptat să fie exploatată de această organizaţie, respectiv SUA?

    Cred că România trebuie să fie foarte atentă să nu permită să fie exploatată. Am văzut ţări ca Islanda de exemplu, exploatată de sistemul bancar, apoi Ecuador, Argentina, Brazilia, iar aceste ţări în cele din urmă au refuzat să plătească o parte din aceste datorii pe motiv că au fost exploatate. Şi chiar a fost în avantajul lor acest pas. Deci cred că România trebuie să fie foarte atentă. Nu cred că este absolut sigur, când semnezi un contract cu FMI sau cu Banca Mondială, că vei fi exploatat, dar există o mare posibilitate pentru aceasta, iar românii trebuie să fie foarte conştienţi cum sunt aceşti bani folosiţi şi câtă datorie îşi asumă ţara. Nu doar să spere că liderii lor fac ceea ce trebuie, dar trebuie să fie foarte atenţi. Eu cred că folosirea acestor bani pentru a construi un sistem de educaţie, o infrastructură, poate fi benefică unei ţări. Dar trebuie să controlezi datoria. E ca în cazul unei persoane: o datorie mică, să cumperi o casă, o mică investiţie, merită. Dar sunt cazuri când băncile sau alţii conving persoanele să facă o datorie mai mare decât pot plăti, şi încep problemele. Acelaşi lucru se poate întâmpla cu ţările.

Dar aceste credite pot fi atrăgătoate pentru că au o dobândă mai mică decât cele de pe piaţă. E posibil ca FMI să spună ok, vă dăm un credit cu o dobândă mică, în schimb vă cerem să faceţi asta, asta şi asta?

    Absolut, există condiţii. Iar FMI deseori face asta. Dobânda poate părea mică la început. Istoria arată că de fapt, ţările nu-şi pot plăti datoriile ci încearcă să plătească dobânda, şi scot bani din sistemul de educaţie, din sănătate, din multe servicii sociale, iar populaţia suferă încercând să plătească creditul. In cele din urmă nu pot să plătească datoria. După care FMI se întoarce şi spune: dacă nu poţi să-ţi plăteşti datoria, trebuie să o refinanţăm şi să îţi privatizezi sistemul de electricitate, cele de apă şi canalizare, sau altele. Cred că România a avut experienţe cu privatizarea. Apoi, FMI poate să spună: trebuie să vă schimbaţi radical sistemul juridic, cel politic, guvernul SUA poate interveni şi să spună: trebuie să trimiteţi trupe în Afganistan, să sprijiniţi trupele noastre de acolo. Sunt tot felul de lucruri care se pot întâmpla dacă datoriile nu sunt plătite. De aceea spun că este foarte important ca cetăţenii să fie foarte atenţi ca guvernul să nu contracteze datorii pe care nu poate să le plătească.
 
Petre Tutea romanul maxim
A exista vreo ţară în care acest sistem pe care l-aţi prezentat, nu a funcţionat, şi a dat greş?

    Da, mai ales în ultima vreme, multe ţări au refuzat să plătească datoriile. Cel mai recent caz, pe care îl consider foarte important, este cel al Islandei. Islanda avea datorii mari şi a declarat că ele au fost contractate ilegal de anumiţi politicieni şi bancheri, iar Islanda a votat printr-un referendum, o majoritate uriaşă, de 90% a votat să nu plătească datoriile. Eu însumi am fost în Islanda, încurajându-i să nu plătească datoriile. Ba chiar au adus în faţa justiţiei bancherii şi pe cei care au semnat contractul, au fost acuzaţi de activităţi criminale, sau chiar neglijente. Ecuador a făcut ceva similar, când preşedintele Rafael Correa, care a terminat facultatea economică din Illinois, SUA, înţelege sistemul. El a spus că anterior, un dictator a semnat contractul iar poporul nu a fost de acord cu el şi nu îl vor plăti. Au refuzat să plătească şi acum îl renegociază la o paritate cam de 30 de cenţi pe dolar. Îl renegociază cu o dobândă mult mai mică.

    Sunt şi alte mari puteri pe pieţe lumii, precum China şi Rusia, care folosesc aceleaşi metode ca şi Statele Unite. S-a întâmplat vreodată ca metodele folosite de SUA, FMI sau Banca Mondială să se fi lovit de Rusia sau China în anumite ţări şi s-a produs un conflict deschis, sau mai puţin deschis?

    Da, vedem asta şi acum. Există o bancă înfiinţată de ţările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud). Este în competiţie directă cu Banca Mondială. In plus, unele ţări din America de Sud au format o coaliţie, Banca Sual condusă de Venezuela, spunând că nu vor să împrumute bani de la Banca Mondială sau FMI, ci au creat propriile fonduri. Deci există acum reacţii destul de multe şi cred că Banca Mondială şi FMI sunt în competiţie cu alte organizaţii. Personal, cred că acest lucru este foarte sănătos.După prăbuşirea Uniunii Sovietice a rămas doar SUA şi cred că în anumite domenii SUA a făcut greşeli serioase, a exploatat ţări. Nu sunt sigur că Statele Unite ca stat, ci mai ales bănci private, companii private. Există un nou imperiu mondial, nu neapărat America, imperiul corporaţiilor, al băncilor. Multe dintre acestea nici măcar nu plătesc impozite în Statele Unite.Nu e o conspiraţie, liderii acestor corporaţii nu se întâlnesc să comită fapte ilegale, dar toţi sunt ghidaţi de un singur ţel, să maximalizeze profitul, indiferent de costul social sau ecologic. Ceea ce este un ţel foarte periculos, şi unul relativ nou.

    Încă mai există multe discuţii şi mult mister referitor la ce s-a întâmplat în 1989. Cum de regimul Ceauşescu, care părea atât de stabil şi de ferm, s-a părbuşit atât de brusc. Aveţi informaţii despre ce s-a întâmplat de fapt?

    Nu am fost implicat personal, deci nu am informaţii din interior. Dar ce ni s-a spus în SUA e că aici a fost o revoluţie. In România, oamenii mi-au spus că a fost o lovitură de stat pentru a răsturna puterea, pentru mai multe motive politice. Ceauşescu se opunea FMI-ului, a plătit toate datoriile şi era privit ca socialistic, nu unul care lua partea Rusiei, nu genul acesta de comunist, cu un socialist independent, care nu mai vroia datorii, dimpotrivă, putea ajuta alte state să scape de datoriile lor. Cred că este foarte posibil, ca în spatele cortinei să se fi derulat ceva mult mai serios, mult mai secret. În mod clar, şi-a făcut mulţi duşmani. Şi-a făcut duşmani FMI-ul, Banca Mondială, şi poate şi SUA. Dar nu am informaţii interne, nu ştiu ce s-a întâmplat, dar cred că e ceva care merită studiat de români, în orice mod posibil, studiaţi şi mai mult această chestiune.
 
Parintele Amfilohie Branza: ''Astazi s-a ajuns la un crestinism de internet''
    În cartea dvs. faceţi o afirmaţie foarte îndrăzneaţă, şi anume că “nu e de mirare că teroriştii ne atacă”. Este aceasta o modalitate de a spune că ISIL sunt luptători ai libertăţii şi luptă să respingă “imperialismul american”, iar statele occidentale sunt rele şi doar încearcă să sece ţările sărace de resurse?

    Nu, în mod clar nu cred că societăţile occidentale sunt rele, sunt un american loial ţării mele. Cred că am făcut lucruri minunate în lume. Societatea occidentală nu e doar SUA, sunt toate statele vestice şi am obţinut rezultate uriaşe în ştiinţă, medicină, tehnologie, arte, muzică, am trimis oameni pe Lună, am atins lucruri minunate. Dar am creat şi o economie a morţii în acest proces, una bazată pe distrugerea pământului, a resurselor pe care se bazează însăşi economia. La fel, această economie e bazată în mare măsură pe război sau pe intimidare. Şi e timpul să trecem la o economie a vieţii. Să curăţăm poluarea. Să plătim companiile care acum produc bombe şi mitraliere, să producă echipamente care curăţă râurile, oceanele, lacurile, aerul, solul. Să plătim companiile să facă asta, să încurajăm tinerii absolvenţi să se ocupe de asta, să găsim metode prin care oamenii înfometaţi pot să-şi procure alimente, noi tehnologii de transport, energie, comunicaţii. În ce priveşte ISIS şi ISIL, este o organizaţie brutală şi nu sunt deloc în favoarea lor. Sunt foarte, foarte brutali. Noi, cei din vest trebuie să vedem că ei sunt sprijiniţi de atât de mulţi oameni pentru că sunt disperaţi. Există oameni brutali, dictatori, fanatici. Bin Laden era un fanatic, era bogat, provenea dintr-o familie foarte bogată dar era fanatic. Dar avea o masă mare de susţinători, oameni săraci, pentru că erau disperaţi.va lor le dă putere.A lupta împotriva lor în general nu îi va opri, sau poate doar pe termen scurt. Dar ceea ce trebuie să facem ca să oprim aceste acte de teroare e să facem o lume mai bună. O lume în care oamenii nu li se vor alătura, nu îi vor asculta pe fanatici, pe Bin Ladeni, pe liderii ISIS, pentru că nu au nevoie. Oamenii disperaţi îi ascultă. Oamenii înfometaţi, cei a căror pământ a fost distrus, care se tem că alte ţări, ca Israel le-au luat pământurile. Trebuie să înţelegem că acestea sunt rădăcinile terorismului.

Toate acestea sună foarte frumos şi visăm la toate acestea în copilărie. Dar sunt realizabile? Vedeţi semne bune?

    Nu aş vorbi cu dvs. dacă nu aş crede că toate acestea sunt realizabile. Nu aş veni în România, în Marea Britanie, în China, în Turcia. Călătoresc tot timpul şi vorbesc despre lucrurile acestea pentru că cred cu adevărat că suntem pe pragul de a crea o lume nouă. Cred că a început o revoluţie a conştiinţei, poate cea mai mare revoluţie din istorie. Oamenii chiar se trezesc. Trăim pe o navă spaţială foarte fragilă numită Pământ şi nu există nave de salvare care să ne ducă de aici. Trebuie să avem grijă de planeta aceasta. Iar dvs în România sunteţi chiar în centrul ei. Dacă vă uitaţi la lanţurile muntoase ale lumii, formează o cruce: din Asia în Europa, munţii trec din est spre vest, iar din Americi, de la nord la sud. Iar dvs sunteţi chiar la mijloc şi cred că România are o istorie de miracole. Aveţi sfinţi care au făcut minuni, aveţi preoţi care au făcut minuni, aveţi localnici care chiar recent au făcut minuni oprind exploatarea de aur la Roşia Montană. Cred că puteţi fi lideri în lume. Acum câteva zile Chile a promulgat o lege care interzice minele de aur şi au spus că s-au inspirat din România. Deci am multe multe speranţe că putem crea o lume mai bună, prin noua conştiinţă. Putem urma o cale mai bună ca cea din trecut şi cred că România poate fi un lider în acest proces. De asta sunt aici.

Sursa: Digi24.ro

   

Înțelepciunea mulțimilor

Dorin Mario "Dimineața m-am întâlnit Elaine Rich, ea stătea la masa ei din bucătărie intr un oraș mic dintr o suburbie din Maryland încercand a estima fluxurile de refugiați din Siria.

Nu a fost singura întrebare la care cauta raspuns :

Coreea de Nord va lansa o noua rachetă înainte de 10 mai 2014?

Va intra în forța armats rusa in Kharkiv, Ucraina, inainte de 10 mai?

Răspunsurile sale la aceste întrebări vor fi în cele din urmă evaluate de către comunitatea de informații.

"Sunt doar un farmacist", a spus ea. "Nimanui nu îi pasă de mine, nimeni nu știe numele meu, nu am o reputație profesională în joc. Și este acest anonimat, care de fapt îmi dă libertatea de a face prognoze adevărate."

Rich nu face previziuni reale; ea este doar curioasa sa estimeze viitoarelor evenimente mondiale.

Mai buni decât Profesionistii

În ultimii trei ani, Rich și alti 3.000 de persoane obisnuite au facut estimări despre orice, de la subvenții de gaze in Venezuela la politica din Coreea de Nord, ca parte a proiectului "the Good Judgment Project" , un experiment realizat de trei psihologi bine-cunoscuti și oameni din interiorul comunității de informații.

Conform unui raport, predicțiile făcute de "the Good Judgment Project" sunt de cele mai multe ori mai bune decât chiar cele facute de analiști de informații cu acces la informații clasificate, și mulți dintre cei implicați în proiect au fost uimiti de previziunine exacte.

Membrii " the Good Judgment Project" sunt întrebați despre probabilitatea evenimentelor mondiale, cum ar fi anexarea recentă a Crimeei de catre Rusia.

Când Rich, 60 de ani, a auzit de experiment, ea nu credea că ea ar fi buna la prezicerea evenimentelor mondiale. Ea nu știa foarte multe despre afacerile internaționale, iar ea nu a fost foarte buna la matematica la școală.

Dar ea a intrat in proiect si a primit acces la un site web care figurează zeci de întrebări atent formulate privind evenimentele de interes pentru comunitatea de informații , iar la raspuns pui o estimare numerica.

"Primii doi ani am făcut acest lucru, tot ce faci este sa alegi numerele", mi-a spus ea. "Nu trebuie să spui nimic despre ceea ce gândești, nu trebuie să justifice numerele. Trebuie doar alegi numere și apoi a vedea cum numerele lucra."

Estimarile puse de Rich au fost incredibil de bune.

Ea e in primii 1 % la suta din cei 3.000 de paricipanti implicati în experiment, ceea ce înseamnă că a fost clasificata ca un superestimator, adica este extrem de precisă atunci când prezice lucruri de genul:

Va exista un atac semnificativ pe teritoriul israelian înainte de 10 mai 2014?

Super estimatorii

De fapt, e atât de buna incat a fost pusa intr o echipă specială cu alti super estimatori ale căror predicții sunt cu 30 % mai bune decât ale ofițerilor de informații cu acces la informații clasificate efectiv.

Rich și colegii ei sunt atat de buni, cu toate ca informațiile utilizate pentru a face predicții lor sunt disponibile pentru oricine cu acces la Internet.

Când am întrebat-o dacă ea merge la surse de pe Internet obscure, ea a spus nu.

"De obicei, doar fac o căutare pe Google", a spus ea.

Și că ridică această întrebare:

Cum este posibil ca un grup de cetățeni medii care fac căutări pe Google pot surclasa ofiteri de informații ai Statelor Unite ale Americii, cu acces la informații clasificate?

Cum se poate asa ceva ?

Testul "Boului mort"

"Toată lumea a fost surprins de aceste rezultate", a declarat Philip Tetlock, unul dintre cei trei psihologi care a venit cu ideea proiectului. Ceilalti doi sunt Barbara Mellers și Don Moore.

In cea mai mare parte a carierei sale profesionale, Tetlock a studiat problemele asociate cu luarea deciziilor de experti. Cartea sa "Expert Political Judgment" este considerata clasica, și aproape toată lumea implicata in modul de gândire vorbește despre ea cu venerație.

Dacă luați o mulțime mare de oameni diferiți, cu acces la informații diferite și puneti în comun previziunile lor, vor fi intr-o forma mult mai buna decat daca te bazezi pe o singură persoană foarte inteligent, sau chiar un mic grup de oameni foarte deștepți.

"Înțelepciunea mulțimilor este o parte foarte importantă a acestui proiect, și este un motor important al acuratețe", a spus Tetlock.

Înțelepciunea mulțimilor este un concept descoperit pentru prima data de catre statisticianul englez Francis Galton în 1906.

Galton a fost la un târg în care aproximativ 800 de persoane au încercat să ghicească greutatea unui bou mort într-o competiție. După ce premiul a fost acordat, Galton a colectat toate presupuneri pentru a isi putea da seama care a fost media presupunerilor.

S a dovedit că multe presupuneri au fost gresite - prea greu sau prea usor. Dar când Galton a facut o medie, el a fost șocat:

Boul mort cântărește 1198 de kilograme. Mediu mulțimii: 1197.

Găsirea raspunsului corect

Cu alte cuvinte, există erori, dar există un adevăr în centru, si daca se face media la un număr mare de previziuni, erorile vor anula reciproc, și rezulta o presupunere precisa.

Aceasta este înțelepciunea mulțimii.

Relul "the Good Judgment Project" a fost de a isi da seama dacă ceea ce a fost valabil si pentru boul mort este valabil pentru evenimente mondiale, de asemenea.

Este.

De fapt, Tetlock si echipa sa au proiectat chiar modalități de a îmbunătăți în mod semnificativ înțelepciunea mulțimii.

Acuratețea previziunilor geopolitice sa imbunatatit chiar mai mult pe parcursul proiectului.

Ce e așa de provocator despre toate aceasta este ideea ca puteți obține predicții foarte exacte despre evenimentele geopolitice fără acces la informații secrete.

În plus, accesul la informații clasificate nu dau în mod automat un avantaj fata de un grup de cetățeni cu inteligenta medie care face căutări Google la mesele lor din bucatarie." http://www.npr.org/.../-so-you-think-youre-smarter-than-a...


















So You Think You're Smarter Than A CIA Agent


When 3,000 average citizens were asked to forecast...


NPR.ORG|DE MORNING EDITION






13 ore · Nu-mi mai place · 3 · Şterge previzualizarea

Evolutia electorala a Miscarii Legionare

05/02/2011

Excogitatiile ratanului salonard

0 comentarii

Postat de: Octavian Perpelea

Procesul aparitiei, ascensiunii si decaderii Miscarii Legionare, reprezinta un fenomen istoric ce a avut un destin special in cercetarea romaneasca. Privita ca alteritate politica indezirabila absoluta, Miscarea Legionara, era constant un referent negativ in discursul comunist, cu toate acestea regimul nu a incurajat o investigatie substantiala a subiectului amintit, mai ales ca sunt discernabile in perioada regimului Ceausescu anumite asemanari ideologice1. Desi era discutat la nivelul discursului politic, subiectul era cvasi-tabuizat in ceea ce priveste cercetarea istoriografica (despre o investigatie intemeiata pe metodele stiintelor politice, ale sociologiei, sau chiar ale psihologiei, nici nu se punea problema in acea perioada). Exista o singura carte dedicata exclusiv Miscarii Legionare, este vorba de lucrarea ,,Garda de Fier. Organizatie de tip fascist”2, a autorilor Mihai Fatu si Ioan Spalatelu, care reia in fapt concluziile Partidului Comunist Roman, vehiculate cu ocazia celei de 45-a aniversari a P.C.R. Astfel, Miscarea Legionara era catalogata drept o suma de teroristi, fara aderenti printre mase, care erau stipendiati si actionau conform indicatiilor Berlinului. Intreaga cercetare pleca de la aceste premise si isi propune sa le demonstreze. Alte carti, care puneau in discutie perioade si probleme istorice care nu puteau ignora Miscarea Legionara, tratau subiectul tot dintr-o perspectiva ideologica3. In paralel, istoricii occidentali, incepeau sa se intereseze de ceea ce E. Nolte avea sa numeasca drept ”cea mai interesanta si complexa miscare fascista din Europa, pentru ca prezinta in acelasi timp caracteristici prefasciste si fasciste radicale”4. Desi nu s-a bucurat de interesul suscitat de nazism sau de fascismul italian, Miscarea Legionara a starnit un oarecare interes printre cercetatorii occidentali5. Mihai Chioveanu pune in balanta realizarile istoricilor si constata urmatorul fapt “contributia istoricilor din afara Romaniei la intelegerea fascismului romanesc este cu mult mai substantiala decat cea a autorilor romani”6.
Caderea comunismului a insemnat eliberarea de conditionarea ideologiei comuniste pentru majoritatea dintre cercetatori, in acelasi timp a insemnat si o valorizare excesiva a perioadei interbelice, privita ca o <>, ca un interval de gratie al istoriei Romaniei. Asa se face ca Miscarea Legionara era privita cu mai multa ingaduinta, de unii chiar cu o oarecare simpatie. Totusi, sunt semne ca atat perspectiva ideologica, cat si cea a paseismului entuziast, vor fi depasite de investigatii academice onorabile7.

Contextul istoric al aparitiei Miscarii Legionare

Societatea romaneasca cunoaste in perioada interbelica o radicalizare a scenei politice, isi fac aparitia grupari care vehiculau ideologii ce-si propuneau o renovare substantiala si prin orice mijloace, chiar si violente, a realitatii romanesti. Acest nou mod de a concepe politicul, apare pe un fundal istoric ce alimenteaza practicile politice extremiste. Criza culturala a sfarsitului de secol, a fost urmata si amplificata de criza de dupa primul razboi mondial. De asemenea, criza economica mondiala (1929-1933), avea sa provoace neincredere in posibilitatile guvernarii democratice. In particular, in Romania, criza economica, avea sa loveasca intr-o economie care oricum avea grave probleme, fiind preponderent agrara si subdezvoltata. Factorilor exogeni li se adauga factorii endogeni. Miscarea Legionara a beneficiat de o traditie culturala nationalista destul de influenta in cultura romana, de la care s-a si revendicat, ea nu face decat sa radicalizeze anumite teme prezente si in discursul vechilor nationalisti. Nu este lipsit de importanta ca majoritatea intelectualilor romani isi asumasera o pozitie herderiana in conceperea natiunii. Crearea Romaniei mari a facut ca o proportie de 28,9% din populatia tarii sa apartina altor etnii decat cea romana, in aceasta perioada a fiind pusa, mai acut ca niciodata, problema identitara.8 La aparitia si succesul Miscarii Legionare au mai contribuit si slabiciunile structurale ale unei democratii fara traditie si aversiunea cvasi-generala impotriva extremei stangi, datorate punerii la indoiala de catre acesta, a legitimitatii statului unitar roman. Legea Marzescu (1924), avea sa insemne scoaterea Partidului Comunist in afara legii, Legiunea ramand astfel, singura forta politica anti-sistem.

O evolutie electorala atipica

Mattei Dogan, identifica una din caracteristicile esentiale ale sistemului electoral din perioada interbelica, oscilatia si instabilitatea electorala.9 Asa se face ca Partidul National Taranesc, abia creat in 1926, obtine peste numai doi ani, un procent de 74,8% dintre preferintele electoratului, adica cel mai mare scor obtinut de vreun partid politic in perioada interbelica. Un caz analog este acela al Partidului Poporului, la alegerile din 1919, obtine 1,2%, iar peste numai un an va fi votat de 42,4% din electorat. Incercand sa-ti explice aceasta situatie intrucatva paradoxala, Mattei Dogan distinge patru tipuri de alegatori: ,,1. alegatori fideli care-si exprima preferinta pentru acelasi partid, in ciuda presiunilor contrare; 2. alegatori fideli ale caror voturi erau confiscate prin deturnarea lor de la partidul caruia ii erau destinate; 3. alegatori fluctuanti, mai ales la orase; 4. alegatori <> inclinati intotdeauna sa voteze partidul aflat la putere”10. Miscarea Legionara nu a fost niciodata in ipostaza de a organiza alegerile, nefiind agreata de Carol al-II-lea – desi unii istorici aserteaza o anumita toleranta complice- si neavand pana in 1937 o sustinere serioasa din partea electoratului. Mai este de remarcat faptul ca, Miscarea Legionara a parcurs un traiect electoral atipic in comparatie cu celelate partide ale epocii, inregistrand o crestere progresiva de la infiintare si pana la ultimile alegeri, cele din decembrie 1937, fapt singular in epoca . La fel de interesanta ca si evolutia electorala, este si cresterea numerica a membrilor Miscarii Legionare, care erau 500 in 1927, se vor dubla in 1929, peste numai un an vor ajunge la 6 000, in decembrie 1933 vor creste de 4,6 ori, in mai 1935 Miscarea va numara 34 000 de aderenti, vor fi 96 de mii in ianuarie, pentru ca in decembrie, in acelasi an, sa ajunga la numarul de 272 000.11

Inceputurile

Personajele centrale ale Miscarii Legionare isi vor incepe cariera politica in cadrul ,,Ligii Apararii National Crestine”, un partid antisemit condus de vechiul si monomanul antisemit A. C. Cuza, decan al Facultatii de Drept din Iasi. Partidul se constituie ca o reactie la noul proiect de constitutie care isi propunea sa elimine articolul 7, ce mentinea statutul de strain pentru o mare parte a populatiei evreiesti. Constituit la 4 martie 1923, era compus in majoritate de studenti antisemiti si de dizidenti ai Partidului Nationalist-Democrat. In cadrul partidului un grup bine conturat, era coagulat in jurul lui Corneliu Zelea-Codreanu, acestia se remarcasera mai ales in timpul violentelor din anul universitar 1922. Apetenta pentru actiunea politica violenta avea sa ramana o marca a acestui grup.
Aventura politica a lui Codreanu incepe de fapt odata cu pregatirea alegerilor din 1926, cand acesta isi depune candidatura pentru un post de deputat pentru judetul Putna. Desi L.A.N.C-ul va obtine peste 120000 de voturi, performanta pe care o vor depasi abia la alegerile din 1932, Codreanu nu va obtine postul de deputat, lucru reusit de 10 dintre candidatii formatiunii. Treptat relatiile dintre grupul din jurul lui Codreanu si A.C. Cuza se deterioreaza, iar dupa ce pleaca de la Grenoble unde incercase obtinerea unui doctorat in drept – demers esuat – Codreanu isi propune sa creeze un partid propriu. Astfel, la 27 iunie 1927 este constituita Legiunea Arhanghelului Mihail, denumirea organizatiei se datora impresiei puternice pe care icoana usii bisericii inchisorii Vacaresti, i-o lasase lui Codreanu.12Anii de inceput vor reprezinta anii in care Codreanu va incerca sa puna bazele unei miscari organizate cu o cat mai mare raspandire teritoriala, in acest sens, Codreanu intreprinde un plan de actiune propagandistica in unle zone ale tarii (muntii Apuseni, jud.Covurlui, Basarabia). In timpul acestor actiuni legionarii intra deseori in conflict cu politia.

Anii de maturizare

Numirea ca prim-ministru a lui Ion Mihalache avea sa aduca si prima scoate in afara legii a Miscarii Legionare, acesta neagreand defel stilul politic al legionarilor (in iunie 1930 este constituita Garda de Fier ca organizatie politica a Legiunii Arhanghelului Mihail). Desi interzisa din ianuarie 1931, Miscarea participa la alegerile din iunie 1931 sub numele de ,,Grupul Corneliu Zelea Codreanu”. Totusi, gruparea era inca marginala, dovada este ca din cele 71 de judete ale Romaniei mari, depune liste doar in 17 judete. Aceste judete erau plasate potrivit lui Francisco Veiga in special in Transilvania, apoi in Moldova meridionala si centrala, Bucovina si sudul Basarabiei si nici unul in Dobrogea, Banat, Oltenia si Muntenia.13Scorul obtinut de legionari este unul nesemnificativ 1,1%, insemnand in voturi 34 183. Trebuie spus ca in unele judete legionarii obtin scoruri insemnate: Cahul-24,03%, Campulung- 19,3%, Covurlui 10,61% si Turda 8,12%. Esecul nu va fi insa, unul total. Aceasta deoarece in 2 din judete din zona Moldovei locul de deputat ramane vacant. Partidele puternice extenuate de lupta electorale, vor privi cu oarecare indiferenta aceste posturi, deoarece ele nu aveau cum sa influenteze raportul politic general. Nu acelasi lucru il vor face si legionarii care se vor mobiliza pentru obtinirea celor doua locuri vacante. Actiune lor este incununata de succes, Corneliu Zelea Codreanu si tatal acestuia Ion Zelea Codreanu devin deputati din partea judetului Neamt, respectiv Tutova.
Un nou examen electoral va fi prilejuit de caderea guvernului Iorga (5 iunie 1932) si de convocarea alegerilor. Legionarii vor obtine 2,44% (70 674) si vor participa de data asta in 36 de judete, fapt ce arat ca organizatoric devenisera mai puternici. Cu toate acestea Codreanu nu era multumit, el dorea ca miscarea sa politica sa-si extinda cat mai mult baza simpatizantilor.
Anul 1933 parea extrem de favorabil legionarilor, daca tinem cont ca in Germania fortele de extrema dreapta castigasera puterea. Legionarii simteau ca pot profita si ei de pe urma acestui rezultat si ca atare vor initia o campanie electorala extrem de ofensiva. Cu sase luni inaintea alegerilor este creat un grup propagandistic ce avea sa poarte numele de ,,Echipa Mortii”. Odata cu numirea lui I.G. Duca in fruntea guvernului lucrurile se vor inrautati pentru legionari. Cresterea infulentei extremei drepte, precum si optiunea anti-extremista a lui I.G. Duca, il vor face pe acesta sa supravegheze atent actiunile legionarilor. Pe fondul accentuarii climatului violent in campania electorale, Duca ordona arestari in randul legionarilor (9 decembrie 1933), iar a doua zi dispune scoaterea acesteia in afara legii.Peste numai 20 de zile de la arestarile legionarilor, istoria Romaniei, va inregistra al doilea asasinat al unui prim-ministru, acesta fiind raspunsul unui grup legionar fata de masurile lui Duca.
Alegerile din 1933 au fost primele si ultimile la care Miscarea Legionara a intentionat insa nu i s-a permis sa participe. Ascensiunea Miscarii Legionare devenise vizibila, ea era dovedita atat de cresterea numarului de simpatizanti si militanti si potentata de victoriile fascismului european. Referindu-se la perioada dintre 1933 si alegerile din decembrie 1937, Francisco Veiga afirma plastic ca Miscarea Legionara creste ,,ca o planta”14. Echipele de propagandisti ai Miscarii strabat intrega tara, inclusiv zonele care votau indeobste cu liberalii si cu taranistii, incercand sa convinga populatia ca noul partid, care se matamorfozase in Partidul “Totul pentru Tara”, reprezinta singura salvare a Romaniei.

Alegerile din decembrie 1937 si surparea democartiei interbelice

Alegerile din 20 decembrie 1937 au fost organizate de guvernul liberal, ele au fost asa cum afirma majoritatea cercetatorilor cele mai oneste alegeri din perioada interbelica. Nu se stie exact ce a stat la baza acestei atitudini. Armin Heinen considera ca motivul a fost acela ca Gherghe Tatarescu era ferm convins ca va castiga alegerile si nu a mai uzat de mijloace ne-democratice15. Zigu Ornea impartaseste alta opinie, considerand ca neobtinerea de catre nici un partid a majoritatii parlamentare s-ar datora manevrelor regale ce urmareau declansarea unei crize politice16.
In aceste alegeri Miscarea Legionara avea sa incheie un pact de neagresiune electorala cu Partidul National-Taranesc si cu gruparea liberala disidenta a lui Gh.Bratianu. Intentia acestor grupari politice era sa impiedice guvernul sa castige alegerile.
Pentru Miscarea Legionara aceste alegeri vor insemna cel mai mare succes electoral, obtinand 15,81% (478 368) si 66 de mandate, enorm daca luam in calcul ca la ultimile alegeri la care participase Miscarea Legionara obtinuse abia 2,44%. Un lucru de remarcat este acela ca, pe langa scorul electoral insemnat obtinut de legionari, Partidul National-Crestin castiga si el 9,29 % dintre preferintele electoratului, ceea ce insemna ca extrema dreapta primise unul din patru voturi. Paradoxal, cele mai democratice alegeri din perioada interbelica, aveau sa aduca pe langa cresterea electorala a extremei drepte si prabusirea fragilei democratii interbelice. Faptul ca nici un partid nu obtine 40% si implicit majoritatea electorala conform Legii electorale de la 1926, ofera regelui Carol al-II-lea pretextul de a impune in scurt timp un regim dictatorial.

Concluzii

Dupa cum putem observa Miscarea Legionara a participat la trei alegeri. La cele trei scrutinuri la care participa cunoaste o linie ascendenta. Putem observa ca daca la primele alegeri partidul lui Codreanu este un grup politic nesemnificativ, daca luam in calcul ca cele doua mandate obtinute se datorau mai degraba circumstantelor favorabile, si nu depasirii pragului electoral de 2%, peste numai un an scorul electoral al acestuia se dubleaza, dublandu-se si participarea pe listele judetene. In aceste conditii Miscarea Legionara obtine 5 mandate. Rezultatele de la ultimile alegeri ale Romaniei mari sunt de-a dreptul spectaculoase, legionarii participa pe listele judetene in aproape toata tara si obtin 66 de mandate.Comparativ cu oprimele alegeri,.Miscarea Legionara creste de 13,9 ori relativ la numarul voturilor primite si 14,3% relativ la procente obtinute, iar in ceea ce priveste alegerile din 1932, Miscarea Legionara creste in 1937 cu 6,78 in voturi si 6,5 in procente. Media electorala a tuturor participarilor atinge 6,45% relativ la procente.
Miscarea Legionara nu a participat niciodata la guvernare in conditii democratice, oportunitatea insa i se ofera o data cu preluarea puterii de catre generalului Ion Antonescu, ea reprezentand pentru perioada interbelica gruparea politica extremista cea mai importanta, fiind in fond, asa cum afirma o serie de cercetatori o varianta autohtona a fascismului.

NOTE
[1] un studiu amanuntit asupra afinitatilor dintre regimul national-comunist nu a fost inca realiazat.
[2] Mihai FATU, Ioan SPALATELU- Garda de Fier.Organizatie de tip fascist, Ed.Politica, Bucuresti, 1971.
[3] este vorba de lucrari ca: Stelian NEAGOE -Triumful ratiunii impotriva violentei( Viata universitara ieseana interbelica), Ed.Junimea, Iasi,1977 ; Aurica SIMION – Regimul politic in Romania in perioada septembrie 1940- ianuarie 1941, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976; Florea NEDELCU – De la restauratie la dictatura regala. Din viata politica a Romaniei, 1930-1938, Ed .Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Al.G. SAVU – Sistemul partidelor politice din Romania. 1919-1940, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976; Ioan SCURTU – Viata politica din Romania, 1918-1944, Ed. Albatros, Bucuresti, 1982.
[4] apud Mihai CHIOVEANU – Fetele fascismului : politica, ideologia si scrisul istoric in secolul al XX-lea, Ed. Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2005,pag 223
[5] trebuie amintiti in mod special autorii Eugen WEBER, Francisco VEIGA, Armin HEINEN, NAGY-TALAVERA, FISCHER-GALATI sau Zeev BARBU.
[6] Mihai CHIOVEANU –op.cit, pag. 225.
[7] cartea istoricului Mihai Chioveanu reprezinta un astfel de caz fericit.
[8] Gh.IACOB, Luminita IACOB – Modernizare-Europenism, Ed Universitatii ,,A.I.Cuza”, Iasi, 1995,vol.I, pag.51
[9] Mattei DOGAN – Dansul electoral in Romania interbelica, in revista Cercetari Sociale, nr.4/1995, pag.7;
[10] ibidem, pag.9
[11] Armin HEINEN – Legiunea ,,Arhanghelului Mihail”.Miscare sociala si organizare politica. O contributie la problema fascismului international, Humanitas, Bucuresti, 1999, pag.366; toate cifrele electorale relativ la Miscarea Legionara vor fi preluate de la acest autor.
[12] Zigu ORNEA – Anii treizeci.Extrema dreapta romaneasca, Ed, Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996
[13] Francisco VEIGA – Istoria Garzii de Fier 1919-1941.Mistica ultranationalismului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, pag.135
[14] ibidem, pag.215
[15] Armin HEINEN – op.cit, pag.338
[16] Zigu Ornea – Cum se alcatuia odinioara opozitia, in Dilema nr.437/2001

BIBLIOGRAFIE

Sorin ALEXANDRESCU- Paradoxul roman, Ed Univers, Bucuresti, 1998
Gh.BUZATU, Corneliu CIUCANU, Cristian SANDACHE- Radiografia dreptei romanesti, Ed. FF PRESS, Bucuresti, 1996
Mihai CHIOVEANU – Fetele fascismului : politica, ideologia si scrisul istoric in secolul al XX-lea, Ed. Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2005
Mattei DOGAN – Dansul electoral in Romania interbelica, in revista Cercetari Sociale, nr.4/1995
Armin HEINEN – Legiunea ,,Arhanghelului Mihail”.Miscare sociala si organizare politica. O contributie la problema fascismului international, Humanitas, Bucuresti, 1999
Gh.IACOB, Luminita IACOB – Modernizare-Europenism, Ed Universitatii ,,A.I.Cuza”, Iasi, 1995
Irina LIVEZEANU – Cultura si nationalitate in Romania Mare 1918-1930, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1998
Zigu ORNEA – Anii treizeci.Extrema dreapta romaneasca, Ed, Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996
Cristian PREDA – Influenta sistemelor electorale asupra sistemului de partide in Romania interbelica, in Studia Politica, vol. II, nr.1/2002
Hans ROGGER, Eugen WEBER- Dreapta europeana. Profil istoric, Ed. Minerva, Bucuresti, 1995
Ioan SCURTU – Viata politica din Romania, 1918-1944, Ed. Albatros, Bucuresti, 1982.
Francisco VEIGA – Istoria Garzii de Fier 1919-1941.Mistica ultranationalismului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995
Leon VOLOVICI – Ideologia nationalsita si <> in Romania anilor ’30, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1995
Corneliu ZELEA CODREANU – Carticica sefului de cuib, Tipografia “C. S. m. c.” ,Bucuresti, 1940
Corneliu ZELEA CODREANU – Pentru legionari, Ed.Scara, Bucuresti, 1999