Istorie si manipulare - inceputuri -

ISTORIA ANTICĂ A NEAMULUI ROMÂNESC, Dr.CUEŞDEAN

de Lucian Iosif Cueşdean la 19 ianuarie 2013 la 22:55 ·

Program transmis şi pe internet, pe youtube.

1. Neamul

Domnule Roxin, ne-am întâlnit astăzi aici ca să ridicăm din vălul aşternut peste trecutul neamului românesc al geto-daco-tracilor.

Nimeni nu protestează dacă spui că dacii, geţii, tracii, frigii, ori pelasgii sau hiperboreienii erau neamuri cu noi,

dar toţi tresară dacă le spui că ei erau români, neînţelegând că chiar după Dex

rumân=ţăran, omul ţării

pământean din veci

pe râurile afluente Dunării de Jos,

adică geţii Mamei GEA ori ru-mânii lui MANIU.

Ei treceau şi în lumea largă, ceea ce înseamnă tracii,

roind alte forme de culturi materiale şi spirituale

ale unui aceluiaşi popor

cu o singură limbă şi multe graiuri.

De ce tresară toţi?

Pentru că cineva a strecurat şopârla că RUMÂN=ROMAN,

lucru pe care rumânii interogaţi la alcătuirea dicţionarelor nu l-au afirmat niciodată.

2. Dovezi scrise.

Părintele istoriei, Herodot, născut cu aproape 500 de ani înainte de Cristos, a scris că geţii erau cei mai drepţi şi mai bravi dintre traci, deci membri ai unei socităţi disciplinate de o legislaţie şi de o ordine socială bine stabillită,cel mai numerous popor, după inzi,  cu o singură limbă

Grecul nici nu auzise de existenţa romanilor, care tocmai atunc îi alungau pe etruscii ce cu 165 de ani mai înainte clădiseră  Cetatea Eternă, instalând Respublica Romană,în locul ultimului rege etrusc .

3. Dovezi arheologice.

Neamul românesc locuieşte pe teritoriul Bazinului Hidrografic al Dunării de Jos, de cel puţin 42 de mii de ani,

de când există osemintele noastre, în Peştera cu oase, din Banat.

Ele se continuă până în present, cu cele ale străbunilor de acum 30, 20, 10, 5, 2 mii de ani şi 1 mie de ani, chiar dacă majoritatea dacilor se incinerau când decedau, aşa cum se incinerează şi urmaşii lor de azi din India.

Dunărea şi cu afluenţii săi, a constituit o magistrală,

pentru un singur popor, de un singur neam şi cu o singură limbă.

Osemintele din Peştera cu oase, sunt omologate ca cele mai vechi rămăşiţe ale tipului contemporan de om.

De aici el s-a răspândit pe tot mapamondul, fiind precedat de tipul de Neandertal care a locuit şi el pe teritoriul nostru, inclusiv restul globului pământesc, dispărând cu totul în urmă cu 50.000- 100.000 de ani, poate exterminat sau încrucişat cu tipul nou.

În intervalul de 42 de mii de ani, a avut loc ultima glaciaţiune, numită Wűrm, cu 20 -30 de mii în urmă.

După un autor al unei Istorii a cevilizaţiei eurpopene, francezul Guido A. Mansuelli, în timpul acesteia, gheaţa permanentă acoperea Insulele Britanice unite cu continentul, nordul Franţei, Germaia, nordul Carpaţilor, sudul Rusiei, marginea gheţarului fiind conturată de loes.

Vârfurile de munte cu gheţari permaneţi iradiau în jur un climat subarctic, cu o vegetaţie de tundră în jur.

Acum 20 de mii de ani, în aceste condiţii, omul a supravieţuit în Europa, doar în două locuri, în Pirinei şi în Carpaţi.

Istoricii Petre P. Panaitescu şi Augustin Deac, confirmă existenţa omului de grotă al glaciaţiunii Würm înCarpaţi.

Picturile rupestre, de acum aproximtiv 20.000 de ani din Peştera Coliboaia au uimit lumea, de curând.

Tot după Mansuelli, inclusiv Wikipedia, gheţarul s-a topit.

în urmă cu aproximativ 12-13 mii de ani şi s-a schimbat relativ brusc clima.

Dimensiunile gheţarului pot fi appreciate de ridicarea întregului ocean planetar cu aproximativ 100 de metri, separând astăzi Insulele Britanice de continent cu această adâncime.

Pentru tot vestul European, potopurile care au rezultat au fost mai nimicitoare decât glaciaţiunea şi nu au mai lăsat nicio continuitate a omului de grotă în contemporaneitate.

Civilizaţiile din zona Pirineilor şi din zona Grimaldi (lângă monaco) dispărând fără urmă.

Oamenii cavernelor din Carpaţi au rămas

singurii supravieţuitori europeni ai glaciaţiunii Wűrm.

Ei sunt singurii depozitari ai întregului stoc genetic ai omului de tip contemporan şi din Europa.

4. Stocul genetic şi lingistic

Tot stocul genetic şi lingvistic  al europenilor a supravieţuit doar în Carpaţi.

Coroana Carpaţilor centrează Bazinul Dunării de Jos.

5. Repopularea

Repopularea radiară a Europei a început în urmă cu 12-13 mii de ani, din Bazinul Hidrografic al Dunării de Jos, în pas cu ameliorarea progresivă a climei şi a altor condiţii de viaţă, ajungând la Coasta Atlantică şi Insulele Britanice, în ultimii aproximativ 4000-5000 de ani.

6. Descoperiri arheologice

Cu ocazia lucrărilor de la complexul hidrocentralei de la Porţile de fier ale Dunării, Vasile Boroneanţ, a descoperit la noi primele unelte agricole din Europa, vechi de peste 9000 de ani, lucrare atestată la un congres din Anglia.

Acum 5000-7000 de ani s-au găsit la noi boabe de cereale şi statuete îmbrăcate în portul românesc, încultura Vădastra.

Savantul american Marija Gimbutas constată că “România este inima Vechii Europe, o societate matriarhală paşnică iubitoare de artă a unor fermieri de acum 5.500-8.500 de ani”.

Mergeţi la Muzeul din Piatra Neamţ şi vă minunaţi de splendoarea ceramicii pictate a civilizaţiei Cucuteni, de acum 7000 de ani, întinsă din Ardeal, de la Ariuşd, prin Moldova, până la Tripolie, în Ucraina.

În cadrul aceleiaşi civilizaţii găsiţi primele formaţiuni urbane din Europa.

Tot de 7000 de ani există la Căscioarele o coloană de ceramică pictată de 2, 30/0,50 m din interiorul unui sanctuar de 6/12 m suprafaţă, cu două încăperi, cu o tencuială pe care se păstrează cercuri şi semicercuri colorate în ocru, de 7000 de ani.

Pe această coloană, reprodusă pe toate coperţile mele, se pot distinge, în ocru, 7 rânduri de câte 3 de S şi 3 de J, pe orizontală, din orice parte am privi, distanţate între ele de 7 rânduri orizontale în bej, de câte două triunghiuri unite în vârfuri, pornind din prima bază o verticală care se prelungeşte în jos şi din a doua bază o verticală care se prelungeşte în sus, sugerând clar semnul - ∞ + .

O altă coloană de aceleaşi dimeniuni nu are desenată decât o schiţă de pasăre, precum “Sfântul Duh”, alături de alte 3 coloane albe mici, de acelaşi fel, din descrierea lui Gimbutas.

Pe peretele vestic exista o teracotă rotundă pictată cu doi şerpi cu capetele în centru, unul de culoare verde şi altul în ocru, ce pleacă în direcţii opuse, precum semnul yng yang al chinezilor.    

7. Simbolurile grafice de pe artifactele noastre de acum 7000 de ani le găsim şi astăzi pe iile ţărăneşti îmbrăcate de sărbători, la HO RA satului fapt ce dovedeşte un deosebit conservatorism semantic la noi.

Pe tăbliţele de lut de la Tărtăria, avem prima scriere din lume, descoperită în 1961, de Nicolae Vlasa.Între timp au mai fost găsite mii de asemenea înscrisuri pe ceramică, pe lângă seceri de 9000 de ani, războaie de ţesut vertical lâna sau cânepa, bărci cu fundul plat,  sceptre de aur mai vechi cu 1500 de ani decât primii faraoni ai Egiptului, pe lângă diademe princiare şi coroane regale ori alte artifacte de status simbol social din metale preţioase de aceeaşi vechime şi dovezi ale unei

8. Religii instituţionalizate de 7000 de ani, pe un teritoriu vast, precum sanctuarele de la Parţa, Căscioarele, Basarabia, inclusiv sub formă de mici  machete ale unor lăcaşuri de cult, oferite pe palme unei divinităţi abstracte. Obicei păstrat în contemporanitate de ctitori, la noi, aşa cum ne arată fresce bisericeşti.

9. De aproape 7000 de ani există ceramica neagră la Hârşova, pe malul opus Căscioarelor, concomitent cu case podite cu scănduri de lemn şlefuit, cu încăperi de 40 m în suprafaţă, având fundaţii de 70 cm şi stâlpi de stejar folosiţi la supraetajare.

Tehnologia de obţinere a ceramicii negre este tehnologia de obţinere a temperaturilor înalte, din metalurgie, după cum ne informează Yannik Rialland, arheologul francez care împreună cu Popovici Dragomir au lucrat aici de curând.

Grecii au apărut 3000 de ani mai târziu.

Nu este deci de mirare că cronologia neamului nostru, înscrisă pe lespedea lui Ştefan cel Mare de la Putna este azi trecută de 7500 de ani “de la facerea lumii”, numărând anii de când neamul nostru sedentar a devenit conştient de sine.

10. Tabu

În şcolile noastre se apără cu străşnicie un  tabu păgubos, dogma descendenţei românilor din romanii de la Roma,

ce ne trimite să ne căutăm strămoşii în afara teritoriului de astăzi al României, într-o tentativă de a ne văduvi de dreptul inalienabil de proprietate asupra gliei strămoşeşti.

Această dogmă afirmă, fără dovezi, că originea românilor este de 1900 de ani când s-ar fi produs o metisare a romanilor

 civilizaţi cu ceea ce a rămas din dacii practic violaţi şi exterminaţi în 106, de către războinicii Împăratului Traian,

părintele naţiunii noastre, învingătorul barbarului sinucigaş Decebal.

11. Cine erau romanii ?

ROMÁN2, 2. Locuitor al Romei.1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie. – Din lat. romanus. 

Romanii înşişi nu erau o singură etnie, ci erau locuitorii unei singure cetăţi  cu sclavi şi oameni liberi, aduşi din toate colţurile lumii, cu puţini patricieni vorbitori de latină, insuficienţi pentru a da o coloratură etnică Imperiului Roman, aşa cum nici Imperiul Habsburgic nu a fost plin de austrieci răspândaci de germană.

Academicianul Andrei Oţetea, în Istoria lumii în date, scria, la pagina 35, că situl Villanova, reprezentativ pentru sorgintea vorbitorilor de limbă latino –faliscă, cea mai veche latină,

îşi are originea arheologică pe malurile Dunării de Mijloc,

ce ştim că începe din Banat, unde şi azi se mai vorbeşte latineşte,

adică româneşte.

Toată Italia are situri arheologice de origine Danubiană,

vezi inclusiv pe Wikipedia, Terramara  (posibil Tărâm mare, deşi tărâm şi tera e acelaşi cuvânt şi mare nu există în latină, în sensul de nu mic).

După Mansuelli, la Molfeta, în călcâiul cizmei italice

este situl arheologic cel mai vechi, existând de 7000 de ani.

El este de origine balcanică, are un nume de “ factură” românească, precum MOL-dova, ZA MOL-xis, MOL-ţam (mulţumesc în Ardeal) şi este amplasat într-un teritoriu cu numele APILOR şi APULILOR din neamul românesc de pe lângă APULUM,  pe APA Mureşului.

În acest areal al APU-gliei, locuit de APULII mess-API, numiţi şi i-APII-GII ori chiar greci, în locul în care romanii au fost mereu înfrânţi  de unul Pirus, etichetat drept grec în ciuda numelui,

care a condus la sintagma” victorie ala Pirus”.

Este deci limpede pentru oricine că limba latină a intrat în Peninsula Italică, odată cu  păstorii geţi ce s-au instalat pe cele 7 coline ale Romei, dând locului nume de la cuvintele româneşti LAT Latium, ALB Alba, LUNG, Longa, cu cel puţin 400 de ani înainte ca etruscii să pună bazele cetăţii de pe Tevere,

ce atunci se numea RU-ma, râul mamă în etruscă,

originea numelui Roma după Denis Geoge, un autor tradus la noi în 1982.

Legenda  cu AENEAS din Troia, nu schimbă cu nimic datele problemei, sorgintea ei getică fiind bine documentată în Iliada sau Odisea.

Vedem deci clar că originea Gintei Latine însăşi se găseşte în neamul geto-dacilor.

12. Cine erau geţii ?

GET.  Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. – Din fr. Gétes, lat. Getae, -arum. 

Mansuelli şi enciclopediile, inclusiv Wkipedia, îi consemnează pe

Iler-Geţi, adică pe geţii ileri şi pe Indi-Geţi, adică pe geţii hindi, în teritoriul Peninsulei Iberice.

Hărţile întocmite pe vremea expediţiei lui Alexandru cel Mare,

prezente şi pe Wikipedia îi arată pe mas-sa-geţi şi pe dahi în nordul Indiei.

14. Cine erau indo-euopenii ?

ÍNDO-: ~-EUROPEÁN2 m. pl. Termen folosit pentru a denumi un grup de populații care trăiau prin mileniul3 î.e.n. în regiunile Asiei Centrale. [Sil. -e-u-ro-pean] /indo-européen 

INDO-: ~-EUROPEÁN1 ~eánă Care aparține familiei de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte, dar reconstituită în esență. /indo-européen  Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Jawarhalal Nehru, marele om de stat indian, scria clar

în 1951, în Descoperirea Indiei, că europenii arieni,

autorii Vedelor au invadat India, tramnsmiţând băştinaşilor drawidieni o cultură înfloritoare. 

În Vede, noi identificăm sute de toponime din România,

consemnate în cartea Istoria antică a neamului românesc, p. 119,

precum Muntele Arcanu la noi, zeul Arca, al soarelui la ei, Muntele Surianu la noi, Suria, fiica soarelui la ei, lacul ARA, pe Someş, AR-ieş, AR-geş, la noi şi  lacul Ara la ei, toponimul Ilva la cuşiţi, toponimul Ilva Mare, Ilva Mică, Măgura Ilvei , la noi, arborele Ilva la ei, inclusiv toponime şi hidronime la noi ce conţin numele VEDE de la ei, ca la noi Videle, roşiorii de Vede, inclusiv râul Veda, care uneori seacă (SACCA, în limba vorbită azi de urmaşii masa-geţilor ajunşi în Punjabul indian şi  pakistanez).

15. Dovezi de limbă română arhaică.

În urmă cu 80 de ani, Marin Bărbulescu-Dacul, citat de Augustin Deac (I, p. 378-390) . căutând prin dicţionare franţuzeşti ca cele ale lui Burnouf Emil şi Carnoy Albert, a constatat peste

420 de cuvinte SCRISE de români în sanscrita vedică

şi a editat cartea Originea daco-tracă a limbii române. De exemplu, aCASA-acaşa, aci-ake, acu-acu, ADAPA-padapa, adesea-adesa, adică-adica, adâncit-udancita, aer-ajira, afară-apara, albină-alini, alerga-lergam, anapoda-anupada, anume=anumâ, APĂ-APA, SOARE-SURIA, SUTĂ-SATA.

APĂ= APA, SOARE=SURIA, SUTĂ=SATA,

corespund cu cele consemnate de Wald Lucia şi Sluşanchi Dan

în cartea Introducere în studiul limbii şi culturii indo-europene, Ed Şt şi Enc, Buc., 1987

Dând peste un dicţionar Punjabi to English, din 20 de mii de cuvinte am găsit

2000 cu rădăcini româneşti, VORBITE astăzi,

dintre care 240 ce nu mai există astăti decât la români, precum a băga-bagat, malai (pastă, ca mă-MĂLI-ga), bugăt-bahut, (cu lista completă în cartea Suntem români de peste 2500 de ani), 1200 cu etimon latin, de exemplu, APOs-API, SOARE-SURAj, REGE-RAGIA, ORICINE-ORAC, NOU-NAU, JUNE-JUAN,BUN-BANi,CĂŢEA-CUTI, CURECHI-CURAC, a PĂŞI-PEŞI, a MUTA-MUTA,SOŢ-SAŢi,aCEDA-CIADna, ŢINut-ŢAN, VACĂ-VACI, CEAŢĂ-CIUNŢA,NEGRU-haNERA, a DĂUNA-DAUNA, a ATÂRNA-UTARNA.

Aceste cuvinte nu aveau cum să ajungă în India

dacă nu ar fi fost duse acolo de românii geţi sau de macedo-rumâni, pentru că romanii nu au ajuns mai departe de graniţele Armeniei.

16. Pierdere de istorie şi de prestigiu.

De ce să renunţăm la milenii de istorie ale neamului românesc de dinaintea invaziei Imperiului Roman şi

să suţinem că reproducem doar vorbele altora,

afrmând astfel că nu am produs niciodată nimica, nici măcar cuvintele care ne ies pe gură ?

Oricine a produs vreodată ceva, a numit acel ceva pe limba lui.

17.Originea limbii române.

ROMẤN, -Ă,1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2.Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s. m.] – Lat. romanus.  Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink.

După care regulă ni se spune că noi am luat doar cuvinte de la alţii şi nu că alţii au luat vorbele de la noi.

Cuvintele GURĂ şi GÂT, existau în străromână, dar lipsesc cu desăvârşire din limba franceză şi din latina Romei.

Cum de există în franceză a ÎN GUR GÂTA, RE GUR GÂT A şi  GUR MAND, dacă nu din română, unde există tocmai acest limbaj descriptiv, metaforic, al unor morfeme stem ?

Se uită de faptul că Alexandru Macedon înainta greu prin holdele înalte de grâu ale daco-geţilor nord dunăreni şi se susţine că dacii au învăţat abia 400 de ani mai târziu cum îi zice la grâu, de la romani şi 1200 de ani mai târziu cum se cheamă plugul,

de la nişte ipotetici ruşi peribaltici, subarctici?

17. Cine scrie istoria ?

Se spune pe bună dreptate că istoria o scriu învingăorii.

Noi românii suntem un neam de învingători, de vreme ce existăm şi trebuie să ne scriem correct istoria.

Nu avem niciun motiv să fim nici umili şi nici obraznici.

Cei învinşi au dispărut de mult, fără urmă.

RUMÂN=ROMAN este doar o ipoteză, o simplă fantezie,

  ca şi ideia că noi am fi luat cuvintele altora.

Fiecare cuvânt este rodul unei activităţi intelectuale.

Graiul este un rezultat al gândirii.

Limba decimilenară a românilor

este o operă desăvârşită de neamul nostru,

un fenomen raţional, un produs al minţii lor,

un lanţ viu infinit care

DACĂ S-AR FI ÎNTRERUPT  o singură DATĂ

AM FI DISPĂRUT CA POPOR.

Limba noastră începe din epoca pietrei,

din neolitic, cu sunetele din natură, onomatopeele,

folosite cu mare dibăcie în a crea un sistem de comunicare sonoră complex , îmbogăţit zilnic şi cu neologismele

culese din toată lumea de massmedia.

19. Aspecte genetice şi lingvistice

Cei dintr-un neam se aseamănă între ei.

Toţi cei care trăim suntem capătul unui lanţ viu infinit de lung, care dacă s-ar fi intrerupt vreodată, în milioane de ani, noi nu am mai fi apărut pe lume.

Cei care au murit chiar cu mii de ani în urmă pot fi comparaţi cu cei vii.

Periodic, la un anumit număr de ani apar nişte modificări şi astfel, pe baze geneetice, se pot face aprecieri în timp şi spaţiu.

Spuneam mai devreme că teritoriul României, mai corect neamul românesc a rămas după ultima glaciaţiune singurul depozitar al întregului fond genetic şi lingvistic European, de dinaintea acesteia, când teritoriul European ca şi coastele maritime asiatice, până în Filipine, au fost invadate de populaţia africanăîmpinsă de seceta sahariană, din timpul glaciaţiunii, în toate direcţiile, fiind sursa bruneţilor cu nasul turtit.

Asiatici blonzi şi cu ochi albaştri nu există decât prin metisare cu europenii.

După glaciaţiune, pe măsura ameliorării climatice,

blonzii care suportă greu căldura toridă s-au deplasat spre nord şi spre munte.

Aventurierii în teritorii necunoscute au fost iniţial perechi puţine care depăşeau capacitatea zonei de baştină de a hrăni toate gurile.

Pentru grupurile mici, care se rătăceau vara spre nord, riscurile erau mari, fiind surprinse  apoi iarna de geruri ucigătoare.

Supravieţuiau în primăvară numai câţiva, cu cea mai mare vitalitate, abia adolescenţi care refăceau apoi un colectiv din ce în ce mai mare, din câţiva indivizi, perpetuând o populaţie cu puţine variante genetice, ca la animalele de rasă pură, cu un tipar genetic omogen, dominant în noul teritoriu, dar existent la plecarea dn neamul românesc, mai mult sau mai puţin menţinut şi azi.

La fel şi bagajul lingvistic al unor adolescenţi supravieţuitori se putea îndepărta de cel de baştină,

persistând în teritoriul îndepărtat la nivel de amintiri,

cu reconstituiri mai mult sau mai puţin defectuase,

ca de la NOSTRU la NAŞ, de la VOSTRU la VAŞ, UNU ODINU, DOI DVA, de la CEL OM VECHI la CELOVECHI, etc, la ruşi sau la ONSER, prin antepoziţia vocalei o, şi u, din  NOSTRU, după pierderea lui t,  AIN UNU, ŢVAI DOI, la TAN EN BAUM de la POM ÎN TINĂ, printr-o inversare sintactică, pierdere a unui ă, un viraj al lui P în B etc, la cei care sunt neam ţie, adică la nemţi.

20. Concluzie

Din limba românilor contemporani poţi reconstitui multe cuvinte ale altor neamuri europene, pentru căRomânia este un spaţiu de antropogeneză europeană, dar cuvintele româneşti au multe particularităţi ale lor care au scăpat celor ce au studiat lingvistica europeană, printre care Limbajul, logic, metaforic, al morfemelor stem. 

De la cine era să ne învăţăm limba, când până şi cotropitorii noştri au plecat iniţial tot dintre noi, cu excepţia mongolilor ?

CUVINTE SCRISE de românii geţi în INDIA în urmă cu 2500 de ani : 

341.teşită-tejita, 342.TINDĂ-alindă, 343.târfă-trba

de Lucian Iosif Cueşdean la 11 februarie 2013 la 14:05 ·

344.a TÂRGUI-trgovanie, 345.a târâ-atâtorâmi, 346.târtiţă-târta, 347.tobă-tobă, 348.tigvă-ticva, 349.a topi-tapâmi, 350.topor-tabar,

   http://solif.wordpress.com/  

LIMBA ROMÂNĂ ancestrală NU ESTE O NEO-LATINĂ, ci o PALEO-lat ină şi o P ALEO-GERMANO-SLAVĂ a geto-dacilor .

             Cf DEX, RUMÂN=ROMÂN=ŢĂRAN, omul ţării noastre.

             RUMÂN=ROMAN este doar o ipoteză, o simplă fantezie, ca şi ideia că noi am fi luat cuvintele altora.

             Limba română are peste 420 de cuvinte SCRISE în urmă cu aproximativ 2500 de ani. Unele dintre ele se păstrează vorbite şi astăzi în Pungiabul indian şi pachistanez.

             Limba rumânilor are 2000 de cuvinte răspândite de geţi, azi singurele cuvinte europene antice VORBITE în India, aşa zisele ”indo”-europene ; 240, exclusiv româneşti, inexistente la alţi” indo”-europeni.

Comparaţi cu etimoanele DEX-ului şi cu armâna. 

În toate enciclopediile, inclusiv în Wikipedia, scrie că, geţii au ajuns atât la Gibraltar ca Iler- geţi, Indi-geţi, cât şi în India, ce le datorează numele INDI-geţilor, dându-i azi toponime în româneşte, nume de caste ale GEŢILOR (jet) şi ale GOŢILOR (got), inclusiv nume de teritorii, DACA, GAIA, IASCĂ, La HORE, BAN, TRAG, DELI, CĂLCATA, CAR ACI, PANGI-API, ape, Zob, Indus, Surată, ca Indi-geţi şi Mas-geţi (massageţi), geţii maximi, Geţii cei Mari (mas, mare, MAS-iv, în latină şi în limba pahalavi a perşilor).  

 Vedem că ei vobeau dialecte româneşti atât pe parcursul până în Spania, cât şi pe cel până în India, unde au ajuns şi fraţii noştri macedoneni, sub Alexandru cel Mare, acum 2300 de ani.

 Abia în India desluşim limba română paleolatină şi paleogermanoslavă a geţilor, cu o castă GOT, pentru că romanii nu au ajuns niciodată în INDIA, în Punjabi.

 De mai bine de 80 de ani, studiile francezilor Burnouf Emil şi Carnoy Albert,  constată peste 418 CUVINTE ROMÂNEŞTI ÎN SANSCRITĂ, după Originea daco-tracă a limbii române, din 1936, de Marin Bărbulescu-Dacu, conform cu Augustin Deac (I, p. 378-390) .

Ele nu aveau cum să fie SCRISE în India decât de către românii geţi care au ajuns acolo şi vorbeau această limbă în urmă cu 2500- 3000 de ani: 1-10, unu, dvi, tri, ciatru, penci, şaş, şaptan, astan, novan, dzaccan, 100=satan, 1.aCASA-acaşa, 2. aci-ake, 3.acu-acu, 4.ADAPA-padapa, 5.adesea-adesa, 6.adică-adica, 7.adâncit-udancita, 8.aer-ajira, 9.afară-apara, 10.albină-alini, 11.alerga-lergam, 12.anapoda-anupada, 13.anume=anumâ, 14.APĂ=AP,APA, 15.APOS, 16.apăsat-apasabda,17.apus-apasc, 18.arde-ardami, 19.ARIN-arana, 20.a asemăna-samana, 21.aşa-aşa, 22.astupa-stâpiâmi, 23.aţa-atca, 24.AZI-adia, 25.balamuc-balimuca, 26.BALAUR-balavat, 27.baltă-balâha, 28.bandă-banda, 29.baniţă-banica,30.bardă-bardhaca, 31.basm-basma, 32.băiat-avibâiatamâmi, 33.bănie-BAN, pan, 34.bălaie-balacsa, 35.bătrână-vatarama, 36.CAI-haia, 37.camaşă-camamaşa, 38.cameră-camera, 39.cana-cana, 40.cap-capala, 41.car-carsu, 42.casă-csha, 43.caş-cşu, 44.cazma-cazma, 45.caznă-cazna, 46.CĂRĂMIDĂ-crmidza, 47.CĂRUŢĂ-crunita, 48.cânepă-cana, 49.cârpă-carpsah, 50.cârcă-carca, 51.CEAS-cias, 52.ceată-CITA, 53.ceaţă-ciata, 54.cerc-cerde, 55.chiag-cag, 56.cimitir-câmitra, 57.crăpa-crapaiami, 58.custură-castra, 59.CURVAR-carvara, 60.CUŢIT-cuţ, 61.dădăci-dadâca, 62.dărâma-darâmi, 63.degeaba-duciaba, 64.dinte –denta, 65.două săptămâni-dwesaptâha, 66.dor-dwar, 77.drac-racjas, 78.DRUM-dru, 79.dubă-dabba, 80.a se duce-dutiami,

 81.DUH-druh, 82.duios-duvas, 83.DUŞ-duş, 84.duşman-duşman, 85.dur-dur, 86.a dura -dura, 87.iapă-eciva, 88.este-asti, 89.fală-fala, 90.frate-vrate, 91.GARD-cardis, 92.GAURĂ-gaura, 93.a se găsi-samugassâmi, 94.găteje-gatejas, 95.gâscă-hansica, 96.genunchi-ganaca, 97.gingie-gingina, 98.greu-guru, 99.GURĂ-gora, 100.HAN-han (ospătărie), 101.hotar-hotu, 102.HOŢ-cioţa, 103.hrană-cirana, 104.a HULI-holâmi, 105.iacătă-ecata, 106.IAD-jadu, 107.iama-yama,108.IATAGAN-ciatagni, 109.ieşi-iş, 110.INIMA-ianma, 111.a IUBI-iub, 112.a îmbrânci-brasyâmi, 113.îndărăt-aderat, 114.ÎNGER-angiras, 115.înserat-avesara, 116.învârti-vârtati, 117.întări-antarita, 118.a ÎNVĂŢA-invati, 119.a înveli-vallami, 120.jale-jwala,

121.JAR-ghar, 122.jigodie-jagdi, 123.jilav-jala, 124.JUG-yuga, 125.a JURA-juryâ, 126.labă-lab, 127.laţe-laţua, 128.a lăia-layami,129.LIMBĂ-lamba, 130.a lipi-alimpâmi,

131.loc-loca, 132.a luci-a biruci,133.LUP-lup, 134.luptă-LUPTA, 135.maimuţă-maiamuca, 136.mal-mrl, 137.mardeală-mardala, 138.MARHĂ-mrga (animal), 139.mazăre-mazara, 140.măduvă-meduva,

141.măgar-magar,142, măi-mâjâ, 143.măreţ-mreţ, 144.mândru-mandra, 145.mânz-mândza, 146.MELODIE-mela, 147.a MIŞCA-masc, 148.mlădiţă-mlădihta, 149.mosor-mosur, 150.mugur-mucala,

151.MUIERE-muherea, 152.a muia-amivahana, 153.MUST-musti, 154.mustaţă-mustaca, 155.mut-mutu, 156.MUTRA-murta, 157.a înnădi-nadami, 158.naiba-naiba, 159.nas-nas, 160.nămete-namata, 161.a năpădi-upapadia, 162.nărav-narabu, 163.nărod-niroda, 164.născătoare-anujitra,  165.NECITIT-nacit, 166.nepot-napat, 167.nevastă-navasti, 168.NOAPTEA-nacta, 169.NOR-nâra, 170.nou-nava,171.nume-nama, 172.oaie-avi,173.OALĂ-vala, 174.OBADĂ-abadda, 175.a obosi-obositi, 176.ocară-OCARA, 177.ODAIE-odaia, 178.odor-odor, 179.OM-om, 180.omletă-omlet, 181.a OPĂRI-opariti, 182.opincă-upanâha, 183.ORAŞ-VARA, 184.ortac-ortac, 185.os-asti, 186.a ostoi-ostaviti, 187.a otrăvi-aştravi, 188.pace-pâca, 189.paloş-pala, 190.pală-păla, 191.pandur-pandur, 192.paparudă-paperuda, 193.paprică-paprica, 194.par-para, 195.PARADIS-svanadisna,196.paradit-paradina, 197.parte-partac, 198.PĂCAT-pacata, 199.păcală-pacala, 200.păduche-padavica, 201.patru-cattru, 202.pălit-palita, 202.păsat-paci, 203.păsărică-ciâricâ, 204.a păşi-caşi, 205.pătaş (sat) PUTNA-PATNA, 206.a păţi-paţâmi, 207.pâclă-palca, 208.pelasgi-balaacşi (oacheşi,ochi frumoşi), 209.pingea-ipangea, 210.a pisa-pisa 211.PITĂ-PITĂ, 212.a piti-pete, 213.PLEAVĂ-plava, 214.ploaie-samplave, 215.PLUTĂ-plută, 216.a pluti-plu, 217.a pocni-apahomi, 218.poamă-pama, 219.POD-PAD, 220.poiană-puvana, 221.pomană-povamâna, 222.POPA-gppa, 223.potecă-patica,224.a potopi-pratapâmi, 225.povaţă-povacia, 226.praf-praga, 227.prag-prage, 228.praz-pras, 229.a prăda-pradaţi, 230.a prăpădi-prapâde, 231.a prăşi-prasuia, 232.a prăvăli-prabula, 233.a PRĂZNUI-prasnâmi, 234.a presăra-prasara, 235.PRIETEN-priatama, 236.prisacă-precina, 237.prânz-prâns, 237.prost-prasten, 238.pungă-puga, 239.a pupa-pupâmi, 240.purece-pulaca, 241.a puţi-piţi, 242.RAI-RAI, 242.ram-ram, 243.rană-vrana, 244.raţă-rasca, 245.ravăn (umed)-ravana, 246.a răci-racita, 247.RĂBOJ-rabos, 248.rău-ră, 249.a râde-rida,250.a râşni-racijirnas, 251.râuşor-arivi, 252.a revărsa-ciaravarsa, 253.a risipi-risipati, 254.ROATĂ-rat, 255.a robi-rabi, 256.roşu-aruşâ, 257.rudenie-rud, 258.rugă-rage,259.RUMÂN-ramana, 260.a rupe-rupa, 261.ruşine-ruş, 262.sac-sac, 262.sală-sâlâ, 263.salbă-salbâ, 264.SARE-sara, 265.sat-avasata, 266.să te VĂD-satiavâdâmi, 267.a săgeta-sajiaka, 268.SĂLAŞ-salajiya, 269.a semăna-samana, 270.sănătate-sarvatati, 271.săptămână-SAPTANAHAN, 272.sărac -sanaca, 273.a SĂRI-sar, 274.scârnă-chirna, 275.a se scrinti-cirantnâmi, 276.a scula-swalâmi, 277.secătură-sacâtura, 278.secure-sacura, 279.se îmbucă-sambuca, 280.a se sfădi-vadâmi, 281.SFÂNT-ASFANT, 282.smântână-santânica , 283.SLAVĂ-SRAVAS, 284.slugă-sruşu, 285.SMERENIE-SMARANA, 286.smintit-amantu, 287.SOARE-swar,sura, 288.soartă-swârta, 289.spumă-spuz, 290.a sta-îsta, 291.stână-stâna, 292.stăvar-stavara, 293.STĂPÂN-stâpana, 294.a străluci-swaruci, 295.a striga-strig, 296.strop-trapsa, 298.struguri-struguhuri, 299.STUP-stupa, 300.sudoare-sreda,301.a sudui-udiâmi, 302.SULIŢĂ-sulica, 303.suman-sumanas, 304.sunet-suânta, 305.sunt-sant, 306.sunt gata-sangata, 307.SUPA-supa, 308.SURATĂ-surată, 309.surâs-sanharasa, 310.a surpa-surpa, 311.SUS-ussa, 312.şuşanea-suşana, 313.sută-sata, 314.sutaş-satasas, 315.SUVEICĂ-suvasc, 316.a svânta-suvaha, 317.şag-sag, 318.şanţ-sankata, 319.să şedem-sansâdâmi,320.ŞEAUA-sâeua, 321.ŞINDRILĂ-sandrila, 322.a şchiopăta-kşipati, 323.şir-sir, 324.şiră-şira, 325.a şopti-suapateia,326.şoaptă-şabda, 327.ŞOIMAN-şcamân, 328.şoimăniţă-suamunita, 329.şubă-şuba, 330.talaz-tala, 331.tare-tar, 332.tarla-antarâla, 333.a TĂIA-tai,334.tărâţe-trice,335.TÂNJALĂ-anjăli,336.TAUR-tavur, 337.tarapana-tarapania, 338.TĂU-taua, 339.teacă-tuaca, 340.temei-temei,

341.teşită-tejita, 342.TINDĂ-alindă, 343.târfă-trba, 344.a TÂRGUI-trgovanie, 345.a târâ-atâtorâmi, 346.târtiţă-târta, 347.tobă-tobă, 348.tigvă-ticva, 349.a topi-tapâmi, 350.topor-tabar,