Onoarea pierdută a regelui Mihai

La 23 august 1944, Mihai I,  împreună cu acoliţii săi (camarila burghezo-comunistă), oferea România bolşevicilor, pe un platou uns cu noroiul dezonoarei şi trădării. În seara acelei zile, “nobilul” monarh dădea o proclamaţie pentru ţară, redactată de comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu. Bine garnisită cu minciuni groteşti, proclamaţia suna şi mai grotesc din augusta gură peltică a regelui:

„Romåni, in ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit in deplina intelegere cu poporul meu (?) ca nu este decåt o singura cale pentru salvarea Tarii de la o catastrofa totala: iesirea noastra din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite. Un nou guvern de Uniune Nationala a fost insarcinat sa aduca la indeplinire vointa hotaråta a tarii de a incheia pace cu Natiunile Unite. Romånia a acceptat armistitiul oferit de Uniunea Sovietica, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii (care armistiţiu, cel semnat în 12 septembrie ?).

Din acest moment inceteaza lupta si orice act de ostilitate impotriva armatei sovietice, precum si starea de razboi cu Marea Britanie si Statele Unite. Romåni, Poporul romån intelege sa fie stapån pe soarta sa. Oricine s-ar impotrivi hotarårii noastre, liber luate si care nu atinge drepturile nimanui, este dusman al Neamului nostru. Ordon armatei si chem poporul sa lupte prin orice mijloace si cu orice sacrificii impotriva lui. Toti cetatenii sa se strånga in jurul tronului si al guvernului pentru salvarea patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se opune vointei poporului si este tradator de tara. 

Romåni, Dictatura a luat sfårsit si cu ea inceteaza toate asupririle. Noul guvern inseamna inceputul unei ere noi, in care drepturile si libertatile tuturor cetatenilor tarii sunt garantate si vor fi respectate (?). Alaturi de armatele aliate si cu ajutorul lor, mobilizånd toate fortele natiunii vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena, pentru a elibera pamåntul Transilvaniei noastre de sub ocupatia straina.
Romåni, de curajul cu care ne vom apara cu armele in måna independenta impotriva oricarui atentat la dreptul nostru de a ne hotari singuri soarta depinde viitorul tarii noastre. Cu deplina incredere in viitorul neamului romånesc pasim hotaråti pe drumul infaptuirii Romåniei de måine, a unei Romånii libere, puternice si fericite”

După ce a recitat proclamaţia la postul de radio naţional, regele şi-a pus palma-n cur şi, împreună cu apropiaţii, a dat o fugă până-n Gorj, unde a stat pitit după fusta mamei Elena până s-au liniştit apele în Bucureşti. Dând ascultare Proclamatiei regelui lor care îi minţea că fusese în înţelegere cu poporul, nu cu gaşca lui de conspiratori şi că Naţiunile Unite au oferit un armistiţiu României, pe care l-a acceptat, militarii români de pe frontul din Moldova au lăsat armele jos. La o primă estimare, minciunile regale din seara de 23 august 1944 au costat vieţile a peste 150.000 de români care au fost „vânaţi” de ruşi (a se citi bolşevici), luaţi prizonieri după ce au fost dezarmaţi, dezbrăcaţi şi batjocoriţi.

Au urmat deportări în Siberia, masacre, crime odioase. Dar junele monarh era obişnuit cu un astfel de tratament aplicat de bolşevici armatei române. Îl cunoscuse de la tatăl său, Carol II, în 1940 odată cu ordonarea retragerii fără luptă din Basarabia, Bucovina şi Ardeal. Pentru el nu era o noutate…

Responsabilitatea pentru morţii, prizonierii, deportaţii, torturaţii, umiliţii noştri de după lovitura de stat din 23 august 1944,  îi aparţine în totalitate regelui Mihai I. În laşitatea sa, nu şi-a asumat-o niciodată ! Pentru că Mihai I îşi asumă doar proprietăţile, nu şi faptele… Mihai I doarme liniştit în castelul din Săvârşin, cumpărat în 1943 de la jigodia  parvenită Ioan I. Mocsony-Stârcea, cu preţul numirii lui ca “mareșal al Curții Regale” (dar, despre acest subiect vom reveni).Mihai I nu are coşmaruri, remuşcările nu-l chinuie, se odihneşte bine în patul regal, îşi bea ceaiul pe terasă privind mândru la unica lui realizare: recuperarea proprietăţilor confiscate de comunişti. Cam puţin pentru un monarh ajuns la 92 de ani, nu majestate ?

Pe Mihai I nu-l bântuie nici măcar una dintre fantomele celor morţi din cauza acţiunilor sale. Credincios din cale-afară, decrepitul rege aprinde lumânări şi participă la slujbe pe post de marionetă a unei case regale burduşită cu gesturi dezonorante. Scotocind prin trecutul acoperit de ruşinea acelor zile pline de umilinţă pentru naţia română, am găsit un nume care ar trebui să-i dea mari frisoane regelui Mihai I. Este numele unei localităţi din Basarabia unde au fost ucişi peste 40 000 de români, ca urmare a “eroicei” sale acţiuni din 23 august ! Ne referim la “Masacrul din 1944 de la marginea oraşului Bălţi”.

Prea puţin cunoscute opiniei publice, crimele în masă de la Bălţi reprezintă un prim rezultat al evenimentelor din 23 august 1944 şi al iresponsabilelor decizii luate atunci de Mihai I. Militarilor români li s-a ordonat să nu riposteze bolşevicilor, dând astfel un nesperat prilej Armatei Roșii să înceapă distrugerea Armatei Române și ocuparea întregului teritoriu al țării.  În orașul Bălți fuseseră concentrați cca 50.000 de militari, care ținuseră piept hoardelor roşii dezlănțuite. Dintre ei, 80% erau români. În intervalul 23 august – 12 septembrie 1944, lipsiți prin ordin regal de dreptul de a se apăra, au fost luaţi prizonieri toţi !

În nord-estul orașului, unde curge râul Răut și se formează mlaștini, KGB a găsit locul cel mai nimerit să amplaseze lagărul înconjurat cu garduri înalte de sârmă ghimpată. Chinurile acelor prizonieri erau de neînchipuit: foamea era flagelul numărul unu, însoțită de lipsa de igienă; bolile, frigul și umezeala produceau decese fără număr. Toți cei 50.000 de prizonieri au fost împușcați în ceafă de agenţii N.K.V.D.-ului și aruncați în șanțurile mocirloase pe care tot ei le săpaseră la ordin.

În perioada 1991 – 1992 au fost demarate cercetări pentru descoperirea proporţiilor masacrului. Rezultatele au fost cutremurătoare: nici hârlețele, nici lopețile nu au mai putut fi utilizate din cauza mulțimii scheletelor și osemintelor răspândite în acele mocirle. S-a format o piramidă de oase și cranii peste care s-a așternut o mare cantitate de pământ bătătorit și s-a ridicat în felul acesta o movilă înaltă cu trepte, iar în vârf a fost construită o troiță din lemn sculptat. În data de 7 mai 1992, s-a sfințit această troiță. La sfințire au participat mii de credincioși români. Atunci, cu ocazia cuvântului solemn, Ierodiaconul Nicodim Șchiopu a lansat chemarea ca pe acel loc să se construiască o „Biserică sau Mănăstirea oaselor”, pentru ca zi și noapte, monahi și preoți să pomenească sufletele celor 50.000 de martiri nevinovați.

Biserica a rămas în stadiul de proiect din cauza lipsei de fonduri, din cauza sărăciei în care se zbate Biserica Românească din Basarabia, sub persecuția moscovită. Oare de ce regele nu aminteşte nimic despre acest masacru ? De ce nu a mers niciodată să aprindă măcar o lumânare întru pomenirea celor morţi ? De ce casa regală nu se implică în construcţia mănăstirii ? Aceste crime monstruoase sunt tratate cu tăcere de rege datorită sentimentului de vinovăţie, sau nepăsării ? Sunt întrebări la care monarhul nu va răspunde niciodată, probabil. El, după o viaţă închinată poporului român, se odihneşte. Linişte, majestatea sa doarme…

De aproape 70 de ani ni se picură în conștiințe minciunile comunisto-monarhiste despre „eroica” zi de 23 august 1944. Comuniștii au prezentat-o ca pe o mare victorie a militanților săi. Monarhiștii ca pe o necesitate, care nu mai putea aștepta nici măcar o zi. Amândouă părțile mint cu nerușinare pentru a-și justifica mizerabila trădare. Mai grav este că, nici după atâta amar de vreme, regele Mihai I nu-și asumă dramele petrecute după rușinoasa proclamație care ne arunca dezarmați în brațele sovieticilor. Sute de mii de români nevinovați au luat drumul Gulagului, doar pentru a satisface mândria regelui și a camarilei din jurul său. Câți au murit, câți s-au mai întors, marginalizați, renegați, nu vom ști niciodată. Au rămas doar niște umbre cu suflete mutilate de minciunile unui rege laș…

„… Ne pomenim cu un al treilea personaj, care parcă a răsărit din pământ. Sau a sărit dintr-o carte. Cu un picior înțepenit, cu o manta militară vopsită în negru și fără epoleți, cu un enorm fular roșu. „Ne-am speriat de iarnă ?… Asta e iarnă ?…” Nu așteaptă să răspundem. Își continuă monologul de parcă ar fi singur pe acolo. Când răstit, când în șoaptă. ba se mai și bâlbâie. A stat mulți ani într-un lagăr din Siberia. Lucra în mină. (…) Acolo, în fundul pământului, e atât de cald încât n-ar fi vrut să mai iasă la suprafață. Dar umiditate multă, apă pe jos, ploaie din boltă… Nu era prea mult de la gura minei până la baracă, însă destul ca să înghețe hainele pe ei și aburii din respirație. Lupii siberieni nu se mai speriau de gloanțele santinelelor și se aruncau în haite asupra convoiului de oameni înghețați. Și toată noaptea dădeau târcoale barăcilor și scheunau pe la uși. (…) În fiecare dimineață culegeau câțiva morți din patul comun.(…)

Nu putuse să nu-i urască pe prietenii noștri de la răsărit. Scăpase din încercuirea de la cotul Donului, mersese sute de kilometri pe jos, fiind oprit și aruncat în tranșee de abia pe ultima linie de rezistență, Nămoloasa-Iași. Unde a ascultat mesajul regelui, de la 23 august 1944, care declara încetarea războiului cu sovieticii. Numai după câteva minute, soldații armatei roșii au semănat linia frontului cu megafoane prin care cereau fraților români să depună armele și să se întoarcă fiecare la casa lui, așa cum a fost făcută înțelegerea între cele două state. De-abia dezarmați, au fost conduși spre garniturile de tren ca să-și aleagă fiecare vagonul care îi convenea. Iar pe vagoanele de marfă puse la dispoziție scria cu creta: București-Galați-Călărași-Sibiu-Pitești-Slatina-Craiova…

Și-au ales gările cele mai apropiate de casele lor. Au primit pâine și marmeladă, apoi s-au închis ușile și s-au zăvorât pe dinafară. Și trenul s-a pornit la drum lung, oprindu-se numai ca să schimbe locomotiva. Peste câteva zile au debarcat pe un peron din fundul Rusiei, unde îi aștepta un lagăr de triere. El a nimerit în lotul celor trimiși la o mină din Siberia.” (Marin Ioniță – Kiseleff 10. Fabrica de scriitori – Adevărul Holding, 2011, p. 299-230).

Cine răspunde pentru aceste crime ? Cine i-a mințit atunci, în 23 august ? Cine le-a semnat condamnarea trimițându-i în „Siberii de gheață” ? Dormi bine majestate ?

va urma

Statul te vrea

Ciprian Ionut Cimpoieru

31 Decembrie 2014 la 13:08

Statul te vrea...desi tu nu-l vrei
Multi analisti politici ,sociologi,politologi si chiar mistici au incercat sa prevada viitorul societatii umane precum si al sistemului politic ce va guverna aceasta societate.Ce va fi?Socialism sau liberalism?Dictatura sau democratie?O lume a statelor nationale sau un Guvern Mondial Unic?O lume unipolara sau o lume multipolara?
In acest moment pe Terra se confrunta doua forte antagonice foarte puternice:forte progresiste care militeaza pentru pace ,echitate ,prosperitate si libertate si forte retrograde care lupta pentru totalitarism, razboi(ca modalitate de depopulare si control al maselor),sclavie eterna si saracie.Aceste forte antagonice au in programul lor si puncte comune(controlul populatiei pare pentru unii o masura retrograda si strigatoare la cer dar in situatia actuala este necesara)dar modalitati diferite de a le atinge.
Oculta retrograda urmareste crearea unei dictaturi globale avand printre obiective reducerea populatiei si controlul total al Terrei.Desi multi dintre liderii Ocultei retrograde(Soros sa David Rockeffeller) promoveaza un liberalism fanatic ei sunt de fapt adepti ai socialismului,o ideologie care(in mainile unor conducatori fara scrupule )transforma individul in sclav al statului.In timp ce scriu aceste articole in SUA au loc demonstratii de protest impotriva politiei americane .Deasemenea oratori radicali de rasa neagra sau alba isi indeamna confratii de culoare la represalii contra politiei si a cetatenilor de alte rase.Aceste indemnuri s-au materializat ,doi politisti fiind ucisi in New York iar asupra altor oameni ai legii s-au tras focuri de arma.O femeie de culoare intrebata de un reporter Fox News de ce protesteaza a raspuns ca s-a saturat de abuzurile rasiale dorind sa se inceteze cu liberalismul si sa se treaca la comunism(!).Un grup de protestatari cantau intr-un oras american ceva de genul:"deck the halls with dead police heads"(spalati puntile cu capete de politisti morti) in timp ce erau supravegheati de politie(!)....Multi au speculat ca in spatele unor astfel de demonstratii s-ar afla George Soros(unul din membrii de frunte ai Ocultei retrograde).Deasemenea se speculeaza si asupra motivului pentru care presa instiga(de exemplu revista Times publica un articol cu titlul "Cand este bine sa te revolti")) la demonstratii si de ce pe Internet iau amploare mesaje de ura rasiala si ura impotriva politiei.Mai precis se incearca pornirea unui razboi civil intre negri si albi precum si intre cetateni si politie.Astfel guvernul federal ar putea declara legea martiala si oligarhia financiara ce controleaza SUA va putea prelua controlul asupra tarii..Totusi este prea devreme pentru astfel de speculatii.
Vreau sa trec insa in revista cateva din modalitatile prin care statul il tine legat cu lanturi pe cetatean desi acesta crede ca inca traieste intr-o democratie.Cele de mai sunt insa doar un preambul a ceea ce ni se pregateste deoarece Oculta retrograda are nevoie de o criza majora pentru a pune mainile pe puterea absoluta asupra planetei.Sa trec la subiect...
Calitatea invatamantului scade vazand cu ochii atat in Romania cat i in Occident.Faptul ca tinerii de azi sunt cu initiativa si sunt informati mult mai bine decat cei din trecut e doar o iluzie.Omul de rand si tineretul nu au o minima cultura generala cu care sa isi dezvolte simtul critic ,acel simt care il fereste pe om sa nu fie o marioneta in bratele statului.Tinerii nu mai citesc fiindca nu mai au bani de carti sau timp .Toate informatiile pe care le poseda le obtin din mass-media,o mass-medie aservita unor interese oculte.Astfel tineretul e manipulat prin acest mijloc de informare conducandu-se dupa niste clisee inventate de ingineri sociali abili.Degeaba tineretul e "profi" intr-un anume domeniu cat timp e ignorant in celelalte.
Sanatatea este un capitol la care majoritatea populatiei sta foarte prost .Un om bolnav e un om dependent.Majoritatea oamenilor sunt saraci si depind de stat sa isi procure medicamentele necesare.Intr-o dictatura un astfel de individ nu ar mai fi decat un sclav obedient.Cancerele(au explodat la copii),diabetul,infarctul(chiar si la persoane sub 40 de ani),infertilitatea si obezitatea sunt la ordinea zilei.Pe langa scopul de a reduce populatia prin astfel de boli se urmareste ca cei bolnavi sa se transforme in indivizi dependenti(aici intru totusi pe taramul speculatiilor).Chiar statul contribui fatis la imbolnavirea indivizilor pe care spune ca ii slujeste.Vaccinurile care produc autism ,fluorul din apa ,fructele si legumele modificate genetic (produc cancer la porcii testati)sau chimicalele din mancare (diet,injection and injuction -dieta,injectia si ordinul, cum spunea Bertrand Russel) duc la imbolnaviri ,moarte sau schimbarea comportamentului individului .
Sclavia financiara i-a lovit pe multi dupa criza din 2008 si va lovi in continuare.Clasa mijlocie americana a fost efectiv macelarita de acest crah.Multi oameni care erau pe picioarele lor au ajuns sclavii bancilor.Intr-o dictatura corporatocrata ,sclavii financiari de acest tip nu mai pot sa se opuna sub nicio forma statului stiind ca acesta ii are la mana.
Stateam si ma uitam la emisiunea "controlul maselor" de pe National Geographic si am cazut pe ganduri.Mai nou astia care ne supravegheaza se si mandresc cu asta fara sa se sinchiseasca de ce zice lumea..Un astfel de "c...t" de emisiune ar trebui interzisa deoarece nu are ce cauta intr-o societate libera cum se zice ca e a noastra pe motiv ca, conditioneaza individul in a accepta sa fie supravegheat non-stop.
Insa pe langa sistemele de supraveghere pe care nici George Orwell nu si le imagina in 1948(anul cand a scris distopia 1984) ,o dictatura globala mai poate folosi si o altfel de arma pentru controlul maselor:orasul.Da,un oras poate fi folosit ca sistem de control al maselor.Deaceea Ceausescu a construit cartiere muncitoresti ca nebunul.Pentru a aduna cat mai multi indivizi la un loc astfel fiind mai usor de supravegheat.In cadrul mai multor conferinte referitoare la Agenda 21,s-au inaintat mai multe proiecte pentru a promova sustenabilitatea si duarbilitatea resurselor planetei.Unul din ele este si "Proiectul Wildlands".In acest proiect se promoveaza distrugerea zonelor rurale,a infrastructurii industriale si mutarea populatiei in mari concentrari urbane unde poate fi usor supravegheata si controlata.Regiunile dintre concentrarile urbane vor fi depopulate si "resalbaticite".Seria "Jocurile foamei" portretizeaza o astfel de societate.E aproape sigur ca autoarea seriei ,Suzanne Collins s-a inspirat din proiectul "Wildlands".
Distrugerea producatorilor independenti de hrana(mai ales de cereale) este un alt obiectiv al "arhitectilor Noii Ordini Mondiale".Acesti "arhitecti" vad in fermierii independenti unii din cei mai mari dusmani.Odata cu distrugerea acestor oameni ,populatia nu va avea de ales decat sa isi procure hrana de la corporatiile arondate Ocultei retrograde...Altenativa este sa te revolti si sa mori de foame...Distrugerea fermierilor independenti este vizibila mai ales in Africa unde acestia sunt obligati sa importe seminte modificate genetic si tratate cu pesticide.Apelarea la aceste importuri i-a ruinat pe multi din fermierii africani.Africa este terenul de joaca al mogului software Bill Gates ,unde se promoveaza prin fundatiile patronate de acesta controlul populatiei si agricultura bazata pe OMG-uri.
Se pare ca stapanii lumii nu stau degeaba,cum stau majoriatea "miticilor" cascand gura la Maruta.Ganduri mari pentru oameni mari,ganduri mici pentru oameni mici.....

Pe urmele banilor “ascunsi” ai academicianului A.T.Bogdan

02/01/2015  |   Filed under: Investigatii  |   Posted by: Vocea Clujului

Părintele Arsenie Boca: „Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu.  Când îşi urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu.  Când şi-l trădează, să se gătească de pedeapsă.“

A.T. Bogdan, medic veterinar si academician, nascut la 19 mai 1941. A fost casatorit cu Ingeborg Martha si cu Mimi fosta Salantiu. Din prima casatorie, au rezultat Elena Bogdan, divortata si Andrei Bogdan casatorit cu Diana Cisman. Ambii locuiesc in Germania. Din cea de-a doua casatorie, nu a avut copii. Mimi Bogdan are o fata, divortata si recasatorita, Daniela Salantiu, casatorita prima oara Opruta, apoi in cea de-a doua casatorie, Popescu,decan Facultatea de Constructii de Masini UTCN Cluj.

Prin semnatura academicianului Bogdan, o parte din terenul din judetul Constanta, repectiv 117,4 hectare din zona Topalu, erau inchiriate pentru doar 18.000 de euro pe an, adică 0,001 lei pe lună metru pătrat (200 de lei hectarul/an),unei companii care dorea sa infiinteze acolo un parc eolian, jumatate din aceasta companie apartinand Grivco SA, holdingul familiei Voiculescu.

Prezentam astazi documentele din care se constata, fara dubiu, legatura de afaceri intre profesorul Alexandru Bogdan, fostul presedinte executiv al Fundatiei “Patrimoniu” a Academiei Romane, si companiile lui Dan Voiculescu. Totodata, se cer investigate si celelalte legaturi, inclusiv de rudenie ale profesorului Bogdan Alexandru, in contextul afacerii Danone, si a intrarii pe piata romaneasca a produsului cu sau fara concursul academicianului.

Prin adresa cu nr. 5/22.03.2006, transmisa de societatea comerciala Centrul Pilot de Calificare si Consultanta Profesionala SRL catre BRD, administratorul companiei o imputerniceste pe doamna Ana Ichim sa faca o serie de operatiuni bancare pentru contul respectivei societati.

Firma in cauza, SC Centrul Pilot de Calificare si Consultanta Profesionala SRL, are adresa in Strada Garlei nr. 1, iar administratorul ei este insusi profesorul Alexandru Bogdan.

In baza acestei imputerniciri, Ana Ichim a facut mai multe retrageri de bani cash din contul firmei administrate de Alexandru Bogdan. Centrul de Investigatii Media prezinta unul dintre fluturasii care ateta o astfel de tranzactie, efectuata in 27 martie 2006.

Firma nu mai exista astazi la Registrul Comertului. Nu mai exista sub numele SC Centrul Pilot de Calificare si Consultanta Profesionala SRL, ci s-a transformat intr-o companie de soft pe nume EastSoft IT SRL, pastrandu-si insa atat codul unic de infiintare cat si numarul de inregistrare: CUI-ul este 17293142, iar numarul de inregistrare este J40/3842/2005.

Firma nu mai exista astazi la Registrul Comertului. Nu mai exista sub numele SC Centrul Pilot de Calificare si Consultanta Profesionala SRL, ci s-a transformat intr-o companie de soft pe nume EastSoft IT SRL, pastrandu-si insa atat codul unic de infiintare cat si numarul de inregistrare: CUI-ul este 17293142, iar numarul de inregistrare este J40/3842/2005.

L-am sunat pe fostul ministru Seres, care a confirmat faptul ca, in prezent, EastSoft IT SRL ii apartine.

“Da, este o companie care a fost in grupul Grivco si pe care am cumparat-o in 2011, cand era in conservare, activitatea ei era inghetata. Pot sa va confirm ca, asa cum scrie si pe site, din 2011 si pana astazi firma s-a ocupat exclusiv cu soft si nu a mai avut nicio legatura cu Grivco”, ne-a declarat Codrut Seres.

Intrebat despre fostii actionari pe care aceasta firma ii avea, Seres a confirmat si faptul ca, la momentul la care a cumparat-o, in 2011, unul dintre actionarii ei era Grivco SA.

“Da, confirm, era o companie din Grivco, Grivco era unul dintre actionarii ei. Nu mai stiu cine erau ceilalti, parca Benefica (o alta companie din holdingul Grivco, n. red.)”, a declarat Seres.

“Avem avantajul unei experiente internationale in tari precum SUA si Germania, unde am derulat proiecte full-lifecycle si vrem sa aducem pe piata romaneasca standardele de servicii IT din aceste tari. -este scris pe site-ul institutiei.

Conform declaratiilor de interese depuse de Dan Voiculescu de-a lungul anilor, “Fundatia Patrimoniu”, al carei presedinte executiv era profesorul Alexandru Bogdan, a incheiat in 2007 cu Grivco SA doua contracte de arenda pe o perioada de 20 de ani. Conform documentelor pe care le publicam astazi, in 2006 Alexandru Bogdan era administratorul unei firme al carei actionar era, din declaratiile lui Seres, chiar compania Grivco.

Am incercat sa-l contactam telefonic pe profesorul Bogdan pentru a-i cere informatii in legatura cu documentele prezentate in aceasta ancheta, dar si pentru a-l intreba despre activitatea lui ca administrator al uneia dintre firmele in care actionar era Grivco SA in timp ce el era simultan si presedinte al Fundatiei “Patrimoniu”. De asemenea, am fi vrut sa aflam de la profesorul Bogdan si cine este Ana Ichim, cea care ridica bani in numele sau din contul firmei lui Voiculescu.

Acesta nu a mai raspuns insa la telefon.

LATER EDIT: Profesorul Alexandru Bogdan a revenit cu un telefon, in urma apelurilor noastre. El a declarat canu-si mai aminteste sa fi avut vreo activitate de administrator in vreo firma a holdingului Grivco.

“Nu, nu, deci cine stie cum a fost o incercare, deci n-am avut niciun fel de activitate, deci n-am semnat in calitatea asta nimic”, a declarat .

I-am spus profesorului ca sintem in posesia unui document semnat de domnia sa exact in aceasta calitate.

“Nu, sigur, trebuie sa mi-o aratati (hartia, n.r.). “Nu va dati seama ca intrebati un lucru din 2006? Sintem in 2014. N-am luat niciun ban, n-am luat salariu dintr-o chestie din asta, era exact ceea ce vedeti, ca putem sa avem o activitate, era ceea ce incercam sa punem la … o formula de-asta de a califica niste oameni, eu la asta ma pricep, sint profesor si calific”, a declaratAlexandru Bogdan.

La insistentele noastre, profesorul Bogdan a continuat: “Eu nu pot sa am o chestie care sa fi facut, repet, in care nu-mi amintesc absolut deloc de a avea o astfel de activitate”.

“Nu am semnat ca sa fie ea tinuta de Grivco, poate ca ar fi vrut sa faca, dar eu nu-mi amintesc categoric de subiectul asta, insa voi incerca sa ma documentez, imi dati un timp pentru a vedea despre ce e vorba”, a raspuns profesorul Bogdan intrebarilor despre calitatea de actionar a holdingului Grivco in aceasta companie.

“Clar va spun ca nu am avut niste activitati care sa le fi desfasurat in acest subiect”, a declarat profesorul Bogdan.

L-am intrebat pe profesorul Bogdan si despre acea persoana pe nume Ana Ichim, pe care o imputerniceste sa scoata bani din conturile firmei la care era administrator.

“Deci Ana Ichim, Ana Ichim… A fost la un moment dat o… Deci Ana Ichim, tot in anii 2005-2006, sau cat ziceti dumneavoastra? Deci nu o tin minte ca sa va spun unde e, ca … de ea de ani de zile, insa a fost o doamna care era economista sau era… chimista! Gata, mi-am amintit, era chimista!”, a spus profesorul Bogdan, precizand ca nu-si aminteste unde lucra aceasta.

Porcurorii ii acuzasera initial pe Codrut Seres, fost ministru al Economiei si un apropiat al lui Dan Voiculescu, si Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicatiilor, ca ar fi utilizat pozitiile pe care le ocupau in Guvernul Tariceanu pentru a favoriza anumiti concurenti intr-o serie de dosare de privatizare de mare importanta, act catalogat de procurori drept tradare.

Cei doi au scapat insa de aceasta acuzatie, ci au fost condamnati pentru constituire sau aderare la un grup infractional cu caracter transnational, din care au facut parte si celebrii Vadim Benyatov, Stamen Stanchev, Dorinel Mihai Mucea si Mihai Radu Donciu, judecati pentru spionaj intr-un alt dosar.

Concret, cei doi demnitari sunt acuzati ca in perioada 30 mai 2005 – 21 noiembrie 2006 au furnizat informatii confidentiale despre o serie de licitatii organizate de minister pentru consultanta sau privatizarea unor societati, precum Electrica Muntenia Sud, Romaero Bucuresti si Avioane Craiova sau SN RadioComunicatii SA.

Seres: Nu poti sa-l acuzi pe un om de tradare fara sa specifici spionii

Totodata, Codrut Seres si Zsolt Nagy ar fi incercat sa distorsioneze vanzarea unui pachet de 8% din actiunile Petrom si sa influenteze rezultatul unei licitatii privind alegerea consultantului international pentru listarea la bursa a pachetului de 46% din actiunile detinute de statul roman laRomtelecom.

In august 2008, Senatul a aprobat urmarirea penala in cazul lui Codrut Seres, si in martie 2009, cei doi fosti ministri au fost trimisi in judecata. Codrut Seres si-a sustinut in permanenta nevinovatia, iar Zsolt Nagy a acuzat ca este vorba de o razbunare politica.

Armele psihotronice şi preţul lor

Pentru o mai bună concentrare, subiecţii supuşi experimentelor aveau ochii acoperiţi

 

* În urmă cu câţiva ani, arhivele serviciilor secrete sovietice s-au deschis şi o parte din dosare au fost desecretizate. Printre acestea, se numără şi "Dosarul special 25”, care conţine mărturii, schiţe, declaraţii, fotografii şi pelicule incredibile, dovezi ale unui proiect înfricoşător: crearea unei arme psihotronice, care să poată controla şi manipula minţile omeneşti. Deşi au fost plătite chiar cu viaţa, de cei care le-au inventat, experienţele continuă şi în ziua de azi * 

O moarte suspectă

În dimineaţa zilei de 30 ianuarie 2002, directorul Institutului de Psihologie Aplicată din Moscova, Andrei Bruşlinski, se afla în biroul său, clasând cu mare atenţie documente importante, pe care urma să le studieze aca­să. În ziua următoare, avea să înceapă Conferinţa in­ter­naţională de psihologie, la care profesorul Bruş­linski trebuia să prezinte rezultatele extraordinare ale muncii sale. De câţiva ani, savantul lucra la o metodă complexă de depistare şi prin­de­re a tero­riş­ti­lor, prin intermediul unei arme psi­hotronice, ce ac­ţio­na la nivel men­tal. Tehnica ar fi stârnit inte­re­sul mai multor ser­vicii spe­cia­le, care astfel ar fi pu­tut desco­peri unde se află persoa­nele bă­nuite de acte criminale, ba chiar să le şi prevadă intenţiile. Întrea­ga comunitate a oame­nilor de şti­inţă aştepta cu mare interes pre­zen­tarea aces­tei metode cu ade­vărat revoluţionare care, în sfâr­şit, urma să stopeze flagelul mon­­dial al terorismului.
Către seară, profesorul Bruş­linski şi-a luat servieta cu pre­ţioa­sele documente şi, după ce a schimbat câteva cuvinte cu se­cre­tara, a coborât în grabă scă­rile. A luat un taxi de la intrarea institutului şi s-a îndreptat direct spre casă. Secretara sa a fost ulti­ma persoană care l-a văzut în viaţă.

Experienţele de laborator asupra creierului

 

După un timp, soţia lui Bruş­linski, care îşi aştepta soţul să vi­nă acasă, auzind nişte zgomote ciu­date pe scara blocului, a ieşit pe palier. Savantul zăcea într-o bal­tă de sânge, bătut cu sălbă­ticie. Deşi a fost de îndată dus la spital, profesorul a mu­rit. După câ­teva săptămâni de anchetă, procuratura a închis cazul. Versiunea ofi­cială: jaf. Familia şi colegii apropiaţi ai savantului au însă altă părere. "Când profesorul a fost găsit de soţia sa bătut şi în stare de in­conştienţă, peste tot, în jurul său, erau împrăştiaţi bani. Buzunarele îi fuseseră în­toar­se pe dos, în aşa fel încât să pară un jaf. Însă pro­fesorul avea încă la mână ceasul scump şi, pe deget, ve­righeta de aur. Numai geanta cu proiectul dis­păruse fă­ră urmă!”, povesteşte Nikolai Korolev, unul din pro­fesorii cu care lucrase Bruşlinski la proiectul anti­tero. "Metoda era valoroasă şi probabil nu trebuia să fie niciodată prezentată pu­blic. Deşi la proiect au lucrat mai mulţi cercetători, in­clusiv eu, toate aspectele şi deta­liile le cunoştea numai profesorul Bruşlinski. De­pis­tarea teroriştilor s-ar fi realizat prin metode «elas­tice», de provocare a câm­pu­lui informaţional al per­soa­nelor suspectate. La baza teh­nicii era folosită teoria reflexelor condiţionate a lui Pav­lov. Astfel, teroriştii ar fi putut fi descoperiţi prin inci­tarea informaţiilor pe care ei le deţineau. Stimu­larea surselor informaţionale ar fi provocat indivizilor vizaţi, ca un reflex, reacţii in­vo­luntare. Printr-un pro­gram special pe computer, ur­ma acţiunea propriu-zisă de depistare a locului în care se aflau suspecţii”.
Moartea suspectă a profesorului Bruşlinski nu este însă un caz singular. De multe ori, cei care au îndrăznit să se apropie periculos de soluţionarea atacurilor tero­riste, în spatele cărora se ascund oameni importanţi şi sume uriaşe, au plătit cu viaţa pentru această încercare.

Arma din creier

Încă de la începutul secolului XX, cercetătorii mili­tari din ţările avansate economic s-au străduit să reali­zeze o armă puternică, prin intermediul căreia să poată controla minţile oamenilor, transformându-i în simple marionete.

În 1923, profesorul Bernard Kajinski, un renumit inginer electronist rus, propunea o idee ieşită din co­mun: un instrument capabil să emită co­menzi prin care oa­menii să fie ma­nipulaţi, indiferent de dorinţa ori vo­inţa lor. Profesorul Kajinski era foarte apreciat în cercu­rile politice de la Krem­lin, pentru idei­le sale novatoare cu privire la telepatie şi folosirea aces­teia ca armă ofen­sivă. Schema dispozitivului psiho­tro­nic con­ceput de savantul rus avea un prin­cipiu complex: putea reda impul­surile creierului, transformându-le apoi în sem­nale sonore, ce puteau fi emise la distanţe mari. Potrivit cercetătorului, creierul este capabil să emi­tă unde ra­dio.

Bernard Kajinski - o altă victimă a serviciilor secrete

 

Kajinski descoperise în creier anumi­te elemente care aveau un aspect şi funcţii similare păr­ţilor compo­nente ale echipamentelor electronice: con­densatoare, bo­­bine, tuburi radio, antene. Conform teo­riei sale, aces­­­te radiounde puteau fi per­­cepute de către alte cre­iere. "Cercetând alcă­tui­rea cor­pu­lui uman, am ajuns la con­clu­zia edifica­toa­re că organismul nostru re­pre­­zintă un aparat electronic complicat. El este o adevă­rată staţie radio de emi­sie-recep­ţie, capabilă să lan­se­ze şi să capteze unde elec­tromag­ne­ti­ce. Am ajuns pen­tru prima da­tă la această con­cluzie în ur­mă cu câţiva ani, absolut în­tâm­plător”, afirmă Kajinski în cartea sa intitulată "Legă­tura radio biologică”.
"Pe vremea aceea, lucram la un institut de cercetări în Caucaz, la Tbilisi. Colegul şi prietenul meu, un tâ­năr de 20 de ani, se îmbolnăvise grav de febră tifoidă. Îl vizitam zilnic, după serviciu. Într-una din zi­le, la întoarcerea acasă, mă sim­ţeam atât de obosit, încât m-am aşezat pentru câteva momente în pat şi, pe dată, am ador­mit adânc. Deodată, som­­nul mi-a fost întrerupt de un zgomot clar care aducea cu clinchetul unei lin­gu­riţe de argint ce se loveşte de marginea unui pahar. M-am ri­dicat şi m-am uitat pe masă. Nici un pahar, nici o lin­guriţă. Ceasul arăta ora 22. Mi-am alungat teme­rile nejustificate şi m-am culcat la loc, amânând pentru a doua zi vizita la prietenul meu. În ziua urmă­toare, du­pă terminarea programului, m-am îndreptat direct către casa lui. Pe măsură ce mă apropiam, o nelinişte stra­­nie punea stăpânire tot mai mult pe mine. Ajun­gând la domiciliul amicului, am aflat că acesta murise cu o seară înainte, exact la ora 22, în timp ce mama lui încerca să îi dea cu linguriţa apă dintr-un pahar. Pe măsuţa de la lângă pat încă se afla paharul cu lin­gu­riţa de argint în el. Am privit buimac întreaga scenă şi m-am gândit: «Cum aş fi putut auzi zgomotul linguriţei ce loveşte paharul de la o distanţă atât de mare?!». De felul meu, nu sunt superstiţios, şi iată-mă acum, pă­truns brusc ca de o suflare îngheţată. Atunci mi-am dat seama pentru prima dată că omul funcţionează ca un radio viu. Astfel mi-am putut explica cum, prin inter­me­diul acestui radio-receptor din creierul meu, am pu­tut auzi clinchetul de argint ce vestea moartea priete­nului meu”.

Serghei Briuhonenko în timpul unui experiment

 

Teoria savantului a stârnit o ade­vă­rată senzaţie nu numai în Uniunea So­vie­tică, dar şi pe plan interna­ţio­nal. Zeci de instituţii ştiinţifice prestigioase din în­trea­ga lume l-au invitat să con­fe­renţieze pe tema teoriei radio-recep­to­rului din creier. Timp de mai bine de un an, Kajinski a susţinut conferinţe în Europa şi în America. Ajuns în Canada, a primit invitaţia de a pune în practică ipoteza sa. Rusul a acceptat imediat pro­­vo­ca­rea şi a planificat pentru urmă­toa­­rea dezbatere un ex­periment. Din echi­pa sa ştiinţifică făceau parte şi "spe­­­cialişti” trimişi de poliţia secretă so­vietică, cu scopul de a supraveghea ac­tivitatea cercetătorului. Aceştia i-au "recomandat” să anuleze demonstraţia şi să se întoarcă acasă de urgenţă. Ajuns în ţară, Kajinski a primit ordin di­rect de la Kremlin să înceapă de îndată experimen­tele pentru punerea în aplicare a teoriei sale.

Dosarul special numărul 25

În arhivele secrete ale serviciilor speciale CEKA există un dosar voluminos, care cuprinde informaţii referitoare la profesorul Kajinski şi uluitoarea sa desco­perire. Inginerul era atent monitorizat, iar cercetările sale supuse unei stricte supravegheri. După căderea cortinei de fier, când mare parte a acestor informaţii s-au dat publicităţii, s-a dovedit că acest dosar cuprin­dea date, scheme, fotografii şi rapoarte foarte exacte. Toate sub numele de "Dosarul special numărul 25”.
Conform informaţiilor din dosar, în laboratoarele se­crete ale serviciului de informaţii, profesorul Ka­jinski încerca să demonstreze că aşa-numitul radio-re­ceptor din creierul uman poate funcţiona şi este efi­cient. După luni de cercetări, experimente şi teste pe di­­verse animale, savantul a anunţat că aparatul său de trans­mitere şi introducere în creier, la nivel incon­şti­ent, a anumitor gânduri, este finalizat şi gata de a fi pus în aplicare. "Dispozitivul este alcătuit dintr-o antenă de amplifi­care, cu mai multe transformatoare şi lămpi cu catod. Gândul dumneavoastră va fi preluat de staţia radio de transmisie, care îl va amplifica şi apoi îl va retransmite în eter”.

Andrei Bruşlinski alături de Vladimir Putin. Preţuirea oficială nu l-a scutit să moară în condiţii suspecte

 

Pentru prima dată, aparatul, care acţiona cu o putere incredibilă asupra minţii, a fost testat la finele anului 1924, la Moscova. Gândul formulat era captat de staţia radio, emis mai departe prin unde de joasă frecvenţă şi recepţionat în inconştient de către subiect. Experienţa a fost realizată pe mai mulţi câini. Profe­sorul Kajinski formula în gând comanda ca animalul să meargă în camera alăturată, să aleagă dintr-o stivă de cărţi un anume volum indicat de el şi apoi să i-l aducă. Câinele a executat cu succes comanda. Toţi patrupezii supuşi experimentului au îndeplinit ordinele orbeşte. Specia­liştii prezenţi erau uluiţi.
A doua zi după demonstraţie, inginerul Bernard Kajinski a fost "invitat” la sediul central al serviciilor se­crete. A fost întrebat direct dacă aparatul său poate ino­cula anumite gânduri "folositoare” şi subiecţilor umani. Răspunsul lui Kajinski a fost: "Sunt convins că acest «tun» va exercita influenţa dorită asupra oame­nilor şi, astfel, voinţa lor va fi înlăturată. Însă deocam­dată nu l-am testat suficient”.
Împreună cu vestitul dresor Vladimir Durov, pro­fe­sorul Kajinski a continuat seria de experienţe pe ani­malele de la circ. Timp de câţiva ani au fost supuse tes­telor zeci de animale, morse, câini şi elefanţi, peste 80 la sută dintre ele îndeplinind cu succes misiunile. Însă după o perioadă, nu se ştie din ce motiv, Vladimir Du­rov i-a expediat savantului o scrisoare prin care îi cerea insistent ca toate experimentele să ia sfârşit. Mo­tivul "oficial” a fost că, în urma acelor şedinţe, anima­lele re­fuzau să se supună comenzilor obişnuite, iar dresajele pe care le făcea aveau de suferit. Totuşi, citind scri­soa­rea, nu putem să nu ne întrebăm care era mo­tivul real. Epistola din 20 august 1928 se află în Dosa­rul 25. "Sti­mate profesore Kajinski, mi se pare că in­ven­ţia dum­nea­voastră întrece graniţele raţionalului. Mă tem, la modul cel mai serios, pentru siguranţa dum­nea­voastră. Mai mult nu vă pot spune”. Din nefe­ricire, la momen­tul primirii acelei scrisori, profesorul Kajinski nu mai era stăpânul propriei invenţii. Aparatul se afla deja în proprietatea serviciilor secrete sovietice. În toamna anului 1928, profesorul Bernard Ka­jinski a fost din nou "convocat” la sediul poliţiei se­cre­te. Nu s-a păstrat nici un document care să ofere răs­punsuri despre dis­cu­ţia acelei întrevederi. Important este faptul că, de atunci, profesorul Kajinski nu a mai fost văzut nicio­dată.

Câinele viu, cu capul tăiat

Experienţa oribilă, cu capul de câine tăiat

 

În anii următori, experimentele asupra psihicului uman şi încercările de a crea un dispozitiv pentru ma­nipularea oamenilor au continuat. Proiectul inginerului Kajinski a fost preluat de cercetători mult mai puţin scrupuloşi şi au fost realizate o serie de experimente de-a dreptul monstruoase. Din primele decenii ale se­co­lului XX, oamenii de ştiinţă ruşi, la ordinul expres al liderilor vremii, s-au străduit să creeze un super-sol­dat, cu puteri supraomeneşti, invincibil, care să nu sim­­­­tă durerea şi oboseala. Astfel, o echipă de savanţi con­­du­să de medicii chirurgi Serghei Briuhonenko şi Ni­kolai Terebinski propuneau o idee de-a dreptul şo­can­tă: subiectului să i se programeze moartea clinică, cre­ie­rul să-i fie spălat, toate amintirile şterse şi apoi, după anumite procedee, să fie reînviat. Individul de­venea astfel altcineva, un om cu o nouă identitate, cu alte obi­ceiuri, cu abilităţi fenomenale, care răspundea nu­mai la ordinele directe ale "stăpânului” său.
Pentru desăvârşirea acestei idei, savanţii şi-au în­ceput cercetările şi experimentele medicale pe câini. Îna­inte de toate trebuia demonstrat că un creier poate func­ţiona independent de trup, la comenzi trimise prin inter­mediul unui aparat. Astfel a fost creat un dispo­zitiv care imita funcţiile inimii, capabil să menţină în via­ţă capul unui câine, separat de trupul acestuia. Instru­mentul a fost prezentat în premieră la Con­gre­sul internaţional de fiziologie de la Mos­cova, în 1940. Un cap de câine, des­părţit de trup, a fost adus pe o mă­suţă, şi profesorul Ser­ghei Briuho­nen­ko a demonstrat oa­me­nilor de ştiinţă cum acesta poate răs­punde la stimuli. Me­dicul a lovit masa cu un ciocănel şi capul patrupe­dului a tresărit. Apoi i-a îndreptat spre ochi o sursă pu­ter­nică de lu­mină şi câinele a clipit. În faţa tu­turor, ca­pul animalului a fost chiar hrănit cu o bucăţică de car­ne. Câinele a înghiţit de îndată delicatesa care a ţâşnit afară prin­tr-un tub conectat la cap. Experi­men­tul a şocat întreaga co­mu­nitate a oa­me­nilor de ştiinţă.

Schema dispozitivului lui Serghei Briuhonenko

 

După această demonstraţie, proiectul celor doi chi­rurgi a fost anulat. Conform declaraţiilor oficiale, mo­tivul era costul mult prea ridicat. Dar, la scurt timp du­pă spectaculosul experiment, medicul Tere­binski a suferit un accident straniu, în ur­ma căruia şi-a pierdut viaţa, iar profe­sorul Briuhonenko a fost internat într-un spital de boli psihice. Nu există dovezi în legătură cu finalizarea proiectului "super-soldat”, totuşi, nu putem să nu ne în­tre­băm dacă, în laboratoarele secrete, teribi­lul experiment nu a fost continuat şi pe su­biecţi umani. Deşi pare o idee desprin­să din cărţile ştiinţifico-fantastice, planul lui Stalin de a crea o armată de zom­bi, o armată de super-soldaţi manipulaţi printr-un dis­pozitiv psihotronic, avea toate pre­misele să poată fi pus în aplicare.
Dacă proiectul a continuat sau nu, probabil nu vom afla niciodată. Cert este că după destrămarea URSS-ului, când parte din dosarele experimentelor ştiinţifice top-secret au fost desecretizate, marele public a aflat şi despre experimentul Briuhonenko.

Manipulări colective

Conform unor teorii, dezvoltarea armelor psiho­tro­nice a atins astăzi asemenea culmi, încât acţionarea asu­­pra creierelor oa­me­nilor poate fi rea­li­zată practic prin in­ter­mediul ori­­­­cărui apa­rat elec­tronic: te­le­fon mo­bil, tele­vi­zor, radio. "Orice individ poa­te fi ma­nipulat. O asemenea in­fluenţă asu­pra ma­selor es­te practicată de mul­­tă vreme de ma­joritatea servi­ciilor secrete. Cel mai des, armele psi­­ho­tronice sunt fo­lo­site pentru a pro­vo­ca revolte sau miş­cări socia­le. Aceste ex­pe­ri­mente, apa­rent ino­fensive, sunt pu­se în apli­care des­tul de frec­vent. Un ase­me­nea caz a scă­­pat de sub con­trol şi a ajuns în pre­să, în Ja­po­nia, în a­nul 1997”, afir­mă psi­hologul Di­mi­tri Zîkov, cerce­tă­tor în cadrul Aso­cia­ţiei pentru stu­diul fenomenelor psi­­­ho­­­tronice de la No­­vosibirsk, din Ru­sia. "Într-o sea­ră, canalul de tele­viziune Tokyo TV a transmis câteva episoade din se­ria de desene ani­mate Pokemon. La 20 de minute după începerea difu­zării, sute de părinţi au apelat serviciul de ambulanţă, solicitând ajutor pentru copiii lor. Toţi descriau ace­leaşi simptome: ameţeli, greaţă, vărsă­turi, convulsii şi pierderea cunoştinţei. La câteva zile s-a declanşat o anchetă prin care s-a descoperit că în episodul de de­­sene animate fusese mon­tată o hie­ro­glifă care repre­zen­ta cuvântul moarte. Ea era as­cunsă în spatele unor ima­­gini fi­reşti. Subconştientul co­piilor însă o detec­tase. Sem­nul se repetase atât de des încât provocase copiilor simptome specifice epi­lep­siei.

Dmitri Zikov, specialist în fenomenele psihotronice

 

An­cheta nu a putut însă sta­bili de că­tre cine şi în ce scop fuseseră folosite ase­menea imagini sub­li­minale asupra creierelor copiilor”.
Un caz similar s-a pe­tre­cut şi în Georgia. În no­iem­brie 2007, la Tbilisi, mii de oameni au ieşit în stradă să de­monstreze împo­-tri­va po­li­ticilor dure ale preşe­din­telui Mi­hail Saakaşvili. După nu­mai o oră de la declan­şarea ma­­nifestaţiilor, pe străzile capi­ta­lei gruzine s-a pe­trecut un fe­nomen incredibil. Pro­­testatarii că­deau efectiv din pi­cioare, se tă­văleau pe jos de dureri, se lo­veau cu capul de pe­reţii clă­di­ri­lor. La spitalul central de urgenţe au început să soseas­că sute de oa­meni care se plân­geau de du­reri cumplite de cap şi stomac, de atacuri de panică şi pierderi de memorie. Majo­ri­tatea nu îşi aminteau nici măcar că fuseseră la demonstraţie.
Aşa cum s-a dovedit ulte­rior, pentru a alunga de­mons­tran­ţii de pe străzi, miliţia geor­giană nu a folosit numai jeturi de apă şi gloanţe de cauciuc, ci şi o armă acustică. Experţii militari afirmă că astfel de ins­tru­­mente s-au folosit şi în războiul din Irak şi Af­ga­nis­tan. Arma a fost creată în Statele Unite şi se numeşte LRAD. Ea emite sunete puternice, greu de suportat şi provoacă dureri de cap, pierderi de memorie, leşin, sentimente inexpli­cabile de teamă.
Potrivit unor informaţii apărute în presa occi­den­tală, în laboratoarele secrete ale armatei ruse, oamenii de ştiinţă se străduiesc să perfecţioneze această armă. "Undele emise de ea sunt complet insesizabile de ure­chea umană, dar foarte periculoase pentru organism. Frecvenţa acestor infrasunete este cuprinsă între 2 şi 20 de hertzi şi poate afecta funcţionarea normală a or­ganelor interne, poate provoca halucinaţii, depresii, stări de anxietate. Cele mai periculoase unde sunt cele cuprinse între 6 şi 9 hertzi. Omul bombardat cu ase­me­nea sunete are senzaţia că ţeasta capului i se va despi­ca, cade într-o stare de cumplită depresie, de panică şi groază. În astfel de momente, individul este lipsit de apărare, din mintea lui se poate extrage orice infor­maţie şi, invers, se poate inocula orice gând”.
Aparent, dosarul armelor psihotronice a fost de­mult clasat. În realitate însă, proiectul rămâne actual iar experimentele, probabil, continuă, sub aceeaşi ştam­pilă "top secret”.

Războiul psihotronic și controlul minții

luni, 29 decembrie 2014

 - Dezvăluiri incendiare. Se folosesc armele psihotronice în România? VIDEO

Dacă acum sute de ani, forța brută a armelor rezolva conflictele dintre state sau ținea în frâu “prostimea”, astăzi un nou tip de război, mult mai perfid, este folosit pentru îngenuncherea altor țări sau pentru controlul populației: este vorba despre Războiul Psihotronic.

Chiar dacă pentru publicul larg subiectul pare desprins mai degrabă dintr-un film SF, cei avizați știu că acest război este cât se poate de real și de înfricoșător…

Progresul tehnologic a ajuns atât de departe încât, prin metode diverse – câmpuri electromagnetice, emisii de ultrasunete, nanotehnologie și altele – este posibil astăzi să fie influențată psiho-mental cea mai mare parte a populației unei țări în sensul dorit de cei care sunt la butoane, sau chiar să fie eliminate persoanele indezirabile pentru sistem, prin provocarea, de la distanță, a unui atac cerebral, a unui stop cardiac sau a unei boli incurabile.

Vă invit așadar să urmăriți o emisiune extrem de incitantă în care tot ce se spune capătă mai multă greutate datorită invitatului pe care îl avem: domnul Gen. (rez.) dr. Mircea Chelaru, fost Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, fost Șef al Direcției Generale de Contraspionaj la înființarea S.R.I.

Daniel Roxin