Istoria uitata a unității anti-KGB

MIERCURI, 19 IANUARIE 2011

UM 0110 - ROMANIA

Dupa 21 de ani de la lovitura de stat, un colonel cere, din Moarte: Reinviati indicativul “Z”! Puneti tunurile pe Rusia! Recuperati arhivele UM 0110! Opriti asasinatele! “Până la reînceperea din plin a activităţii UM 0110, cu ţinta pe Rusia, nu se va face curăţenie în ţara asta. Lucru care se poate face. Il voi face!” – sunt cuvintele unui Roman, cu o zi inainte sa moara asasinat de catre cei pe care, timp de un deceniu, inainte de lovitura de stat din decembrie ’89, ii urmarise. Numele lui este Ioan TECSA, gradul: colonel, locuri de munca inainte de ’89: UM 0110 si USLA, in ambele institutii ocupandu-se de Departamentul Anti-KGB. Nici macar Iulian VLAD, seful Securitatii in acea perioada, nu stia ca TECSA era cel mai important om al indicativului “Z”, el fiind comandantul conspirat al UM 0110. Tecşa a scăpat ca prin minune, la Revoluţie, de mânia sefului Directiei a IX-A a KGB, Dmitri FONAREFF, si de cea a lui Nicolae Militaru, dar a sfârşit într-un accident rutier cel puţin dubios la Tâmna – Mehedinţi, alături de el aflându-se şi ginerele ex-generalului Mihai Chiţac.

Înainte de Revoluţie, Ioan Tecşa a activat, oficial, la Unitatea Specială de Luptă Antitero (USLA), fiind unul dintre cei trei ofiţeri ai Departamentului Anti-KGB care l-au filat şi deconspirat pe Nicolae Militaru, probând căacesta este agent sovietic. Deplin conspirat, el a indeplinit insa functia de sef al temutei DIRECTII “Z”. Poet, prozator şi publicist, prieten cu celebrul colonel craiovean Nicolae Văduva, pe atunci şef al Poliţiei TF, Ioan Tecşa a scăpat ca prin minune, la Revoluţie, de mânia sefului Directiei a IX-A a KGB, Dmitri FONAREFF, si de cea a lui Nicolae Militaru, dar a sfârşit într-un accident rutier cel puţin dubios la Tâmna – Mehedinţi, alături de el aflându-se şi ginerele ex-generalului Mihai Chiţac. Nici în moarte n-a fost lăsat să stea departe de Nicolae Militaru (ex-ministru al Apărării Naţionale), la Cimitirul “Ghencea-Militar” fiind înmormântat pe aceeaşi alee cu Militaru, iar la câteva zile după ceremonialul religios, mormântul şi crucea i-au fost profanate. În momentul producerii evenimentului rutier, deţinea funcţia de şef al Grupului de Presă al ministrului Constantin Dudu Ionescu.

Iată, pe scurt, “filmul” morţii lui Ioan Tecşa, martor incomod al evenimentelor din decembrie ’89, considerat o adevărată “bancă de date” despre cei ce aveau să vină la putere. Cu puţin timp înainte de a muri, fostul uslaş a scris o tulburătoare poezie premonitorie, pe care a şi publicat-o în revista “Pentru Patrie”. Pe 22 iunie 1999, în urma unei misiuni importante la Drobeta Turnu Severin, unde s-a întâlnit cu mai mulţi prieteni, dintre care îl amintim pe Gheorghe Simion (locotenent-colonel al Serviciului “Arme, Muniţii, Explozivi” din cadrul IJP Mehedinţi), Ioan Tecşa a vrut să se întoarcă la Bucureşti. Pe pasarela de cale ferată de la Tâmna, autoturismul BMW (B-17-VCW), la al cărui volan se afla Florea Râzniceanu (27 de ani, din Capitală), a intrat în coliziune cu autotirul bulgăresc (C-4027-TP), condus de Alexandrov Dimitrov (31 de ani), cauzele nefiind cunoscute nici până astăzi.

În urma impactului, Ioan Tecşa (47 de ani, colonel, şef al Grupului de Presă al MI), Florea Râzniceanu (27 de ani) şi Stelian Iordache (39 de ani), toţi din Bucureşti, pasageri ai autoturismului BMW, şi-au pierdut viaţa. Ca o ironie a sorţii, în aceeaşi zi, considerată “marţea neagră” a poliţiştilor, chiar maşina comandantului IJP Mehedinţi, Marian Tutilescu (viitor director general al Poliţiei Capitalei) a fost implicată într-un accident, în urma căruia o fetiţă s-a ales cu mai multe fracturi.

Tot pe 22 iunie 1999, la puţin timp după ce s-a despărţit de prietenul său Ioan Tecşa, locotenent-colonelul Gheorghe Simion, în timp ce se deplasa spre Orşova, la volanul autoturismului Dacia (MH-11-MSC), s-a tamponat frontal cu un ARO, cu numărul de înmatriculare DJ-03-RPW, condus de Ion Pătru, de 23 de ani, din comuna Ciupercenii Noi, judeţul Dolj. Şi Gheorghe Simion, ca şi Ioan Tecşa, şi-a pierdut viaţa.

Tot în aceeaşi zi, tot în urma unui accident rutier. În împrejurări stranii, care nu vor fi elucidate niciodată. Ofiţeri MI în rezervă, ce vor să-şi păstreze anonimatul, susţin că atât Gheorghe Simion, cât şi Ioan Tecşa, Florea Râzniceanu şi Stelian Iordache au servit, înaintea nenorocirii, masa la un local din Drobeta Turnu Severin, în cafeaua consumată fiind strecurată – spune raportul medico-legal – o substanţă cu efecte halucinogene…

După zece ani de la accidentele dubioase în care şi-au pierdut viaţa ofiţeri superiori ai Internelor, fostul colonel de poliţie doljean Văduva sparge tăcerea şi dezvăluie un adevăr tulburător: “Am fost cel mai bun prieten al lui Ionel (Tecşa, n.r.). În momentul accidentului, am ajuns primul la faţa locului şi am participat efectiv la inventarierea bunurilor găsite în autoturismul avariat. A fost un şoc şi pentru mine când am văzut ce s-a găsit în portbagaj. Sute de legitimaţii, unele cu însemne ale unor servicii secrete speciale române, toate pe numele prietenului meu. Plus buletine de identitate şi paşapoarte cu fotografia lui, dar cu alte date de identificare. S-a mai găsit o geantă diplomat, cu documente strict secrete. Am certitudinea – şi am avut-o şi atunci – că Ionel nu era un simplu lucrător, ca săzic aşa, al Internelor. Era cu mult mai mult, iar accidentul a fost un asasinat! Curios a fost şi faptul căşoferului bulgar vinovat nu numai că nu i s-a luat nicio declaraţie, dar a fost trimis rapid de la faţa locului. În plus, de anchetă, ca şi în cazul celuilalt accident rutier în care şi-a mai pierdut viaţa, în aceeaşi zi, un alt ofiţer, prieten şi el cu Tecşa, nu s-a ocupat poliţia, ci. alţii. M-am interesat ulerior de mersul anchetei şi, stupoare!, mi s-a spus că dosarul face parte din categoria informaţiilor clasificate!”. Ulterior, un alt prieten de mare calibru al colonelului asasinat, a fost de acord sa imprimam pe suport magnetic o declaratie de arhiva: “Ion a fost adevaratul comadant al UM 0110″.

Dispariţia fulgerătoare a lui Ioan Tecşa s-a produs (stranie coincidenţă!) la numai o săptămână dupăapariţia romanului “Purgatoriul”, care cuprindea dezvăluiri senzaţionale despre “Primul lagăr postdecembrist din România”, “Butonii de aur ai lui Ceauşescu”, “Dosarul ultrasecret Corbii 2″, “Direcţia a V-a în acţiune”, “Conturi secrete”, “Spionaj în cabinetul prezidenţial”, “Întâlnirea cu Fidel Castro” şi alte subiecte extrem de enigmatice şi pline de suspans. Chiar in ziua inmormantarii sale, cartea a fost INTERZISA si scoasa din librarii!

Indicativul “Z”, de fapt UM 0110, a fost creata de catre Ceausescu personal si la nivelul ei au lucrat mari romani. putini, foarte putini dintre ei mai traiesc azi. Se ocupau de filarea ofiterilor DIE ori din serviciul secret al Armatei dar si de civili care, prin natura meseriilor lor fusesera racolati masivi de catre tenebroasa Directie a IX-a a KGB (CONDUSA, pana in anul 1990, de catre un oarecare Dmitri FONAREFF ce oficial se ocupa de protectia presedintilor Uniunii Sovietice, dar de fapt conducea aceasta hidra a KGB-ului. Directia in cauza se ocupa de diversiuni militare si de racolare pe teritoriile altor state. A participat active la lovitura de stat din 1989, miza fiind distrugerea arhivelor UM0110, USLA si Departamenutui Zero. Acum, Fonareff circula nestingherit prin Romania, adus de lichelele ce si-au batut joc de haina militara si sunt complici la asasinarea, de catre rusii lui Dmitri, a celor 1050 de romani impuscati dupa 22 decembrie ’89). În 1944, ruşii au putut să pună mâna pe arhiva Siguranţei, apoi să o trieze, distrugând documentele care vizau agenţii NKVD care au operat pe teritoriul României, precumşi toate operaţiunile NKVD care vizau România. Adicătoată arhiva cu informaţiile despre activitatea seviciilor de informaţii sovietice CK, OGPU, INO şi NKVD. Arhiva perioadei 1917-1944 a fost triată de ruşi până în 1945. În 1968, după invazia Cehoslovaciei, ruşii au pătruns în birourile serviciului de contrainformaţii cehoslovac anti-KGB, i-au forţat pe agenţi să le arate arhiva, i-au pus cu faţa la fişete şi i-au împuşcat în ceafă. Arhiva a fost triată.

În 1989, KGB a venit în Bucureşti să distrugă dovezile

În 22 decembrie 1989, nişte civili cu banderole tricolore de revoluţionari au venit să “protesteze” în faţa DGDAL, pe strada Roma. Au intrat în sediu şi s-au dus direct la UM 0110 (in acea cladire banala functiona, fara ca nimeni sa banuiasca, indicativul “Z”). Au găsit fişetele goale. Învăţând lecţia din 1944 şi din lecţia cehoslovacă din 1968, agenţii români au fost găsiţi fărăarhivă. Atenţie, obiectivele principale ale UM 0110 din 1989 era urmărirea grupului “Corbii”, din care făceau parte Nicolae Militaru şi Ion Iliescu. Potrivit UNUIA DINTRE SUPRAVIETUTORII MACELULUI din UM 0110: “noi aveam toata schema de spionaj sovietica din Romania si le stiam retelele. Ei nu puteau supravietui cu retelele in Romania democratica, infiltrate in viata politica, in stat si noi sa stim cine sunt. Au gasit fisetele goale. Unele informatii se gasesc si in alta parte, ei insa nu au stiut daca le-am distrus sau le-am dus in alta parte. Dosarele noastre contineau probe asupra legaturilor cu spionajul sovietic, asta era problema, nu numele spionilor romani, cat legaturile lor cu spionii sovietici, cu nume, functii, asta ii interesa cel mai mult. Rusii voiau sa ne termine”.

Ţinta atunci, de fapt, a fost şeful unităţii – nimeni altul decat col. TECSA – care se afla în altă locaţie, aflată pe o stradă paralelă (pe Londra). A fost evacuat în timp util, deoarece era urmărit pentru a fi ucis de agenţii sovietici.

Ca să vedeţi ce ar fi păţit, să luăm exemplul şefului trupelor USLA (Unitatea Specială de LuptăAntiteroristă), col. Gheorghe Trosca. De precizat căUM 0110 era în relaţii excelente cu USLA, având relativ acelaşi fond. A fost executat in noaptea de Craciun a anului 1989, in fata Ministerului Apararii unde fusese atras intr-o ambuscada. Cadavrul colonelului si cele ale colegilor sai au stat zile intregi in strada. Fiindca erau prezentati drept teroristi, trupurile celor ucisi in fata MApN au fost batjocorite sub ochii militarilor. Specialistii anti-KGB pun uciderea colonelului Trosca, fost sef al contrainformatiilor militare, pe seama agentilor rusi prezenti in numar mare la asa-zisa revolutie din decembrie 1989 si in fruntea structurilor de comanda ale Frontului Salvarii Nationale. Conform acestora, Trosca, impreuna cu Tecsa, documentasera indelungata activitate de spion al GRU a generalului Nicolae Militaru, care tocmai fusese instalat Ministru al Apararii de Ion Iliescu. Aşadar, noua putere acuza faptul că există terorişti. În fapt, agenţii sovietici se luptau cu agenţii de contrainformaţii. Un exemplu de poliţe vechi care au fost plătite atunci este ce prin care agentul sovietic Nicolae Militaru îl cheamă la MApN pe Gheorghe Trosca… Apoi, cadavrul îi este expus cu titulatura de “terorist”. Inamicii noului regim fidel Moscovei erau aşadar trupele USLA şi agenţii UM 0110, care nu au tras un foc. Atunci cine a tras? Trupele de cercetare-diversiune ale armatei al căror istoric se poate urmări uşor? Trupele de Securitate care primiseră ordin săstea? Sau armata, ai cărei soldaţi trăgeau aiurea? În fine… după cele 168 de victime de dinainte de 22 decembrie, au urmat alte 1.050 după 22 decembrie, când deja se instalase noua putere.

UM 0110 (ce mai ramasese din ea), ce purta indicativul secret “Z” a fost desfiinţată chiar la finele lunii decembrie 1989, de Virgil Măgureanu, pe atunci doar asistent la “Ştefan Gheorghiu”. A fost reînfiinţată în 1994 şi i s-au restrâns atribuţiile în 1998. Potrivit unui rezervist: “In 1998 a fost chemat activul unitatii succesoare 0110 si ni s-a ordonat scurt sa ridicam dispozitivul de pe maghiarii revizionisti si sa inchidem dosarele deschise. Pentru ca, trebuie sa intelegeti, si noi, si fosta 0110, se ocupa atat de KGB si STASI cat si de AVO si urmasele lor. Am zis, bine-bine, dar avem spioni documentati, in lucru, oficiali – unul dintre ei este secretar de stat azi – ce facem cu ei? Nimic, a fost raspunsul. E ordin de sus, de la Cotroceni. Unii au rabdat, altii au plecat. Cam asta cred ca e situatia si acum in SRI, in ceea ce priveste desfiintarea “Z”-etului. In 1989, Armata, sub conducerea cadrelor GRU si KGB reactivate de generalul Nicolae Militaru, a preluat o mare parte din DSS. Multe dintre cartitele infiltrate atunci sunt si azi la putere”.

Cateva dintre nume sonore romanesti ce erau spioni sovietici si se aflau, in ’89, in atentia lui Tecsa si Trosca:

- Adrian Nastase, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0625, UM 0195, UM 0544;

- Teodor Melescanu, senator si prim-vicepresedinte al PNL: fond informativ la nivelul UM0544, UM 0195, UM 0625;

- Mircea Cosea, deputat PNL: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0625, UM 0195;

- Mircea Pascu, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0195, UM 0110;

- Radu Vasile, fost premier: fond informativ la nivelul UM 0610 si al Securitatii Municipiului Bucuresti;

- Eugen Dijmarescu: fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0195, UM 0625;

- Alin Teodorescu, deputat PSD: fond informativ la nivelul Directiei a II-a, Securitatea Municipiului Bucuresti;

- Viorel Hrebenciuc, deputat PSD: fond informativ la nivelul UM 0110, UM 0195;

- Serban Mihailescu, senator PSD: fond informativ UM 0544, UM 0195;

- Ilie Sarbu, senator PSD: fond informativ la UM 0610;

“Până la reînceperea din plin a activităţii UM 0110, cuţinta pe Rusia, nu se va face curăţenie în ţara asta. Lucru care se poate face. Il voi face!”. Ajuns, dupa revolutie, intr-o functie importanta in Ministerul de Interne, colonel Ioan TECSA inca mai spera sa isi poate reconstrui unitatea de elita a contraspionajului romanesc. A murit, in conditiile descrise mai sus.

http://ordinulnegru.blogspot.ro/2011/01/um-0110-romania.html?spref=fb

DESPRE REGII ROMÂNEI

Adrian Grigoriu


DESPRE REGII ROMÂNEI, AŞA ZIS GERMANI sau ce au în comun Înţelepţii Dacilor, Imperiul Roman, Republica Veneţiană, Fisherland, Podul de la Cernavodă, URSS, Woodrow Wilson, Opinca romană pe Parlamentul de la Budapesta, Mănăstirea sf. Nicolae de la Predeal. În subtitlu : ARMISTIŢIUL INSTABIL ÎNTRE STATUL “MODERN” “ ROMÂN” ŞI NEAMUL ROMÂNESC.


Posibil ca eu să prezint lucrurile simplist. Mi s-a mai reproşat chiar de către oameni de mare cultură şi erudiţie. Totuşi, eu însă văd lucrurile ca fiind extrem de simple. Viaţa nu e complicată. Escrocii intelectuali o complică ca să ascundă escrocheriile, înşelăciunile, exploatarea, furtul şi crimele în spatele unui hăţiş de informaţii false. Când le iei la cercetat şi 1) îndepărtezi minciunile şi propaganda, 2) ai eliminat informaţiile false şi noţiunile nefuncţionale din memoria activa prin sustragerea pe termen lung de la expunerea la mediile de comunicare unidirecţională dinamică (TV, radio, filme), adică pur şi simplu elimini minciuna şi te duci pe calea scurtă la datele fundamentale, constaţi că adevărul e simplu, neplăcut dar liniştitor.

“STATUL MODERN” SUCURSALA A IMPERIULUI CONSPIRAT – NOŢIUNI GENERALE

Secolul 19 a fost perioadă de expansiune sistematică a imperiului conspirat organizat sub conducerea etniei evreieşti. Procedeul a fost şi continuă să fie instituirea unui instrument de exploatare a teritoriilor şi popoarelor atacate sub forma funcţională a unei organizări statale după modelul organizării interne a etniei evreieşti, organizare practicată şi perfecţionată în secole în ascuns pentru propria lor organizare si folos intern. Au numit această formă de organizare statală „Statul Modern” întrucât pentru populaţiile atacate, apare ca fiind ceva nou şi propagandistic i se construieşte şi o aparență de a fi avansat.

Imperiul Roman a făcut exact acelaşi lucru în trecut dar pe faţă: a implementat propriul sistem organizatoric în teritoriile şi asupra populaţiilor atacate spre exploatare în forma codului juridic roman.

Imperiul Roman a avut o mai lungă existenţă pe un teritoriu mai larg decât alte imperii ca rezultat a trei inovaţii care au optimizat sistemul de exploatare: 1) drumuri centralizate (de unde zicala “toate drumurile duc la Roma”) pentru rapidă circulaţie a bunurilor şi a informaţiei de la centrul de decizie la teritoriul cotropit, 2) scrisul pentru comunicare uniformă de ordine şi rapoarte; 3) sistemul juridic roman, contituit dintr-un set de legi aplicat identic, uniform, pe tot teritoriul, masura ce a avut ca scop nu binele populaţiilor cotropite aşa cum se pretinde în prezent de unii ci exploatarea cruntă acestora de către minoritatea conducătoare. În imperiul Roman, aministratorul sistemului de exploatare şi beneficiarul erau acelaşi grup de persaone vizibili pentru exploataţi.

Etnia evreiască au adus o fundamentală inovaţie: disocierea beneficiarului exploatării de administratorul sistemului de exploatare. Astfel, statul exploatator este prezentat drept autohton, izvorât chipurile din aspiraţiile de libertate, egalitate şi fraternitate a patrioţilor băştinaşi, având o structură şi legi precum constituţie, preşedinte, guvern, ministere şi miniştrii, sistem electoral, parlamentar, juridic, sistem financiar bazat pe banca centrală, nişte noutăţi absolute pentru populaţiile lumii, nouatați ce par a fi o invenţie utilă şi benefică.

Patrioţii se trezesc cu greutate din mirajul acestei escrocherii cand observă că nu e chiar o coincidenţă că toate statele au aceeaşi formă şi instituţii de parcă toţi patrioţi au avut brusc aceeaşi idee genială în toate neamurile, apoi ca banca naționala nu este de fapt naționala de loc, este centrală dar de fapt este independentă de acest “stat modern” şi este subordonată instituțiilor etniei evreieşti, ca în fapt este un stat organizat pentru exploatare pe baza aceluiaşi sistem juridic care la bază se laudă că este izvorât din “măreţul” sistem juridic imperial roman, actualizat pe vremea imperiului napoleonian, numit „cod civil francez”, în fapt un sistem juridic şi financiar ce asigură preemţiunea etniei organizatoare asupra etniilor băştinaşe simultan pretinzând că este un stat avansat care garantează o egalitate de şanse tuturor locuitorilor care insă, printr-o, surprinzătoare coincidenţă, acest stat modern nu realizează egalitatea de şanse niciodată nicăieri, inegalitatea fiind întotdeauna înclinată în acelaşi sens.

Patrioţii sunt scuturaţi când realizează că “statul modern” este de fapt un sistem de exploatare a teritoriului şi populaţiei băştinaşe administrat în orb de băştinaşi, condus de etnici evrei printr-un grup de băştinaşi de mare vocaţie infracţională subordonaţi total acesteia, unicul beneficiar fiind etnia evreiască aflată în afara graniţelor statului exploatator.

Unul din instrumentele de derutare a patrioţilor este pendularea intre identitate etnică şi naţionalitate, intre etnie şi cetăţenie. Totul este etnic dar este promovat ca fiind naţional de către mass media omniprezentă deţinută de etnia evreiască în totalitate.

IMPERIUL CONSPIRAT – SUCURSALA ROMÂNIA

Confruntat continuu cu agresiuni din partea migratorilor veniţi din sud, est şi vest, Neamul Românesc nu a avut liniştea să îşi constituie un stat românesc pe specificul lui care să administreze teritoriul locuit de membrii Neamul Românesc. În perioada cunoscuta drept „fanariotă”, un grup evreiesc amplasat în cartierul Fanar din Istanbul a cumpărat de la sultan dreptul de exploatare a ţărilor româneşti, aşa cum se cumpără licenţa de exploatare a unui zăcământ natural. Pentru a stoarce valoarea din “zăcământul licenţiat” a destrămat şi anihilat orice brumă de organizare adaptată specificului românesc, lăsând practic Neamul fără nici o organizare statală.

Pe fondul unei structuri statale practic inexistente şi slăbirii drastice a puterii de coerciţie a Imperiului Otoman, etnia evreiască a declanşat o agresiune neprovocata pentru preluarea directă a controlului teritoriului şi populaţiei romaneşti pentru exploatare, peste şi pe lângă Imperiul Otoman. În acest scop, şi-a instalat propriul „stat modern” pe teritoriul ocupat de Neamul Românesc, un stat străin în fapt prezentat drept românesc doar în formă. Pentru instalare s-au folosit de patrioţi români pe care i-au indus în eroare făcându-i să creadă, precum încă mulţi în prezent, că acest stat reprezintă un progres. Etnia evreiască ştia că pentru administrarea sistemului de exploatare trebuiau oameni de o cruzime şi duritate care nu se puteau găsi între români cu uşurinţă, aşadar, după prima fază realizată cu etnici români pentru a putea invoca aparența că a fost izvorât dintr-o concepţie autohtonă, în a doua fază au adus străini din etnia lor sub diverse false naţionalităţi cu scopul de a ocupa funcţiile esenţiale în stat şi derula operaţiunile de exploatare complexe al teritoriului şi poporului.

Alexandru Ioan Cuza a fost un patriot care a pus în aplicare cu entuziasm planul de structurare a „statului modern” fără să înţeleagă de fapt pentru cine îl dezvoltă în fapt, convins că îl face pentru Neamul Românesc. Când a insistat ca statul să servească Neamul Românesc cu prioritate, a fost alungat de slugile obediente ale etniei evreieşti. Ca de obicei, dupa cum știau din experiențele trecute cu ale neamuri, un băştinaş nu putea fi folosit în întregime împotriva băştinaşilor, o problemă de care s-au lovit peste tot, inclusiv în Rusia când în 1917, au plasat ruşi de formă în guvern ca să pretindă că sistemul sovietic este o emanatie rusă dar au fost nevoiţi să îi schimbe cu evrei după numai 20 de zile pentru că nu erau capabili să elimine fizic oponenţii noului sistem sovietic de exploatare a ruşilor, în fapt nu aveau inima să asasineze milioanele de ruşi pentru a forta populaţia sa se suboroneze noului sistem de exploatare.

CAROL I

O legendă umblă că I.C. Brătianu n.1821-d.1891 (a nu se confunda cu fiul său Ionel I.C. Brătianu, n.1864-d.1927 care a fost un mare patriot asasinat de inamic) a căutat o persoană înrudită cu marile familii monarhice al Europei pentru a stabili alianţe durabile cu respectivele state bazate pe legături de familie la vârf. În realitate, etnia evreiască îşi implementa propria politica de a instala un străin fără nici o afinitate şi simpatie faţă de băştinaşi, pentru a implementa decizii în interesul organizatorilor „statului modern”, decizii care de regulă erau şi sunt în întregime împotriva intereselor Neamului Românesc. Hohenzollern este numele funcţiei pe care au ocupat-o pe termen lung predecesorii acestei familii, adică în limba română: vameşi, colectori de impozite, componentă esenţială a oricărui sistem imperrial de exploatare.

Carol I a fost adus în ţara clandestin sub fals nume. Evident că nu era aşteptat cu bucurie, dimpotrivă, patrioţii ştiau mult mai bine decât în prezent ce se întâmplă de fapt deoarece nu aveau percepţia realităţii distorsionată de informaţii false şi noţiuni nefuncţionale introduse pe calea mijloacelor de comunicare unidirectională dinamice (TV, radio, filme) prin care este ocolită cenzura constientă.

După nici 7 ani a început construcţia celebrului Castel Peleş unde s-a petrecut ceva deosebit de straniu : chipurile în timpul săpăturilor, au fost descoperite şi apoi au dispărut sute de plăci de aur cu o scriere aparent necunoscută. Ipotezele au explodat mergând până la cea a descoperirii unei biblioteci antice a Dacilor deţinătoare a istoriei necunoscute a celui mai important filon istoric al Neamului Românesc cu o probabilitate mare de a constitui una din bazele importante ale popoarelor Europei. Au mai rămas doar nişte copii făcute în plumb a căror cercetare ştiinţifică se evită în mod suspect de peste 130 de ani sub pretextul că sunt false și fără a se prezenta vreo explicaţie pentru care motiv cineva ar face zeci de plăci false în plumb, deci fără nici o valoare practică, muncind sisific şi inutil să le facă pe fiecare diferită dar cu o grafică unitară, coerentă, logica cu reprezentarea unor vestigii antice ca părţi ale cetăţii Sarmisegetuza necunoscute la momentul construirii Castelului Peleş. Oare ce se poate spune despre Carol I care a păstrat toată viaţa tăcerea asupra acestui imens subiect despre care ştia totul, ca o fi vreun patriot discret ?

În 1877, Ţarul Rusiei trimite o telegramă rămasă celebră prin care a cerut disperat lui Carol I ajutorul Românilor în războiul cu Turcii desfăşurat în Bulgaria pe care era pe cale să îl piardă. Noi ne-am fi câştigat independenta chiar şi fără să participăm la război întrucât Imperiul Otoman era în avansată reducere teritorială şi nu mai avea capacitatea de a ţine populaţiile sub oprimare la nivelul anterior. Deşi patrioţii romani i-au cerut lui Carol I ca în schimbul susţinerii militare, să solicite ca Imperiul Rus să retrocedeze României Basarabia ocupată fără nici un drept în 1812, Carol I oferă ajutorul cerut de țar dar nu cere nimic în schimb. De la victoriile legendare al românilor împotriva turcilor ne-au parvenit nume de străzi şi cartiere ca Griviţa, Plevna, Rahova. După ocuparea României prin trădarea sinistrului Mihai I în 1944, autorităţile URSS au căutat cu frenezie şi au făcut dispărute două documente: telegrama tarului din 1877 şi telegramă de acceptare a armistiţiului adresată de URSS către Mareşalul Ion Antonescu primită la biroul cifrului de la Ministerul Afacerilor Externe in 20 august 1944 transmisă in schimb numai lui Mihai si lui Maniu.

Mult se vorbeşte de marile dezvoltări economice între care de infrastructură şi progresele economice ale perioadei : Podul de la Cernavodă, căi ferate, silozurile şi portul Constanta etc. etc. dar la o inspecţie mai atentă, dincolo de propagandă, se vede că au servit exportului de produse agricole de care a beneficiat ... în exclusivitate etnia evreiască şi slugile lor locale. Iata aici un „microscopic” detaliu : în Moldova, câteva judeţe erau numite în silă „Fisherland” după arendaşul lor Froim Fisher. Acesta a fost condamnat după ani de procese în 1913 pentru că a otrăvit ţăranii lucrători pe terenurile arendate de el cu mâncare stricată printre altele din varza stricată, peşte stricat şi măsline putrezite. Arendaşii romani nu puteau concura cu arendaşii evrei care plateau proprietarilor arende mai mari pentru că evreii primeau bani din afara ţării şi aveau costrui mai mici prin exploatarea cruntă a ţăranilor români, ceea ce arendaşii români nu aveau inima să o facă. Producţia se ducea pe calea ferată la export în beneficiul ... etnicilor evrei şi desigur nu a etnicilor români. Cui a servit in fapt acest mare “progres”? În toată perioada lui Carol I au fost nemulţumiri ample, răscoale, greve, de fapt reacţii ale Neamului Romanesc la exploatarea exercitată prin intermediul “Statului Modern Roman”.

Carol I a protejat un şir care poate constitui o listă nesfârşită de acte antiromâneşti şi abuzuri împotriva românilor, bine ascunse de propagandă antiromânească omniprezenta care îl prezintă pe Carol I drept un apărător al intereselor Neamului Românesc, imagine falsă pentru a fi folosită împotriva intereselor Neamului Romanesc când convine planurilor etniei evreieşti precum în prezent când se folosesc de falsa identitate etnică de germani a acestor regi.

FERDINAND

Carol I şi Ferdinand au condus treburile privind dotarea, organizarea şi pregătirea armată a statului aşa încât prima dată în secole, o armată străină a invadat teritoriul romanesc prin înfrângerea armatei romane şi a ocupat cea mai mare parte din ţară. Regele şi guvernul s-au restrâns la Iaşi, din Statul Roman rămânând abia cât jumătate din Moldova intre Carpaţi şi Prut.

TEZAURUL: chipurile, Consiliul de Ministrii, dar ştim că erau ca şi azi, doar nişte marionete, a decis s trimită tezaurul la Moscova spre protejarea lui, chipurile.

Rusia era în curs de a fi preluată de bolşevici susţinuţi de germani.

Şeful operaţiunilor de război al Germaniei era Max Warburg, bancher din Hamburg.

Bolşevicii, de fapt evrei din Brooklin, New York conduşi de evreul Lev Davidovich Bronshtein, sub falsa identitate de Leon Trotsky, au preluat Imperiul Rus şi l-au evreizat prin sovietizare cu 20 de milioane de dolari aur daţi de Jacob Schiff, tatăl soţiei lui Felix Warburg care a fost organizatorul industriei de război a SUA şi şeful de facto al preşedintelui Woodrow Wilson. Cele 20 de milioane au fost transferaţi prin bănci suedeze ale familiei Warburg.

Max si Felix erau frați.

O aripă a familiei Warburg a constituit sistemul bancar din Danemarca şi Suedia cu vreo sută de ani anterior şi constituie baza familiilor conducătoare ale celor două ţări în prezent.

Numele anterior al familie Warburg a fost Del Banco şi au venit din Venezia, evrei strămutaţi cu multe secole anterior care au dezvoltat Republica Veneţiana bazată pe traficul de sclavi şi camătă.

Deci Imperul Rus era în curs de a fi preluat de evrei sub identitate de bolşevici ruşi susţinuţi de evrei sub falsă identitate de germani poziţionaţi în funcţii de conducere în Statul German cu bani de la evrei sub falsă identitate de americani poziţionaţi în funcţii de conducere în Statul American.

În ianuarie 1917 ajunge prima parte a tezaurului la Moscova, în februarie 1917 Kerensky, evreu, ia conducerea Rusiei de facto, în august 1917 ajunge a doua parte la insistenţele lui Nicolae Titulescu ministru de finanţe, mason de vază, iar în noiembrie 1917 bolşevicii preiau conducerea de la Kerensky.

Surprinzătoare coincidenţă ca la pacea de la Brest în 1918, Statul Rus condus de bolşevici a dat Statului German o despăgubire chipurile de 93,5 tone de aur o cantitate identică cu cele 93,5 tone de aur preluate de la Statul Roman în custodie.

Surprinzătoare coincidenţe că
• nişte evrei au organizat atacul germanilor împotriva României iar ca urmare căruia
• nişte evrei au ordonat Guvernului Roman să trimită tezaurul la alţi evrei care controlau deja Imperiul Rus
• evreii care controlau Imperiul Rus au transferat o cantitate identică de aur sub pretext de despăgubiri de război către alţi evrei care conduceau Statul German;
• nist evrei au ordonat Guvernului Roman si slugii lor drept rege la Statului Roman sa comită efectiv disoluția, dispariția Statului Român.

Eu cred în Dumnezeu dar nu cred în coincidenţe cand lucrurile se aranjează ca “puse cu mâna”.

Arhivele sunt încă ferecate dar să nu ne mirăm dacă am afla că tezaurul României a jucat un rol esenţial în preluarea Imperiului Rus de către evrei la 1917.

Este clar că transferul tezaurului a avut ca rol ca Statul Roman să nu mai aibă nici o resursă să poată plăti cheltuielile de apărare. Povestea cu protecţia averii naţionale se prăbuşeşte în fata coincidentelor descrise mai sus. Chiar în condiţiile deosebit de ostile şi degradate create de Guvernul Statului Român, totuși Oştirea Romană avea o remarcabilă capacitate de luptă, capacitate pe care Guvernul şi Ferdinand făcuseră tot ce era posibil să o saboteze, capacitate care s-a dovedit sub agresiunile simultane cea făţişă a adversarului şi cea clandestină a duşmanului intern reprezentat de clasa “conducătoare”.

La recomandarea şefilor lor străini, în 1917 guvernul cu Ferdinand în frunte plănuiau să se refugieze în Rusia ceea ce însemna în fapt, dispariţia Statului Român cu efectul împărţirii teritoriilor locuite de romani sub controlul statelor vecine : Ungaria, Serbia, Rusia, Bulgaria. VISUL DE AUR AL INVADATORILOR DE PESTE 2,000 DE ANI. Preventiv trimiseseră tezaurul înainte de planificată disoluţie a “Statului Român Cel Modern” ca sa ramână al lor.

DAR patrioţii români nu s-au lăsat distruși. Au înţepenit în tranşee la Mărăşeşti şi Oituz, au respins pe germani, s-au îndreptat spre est şi au dezarmat şi alungat hoardele ruseşti dezorganizate de revoluţie, s-au repliat şi au respins atacurile din aprilie şi iulie 1919 ale ungurilor sub conducerea lui Bela Cohen, evreu, şi au eliberat Budapesta de guvernul evreiesc, chipurile comunist şi au pus şi opinca romaneasca pe Parlamentul de la Budapesta la 4 august 1919. Patrioţii români ca generalul Eremia Grigorescu care a reamintit Lumii ca „PE AICI NU SE TRECE !”, patrioţii care au luat arma în mâna, ei singuri contra manevrelor guvernului și regelui au făcut eliberarea armată a ţării şi întregirea statului.

Pentru că nu au reuşit să distrugă Neamul Romanesc la 1917 prin aceste manevre, propaganda evreiască creează alte legende atribuind meritul întregirii doar regilor lor cunoscuţi sub falsă identitate de germani, a guvernelor Statului Român care, cu excepţia celor conduse de Ionel IC Brătianu şi puțini alţi patrioţi, au fost cu totul obediente planurilor de disoluţie a Statului Român şi a ştergerii Neamului Romanesc de pe harta Lumii.

Forţa şi hotărârea Neamului Românesc a convins inamicii de toate felurile că nu se pot juca prea mult cu noi şi trebuie să facă şi ce vrem noi aşa că s-a făcut reîntregirea la 1918.

La Conferinţa de pace de la Versailles în 1919, partea învingătoare a fost condusă de şeful delegaţiei americane Felix Warburg iar partea perdantă a fost condusă de şeful delegaţiei germane Max Warburg, adică frati’su lu’ Felix !!! În favoarea cui credeţi că au negociat Felix cu Max, cine se încumetă să ghicească ?

CAROL II

Carol II a fost o marionetă perfectă a şefilor lui din etnia evreiască. A funcţionat ca paravan cu care s-a acoperit activitatea distructivă a etnicilor evrei sub conducerea lui Ernest Urdareanu. Mişcare Legionară a fost reacţia cea mai amplă a etniei romaneşti la invazia etniei evreieşti, cea mai puternică forţă de rezistenta creată de vreun neam la invazia clandestină conspirată. Nici un al neam nu a generat o ripostă de o asemenea anvergură şi eficacitate. Sub acoperirea oferită de Carol II, Mişcare Legionară a fost distrusă : slugile băştinaşe l-au asasinat pe C. Z. Codreanu şi decemvirii în 30 nov 1938, au asasinat 252 de lideri regionali la 22 sept 1939 din care 80 au fost strămutaţi în nov 1940 la mănăstirea Sf. Nicolae la intrarea din Predeal dinspre Buşteni, sus pe deal. După eliminarea conducerii mişcării legionare au infiltrat-o cu infractori şi au compromis-o. Sub acoperirea oferită de Carol II Statul Roman a fost dezmembrat: Basarabia a fost dată fără luptă şi cu asasinarea a mii de ofiţeri şi soldaţi URSS, a fost dat Ardealul şi Cadrilaterul după care Carol ÎI s-a cărat să îşi consume recompensa în linişte în ţările neutre.

MIHAI I

Mareşalul Ion Antonescu l-a considerat pe regele Mihai drept „coleg” în lupta pentru interesul Neamului Romanesc în consecinţă a considerat că biroul regelui este cel mai sigur loc din România, cu consecinţa că a fost singurul loc din România în care nu a intrat cu garda personală. Pe asta s-a bazat grupul de criminali şi trădători compus din regele Mihai şi inamicii din jurul său. Fără nici o apărare, Antonescu a fost copleşit fizic de atacatorii aflaţi în birou, a fost imobilizat şi izolat de armată. Apoi Mihai a preluat conducerea armatei pe care a înşelat-o şi a dat-o fără apărare inamicului şi cu asta întrega ţară. Actul de la 23 august 1944 a inclus mai multe acţiuni dependente una de alta cu finalitatea distrugerii forţelor armate din est si predarea intregii țări in mâna inamicului secular: a fost arestat capul armatei, a fost minţită populaţia şi cel mai grav, a fost minţită armata folosindu-se de faptul că a rămas fără conducere centrală. În comunicatul de la ora 23:00 la radio, Mihai a informat întreaga ţara că a fost semnat un armistiţiu cu URSS, în realitate, un armistiţiu nu fusese nici măcar negociat, darămite semnat. Armistiţiul ce conţinea condiţii catastrofale a fost semnat abia la 12 septembrie 1944. Prin această minciună, s-a obţinut predarea a 180,000 de soldaţi şi ofiţeri ce au fost dezarmaţi şi exterminați din care 50,000 in lagărul de la Balți restul în Siberia, o minciună gigantică, un act de mare trădare, nemaiîntâlnit în istorie : în mijlocul războiului şi pline ostilităţi, capul unui stat a predat armata cu conducător cu tot către duşman. De fapt, din punctul lor de vedere, a fost o operatine patriotica evreiască : un evreu a dat România cu teritoriu şi popor cu tot la alţi evrei fără nici un efort. Altfel, războiul s-ar fi sfârsit greşit pentru organizatori.

Mihai a continuat să slujească invadatorului sovietic până când a nu a mai fost util când, ca şi taicasu’, s-a cărat să îşi consume recompensa în linişte în ţările neutre.

MIHAI I DUPĂ 1990

După revenirea bolșevicilor la conucerea Statului Modern Roman tot prin crimă, tot ca salvatori dar de data asta sub alta identitate, cea de democraţi europeni si americani, Mihai a revenit şi i s-a dat prin abuz juridic încă o avere nemeritată.

În prezent, 2014, agenţi neo-bolșevici au constituit organizaţii cu scop de a promova reinstituirea monarhiei ca să poată fi folosită aşa cum au făcut în 10 feb. 1938 când, la alegerile din decembrie 1937, Partidul Totul pentru Tara al Mişcării Legionare a câştigat 15,50% din voturi în ciuda propagandei feroce antilegionare şi fraudei electorale când se vedea clar că în 1941 Mişcarea Legionară va prelua statul şi îl va subordona interselor Neamului Românesc, efectiv anulând peste 80 de ani de construcţie instituţională antiromâneasca. Ca să anuleze câştigul realizat de legionari, etnicii străini au desfiinţat întreg sistemul parlamentar cu sistemul electoral cu tot l 10 feb 1938 şi au trecut la dictatura lor etnica, chipurile a lui Carol II. Funcţia de rege făcând posibilă eliminarea sitmului electoral.

În folosul cui funcţionează Statul Roman de 170 de ani ? Al românilor cu siguranţă nu. De când a fost implementat, a fost tot mai rău pentru romani. Politicile antiromâneşti au avut continuitate pe toată perioada de 170 de ani cu excepţia a 4 perioade în care s-au petrecut singurele lucuri pozitive ca urmare a preluării de către patrioţi români a conduceri efective a statului şi l-au pus în slujba intereselor Neamului. Acestea au fost :

1) Ionel IC Brătianu vreo 10 ani şi a făcut unirea;

2) Mişcarea Legionară 4 luni când s-a realizat primul surplus bugetar de 5,7 miliarde de lei la incsari de 4,7 miliarde lunar, primul înainte de Ceauşescu, ca urmare a eliminării corupţiei şi exploatării poporului prin delapidare organizată, dobânzi, crize economice false ect.

3) Mareşalul Antonescu 3,5 ani când a restabilit pretenţiile asupra teritoriului romanesc prin jertfă şi chiar dacă nu a învins, datorat unui complex larg de trădări, a impus reafirmarea dreptul nostru istoric pe care noi putem cu atât mai mult acum şi trebuie să continuăm să îl invocăm;

4) Dej şi Ceauşescu vreo 30 de ani, când s-a demonstrat că Neamul Romanesc deţine capacităţi uriaşe de dezvoltare economică şi mai ales de apărare militară. Fără să bage de seamă, întregul efort a fost subminat de forţele antiromâneşti adânc conspirate în societate constituite de etnici evrei care adoptaseră cu generaţii în urma nume româneşti şi sub falsă identitate românească au ocupat funcţii în stat prin care în mod concertat au împiedicat că efectele dezvoltării să ajungă la popor timp în care le-au deturnat prin sistemul de distribuţie centralizat al Comitetului de Stat al Planificării pe care îl controlau integral, catre firmele de comerţ exterior pe care şi pe acestea le controlau integral si mai departe către firmele etnice evreiești din afara țării.

Toate aceste încercări de românizare a Statului Modern Român au fost întoarse de acelaşi grup antiromânesc binecunoscut din acelaşi sigur motiv: toți patrioții au facut o gravă subestimare a vicleniei grupului antiromânesc, aspect pe care patrioţii in viața sunt obligaţi să îl cunoască în cel mai mare detaliu dacă vor să ajungă să fie folositori Neamului Românesc.

Doamne-ajută !

Dezvaluiri despre revolutie

Un colonel face dezvăluiri şocante despre Lovitura de stat din decembrie 1989

• Duminică, 27 februarie 2011 08:56
 
• |
 
• 29058 vizualizari
 
• |
 
• Anchete

Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.  Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie…". Agentia de presa "Asii Romani" a publicat in exclusivitate un foarte interesant interviu cu Pasarin despre culisele loviturii de stat din decembrie 1989.

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu 
ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia 
din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în 
continuare de ce. 
S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. 
Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. 
La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. 
Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. 
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. 
De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. 
Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova. 
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. 
În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. 
Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei. 
Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. 
Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.  

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. 
De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. 
Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: 
de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, 
o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. 
Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. 
Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas 
niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, 
n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, 
împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia 
şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru 
pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă. 
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, 
dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, 
de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, 
ori noi asta am făcut. 
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam 
strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură 
cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. 
Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul 
evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară 
şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. 
Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. 
Trebuie spus că s-a afirmat că în 
România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, 
o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, 
ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la 
cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. 
S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu 
zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi 
cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la 
Timişoara şi la Bucureşti. 
Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de 
scos în stradă. 
Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au 
participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au 
hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. 
De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. 
Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”... 
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.
R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara. 
Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. 
Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost 
pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii. 
R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, 
pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. 
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului 
să mascheze intervenţia externă.