Cum a subminat Nicolae Ceauşescu economia naţională

Idei interesante despre Ceausescu in Vocea Rusiei ...







Foto: TheYoungDylanWaitsInTheCave / flickr.com




La ordinul CFSN, Tribunalului Militar excepţional, special constituit pe 25 decembrie 1989 la Târgovişte, a decis condamnarea la moarte a preşedintelui Nicolae Ceauşescu pentru infracțiunea de subminare a economiei naționale. Vă supunem atenţiei un comentariu de Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni.


Înfrângerile suferite de armata americană în războiul din Vietnam au şifonat puternic prestigiul de mare putere a SUA şi a deschis calea URSS spre noi pieţe din ţări ale lumii a treia. Motiv pentru care SUA au lansat o nouă strategie de politică externă în privinţa ţărilor din Europa de Est, diferită de cea aplicată faţă de URSS. Oferirea de avantaje economice unui stat din această zonă s-a realizat în funcţie de atitudinea acestuia faţă de Moscova şi de adoptarea unor reforme interne politice şi economice. Plecând de la această nouă orientare, Nicolae Ceauşescu, cel care în august 1968 a fost singurul şef de stat din Europa de est care s-a opus înăbuşirii „primăverii de la Praga” de către trupele Tratatului de la Varşovia, a conceput o nouă cale de acţiune, menită să asigure României finanţarea şi tehnologia necesară dezvoltării industriale pe principii moderne.


http://www.youtube.com/watch?v=iNfuyTPPgEE&feature=share&list=PLrSOh7vuRB48Z0CWPmrZw_y_jpAPBLYfz


Ceauşescu a aflat că ambasadorul sovietic din SUA, Anatoli Dobrânin ar fi spus într-un cerc restrîns, că cel mai bine plasat la prezidenţialele din 5 noiembrie 1968 era vice-președintele democrat în exercițiu Hubert Humphrey, în contextul în care candidaţii Partidului Democrat nu mai pierduseră alegerile din 1932.

În ciuda tuturor, Ceauşescu a decis să se implice cu toate resursele de care dispunea, în vederea câştigării fotoliului de la Casa Albă, de către candidatul republican Richard Nixon. Ceuşescu a timis o echipă de experţi în politică externă, în frunte cu Corneliu Mănescu, cel mai capabil diplomat român al tuturor timpurilor, să sprijine staff-ul de campanie a lui Nixon. Mănescu a mediat pe lângă liderul chinez Mao Zedong o discuţie telefonică cu Nixon, obţinând anticipat prima invitaţie a unui preşedinte american de a

Rolul sovieticilor în revoluţia română

28 decembrie 2013 la 15:54

" În ultimii ani s-au publicat o serie de informaţii inedite, care prin coroborare pot reconstitui o imagine de ansamblu total diferită faţă de ceea ce secunoştea până acum din memorialistica celor implicaţi, foarte interesaţi în a-şi crea o imagine pozitivă, despre ceeace numim generic în istoriografie cu sintagma „revoluţia română”. Fără a aveapretenţia de exhaustivitate, mă voi referiîn continuare pe scurt doar la câteva dintre ele. 

ŢARA ERA PLINĂ DE AGENŢI STRĂINI

 Site-ul de ştiri „Exploziv – News” publica la 11 decembrie 2011, sub semnătura Simonei Ela Fica, o ştire din carerezulta că Dimitri Nicolaevici Fonareff, comandantul Direcţiei a IX - a a KGB, care avea în atribuţii protecţia înalţilor demnitari ruşi sau străini aflaţi pe

Romania atacata de GUVERNUL PROVIZORIU

Romania atacata de GUVERNUL PROVIZORIU
Posted on decembrie 27, 2013 by searchnewsglobal


Guvernele provizorii planetare, asa lucreaza America si Israel si apoi ataca militar tari si natiuni pentru a-si impune marionetele si politica lor FASCISTA INTERNATIONALA.

Pardon, astia lupta impotriva TERORISMULUI INTERNATIONAL, iar propaganda pro Israel, Ungaria si America o numesc DEMOCRATIE, respectiv jurnalisti romani mancatori de kakat si milionari in dolari si euro, dar si membri ai diferitelor organizatii masonice interne si internationale.

Cine nu crede sa priveasca:

CNT, reprezentant legitim al poporului libian. România recunoaşte CNT drept un interlocutor politic valid

Liga Arabă a recunoscut Consiliul Naţional de Tranziţie din Libia ca singur reprezentant legitim al poporului libian, a semnalat secretarul general al acestei organizaţii cu sediul la Cairo, Nabil al-Arabi. Deja 12 dintre cele 22 de ţări din organizaţia pan-arabă au recunoscut „guvernul” provizoriu al insurgenţilor libieni, ca unic reprezentant legitim al poporului libian. În plus, Liga

Revizuirea Constituţiei şi interesul naţional

“Împărţirea producţiei” versus “concesionare”

Revizuirea Constituţiei şi interesul naţional

Acasă » Actualitate

Constituţia actuală spune, la Art. 135, că statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară şi exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional. Iar la Art. 136, spune că bogăţiile de interes public ale subsolului, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental etc. fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, iar bunurile proprietate publică sunt inalienabile şi pot fi concesionate. Deci, Constituţia actuală se referă la „concesionare” ca singura modalitate de contractare între stat şi o companie română sau străină a resurselor naturale ale subsolului (aur, argint, cupru, petrol, gaze naturale etc.) (Anexa 1).

În consecinţă, legea Minelor 85/2003 (care se referă la aur, argint, cupru etc.) spune că resursele minerale se pun în valoare prin activităţi miniere care se concesionează, în schimbul unei redevenţe miniere cuvenită bugetului de stat, care se stabileşte la o cotă procentuală din valoarea producţiei miniere (acum cota este de 4% la aur, argint, cupru etc.), titularul licenţei de concesionare pentru exploatare având dreptul să dispună asupra cantităţilor de produse miniere realizate (Anexa 1).

La fel, legea Petrolului 238/2004 (care se referă la petrol şi la gaze naturale convenţionale, nu şi la gazele de şist, care sunt neconvenţionale !), spune că operaţiunile petroliere se concesionează, în schimbul unei redevenţe petroliere către bugetul de stat, stabilită la o cotă procentuală din

Schema de lucru a propagandistilor si manipulatorilor mediatici

Transformati pe nesimtite, din jurnalisti sau comedianti, in vuvuzele de presa, fie din cauza lacomiei, fie din ticalsoie, sau poate doar prostie, cateva triste figuri vitrioleaza spatiul public, avand ca singur scop, scaparea patronului sau a acolitilor lui, de bratul lung al legii si intoxicarea publicului tinut captiv prin tehnici clasice de manipulare. Dintre multele tehnici de persuasiune, se detaseaza patru, foare usor de recunoscut in mediile frecventate, nu de jurnalisti ci de soldati auto-oferiti trup si suflet cheremului oligarhic…
1.Provoaca oamenii cu atacuri emotionale si personale. Aceasta forma o vedem peste tot in incercarea de a distrage atentia de la subiectul principal. Disputele pe subiecte si atacuri personale tin adevarul la distanta.Este si usor de identificat deoarece se ajunge la tot felul de cuvinte jignitoare, insulte la adresa persoanei, minimalizarea importantei sau a prestigiului personal, inclusiv prin denigrarea calificarii sau profesiei celui in cauza.
2. Introducerea unei stari de confuzie irelevanta sau fara sens. Ori de cate ori e posibil, se vor introduce noi indicii, sau fapte care au ca si scop contrazicerea ideii de baza a cautarii adevarului. Este o unealta foarte utila care va neutraliza puterea informatiei adevarate, pentru ca impinge spre dorinta la o concluzie sigura. Aceasta confuzie irelevanta si in cautarea morilor de vant va duce audienta catre alte lucruri. Fiecare minut cheltuit pe investigarea topicului fara sens, sau irelevant va fi cate un minut in minus pe adevaratul topic al discutiei.
3.Vicierea caracterului prin asociere. Aceasta forma este utilizata mai ales in mass-media in mod frecvent si se adreseaza cam tuturor celor ce intentioneaza sa chestioneze autoritatea mass-mediei, al guvernului, al celor de la putere in general. Astfel se vor folosit cuvinte nepopulare si cunoscute ca avand o conotatie negativa pentru oameni, gen: basist, radical, terorist, conspirationisti … orice fel de cuvant “eticheta” care deja are o prejudecata bine infipta in constiinta populara.
4.Dezbaterea unor detalii despre subiecte diferite sau de importanta scazuta. Aceasta forma este una foarte comuna si subtila. . Deci ceva foarte emotional, critic si mai ales – fara legatura cu topicul principal, topic care era extrem de bine definit si documentat, insa bine ascuns pana in acel moment.

Si acum, o intrebare, desigur redundanta: mai manipulatorilor care apareti zilnic pe la televiziuni, nu va cuprinde chiar niciodata rusinea de a mai da ochii cu cei care, investindu-va cu incredere si iubire v-au oferit cel mai propice teren, pentru ca patronii vostri sa se poata ascunde in spatele unui asa-zis razboi politic? Toata lumea, cu cel putin doi neuroni activi, a inteles scopurile voastre jalnice…Cred ca mai nasol, va fi cand cei care astazi va sorb din priviri, se vor destepta odata si odata…Atunci vom vedea cu totii la ce foloseste conditia fizica, nu?




Citeste pe codulluioreste.ro

Zece principii de manipulare si dezinformare

Zece principii de manipulare si dezinformare pentru care unii primesc bani frumosi de la moguli



Antena 3 si RTV sunt oficioasele USL, cu precadere PSD, iar B1 se inregimenteaza interesului PD-L. Jurnalistii lor, transformati de patronat in “soldati” se comporta „exemplar” utilizand metodologii clasice de manipulare si control al maselor. Iata si formula decupata din Manualul manipularii mediatice scris de Loius Clark, asistent al profesorului Noam Chomsky:
Cand vrei sa acoperi un eveniment,nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului că ai putea şti, nu vorbi – mai ales dacă ești o persoană publică, un jurnalist. Minimalizeaza, ridiculizeaza si impune-te zgomotos!
Fii neîncrezător și indignat. Evită discutarea problemelor-cheie, şi în schimb concentrează-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme. Acest lucru este de asemenea cunoscut şi ca subterfugiul : “Cum de îndrăznești…”.
Crează, generează bârfă. Evită să vorbești despre probleme în amănunt, nu ţine cont de locuri sau de probe într-o atmosferă plină de zvonuri pure şi de acuzații violente. Această metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept “discutabile.
Foloseste un argument de tipul “sperietoare”. Găseşte unul şi crează un element în argumentaţia adversarului pe care îl poți contracara cu ușurință pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemă a cărei existență o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului/sau a exagerării adversarulu/sau găsești ceva, pe loc, fie selectezi veriga cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplifică-le impactul lor şi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât şi pe cele fabricate, evitând în același timp să vorbești despre veritabilele probleme.
Înlătură-ți adversarii acordându-le porecle şi ridiculizându-i. Această metodă mai este cunoscută drept stratagema “atacă mesagerul”, cu toate că şi alte metode sunt variante ale acestei abordări. Adversarii sunt asociaţi cu nume puţin onorante cum ar fi „basist”, “nebun”, “legionar”, “terorist”, “radical”, “rasist”, “fanatic religios”, “alcoolic” şi multe altele.
“Loveşte şi fugi”. Dezinformatorul, pe orice platforma publica, poate să-şi atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și simplu să-l ignore. Acest lucru funcţionează extrem de bine la televiziune, în mediile de tip semnale de la cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități noi pentru a evita explicarea criticilor şi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată, pentru că în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.
Motive de interogare (îndoială). Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că adversarul militează în favoarea unei alte părţi. În acest fel vei evita discutarea problemelelor şi vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.
Invocă autoritatea si credibilitatea. Pretinde că ești de partea publicului, sau asociază-te lui, folosind limbajul şi terminologia acestuia pentru a ilustra că ești “cel care le știe pe toate”. Discreditează problema fără a vorbi de fapt despre ea şi fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.
Fă pe prostul. Nu contează argumentele sau dovezile care se pun pe masă, important este să eviți discutarea lor sau să le discreditezi, menţionând că n-au niciun sens, nu conţin nicio probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine lucrurile pentru a obţine un efect maxim.
Asociază criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului “sperietoare”, un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlată. Lucrează anticipat pentru a menține controlul. Astfel, acuzaţiile sau criticile care urmează, indiferent dacă sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare şi considerate pur și simplu o reluare a lor, fără a mai fi necesar să se ocupe de ele – este chiar mai bine dacă adversarul este același cu cel de la început.

Asadar, dragi colegi jurnalisti, transformati, pe nesimtite in lichele de presa de catre patronii lor, cu dosare penale pe rol si interese ecomomico-politice, vedeti bine, ca metodologia folosita de voi pentru a intoxica publicul este studiata in facultati. Eu predau la Universitatea Hyperion, la Facultatea de Jurnalism, cursul: „Manipulare si dezinformare mediatica”, la care va astept cu drag. Poate asa veti intelege daca sunteti victimile mogululior vostri, sau doar niste ticalosi care si-au asumat trista misiune de a tembeliza populatia.Si in acest caz, devenind complici, sa stiti la ce sa va asteptati din partea Legii! (in primul rand celei a BUNULUI SIMT!)




Citeste pe codulluioreste.ro

Actiunea non-violenta

 Gene Sharp, nominalizat la Premul Nobel, cel mai mare expert din lume în domeniul revoluțiilor non-violente. El este supranumit „Machiavelli al nonviolenţei”, iar lucrarea sa - „De la Dictatură la democraţie” - a stat la baza tuturor revoluţiilor din spaţiul ex-sovietic. Disponibilă în 25 de limbi, între care şi arabă, această carte poate fi consultată gratuit pe internet.

198 de metode de acţiune non-violentă


Posted on octombrie 30, 2009 by ninachiper









* Declaraţii formale


1. Discursuri publice

2. Scrisori de rezistenta sau suport

3. Declaratii ale unor organizatii sau institutii

4. Declaratii publice semnate

5. Declaratii de inculpare si intentie

6. Petitii de grup sau in masa


* Comunicarea cu public mai larg


7. Sloganuri, caricaturi si simboluri

8. Bannere, postere, afise

9. Brosuri, fluturasi si carti

10. Ziare si jurnale

11. inregistrari, radio si televiziune

12. inscrisuri pe cer si pe pamant


* Reprezentaţii de grup


13. Delegari

14. Premii date in batjocura

15. Lobby de grup

16. Pichetari

17. Alegeri in batjocura


* Acte publice simbolice


18. Afisarea de drapele si culori simbolice

19. Purtatul de simboluri

20. Rugaciune si adorare

21. Oferirea de simboluri publice

22. Dezbracatul in semn de protest

23. Distrugerea propriei proprietati

24. Lumini simbolice

25. Afisarea de portrete

26. Pictatul in semn de protest

27. Noi semne si nume

28. Sunete simbolice

29. Reclamatii simbolice

30. Gesturi obraznice


* Presiune asupra indivizilor


31. „Vanarea” oficialilor

32. Batjocorirea oficialilor

33. Fraternizare

34. Veghi


* Drama si muzica


35. Schite si impodobiri umoristice

36. Spectacole de teatru si muzica

37. Cantari


* Procesiuni


38. Marsuri

39. Parade

40. Procesiuni religioase

41. Pelerinaje

42. Parade motorizate


* Onorarea mortilor


43. Jelitul politic

44. inmormantari in batjocura

45. inmormantari demostrative

46. Omagii la locul de ingropaciune


* Adunari publice


47. Adunari de protest sau sprijin

48. Demonstratii de protest

49. Demostratii camuflate de protest

50. intalniri de constientizare


* Retragere si renuntare


51. Retragere

52. Liniste

53. Renuntarea la onoruri

54. intorsul spatelui


METODE DE NON-COOPERARE SOCIALE


* Ostracizare de persoane


55. Boicotul social

56. Boicotul social selectiv

57. Non-actiune lisistratica

58. Excomunicare

59. Interzicere


* Non-cooperare la evenimente sociale, obiceiuri si institutii


60. Suspendarea unor activitati sociale si sportive

61. Boicotul unui chestiuni sociale

62. Greva studentilor

63. Nesupunerea civila

64. Retragerea din intitutii sociale


* Retragerea din sistemul social


65. Ramasul acasa

66. Necooperare personala totala

67. Retragerea muncitorilor

68. Sanctuar

69. Disparitiile colective

70. Emigrarea de protest (hijarat)


METODE DE NON-COOPERARE ECONOMICa: BOICOTURLE ECONOMICE


* Actiunile consumatorilor


71. Boicotul consumatorilor

72. Neconsumarea bunurilor boicotate

73. Politica de austeritate

74. Neplata chiriei

75. Refuzul de a inchirira

76. Boicotul consumatorilor la nivel national

77. Boicotul consumatorilor la nivel international


* Actiuni ale muncitorilor si producatorilor


78. Boicot de catre muncitori

79. Boicot de catre producatori


* Actiuni ale intermediarilor


80. Boicotul de catre furnizori si meseriasi


* Actiuni ale proprietarilor si managementului


81. Boicotul de catre comercianti


82. Refuzul de a abandona sau vinde proprietatea


83. Blocare


84. Refuzul de a acorda asistenta industrializata


85. „Greva generala” a comerciantilor


* Actiuni ale detinatorilor de resurse financiare


86. Retragerea depozitelor bancare


87. Refuzul de a plati taxe, impozite


88. Refuzul de a plati datorii si interese


89. Taierea fondurilor si creditelor


90. Refuzul de a accepta venit


91. Refuzarea banilor trimisi de guvern


* Actiunea guvernelor


92. Embargoul domestic


93. Punerea comerciantilor pe o lista neagra


94. Embargoul vanzatorilor la nivel international


95. Embargoul cumparatorilor la nivel international


96. Embargoul comertului international


METODE DE NON-COOPERARE ECONOMICa: GREVA


* Greve simbolice


97. Greva de protest


98. Greva fulger


* Grevele agricole


99. Grevele agricultorilor


100. Grevele fermierilor


* Greve ale grupurilor speciale


101. Refuzul


102. Greva prizonierilor


103. Greva meseriasilor


104. Greva profesionista


* Greve industriale obisnuite


105. Greva administrativa


106. Greva industriala


107. Greva de solidaritate


* Grevele restrictionate


108. Greva detaliata


109. Greva parasoc


110. Greva de incetinire


111. Greva in care se practica doar minimum de munca


112. imbolnaviri subite


113. Greva prin demisie


114. Greva limitata


115. Greva selectiva


* Grevele multi-industrie


116. Greva generalizata


117. Greva generala


* Combinarea grevelor si inchiderilor economice


118. Hartal


119. inchidere


METODE DE NON-COOPERARE POLITICa


* Respingerea autoritatii


120. Retinerea sau retragerea adeziunii


121. Refuzarea de a acorda sprijin public


122. Materiale si discursuri ce sustin rezistenta


* Non-cooperarea cetatenilor cu guvernul


123. Boicotul corpurilor legislative


124. Boicotarea alegerilor


125. Boicotarea pozitiilor guvernamentale


126. Boicotarea departamentelor, agentiilor si altor organe guvernamentale


127. Retragerea din institutiile de educatie guvernamentale


128. Boicotarea organizatiilor sprijinite de guvern


129. Refuzul de a acorda asistenta agentilor de implementare a deciziilor guvernamentale


130. Retragerea propriilor insemne publice


131. Refuzul de a accepta oficialii desemnati


132. Refuzul de a dizolva institutiile existente


* Alternativele cetatenilor la rezistenta


133. Neincredere si adeziune intarziata


134. Nesupunere in absenta supravegherii directe


135. Nesupunere populara


136. Nesupunere mascata


137. Refuzul de a sparge o demonstratie sau adunare


138. „De aici nu ma misc”


139. Non-cooperarea in situatia conscriptiei sau deportarii


140. Ascunsul, fuga, asumarea unei identitati false


141. Nsupunerea civila fata de legi „ilegitime”


* Actiunea personalului guvernamental


142. Refuzul selectiv al ajutoarelor guvernamentale de a acorda asistenta


143. Bocarea liniilor de comanda si informatie


144. Standuri si obstructie


145. Non-cooperare administrativa generala


146. Non-cooperare judiciara


147. Ineficienta intentionata si

non-cooperare selectiva a agentilor de implementare


148. Razmerita


* Actiuni guvernamentale interne


149. Evaziuni cvasi-legale si intarzieri


150. Non-cooperare din partea unitatilor ce tin de guvern


* Actiuni guvernamentale internationale


151. Schimbari in reprezentatiile diplomatice sau de alt gen


153. intarzierea sau anularea evenimentelor diplomatice


153. Retinerea recunoasterii diplomatice


154. intreruperea relatiilor diplomatice


155. Retragerea din organizatii internationale


156. Refuzul de a deveni membru in corpuri internationale


157. Expulzarea din organizatii internationale


METODE DE INTERVENtIE NON-VIOLENTa


* Interventie psihologica


158. Auto-expunere la pericol


159. Postul


a) postul pentru presiune morala


b) greva foamei


c) postul satyagrahic


160. Procese „intoarse”


161. Hartuire non-violenta


* Interventie fizica


162. „De aici nu ma misc”


163. Substitutii


164. Ride-in


165. Wade-in


166. Mill-in


167. intalniri de rugaciune


168. Raiduri non-violente


169. Raiduri aeriene non-violente


170. Invazii non-violente


171. Interpuneri non-violente


172. Obstructionari non-violente


173. Ocupatii non-violente


* Interventii sociale


174. Stabilirea unor noi modele sociale


175. Supraincarcarea facilitatilor


176. Stall-in


177. Interventii orale


178. Teatru de guerilla


179. Institutii sociale alternative


180. Sistem de comunicatii alternativ


* Interventia economica


181. Greva inversata


182. Greva de ocupatie


183. Confiscarea nonviolenta de terenuri


184. Sfidarea blocadelor


185. Falsuri motivate politic


186. Achizitii preclusive


187. Confiscarea de bunuri


188. Dumping


189. Patronaj selectiv


190. Piete alternative


191. Sisteme alternative de transport


192. Institutii economice alternative


* Interventie politica


193. Supraincarcarea sistemelor administrative


194. Dezvaluirea identitatii agentilor secreti


195. Urmarirea intrarii in inchisoare


196. Nesupunerea civila fata de legi „neutre”


197. A munci fara colaborare


198. Suveranitate duala si guvernamant paralele


De multe ori, oamenii ce lupta pentru drepturi democratice si dreptate nu sunt constienti de gama completa de metode de actiune non-violenta. Strategii inteligente, acordarea de atentie dinamicilor luptei non-violente si selectia metodelor pot creste sansele de succes ale unui grup.


Gene Sharp a cercetat si catalogat aceste 198 de metode si a furnizat o bogata selectie de exemple istorice in lucrarea sa The Politics of Nonviolent Action (3 vol.), Boston: Porter Sargent, 1973.