luni, 9 decembrie 2013

Unirea Moldovei cu România

TEMĂ DE GÂNDIRE. Unirea Moldovei cu România anunță alipirea Transilvaniei la Ungaria. China, "pisica" salvatoare


Am citit recent, pe site-ul Comunitarism.ro, un articol care mi-a dat fiori. Articolul, publicat pe 6 noiembrie, era intitulat „Ce i-a spus Merkel lui Ponta” și se referea la întâlnirea din vara trecută a cancelarului german cu premierul României, la Berlin.

Întâlnirea s-a desfășurat în două runde: una care a durat 7 minute, în biroul cancelarului (întâlnire cu ușile închise) și a doua pe terasa cancelariei (în timpul dineului oferit de Angela Merkel) și care a durat aproximativ 30 de minute.

Dacă nu ar fi avut loc ieșirile la rampă ale lui Traian Băsescu, pe tema unirii Moldovei cu România, poate că aș fi ignorat acest articol, încadrându-l la categoria „Teoria conspirației”. Aceste ieșiri, suspecte prin insistența lor, și parcă făcute la comandă, m-au determinat să-mi regândesc poziția și să recitesc textul în altă cheie. Căci, mi se pare mie, ițele geopolitice încep să se țeasă după un model de care începuserăm să uităm. Așa că voi republica textul amintit pe CERTITUDINEA, fie și numai pentru a propune cititorilor un moment de reflecție o temă de gândire cât se poate de gravă.

Dar, înainte de asta, aș vrea să readuc în memoria publică un text mai vechi, „Harta Noii Ordini Europene”, publicat prin 2010, pe site-ul Agenția.org. Nu i-am acordat prea multă importanță la momentul acela, ba chiar l-am cam respins, întrucât site-ul avea, mi se părea mie (și mi se pare și acum), accente „excesive”. L-am reținut, însă, și l-am pus deoparte. Noile evenimente (geo)politice îl readuc în actualitate mai puțin ca o teorie a conspirației, cât, mai ales, ca o conspirație de-a dreptul. Fără a-l mai comenta, redau un fragment din acel material publicistic.

Harta Noii Ordini Europene

 Oltenia se va transforma în țara țiganilor * Ardealul va ajunge la Ungaria * O parte din Basarabia se va uni cu ce va rămâne din România * Majoritatea evenimentelor descrise în ciudatul document s-au produs sau sunt pe cale să se producă * Spionul care a furnizat harta a murit în accidentul aviatic de la Balotești
La inceputul lunii decembrie 1989, presedintele Romaniei socialiste, Nicolae Ceausescu, a primit din partea lui Iulian Vlad un raport despre discutiile din Malta dintre celor doua mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite si URSS. Raportul vorbeste despre ”un nou echilibru pe continentul european”, respectiv ”redefinirea sferelor de influenta”. Documentul a fost facut public si nu insistam asupra lui. Ceea ce nu se stie, este faptul ca alaturi de informatiile mai sus amintite, spionii romani care s-au ocupat de operatiunea ”Malta” au mai adus si o harta. Acest document a produs pe plan intern, in timp, demisia unui sef de Mare Stat Major al Armatei Romane (Generalul Mircea Chelaru) si o catastrofa aeronautica: cea de la Balotesti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca. 
Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armata Mircea Chelaru, la vremea respectiva sef al Marelui Stat Major al Armatei, a anuntat o conferinta de presa ad-hoc, seara tarziu. El a declarat, spre uluirea asistentei, ca structuri de tip mafiot incearca sa destabilizeze Romania si sa enclavizeze sudul Olteniei. Adica sa constituie o veritabila ”Republica a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cateva ore, in replica, a venit raspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Muresan, care a spus ca ”se poate vorbi de elemente de crima organizata, generate de nivelul scazut de trai, de saracie. Este vorba despre recuperatori, traficanti de droguri si cei implicati in fenomenul prostitutiei. Daca nu tinem sub control fenomenul, in timp, e posibil sa devina un pericol”. A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru si-a dat demisia din functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei.
Despre ce era vorba? In 1992, William B. Wood, geograf sef al Departamentului de Stat american (fost ambasador SUA in Afganistan), dadea publicitatii o harta cu noile granite ale statelor Europei, granite care ar fi trebuit modificate in virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist. Adica intelegerea de la Malta.
Pe scurt, se preconiza ca: Scotia devine independenta; o parte a Irlandei de Nord se uneste cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franta; Tara Bascilor si Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide in zona de nord si zona de sud; Belgia se divide in Flandra si Wallonia; Cehoslovacia se rupe in doua; Kaliningrad va fi o zona autonoma in cadrul Rusiei; Kosovo se alipeste Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judete Dolj, Caras-Severin si Timis se desprind de Romania si devin o tara a tiganilor; partea vestica a Basarabiei revine Romaniei; partea estica a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonoma ”Dniester” in cadrul Ucrainei.
Publicatia franceza ”L′evenement de Jeudi” arata harta mai sus mentionata, in octombrie 1992. Peste Romania de sud-vest scrie ”Tigani”. Un asemenea document primise Ceausescu si despre el vorbea si generalul Chelaru.
Ce spune harta si ce s-a intamplat
Iata paralele dintre datele hartii mai sus amintite si evenimentele de pe batranul continent, din 1990 pana astazi:
- In 1993 Cehoslovacia a disparut de pe harta lumii si au aparut Cehia si Slovacia. Pasnic.
- Divizarea Iugoslaviei, asa cum vorbea documentul, a fost efectul unui sir de conflicte armate incepand cu 1990, cand Germania recunoaste prima independenta Sloveniei si Croatiei. In 1991 incepe razboiul dintre sarbi si croati, iar in 1992 cel dintre sarbi si bosniaci.
- In 1996 mafia albaneza preia controlul traficului de droguri din Balcani.
- In 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
- In februarie 2008 Kosovo isi declara independenta fata de Serbia, cu recunoasterea UE si SUA. Este foarte posibil sa se uneasca cu Albania in urmatoarea perioada.
- In noiembrie 2007, premierul regional scotian Alex Salmond, seful Partidului National Scotian (SNP), a vorbit pentru prima oara despre un calendar de separare de Marea Britanie si a prezis ca Scotia va fi independenta peste 10 ani, respectiv in 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independentei Scotiei inainte de alegerile regionale din 2011.
- In noiembrie 2007 flamanzii din Belgia au aprins scanteia scindarii – deputatii flamanzi au votat o lege care vizeaza reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a intamplat pentru prima oara de la independenta Belgiei, in 1830.
- In vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus in actualitate ideea secesiunii dintre sudul si nordul Italiei.
- "Eliberarea" bretonilor, considerati urmasi ai celtilor veniti din insulele britanice, de sub "opresiunea franceza" este sustinuta de Armata Revolutionara Bretona, care si-a inceput activitatea inca de la inceputul anilor 1970. Nascuta ca o copie fidela a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizatia bretona apartine aripii extremiste a miscarii nationaliste Emgann, miscare al carei obiectiv este independenta Bretaniei fata de Franta.
- In anul 2009 locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum ”simbolic” privind independenta acestei regiuni fata de guvernul de la Madrid.
- ”Situatia din Craiova a scapat de sub control si cred ca nu mai poate fi stapanita. Nu mai ai curaj sa iesi seara pe strada”. Afirmatia apartinea presedintelui Consiliului Judetean Dolj, Ion Preoteasa, si era legata de escaladarea luptelor de strada intre clanurile mafiote din Banie in ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 si 2009, cand razboaiele dintre clanurile de tigani din Craiova s-au derulat chiar in centrul orasului, langa Tribunalul Judetean, in plina zi.
Chelaru: ” Oltenia urma sa se desprinda de Romania in decembrie 2000”
Generalul Mircea Chelaru (foto): ”La vremea respectiva (octombrie 2000) aveam informatii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, si nu numai, de comunitati compacte de rromi, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potentiali agresori. Tocmai in acest sens am convocat acea conferinta de presa, pentru a descuraja, pentru a atrage atentia acelor structuri ca se stie despre ele si ca exista modalitati de anihilare a lor. Demisia mea a fost legata de acea declaratie. Regret ca am avut dreptate. Fenomenul enclavizarii e real. Oltenia urma sa se desprinda oficial de Romania in decembrie 2000, iar Strehaia urma sa devina capitala enclavei. Din cate stiu, nu s-a renuntat inca la acest plan. In Romania s-au facut si se fac greseli politice ce intra in categoria erorilor istorice care, tare ma tem, nu se vor putea spala decat cu sange”.
De ce a disparut dosarul Balotesti?
La 31 martie 1995, in jurul orei 9.00, in apropierea Aeroportului International Bucuresti Otopeni, o aeronava cu destinatia Bruxelles s-a prabusit, dupa aproximativ doua minute de la decolare. In accident si-au pierdut viata toti membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucuresti, dar si functionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricata in 1987, apartinea Companiei TAROM si efectua zboruri regulate Bucuresti - Bruxelles.
Din informatiile pe care le detinem, spionul roman care i-a adus lui Iulian Vlad si prin acesta, lui Ceusescu, acele date de la Malta, in 1989, a decedat in catastrofa aeronautica de la Balotesti. Citam declaratia unei persoane care cunoaste detalii din interiorul sistemului: „Omul care a adus informatiile de la Malta in 1989 se afla in Airbusul care s-a prabusit la Balotesti in 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o executie, era vizata chiar persoana care era implicata in actiunea romaneasca de spionaj de la Malta”. (Mihaela G.)
Acesta a fost un fragment din articolul apărut în 2010 pe Agenția.org. Materialul recent, publicat pe Comunitarism.ro și intitulat „Ce i-a spus Merkel lui Ponta” pare a marca startul proiectului de reîmpărțire a Europei și a României. Iată-l:
Ce i-a spus Merkel lui Ponta
De ce s-a dus Ponta la Berlin? Ce a avut să-i comunice Angela Merkel politicianului român? Surse din zona serviciilor secrete ne sugerează lucruri care ne fac pielea de găină. E foarte adevărat că majoritatea premierilor români din ultimii ani au fost chemaţi la Berlin, însă atunci pentru diverse afaceri "mărunte". Atât Boc, cât şi Tăriceanu de două ori, au fost chemaţi de către Merkel pentru a primi diverse instrucţiuni.

De astă dată, Ponta a stat la o întâlnire formală, în biroul cancelarului German în spatele uşilor închise doar 7 minute. 7 minute în care i s-a comunicat ceva. Conform relatărilor oficiale, discuţia lui Ponta cu Merkel a durat doar 4 minute, însă martorii oculari spun că 7 minute. Mai trebuie amintit că Ponta a fost primit neobişnuit de protocolar, cu gardă de onoare şi tot dichisul specific vizitelor la nivel înalt.

După întâlnirea formală, a urmat un dineu oferit de A ngela Merkel în contextul vizitei premierului român. Dineul a început aşa cum era programat la orele 19:30, urmând ca acesta să dureze până la 20:45, însă s-a prelungit cu aproape o oră. Premierul român şi cel german au discutat tête-à-tête pe terasă, între 4 ochi aproximativ 30 min. A poi, cei doi s-au întors în sala dineului şi au luat loc alături de consilieri.

Mai trebuie spus că dineul a fost de fapt un work diner, întrucât la el au participat şi consilierii ambelor părţi, iar în urma discuţiei de pe terasă, s-au semnat anumite acte.
"După discuţia de pe terasă (la care nu a avut nimeni acces), Ponta a fost terminat", spun martorii oculari. Din ceea ce a răzbătut din sala dineului, se pare că pe terasă Merkel ar fi spus ceva despre Roşia Montană. Discuţia pe această temă a continuat şi înăuntru, însă foarte voalat, cu referiri dese la Transilvania. De asemenea s-au făcut dese referi la autonomie.

Acum începe partea extrem de interesantă a poveştii. Şi îi spun poveste pe bună dreptate. Dacă până acum m-am menţinut în a relata fapte care pot fi verificate, de aici intrăm pe un teren pur speculativ, în care se încurcă informaţii contradictorii.
Vă rog aşadar - ca îndemn general - să nu credeţi nimic din ceea ce auziţi şi doar jumătate din ceea ce vedeţi cu proprii ochi.
Sursele noastre pretind că adevărata miză a întâlnirii din iunie de la Berlin ar fi Roşia Montană, cu implicaţii geopolitice ameţitoare.
Pe scurt, Merkel l-a anunţat pe tânărul politician român că personaje supra-statale şi supra-politice sunt interesate de resursele de la Roşia Montană şi că ele vor fi luate oricum. Dacă devine necesar - deşi cancelarul ar fi specificat că momentan nu se pune problema - Transilvania capătă în întregime calitatea de stat suveran, cu un guvern propriu instalat la Cluj. O altă variantă doar de pedepsire, ar fi declararea unei Regiuni A utonome Maghiare (RAM) cu un guvern propriu la Tg. Mureş, recunoscut rapid de ţările NATO şi în special de Statele Unite, dacă oficialii României nu găsesc căile potrivite pentru exploatarea zăcămintelor.

Partea bună e că nu interesează pe nimeni cine anume operează acele resurse, important e ca ele să ajungă acolo unde trebuie indiferent de costuri. A stfel s-a dat undă verde României să opereze zăcământul aurifer, dar mai ales pe cel de metale rare, inclusiv wolfram.

Ponta şi-ar fi exprimat îngrijorarea pentru cariera sa politică, dat fiind faptul că, în rândul cetăţenilor români, Roşia Montană a devenit un subiect extrem de delicat. Fără menajamente i s-a spus că dacă nu face ceea ce trebuie, chiar pe timpul mandatului său, România se va destrăma, iar cei interesaţi vor discuta problema direct cu noile oficialităţi ale Transilvaniei.

De asemenea s-a discutat problema politică a împingerii graniţei NATO (UE) pe Nistru, iar Ponta a primit asigurări că acest lucru e aprobat deja de către Kremlin. În mod firesc există o opoziţie puternică din partea Ucrainei, însă această opoziţie e neglijabilă din punctul de vedere al Berlinului şi Washingtonului.

S-a abordat în acest context şi noul proiect Nabuco - Nabuco West. A cesta ar urma să fie semnificativ mai mic şi să traverseze doar Bulgaria, România şi Ungaria, ajungând în Austria, Turcia şi Georgia fiind lăsate pe dinafară. În acest context Turcia s-a îndreptat spre alt proiect - TANAP (Conducta Trans-Anatoliană), care în viziunea Turciei ar putea fuziona mai târziu cu Nabuco Vest.

Germania are astfel un interes absolut pentru Nabuco, în orice context, astfel că l-a îndemnat pe premierul român să facă lobby pentru trecerea la realizarea proiectului.
Mai multe detalii despre acest proiect aici
În acest context Ponta a luat act de realităţile politice la nivel înalt şi de lupta fără scrupule pentru resurse. A promis că va susţine toate proiectele Germaniei în regiune şi a lăsat să se înţeleagă că Merkel poate transmite superiorilor domniei sale acordul său pentru ORICE PROIECT ÎN ORICE FORMULĂ, câtă vreme România e lăsată în graniţele sale.

Drept recompensă, Merkel l-a mângâiat uşor pe cap cu posibilitatea ca Dimler Benz să construiască o fabrică în România, unde să se producă cutii de viteze pentru Mercedes. Deja constructorul german are o filială la Cugir, unde a promis să investească 300 mil. euro. Ponta a discutat şi cu Deutsche Bank care doreşte să deschidă un serviciu financiar la Bucureşti, oferind astfel 700 de locuri de muncă.

Întrebat fiind la întoarcere, unde a afişat o mină macabră dacă o poate considera prietenă pe Angela Merkel, Ponta a spus "Sunt premieri în Europa pe care nu m-aş feri deloc să-i numesc prieteni: e prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk, cancelarul A ustriei sau premierul Slovaciei, a răspuns Ponta. Nu pot să spun acelaşi lucru despre A ngela Merkel, însă ea este un om foarte pragmatic şi foarte raţional în ceea ce face şi nu ştiu dacă are prieteni sau neprieteni în România, dar în mod sigur vede relaţiile româno-germane într-un mod extrem de raţional. Faptul că am discutat în viitor, care va fi poziţia României sau care e poziţia Germaniei, înseamnă că m-a considerat un partener de discuţie" (sursă: DeCe News)

Rezumat: Ponta a fost anunţat că harta Europei de Est se poate modifica în orice moment, dacă România nu face ceea ce trebuie. Alipirea Moldovei la România, dar şi pierderea Transilvaniei întregi sau crearea unei enclave maghiare în interiorul Statului Român sunt raţiuni care depăşesc o Românie în metastază. O Românie fără armată, fără economie în general, fără agricultură sau elite intelectuale.

Se pare că, din raţiuni care nu au nici o legătură cu România sau Moldova, această unire formală se va face, întrucât UE şi SUA sunt interesate de împingerea spre Est a graniţei NATO. Ceea ce l-a "terminat" însă pe premier a fost exact posibilitatea ca odată cu unirea Moldovei cu România, să aibă loc desprinderea Transilvaniei.

În contextul în care cererile UE pentru crearea unui stat ţigănesc în Sudul României devin tot mai vocale, misiunea lui Ponta e extrem de complicată. El are de ţinut în frâu o Românie gata să se destrame prin ea însăşi.

Indiferenţa poporului român la valorile reale ale vieţii şi îmbuibarea sa cu cârnaţi, timp de peste două decenii, ne-au adus aici. Ca România să nu mai însemne absolut nimic în relaţiile internaţionale. Ea poate face acum doar politică şi răspunde cu "Da, să trăiţi, aşa vom face" celor interesaţi de resursele sale excepţionale.

NOTA ISPRAVNICULUI. Îmi place să cred că vizita premierului chinez în România are legătură cu întâlnirea lui Ponta cu Angela Merkel. Nu-l suspectez pe premierul României de atâta inteligență și curaj politic, dar îmi permit să sper la o mișcare geopolitică salvatoare, indiferent de unde și de cine e inspirată. Căci, la presiunile uriașe ale UE (recte Angela Merkel), FMI sau NATO asupra României, singura ieșire din clenci era reînnodarea relațiilor cu China, putere mondială de care se tem și Rusia, și NATO. Pe de altă parte, e plauzibil ca relațiile încordate dintre Washington și Moscova să-l fi determinat pe Vladimir Putin să schimbe paradigma istorică, acceptând (poate chiar încurajând) interpunerea Chinei între România și propriii ei aliați (UE și NATO). Scutul antirachetă de la Deveselu își pierde astfel din eficiență pentru că, chiar dacă americanii îi au pe ruși sub control, în spatele lor se află chinezii care, la rândul lor, îi controlează. Nu de dragul rușilor, evident, ci de dragul propriului interes. În acest caz, se schimbă toate scenariile economice UE-FMI-SUA care vizează resursele României, căci prezența Chinei aici impune alte abordări ale situației.

Dacă în guvernul României ar exista măcar un singur om cu un IQ peste medie, ar înțelege că această carte ar putea fi jucată inteligent, folosindu-se de chinezi atât împotriva exceselor UE-NATO, cât și împotriva politicii rusești. Pentru că și rușii îi au, în acest moment, pe chinezi, și în față, și în spate...

P.S. N-aș vrea să se creadă - Doamne ferește! - că sunt un dușman al revenirii Basarabiei în matca firească. Nu, nicidecum! Iubesc această țară și o vreau întreagă. Am vrut doar să atrag atenția asupra unor posibile planuri de reîmpărțire a lumii și de reconsiderare a granițelor teritoriale. Așadar, vreau Basarabia în granițele României, ceea ce este oportun pentru strategiile geopolitice, dar trebuie să avem inteligența de a nu pierde Transilvania, pierdere pentru care s-a creat deja cadrul necesar. Căci, dacă Transilvania n-a fost niciodată pașalâc turcesc - nici atunci când Ungaria a fost (adică din 1526, când Suleiman Magnificul i-a nimicit pe unguri în bătălia de la Mohacs, și până în 2 septembrie 1686, când coaliția antiotomană a recucerit Buda) - de ce am accepta să devină pașalâc maghiar? Acest lucru nu se poate realiza decât cu complicitatea structurilor puterii și cu consimțământul unei populații obosite. Asupra acestui context am vrut să atrag atenția...

Sursă: certitudinea.ro

duminică, 8 decembrie 2013

Apa, gazele şi ruşii




8 decembrie 2013 Categoria Actualitate, Opinii, Politica, Sanatate, Social, Stiinta, Stiri Interne 48 afisari Scris de Marin Neacsu





Apa

Cândva prin anii 60 a apărut pe piaţă un film despre bătălia pentru apa grea, film bazat pe un fapt real din cel de-Al Doilea Război Mondial, încercările Aliaţilor de a sabota obţinerea apei grele de către nemţi, apă grea necesară fabricării bombei atomice. Astăzi un student cu mai multă ambiţie poate realiza o mică bombă atomică, toate ingredientele se găsesc pe piaţa liberă, albă, cenuşie sau neagră. Apa grea nu mai este de mult o problemă, dar apa începe să devină. De ce? Nu numai din cauza înmulţirii populaţiei sau creşterii necesarului de consum şi scăderii resurselor. Dacă ar fi vorba numai de necesarul de apă casnică, problema nu ar fi chiar aşa de gravă, problema este că apa este din ce în ce mai necesară în industrie şi unele companii producătoare sau exploatatopare au nevoie de apă mai mult decât de aer. Sub acest aspect bătălia începe să se ducă din ce în ce mai mult nu între aliaţi şi nemţi ci între populaţie şi companiile care urmăresc profit şi au nevoie de apă.

Conform unor calcule, în 2030 populaţia globală va depăşi 8 miliarde de oameni, nevoia de apă proaspătă se va majora cu 30 la sută. Cum evoluează resursele de apă în acest timp? Un exemplu elcovent îl poate constitui Marea Aral. Priviţi evoluţia acesteia în fotografii luate la interval destul de mari de ani şi gândiţi.vă că aceasta nu este o excepţie.



Ce se întâmplă în România ? România este considerată un stat cu un bazin hidrografic foarte dezvoltat, cu râuri, ape de suprafaţă şi subterane suficiente pentru nevoile ţării, ale cetăţenilor şi chiar industriei, mai ales de când industria a cam dispărut. Dar au alţii grijă să compenseze, o să vedem mai târziu cum.

În ceea ce priveşte apele subterane, cele mai importante rezerve se regasesc în regiunile de câmpie, podiş şi dealuri. Apele subterane dulci sunt utilizate mai ales pentru alimentarea cu apă a populaţiei şi ramurilor industriale. Din ce în ce mai des şi nu întâmplător se vorbeşte despre imensele resurse acvifere din Dobrogea. Resursele confirmate estimează un debit între 9.000 şi 10.000 de litri de apă pe secundă. Toate forajele de până acum au însă o capacitate de până la 7.000 de litri pe secundă, dar capacitatea medie anuală de exploatare este de numai 5.000 de litri pe secundă.Ceea ce este însă cert este imensa resursă de apă existentă în subsolul Dobrogei.

Întâmplător sau nu, s-a descoperit că şi judeţul Vaslui are nişte pungeşti de apă subterană numai bune. Pnetru ce? Vom vedea mai departe. Şi nu numai aici se găseşte apă. Cui îi trebuie atâta apă şi de ce ne plângem dacă avem atâta?

Gazele

Iată că s-a găsit cine să o folosească. Companiile care doresc să exploateze gazele de şist şi petrolul prin metoda fracturării hidraulice au nevoie de apă ca de aer, ba chiar mai mult. Se ştie déjà, s-a tot vorbit de necesarul de apă la explorarea prin acest procedeu. Să amintim numai căfracturarea hidraulică consumă între 4 si 28 milioane litri de lichid de fracturare per put fracturat iar durata de viaţă a unui puţ e de circa 5 ani, după care e epuizat.În functie de gradul de refacere al zăcământului, un puţ de forare poate fi fracturat de pana la 18 ori, de fiecare dată fiind necesară aceeasi cantitate de apă. Înmulţiţi să zicem 20 milioane de litri de apă cu 18 şi vedeţi de câtă apă are nevoie un puţ forare pănă să fie abandonat. Apoi să ne gândim că numai în Vaslui se estimează că se vor fora 3000 de puţuri.Încercaţi să vedeţi de câtă apă e nevoie numai la Pungesti.

Apoi adăugaţi faptul că există la acestă oră 10 companii interesate de forare şi că fiecare din ele are cel puţin 5 obiective în vedere care va însemna – absolut necesar ca afacerea să fie rentabilă- câteva mii de puţuri de forare. Deci înmulţili necesarul de apă al Vasluiului cu câteva sute, poate mii. Deci de câtă apă e nevoie pentru extracţiile prin metoda fracturării hidraulice? Şi să nu uităm că există nu numai gaze de şist ci şi petrol de şist. Şi să nu uităm că toată apa, după ce a fost folosită este contaminată şi contaminează la rândul ei solul şi pânza freatică. Acuma vorbim de bătălia pentru apă.

La o asemenea nevoie de apă ce facem, cine are prioritate, cetăţeanul sau firmele care vor să scoată gaze de şist? Asta în mod normal trebuie să stabilească cetăţenii, de regulă guvernul trebuie să apere interesele cetăţenilor. Dar în România aşa ceva nu este posibil. Guvernul déjà a stabilit cui va da apa,intervenţia de la Pungeşti a clarificat cine a câştigat bătălia pentru apă, bătălia pentru viaţă în România, ale cui interese le apără guvernul României.

Deci problema gazelor de şist nu o constituie existenţa acestuia în sol pentru că practic aproape toate ţările au gaze de şist, într-o cantitate mai mică sau mai mare. Bunăoară România se spune că s-ar afla pe locul 3 în Europa în ceea ce priveşte resursele de gaze de şist, cam 1.444 miliarde mc de gaz dar asta fără să se ţină cont de Rusia şi Ucraina.

După Polonia, Franta şi România, în topul rezervelor de gaze de şist din Europa urmează Danemarca (906 miliarde metri cubi), Marea Britanie şi Olanda (736 miliarde metri cubi fiecare), Bulgaria şi Germania (481 miliarde metri cubi fiecare), respectiv Suedia (283 miliarde metri cubi) şi Spania (226 miliarde metri cubi). Păi dacă toate ţările au gaze de şist unele chiar în cantităţi apropiate de noi cel puţin la nivel estimativ, de ce ei nu îl exploatează şi Europa ne impinge să devenim noi, doar noi “independenţi energetic”?

Din 4 motive :

1. Nu toate au resusele de apă necesare.

2. Cele care au resurse de apă nu vor să le distrugă, sau nu vor să îşi otrăvească cetăţenii sau să provoace cutremure gen Izvoarele, sau chiar dac[ ar vrea, nu pot din cauza cetăţenilor care ştiu cum să îşi tină în frâu conducătorii. Doar la noi cetăţenii înghit tot fără reacţie, doar la noi gazele de şist nu provoacă îngrijorare şi demonstraţii masive. Se găsesc câţiva nebuni dublaţi şi ăia de infiltraţi care le compromit acţiunile;

3. Pentru că numai în România guvernanţii au spus DA fără obiecţii şi au acceptat (contra susţinerii politice de către Europa a candidaturii preşedintelui şi premierulu), exploatarea gazelor de şist chiar împotriva sănătăţii propriilor cetăţeni şi a sănătăţii propriului pământ. În plus, nu cad rău nici procentele pe care le primesc semnatarii contractelor de la firmele de exploatare a gazelor pentru avizele de exploatare. Să ne amintim că în cazul RMGC “Potrivit protocolului, ministerul culturii s-a angajat să obţină pentru RMGC toate avizele necesare exploatării aurului. Dar numai dacă la rândul ei, RMGC va avea grijă ca ministerul culturii să primească 70 milioane de dolari.”Cu alte cuvinte, Ministrul Culturii a condiţionat darea avizelor de primirea unor fonduri. Despre cele date la negru nu s-a scris. Mai nou au ieşit pe piaţă banii plătiţi de RMGC pentru publicitate. Se pare că Chevron nu mai are nevoie de aşa ceva,palma a fost bătută déjà. Ponta a promis că indiferent de proteste, gazele de şist vor merge înainte atâta vreme cât are jandarmeria şi judecătorii de partea sa în bătălia cu cetăţeni iar primarii şi prefecţii îi execută ordinele. Nu s-a făcut degeaba descentralizarea. Acuma organele locale pot să dea avize “de capul lor” el nu mai poate fi învinuit că a dat avize de exploatare. Nu e aşa că e bună descentralizarea? Dacă iese ceva prost mai cade câte un cap de primar, dar el rămâne în picioare, ca şi contractul.

4. Nu vor să devină ţinta unor represalii inutile. Aici e nevoie de unele explicaţii. Se pune întrebarea de ce ne imping PE NOI Statele Uniteale Europei şi Americii să devenim independenţi energetic cu utilajele lor şi prin firmele lor? Este clar ca bună ziua că România nu are cum să devină independentă energetic atâta vreme cât va primi doar 6% din producţie. Alţii pot deveni, probabil proprietarii firmelor care vor exploata gazul, dar nu România. Ar trebui să fii pur şi simplu idiot să crezi în independenţa energetic cu un procent de 6%. Şi să nu uităm că se estimează că această independenţă poate fi asigurată numai pe 100 de ani, apoi, adio gaze, adio ape, adio agricultură, adio viaţă. Bine , efectele din urmă se vor face simţite după primii 10-20 de ani.



Aici e nevoie de un capitol aparte pentru a vedea de ce vrea neapărat Europa să “devină România independentă energetic. Bineînţeles că nu vrea, asta este o minciună sfruntată a la Ponta sau a la Băsescu. Pe frau Europa ca şi pe nenea Sam ca şi pe ultima cucerire a politicii româneşti, premierul Li îi doare în faţa spatelui de durerea sau viaţa românului. De 24 de ani privesc cu indiferenţă, ba mai dau şi o mână de ajutor prin indicaţii preţioase la belirea pielii rumunului aşa că să nu îmi spună mie cineva că acuma brusc le-au căzut sărmanii români cu tronc. Da de unde. Domnii, toţi cei enunţaţi mai sus nu doresc decât să lovească în ursul rusesc cel care domină piaţa gazelor europene. Rusia asigură 34% din necesarul de gaze al Europei.Tot ce doresc prietenii noştri nu este nici măcar să facă ei rost de gaz mai ieftin ci să îi arate colosului rusesc că se pot descurca şi fără el şi să îl poată determina fie să mai lase din preţ fie să cadă la pace cu ei pe alte subiecte unde Rusia are drept de veto ca şi în cazul gazului. Totul este aşa cum spunea recent şi domnul Băsescu, un şantaj ordinar pe care UE, SUA îl fac asupra Rusiei prin gazul românesc. Bineînţeles că în acest şantaj Europa nu pierde nimic, românii nu câştigă nimic, dar Europa poate câştiga iar românii pot pierde. Ca şi în cazul scutului de la Deveselu, România se lasă manipulată şi folosită ca bază de plecare a ameninţărilor împotriva Rusiei, PRIN SCUT O AMENINŢARE MILITARĂ, PRIN GAZELE DE ŞIST O AMENINŢARE ECONOMICĂ. Marii jucători joacă strategic şi fără nici un risc pentru ei. Cei care vor trage vor fi românii atât din partea Europei şi firmelor care vor exploata gazele de şist şi vor otrăvi pământul, cât şi din partea Rusiei care nu va lăsa nepedepsită atitudinea guvernului României care se face că nu ştie ce joc face Europa cu ruşii prin gazelle de şist românesc. Bătălia Europei cu Rusia se dă pe pământ românesc şi nu e prima oară când războaiele imperiilor face să curgă sânge românesc.





Ruşii

De curând acest joc a luat amploare, au fost introduse noi coordonate, aşa zisa lărgire a graniţelor Europei până spre Ucraina. Ce să spun, uite că Europa şi Sua plâng de grija moldovenilor şi ucrainienilor. Da de unde, aşa zisa aderare a acestor ţări este tot o luptă împotriva Rusiei. Pe lângă intrarea în coasta Rusiei şi smulgerea accesului rusesc la Marea Neagră, Ucraina şi Moldova au şi ele importante resurse de gaze de sişt şi maica Europa s-a gândit ea că şi moldovenii sunt tot români în ultimă instanţă şi dacă guvernanţii României au fost cumpăraţi aşa de ieftin cu susţinerea politică de ce nu s-ar găsi moldovean sau doi care să dea liber exploatării gazelor de şist şi în Moldova? Socoteala nu este rea şi primul pas a fost făcut, limba moldovenească a fost scoasă, mai nou cetăţenii Republicii Moldova vorbesc din nou româneşte . Curând vor începe şi conducătorii lor să gândească şi să facă afaceri româneşte, Europa abia îi aşteaptă.

Sub titlu informativ, Ucraina are rezerve de gaze de sist estimate la 3.624 metri cubi, potrivit raportului, deci aproape de 3 ori mai mult decât România şi nu este exclus ca mâine poimâine cineva să le spună ucrainienilor că au şansa să devină independenţi energetic şi să scape de “pericolul rusesc” dacă bat palma cu Chevron sau Exxon, sau mai ştiu eu cine. Ucraina a descoperit în regiunile limitrofe cu Republica Moldova importante zăcăminte de gaze de şist după cum susţine ministrul Energeticii şi Industriei Cărbunelui al Ucrainei, Iuri Boiko. Acesta şi-a arătat disponibilitatea de a pune la dispoziţia Republicii Moldova informaţii şi expertiză în domeniul extragerii gazului şist.

În Moldova, încă din Octombrie 2011, Vasile Alcaz, directorul Institutului de Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinţe al Moldovei, declara la o conferinţă de presă că Moldova are resurse de gaze de şist, dar nu are cu ce să le exploateze. Deci iată că Moldova déjà şi-a exprima disponibilitatea de a exploata gazele de şist, dacă va fi ajutată cu tehnologie şi finanţare. În 2013 se vorbeşte şi în Modova de obţinerea independenţei energetice prin exploatarea gazelor de şist.

În atare condiţii mai miră pe cineva evenimentele din Ucraina, mişcarea de trupe ruseşti către Ucraina, discuţiile la nivel înalt Ruso-Ucrainiene, cererea Moldovei de sprijin NATO şi înfierbântarea situaţiei din zonă? Toate astea au un scop bine definit şi chiar dacă toată lumea este convinsă că Urcaina nu se va dezlipi de Rusia în următorii 50 de ani, nu strică întărâtarea spiritelor mai ales atâta vreme cât nu suferă cei care întărâtă ci mujicii din Ucraina care încep să treacă şi ei prin manevrele şi manipulările care s-au derulat cu atâta succes în România în ultimii 24 de ani. Moldova este şi ea amăgită cu intrarea în Europa, cu unirea cu România, dar aici nu sunt chiar aşa convins că ar vrea măcar jumătate din populaţia Moldovei mai ales acuma, unirea cu România, şi cu obţinerea independenţei energetice.

Marii analişti europeni nu sunt proşti, ei ştiu foarte bine ce îşi pot permite şi ce nu cu ruşii, aşa că ei doar întărâtă pe cei care cred în bunele intenţii ale Europei faţă de cei întărâtaţi. Tot ce se urmăreşte este un şantaj aş spune românesc, dacă tot a fost recunoscut la nivel prezidenţial. Nimic nu se va obţine în apropierea graniţelor ruseşti cu “revoluţia” pentru că dacă lucrurile se precipită într-o manieră cum Rusia nu vrea, nimic şi nimeni nu îi va împiedica să apere interesele cetăţenilor ruşi din Ucraina sau Moldova, orice ar spune Consiliul Europei. Nimeni nu se va băga sau apropia de graniţele ruseşti, asta este clar tuturor. Războaiele între marile puteri şi imperii s-a dus întotdeauna pe teritoriul şi cu resursele altor state, cele mici, prinse la mijloc şi ademenite cu promisiuni şi recompense. Asta spune istoria. Deocamdată se derulează războiul economic, al resurselor şi şantajului, prin terţi.

http://www.puterea.ro/economie/petre_roman_fracturarea_hidraulica_pune_presiune_pe_rezervele_de_apa_ale_ro-66853.html

http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-14980248-raport-sua-romania-are-rezerve-gaze-sist-echivalente-consumului-100-ani.htm

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/06/11/bluf-american-rezervele-gazelor-de-sist-ale-romaniei-ar-fi-mai-mari-decat-cele-de-gaze-naturale-suceava-rezerve-gaze-naturale/

http://www.timpul.md/articol/panica-la-gazprom-republica-moldova-are-gaze-de-ist-50509.html

http://lolo.md/descoperirea-ucrainenilor-gaze-de-sist-cu-extindere-spre-moldova/

http://www.ziare.com/mediu/stiri-mediu/dezastrul-cauzat-de-om-pe-pamant-imagini-uimitoare-din-spatiu-galerie-foto-1210248

http://blogosfera.piatza.net/romania-megalitica/dobrogea-comoara-nepretuita-din-adancurile-pamantului-in-subsolul-dobrogei-avem-un-debit-enorm-de-apa-potabila-vom-sti-sa-gestionam-aceasta-uriasa-nepretuita-bogatie/




Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Strategia anaconda

Strategia anaconda. Nu-i suspectez nici pe birocrații de la Bruxelles, nici pe maeștrii acestora că nu ar putea dormi noaptea din compansiune pentru ucraineni sau pentru alți est-europeni. Ucraina cu toate bogățiile ei naturale, terenuri agricole, resurse minerale importante și industrie grea dezvoltată poate reprezenta un pol de atracție care trebuie atras pe orbită și ulterior ocupat. Mai importantă însă decât acapararea Ucrainei este încercuirea Rusiei conform strategiei „anaconda” imaginată pentru prima dată la începutul secolului XX de Halford Mackinder. Prin această strategie spațiul eurastiatic este sugrumat încet dar sigur de către atlantiști prin limitarea accesului la mările calde.

Aceeași strategie „anaconda” este argumentul care explică în bună parte multe din ultimele mutări geopolitice:

- Invitația adresată Georgei – un stat cu o economie nesemnificativă măcinat de conflicte interne și cu două provincii ostile pe care nu le controlează - Osetia de Sud si Abhazia. În acest caz un argument strategic suplimentar îl constituie și segmentarea relației Rusia - Iran plus încercuirea completă a Iranului din toate punctele cardinale: Est- Afganistan, Pakistan; Sud- Arabia Saudită, Țările Golfului; Vest – Turcia, Irak; Nord - Georgia;

- Invitația adresată Moldovei – cu probleme economice la fel de grave ca și Georgia și provinciile rebele Transnistria si Găgăuzia

- scutul de la Deveselu – ridicolul „argument” de anihilare a „rachetelor cu focoase nucleare iraniene” îndreptate împotriva Europei, care l-a facut să izbucnească în râs pe președintele Putin în cadrul unui interviu devine irelevant chiar și pentru profani în contextul recentelor negocieri



- recentul conflict americano-chinez în jurul spațiului de notificare aeriana declarat de China (ADIZ – East China Sea)



Ucraina – poliță pentru Siria și Iran. Dezlănțuirea crizei ucrainiene cu larga asistență a birocraților europeni și a țuțărilor acestora – vezi declarațiile insipidului Van Rompuy și prezența lituaniană și poloneză în mijlocul demonstranților de la Kiev– nu vine întâmplător la scurt timp după marile succese diplomatice rusești în problemele Siria și Iran. Faptul că medierea rusă a condus poate la evitarea pentru moment(?!) a unui razboi de anvergură, poate mondial, pare să nu fi satisfăcut toate părțile implicate. Reacția a fost mutarea teatrului de acțiune mai aproape de Rusia, percepută ca principal opozant al sistemului hegemonic actual.

Riscul de „balcanizare” al Ucrainei. Regiuni intregi din Ucraina de Est, în jurul bazinului Donbass și Ucraina de Sud, în mod special Crimeea au o populație majoritar rusofonă. Implicit o situatie instabilă în Ucraina conduce la riscul atragerii Rusiei intr-un conflict regional, cea ce ar fi o imensă greșală strategică după cum scria și Alexandr Dughin in carea sa Bazele Geopoliticii aparuta si in românește la Editura Eurasiatica în anul 2011 . Atu-ul militar și politic al Rusiei în orice alianță geopolitică, argumenta Dughin este tocmai capacitatea de raspuns strategic, - efortul militar rusesc trebuind să fie îndreptat în direcția armamentului strategic de tip intercontinental și nu spre conflicte regionale. Indreptarea atenției și a efortului militar spre micile conflicte regionale ar inscrie Rusia în rândul puterilor regionale, puteri de rangul doi și ar transforma-o într-un aliat neinteresant pe plan global, într-o alianță de tip BRICS.

În cazul de față, întrucât nu poate ignora soarta celor cca 10 milioane de ruși din Ucraina, Rusia va fi pusă fie în situația de a ajuta o Ucraină independentă în întregul ei, fie de a se implica în conflictele etnice care mocnesc în țara vecină. O implicare directă ar însemna tocmai căderea în capcana întinsă de inamici iar asistarea pasivă la ceea ce se intâmplă în imediata vecinătate unei părți importante din populația rusă este echivalentă cu renunțarea la statutul de mare putere. Ieșirea dintr-o astfel de dilemă nu poate avea decât trei soluții:

- salvarea integrității Ucrainei în contextul unei independențe prietenoase față de Moscova (ceea ce încearcă Rusia acum);

- partajarea oficială a Ucrainei pe linia greu de trasat a identităților etnice și lingvistice, un proiect care nu va fi posibil fără un veritabil scenariu bosniac, pe care orice forță pacifistă din lume ar trebui să-l evite;

- partajarea neoficială, de facto, a Ucrainei, după modelul transnistrian, osetin sau abhazian, guvernul de la Kiev încetând să controleze vaste regiuni ale țării – acestea fiind guvernate de regimuri locale pro-moscovite. Având în vedere dimensiunea regiunilor și importanța lor economică și demografică, acest lucru echivalează cu pierderea de către Ucraina a suveranității sale atât în fața Bruxelles-ului - în Vestul Ucrainei cât și în fața Moscovei în regiunile rusofone din Est si Sud. O atare strategie pe care o văd foarte probabilă în lipsa unui compromis de natură să salveze Ucraina independentă se va realiza pe cât posibil fără intervenția externă a Rusiei ci prin activarea unor forțe politice locale, sprijinite evident de bazele militare din Crimeea.

Un alt risc major al crizei ucrainene constă în posibilitatea deteriorarii relaţiei Moscova – Berlin, una din axele fundamentale ale proiectului eurasiatic pentru renașterea Europei.

Pe lângă implicațiile asupra Rusiei o situație conflictuală în Ucraina favorizează net acele forțe care încearcă cu orice preț să blocheze o apropiere între Europa Centrală și Rusia. Toți aceia care doresc să mențină actualul statut al Germaniei de țară ocupată militar, la 70 de ani de la sfârșitul războiului, gigant economic dar pitic politic, au tot interesul sa creeze obstacole permanente pentru a bloca apropierea Centrului European de Rusia, singurul aliat potențial capabil să ofere anvergura militară și politică necesară pentru renegocierea statului.

O ultimă consierație - O Rusie care încearcă să se regăsească pe sine după coșmarul comunist este totodată aliatul natural al forțelor conservatoare tradiționaliste europene, propabil unul din inamicii cei mai de temut ai actualui sistem care domină continentul. Aplicând strategia divide et impera, orice conflict fratricid între europeni nu poate decât să avantajeze actualul sistem și manipulatorii acestuia.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Cetăţile dacice, monumente UNESCO abandonate.

Cel mai important proiect de cercetare arheologică din România a fost sistat

Cetăţile dacice, monumente UNESCO abandonate. Cel mai important proiect de cercetare arheologică din România a fost sistat
Nov 22, 2013
Cel mai important proiect de cercetare arheologică din România, cel privind cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, a fost stopat, în ciuda faptului că vestigiile au fost incluse pe lista UNESCO din 1999. După ce a alocat 7% din proiectul de 5 milioane de euro, demarat anul trecut, Ministerul a lăsat arheologii fără bani.
Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei – Sarmizegetusa Regia, Piatra Roşie, Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Băniţa şi Căpâlna – au fost incluse în 1999 în patrimoniul UNESCO.  Totuşi, întrucât doar o mică parte, circa 10% din întregul ansamblu, a fost scoasă la lumina zilei, istoricii susţin că săpăturile arheologice trebuie continuate, mai ales că în zonă se vehiculează existenţa unui misterios oraş cu ziduri de piatră, situat în munte, în apropiere de Orăştie. Până în 2012, singurele fonduri pentru cercetare arheologică în zonă au fost alocate în cadrul programului naţional de săpături sistematice, dar este vorba despre foarte puţini bani.
„În fiecare an, Ministerul Culturii alocă 1 milion de lei pentru săpături arheologice, însă aceşti bani trebuie împărţiţi pentru 60 de şantiere arheologice din ţară. Pentru importanţa cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei este foarte puţin“, a explicat Viorica Crişan, directoarea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT), instituţia responsabilă cu cercetarea în Munţii Orăştiei. În 2012, Ministerul Culturii a înţeles importanţa sitului UNESCO din Munţii Orăştiei şi a demarat un proiect amplu de cercetare a urmelor lăsate de civilizaţia dacică. „Programul Multianual de Cercetări Arheologice din Munţii Orăştiei“ a prevăzut investiţii de 5 milioane de euro pe o perioadă de patru ani, a precizat Viorica Crişan, directoarea MNIT, instituţia care a coordonat proiectul.
Sarmizegetuza Regia. FOTO: Gabi Antal
PROGRAMUL S-A EVAPORAT
Cel mai important program de cercetare arheologică  din ţară a început cu stângul din 2012. „În primul an, bugetul a fost destinat achiziţionării de aparatură modernă necesară  săpăturilor arheologice. Banii au venit foarte târziu, în septembrie 2012, şi jumătate din sumă am returnat-o, pentru că a fost imposibil să respectăm procedurile de achiziţie publică. Am reuşit să cumpărăm aparatură de circa 1,6 milioane de lei (355.000 de euro)“, a precizat Crişan. Suma reprezintă 7% din totalul de 5 milioane de euro.
Pentru  2013, Muzeul a solicitat suma de 6 milioane de lei (1,3 milioane de euro), încă din luna decembrie a anului precedent. „La mijlocul verii am început să mă îngrijorez în legătură cu banii. Telefonic mi s-a spus că se aşteaptă rectificarea din iulie. Apoi, am fost criticaţi că de ce n-am cerut fonduri din programul de săpături sistematice pentru lucrările de la Sarmizegetusa şi Blidaru. Este vorba despre programul acela care împarte 1 milion de lei la 60 de şantiere din ţară“, povesteşte Crişan. Ca prin minune, oficialii Ministerului Culturii au uitat de Programul Multianual dedicat cetăţilor din Munţii Orăştiei, pentru care stabiliseră un buget de 5 milioane de euro. „A fost o bulversare totală. S-au regândit toate alocările, astfel încât să primim şi noi 70.000 de lei pentru Sarmizegetusa şi 60.000 de lei pentru Blidaru, nici vorbă de 6 milioane de lei“, a precizat Crişan.
Cetatea Blidaru. FOTO: Gabi Antal
MINISTERUL DĂ VINA PE CONTEXTUL ECONOMIC 
Ministerul Culturii a răspuns solicitării cotidianului „Adevărul“, însă nu a lămurit lucrurile. Astfel, oficialii instituţiei admit că „Programul Multianual de Cercetare Arheologică Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei a fost aprobat în anul 2012, urmând a se derula pe o perioadă de 4 ani“, însă nu dau un răspuns clar la întrebarea legată de continuarea lucrărilor. „Deşi în anul 2013 nu s-au mai aprobat fonduri cu această destinaţie, datorită contextului macroeconomic şi crizei economice existente, MNIT din Cluj-Napoca va continua cercetările arheologice în anii următori, în funcţie de bugetul alocat de Ministerul Finanţelor Publice, conform Programului aprobat anexă la Bugetul Ministerului Culturii“, se arată în răspunsul ministerului.
Directoarea MNIT, Viorica Crişan, este de părere că Programul Multianual de Cercetări Arheologice din Munţii Orăştiei a fost abandonat total. „În acest răspuns, ei nu spun exact prin care program vor fi continuate săpăturile. Mi-e teamă că este vorba de acel program al săpăturilor sistematice, programul acela vechi în cadrul căruia se împart 1 milion de lei la 60 de şantiere din ţară“.
Cetatea de la Căpâlna. FOTO: Zoltan Csajlik
VOR FI SCOASE  DE PE LISTA UNESCO?
Viorica Crişan susţine că abandonarea cercetărilor arheologice din Munţii Orăştiei ar putea avea ca efect eliminarea de pe lista monumentelor UNESCO. „Faptul că vestigiile dacice rămân îngropate nu are ca efect degradarea acestora. La discuţiile la care am participat, însă, se spunea că, dacă România nu face nimic pentru punerea în valoare, pentru asigurarea accesului, pentru cercetarea acestora, e posibil să se ia în calcul scoaterea de pe lista UNESCO. Este păcat că nu putem să promovăm aceste monumente la fel cum fac ţări precum Italia, Grecia sau Egipt. Promovarea acestora ar putea aduce un beneficiu extraordinar ţării“, a completat Crişan. Nicolae Manolescu, ambasadorul României la UNESCO,  a susţinut că situaţia este neplăcută, însă e puţin probabil ca cetăţile dacice să fie scoase de pe listele patrimoniului mondial.
„Nu se scot atât de uşor monumentele de pe lista UNESCO, dar e neplăcut. În principiu, nu există acest pericol, trebuie să fie chestii mult mai grave. Oricum, nu cred că e bine că nu mai sunt bani sau că nu mai este voinţă pentru acest proiect“, a declarat Manolescu.
Drum pavat spre Cetatea Piatra Roşie
Patrimoniul UNESCO al României
Patrimoniul mondial UNESCO din România cuprinde Delta Dunării, Mănăstirea Horezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, aşezări săseşti din Transilvania, fortăreţe dace din Munţii Orăştiei, biserici de lemn din Maramureş, centrul vechi din Sighişoara, Biserica Învierii de la Mănăstirea Suceviţa. Petronela Crefelean, purtătoare de cuvânt în Comisia Naţională a României pentru UNESCO, spune că în fiecare an sunt scoase monumente de pe lista UNESCO, pentru distrugerea totală sau o stare de degradare foarte avansată.

miercuri, 20 noiembrie 2013

Manualul comunicatorului


STIINTE POLITICE – COMUNICARE POLITICA –


Ce este comunicarea?

Într-o lumină ştiinţifică, definiţia simplistă a comunicării ar fi următoarea: „Comunicarea este actul de a transmite, voluntar sau involuntar, un mesaj”. Pentru a avea o situaţie de comunicare este nevoie, obligatoriu, de un emiţător de mesaj, un canal care face posibilă transmiterea mesajului şi un receptor, care primeşte mesajul.


Emiţător---------->Mesaj---------->Receptor

---------------------Canal-----------------------


Comunicarea reprezintă factorul principal de organizare a societăţii, popoarele au unitate de limbă, aceasta fiind principalul instrument al transmiterii mesajelor.

Distingem trei tipuri de comunicare:

verbală, cu următoarele caracteristici:

utilizează cuvîntul, simbol scris sau audio

se bazează pe faptul ca limba este un sistem de semne (literele, cuvintele), organizate după un sistem de reguli convenite de către toţi utilizatorii acesteia, cuvântul în sine este o convenţie între membrii unui grup mai mic sau mai mare de oameni (faptul că noţiunea de cal, animalul cunoscut de toată lumea, se scrie „ cal” în română, „cheval” în franceză, „horse” în engleză şi „caballo” în spaniolă, înseamnă că, la formarea acestor limbi, strămoşii românilor, francezilor, englezilor şi spaniolilor au hotărât să folosească aceste cuvinte pentru a determina notiunea animalului respectiv), de aceea, semnul lingvistic (cuvântul) este arbitrar, în sensul că acesta reprezintă doar o chestiune de formă. Fondul este constituit de noţiune şi este bine să ne organizăm logica exprimării, mai întâi după noţiuni, apoi după cuvinte

paraverbală (ce spune vocea care rosteşte cuvintele, dincolo de cuvintele în sine), cu următoarele caracteristici:

tonul, cel care trădează sentimentele

dicţia, capacitatea fizică de pronunţa corect sunetele

volumul, intensitatea cu care sunt pronunţate sunetele
accentul, poate schimba sensul cuvintelor care au aceeaşi formă, dar întelesuri diferite (ex. copii, referindu-ne la reproduceri ale unor obiecte, şi copii, reprezentând oameni cu vârste fragede)

melodica vocii, timbrul

ritmul vorbirii

combinaţiile vocale, care nu reprezintă convenţii, care ies din regulă

non- verbală, cu următoarele caracteristici:

reuneşte ansamblul de simboluri audio-vizuale, care au înteles sau pot avea înteles pentru cei care primesc mesajul (gesturi, culori, priviri, semne)

pentru că, în mare parte, este involuntară, comunicarea non-verbală este cel mai greu de controlat

nu e dependentă de cuvinte, dar completează într-o măsură consistentă comunicarea verbală

Poate veţi fi surprinşi, dar ponderea comuncării verbale este destul de mică în ansamblul comunicării. Limbajele majore participă cu următoarele ponderi procentuale, în totalul comunicării:
limbajul verbal, cuvintele – 7%
limbajul paraverbal, vocea- 38 %
limbajul non-verbal, al trupului- 55%



Ce este comunicarea politică?

Întelegând acest tablou al comunicării, putem extrage foarte uşor următoarea definiţie: „Comunicarea politică este actul de comunicare, în care emiţătorul, canalul sau mesajul conţin elemente politice”.

Comunicarea politică este determinată de mai multe elemente specifice:
emiţătorul cuprinde elemente politice (acesta poate fi om politic sau instituţie politică sau persoană, instituţie, care urmăresc să provoace efect politic)

mesajul conţine elemente politice

canalul, prin care este transmis mesajul, aparţine exclusiv mediului politic (un mesaj fără elemente politice, devine politic, dacă e transmis pe site-ul unui partid, spre exemplu)

este foarte interesată, pentru că niciun emiţător de mesaje politice nu face asta de plictiseală, ci ca să determine efecte politice în avantajul său

în contextul politizării excesive, comunicarea politică nu se mai supune regulilor (mesajele conţin adesea elemente nereale sau care afectează integritatea indivizilor)

este supusă într-o măsură foarte mare riscului de a eşua, pentru că, în general, receptorii cunosc scopul transmiterii mesajului

Comunicarea politică s-a perfecţionat într-atât, încât ea include foarte multe dintre aspectele comunicării sociale şi ale publicităţii.

Oamenii politici devin şi se întreţin ca brand-uri. De aceea e foarte important să ştim ce este un brand: „ Orice substantiv propriu este un brand. Tu eşti un brand.

Despre apă, H2O, se poate spune că este cel mai clasic produs de larg consum. Deoarece, în societăţile dezvoltate, oamenii au acces la o apă bună, curată, de la robinet, nimeni nu ar trebui să cumpere apă de la magazin, ceea ce, totuşi, se întâmplă”.

Urmărind, în general, efecte de masă, comunicarea politică este, într-o mică masură, directă şi în cea mai mare parte, mediatică.

Dealtfel, societatea contemporană nu mai este una mediatică, ci una mediatizată în întregime. De aceea, mass-media pot fi puse foarte uşor în slujba intereselor politice. Studiile comportamentale efectuate asupra consumatorilor de media arată că mesajele publicitare şi cele politice determină cea mai mare presiune asupra receptorilor, constrângere psihică.

Ca purtători de mesaje politice, trebuie să ştiţi că transmiterea lor către receptori prezintă anumite riscuri, chiar până la provocarea unor efecte negative în raport cu interesele. În ultima parte a acestei scurte îndrumări, sunt prezentate elemente primordiale în actul comunicării, pentru a înlătura cât mai multe riscuri.

Reţineţi! – dacă cineva, vorbitor de aceeaşi limbă cu noi, nu înţelege ce-i spunem, e numai vina noastră, că n-am ştiut să-i comunicăm pe înţeles.





Reguli pentru o comunicare politică eficientă

Împărţim aceste reguli în două categorii:

pentru comunicarea directă

pentru comunicarea mediatică


Reguli pentru comunicarea directă (în general, acest tip de comunicare se practică în relaţie cu electoratul)

poziţionaţi-vă în aşa fel încât faţa sa vă fie luminată

nu faceţi gesturi bruşte, care ar putea trăda nestăpânire de sine

priviţi interlocutorii în ochi

nu intraţi în spaţiul personal al interlocutorului, păstraţi o distanţă de cel puţin 40 de cm de acesta

nu întrerupeţi interlocutorul, fără să fi înteles ce vrea să spună. Nu anticipaţi ceea ce vrea să spună interlocutorul, de multe ori putem anticipa greşit

folosiţi fraze scurte

adaptaţi ritmul şi tonul încărcăturii emoţionale pe care vreţi s-o cuprindeţi în mesaj

nu staţi niciodată cu braţele încrucişate

dacă vă aflaţi în poziţia „şezut”, încercaţi să ţineţi genunchii lipiţi

nu atingeţi interlocutorul, decât în semn de compasiune sau de salut (strângere de mână)

aveţi grijă la aspectele care ţin de viaţa personală

concentraţi-vă atenţia asupra celor spuse de interlocutor

nu ironizaţi interlocutorul

nu începeţi niciodată argumentaţia cu „Eu” sau „Deci”

nu oferiţi niciodată răspunsuri evazive sau radical negative, în cazul solicitărilor pertinente venite dinspre interlocutor

folosiţi diateza activă-indicativ ( „eu cred”, în loc de „eu aş crede”, „eu fac”, în loc de „eu aş face”)

nu gesticulaţi necontrolat, astfel încât să distrageţi atenţia interlocutorului

nu încercaţi să-i induceţi interlocutorului complexul de inferioritate

încercaţi să-i creaţi interlocutorului confort psihic în dialog


b) Reguli pentru comunicarea indirectă (în general, mediatică)

Pentru comunicarea mediatică, am identificat câteva elemente care pot facilita transmiterea mesajului către public:


- utilizaţi termeni şi expresii apropiate publicului

- fiţi foarte expliciţi în exprimare

- fraze scurte, care transpuse în scris să fie uşor de citit

- utilizaţi multe verbe de acţiune

- ajutaţi publicul să înţeleagă mesajul prin epitete şi adjective

- coordonaţi-vă mişcările cu impact vizual ( gesturi, privire)

- vestimentaţia vă poate evidenţia şi credibiliza

- faceţi apel la documente de specialitate când argumentaţi

- în dezbateri, urmăriţi să-i determinaţi pe opozanţi să-şi piardă autocontrolul

- să nu spuneţi niciodată că sunteţi atei, chiar dacă ar fi aşa

- să nu aduceţi atingere niciunei categorii de persoane pe criterii de sex, vârstă, dizabilitate, etnie sau religie

- la provocările ironice, răspundeţi ironic

- nu ironizaţi niciodată pe temele de mare gravitate socială

- încercaţi să folosiţi cât mai mult din spaţiul de exprimare



Avem aici citeva subgrupe de reguli:

b1) presa scrisă
declaraţiile de presă trebuie să folosească orice element care poate ajuta la argumentare

- încercaţi să adoptaţi o poziţie fizică demnă, pentru că puteţi fi oricând fotografiat

- aveţi grijă să nu defectaţi relaţia cu reporterul

- nu uitaţi că vă impuneţi în faţa celor care culeg informaţia, pentru a o transpune în text, în funcţie de atitudine şi de modul de argumentare



b2) radioul

voce calda şi calmă, dar care poate deveni alertă cînd abordaţi subiecte grave

nu tuşiţi şi nu scoateţi alte sunete decît cele ale vorbirii

respiraţi adînc

articulaţi bine cuvintele, astfel încât acestea să poata fi auzite până la final

la radio zâmbetul nu se vede, aşa că va trebui să râdeţi dacă este cazul

câteodată, pauza spune mai multe decât cuvintele
vorbiţi suficient de tare ca să puteţi fi auzit


b3) televiziunea

- ajutaţi-vă de gesturi controlate pentru a completa argumetarea

- nu folosiţi, din greşeală, gesturi care in anumite grupuri sunt interpretate ca indecente

- aveţi grijă cum folosiţi lumina locului pentru a vă pune în valoare

- priviţi regulat şi la obiectivul camerei de filmat, dar în special la interlocutor

- nu uitaţi că televiziunea surprinde detalii pe care cu ochiul liber, de regulă, le omitem

- faptul că vă vedeţi nu îl exclude pe cel că vă şi auziţi, aşa că vorbiţi clar şi coerent

- când vă aşezaţi pe scaun, în studioul de televiziune, aveţi grijă să nu se adune haina la ceafă ( recomandarea este să vă asezaţi pe capatul de jos al hainei, practic s-o băgaţi sub dumneavoastră)



b4) outdoor şi indoor advertising

Aceste tipuri de media lucrează cu mesaje foarte bine pregătite de specialişti, astfel încât, în cazul în care sunteţi implicaţi în construirea mesajului, trebuie să aveţi în vedere toate aspectele prezentate la celelalte trei subgrupe.



Pentru informaţii suplimentare:

1. Guy LOCHARD, Henry BOYER, Comunicarea mediatică, Institutul European, Iaşi

2. Ştefan PRUTIANU, Antrenamentul abilităţilor de comunicare, Polirom, Iaşi

3. Dan STOICA, Comunicare publică. Relaţii publice, Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi

4. Murray EDELMAN, Politica şi utilizarea simbolurilor, Editura Polirom, Iaşi

5. Jacques GERSTLE, Comunicarea politică, Institutul European,Iaşi

luni, 18 noiembrie 2013

Pe nesimțite, pământul zboară de sub noi…

legea exproprierilor

13 noiembrie 2013 – Români, vi se pregătește ceva!

Și ziua de 13 noiembrie, pe lângă multe altele se poate înscrie în galeria acelora de care nu ne va place să ne amintim. Se petrec mereu sub ochii noștri tot felul de fapte, pe care presa încearcă să le aprecieze conform valorii lor reale iar cealaltă parte, puterea, se căznește să ne convingă de justețea deciziilor lor care ar fi în beneficiul nostru. Chiar dacă putem admite o exagerare a presei, avem motive întemeiate să credem că ceea ce aceasta scoate la iveală este mult mai de luat în seamă decât justificările celor care au ”scăpat” la banul public. Tema generală pe care o auzim de zeci de ani din partea guvernanților este că n-avem bani, și din cauza aceasta trăim prost. Cheltuirea sumelor de bani de ordinul sutelor de milioane pentru câteva categorii de bugetari, care se dau de ceasul morții cu privire la indispensabilitatea achizițiilor, lasă un gust cel puțin amar, dacă nu chiar scârbos, românilor. Că vor mașini noi, telefoane cu număr ascuns (nu le-ar fi rușine), tablete și alte șmecherii arată cât se poate de bine calitatea umană și potențialul lor de reprezentare. Nemaivorbind de profesionalism. Acesta din urmă, este transformat cu adevărat dar exact în ceea ce noi nu avem vreo trebuință.

Au brevetat pentru nomenclatorul meseriilor pe cea de parlamentar

Chiar a devenit o bună meserie, care se învață pe banii noștri în beneficiul lor exclusiv. Ce trebuie să știe un asemenea ins după câteva luni de ”pregătire”? În primul rând că nu poate vota el, așa cum îl taie capul. Votul, în comisii sau în plen are un traseu bine determinat și cu siguranță bine ”apreciat”. Până la vot însă există proiectul, iar înaintea acestuia, mama și tatăl lui, pe numele de cod  INTERESUL.
Care, să fim serioși nu este cel național. Exemplu:
Fred vine cu ceva bănuți și zice că vrea o lege care să fie cam așa….Gigel, jurist în viața civilă, bagă la ordinul șefului de partid legea pe laptop, o mângâie, o adulmecă și o parfumează pentru curioși. Șeful de gașca (a se citi partid) dă dispoziție la încă vreo câțiva de-ai lui să se treacă inițiatori, așa pentru greutate și regulament și legea sau modificarea ei e pe traseu. De aici mai trebuie niște lămuriri pe la instituții cu șefi tot de la gașcă iar pe final se dospește într-un sertar, tot la șefu, pentru o binemeritată odihnă de 45 zile fix. Pentru a nu se discuta nimic din ea. În ziua 45+1 este aprobată și toată lumea e fericită. Inițiatorii nu vor fi deranjați în teritoriu, pot să dispună după cum vor mușchii lor iar anul electoral se cerne pe gaură mijlocie., că pe cele mari sunt penalii.

Legea EXPROPRIERILOR pentru utilitate publică aprobată tacit?

Asta se întâmplă și cu modificarea unei legi, cu indicele 255/2010. Câțiva pesedei, de care nimeni nu a auzit în afară de doamna cu prenume zidit, au moșcolit din legea votată de pedelei, chestiuni care convin unora, obțin tot felul de avize și aprobări și acum stau cu ochii pe calendar. 21 noiembrie e cea a izbăvirii lor, și deci a încheierii acestei misiuni. Modificările permit niște deplasări de populații în scop de interes național, demolări pentru cauză de ”așa vreau eu” și multe altele. Iar în spatele acestora, nu e greu de ghicit ce sau cât, stă.
Acuma, pe lângă efectele nenorocite care vor avea bază legală, te poți asigura că deputatul, sau senatorul tău are imunitate iar dacă nu-ți place cum funcționează, n-ai decât să te ceri la căpșuni sau schimbat scutece la octogenarii de dincolo de Curtici, sau Jimbolia.
Este doar unul dintre multele exemple de felul cum și-au însușit meseria cei pe care românii, cu bună credință dar și cu multă naivitate au votat de peste 20 ani aceste lipitori pe grumazul lor.
Aricikus
13 noiembrie 2013      
Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare
Inițiatori: Coca Laurenţiu-Florian – senator PSD; Birchall Ana – deputat PSD; Găină Mihăiţă – deputat PSD; Iriza Scarlat – deputat PSD; Khraibani Camelia – deputat PSD; Popeangă Vasile – deputat PSD; Weber Mihai – deputat PSD
Termenul de adoptare tacită este de 45 de zile, și se calculează de la data de 03.09.2013.
Termenul se împlinește la data de 21.11.2013.

Asii spionajului romanesc


Istoria serviciilor secrete, de la Sectia a II-a a lui Cuza, pina la SSI si Securitate, e legata de razboaiele din Europa

Nimic in aceasta lume nu este mai bine inradacinat in practica natiunilor, a epocilor si a civilizatiilor decit spionajul. Dupa prostitutie, spionajul este cea mai veche meserie din lume. Vechimea acestei profesii este data chiar de Cartea Cartilor, Biblia. In Scriptura, Dumnezeu i-a spus lui Moise: “Sa chemi 12 oameni din cele 12 triburi si sa-i trimiti sa recunoasca Tara Canaan pe care ti-o daruiesc tie”. Au fost primii spioni biblici, cei carora Creatorul le-a dat misiunea sa mearga pentru “a privi oamenii si a afla de sint mari, puternici sau slabi, de pamintul e roditor sau sarac”.
Politologi si istorici renumiti au demonstrat ca serviciile secrete sint vitale pentru un stat, insa atunci cind aceste uriase institutii de tras cu urechea si spionat pina in cele mai adinci colturi ale societatii si sufletului omenesc - “ochii si urechile poporului” - se pun in slujba politicului, rezultatele sint dezastruoase. Inregimentate, ele devin surse de teroare, represiune, santaj, rafuieli patimase, coruptie, politie politica, generind regimuri totalitare. Cum trecutul nu este niciodata mort, va propunem o incursiune in lumea spionajului romanesc, a “frontului invizibile”, mai exact a serviciilor de informatii oficiale de la inceputurile sale institutionalizate si pina la instaurarea comunismului in Romania.

Cuza si primul serviciu secret

Primele structuri informative institutionalizate, cu caracter militar, au aparut o data cu organizarea armatei romane moderne, dupa Unirea Principatelor. Data de referinta este 12 noiembrie 1859, cind Alexandru Ioan Cuza, prin Inalt ordin de zi nr. 83, a infiintat Statul Major General al Armatei, in componenta caruia se afla si Sectia a II-a, primul serviciu de informatii al armatei romane, condus de sublocotenentul Gheorghe Slaniceanu. A.I. Cuza a avut si propriul sau serviciu secret condus de maiorul Cezar Librecht, director general al postelor si telegrafelor.
Razboiul de Independenta a demonstrat ca activitatile de culegere a datelor nu au corespuns asteptarilor, astfel ca, o data cu infiintarea Scolii Superioare de Razboi, in 1889 s-a introdus si un curs de specialitate - “Serviciul informatiilor”. Cu toate acestea, pina la razboiul balcanic din 1913, armata romana nu a dispus de un serviciu de informatii propriu-zis. Parlamentul Romaniei a elaborat, in ianuarie 1913, Legea Spionajului in timp de pace, promulgata imediat de regele Carol I, lege care stabilea insa sanctiuni extrem de blinde pentru spioni: inchisoarea corectionala de la 1 la 5 ani sau amenda de la 500 la 5.000 lei. 24476vjr23znl8h

Palavrageala romaneasca

In perioada primului razboi mondial, serviciile de informatii romanesti au demonstrat mari carente, iar “patriotismul nu a exclus slabiciunile sau vulnerabilitatile”, dupa cum observa dr. Cristian Troncota, unul dintre cei mai avizati istorici ai serviciilor de informatii. Palavrageala tipica, timiditatea si ineficienta serviciilor de informatii au facut din Romania un rai ai agentilor trimisi de Puterile Centrale. Lucid, Nicolae Iorga a incercat sa traga un semnal de alarma, publicind in 1915 articolul “Cum ne luptam cu spionii”. “Discutii asupra chestiunilor cu caracter strict secret se iscau in tramvaie, trenuri, locuri publice, se strigau in gura mare, peste tot locul, informatii la adresa armatei, armamentului, dotarii”, nota in memoriile sale un agent austro-ungar. Sugestiv este modul in care un spion a aflat fara nici un efort intentiile Marelui Stat Major. “Calatoream spre Iasi intr-un compartiment cu un general si mai multi ofiteri romani. Crezind ca sint englez si ca nu stiu romaneste, generalul si ofiterii au inceput sa discute. Pentru a fi explicit, generalul a desenat pe harta aflata in peretele compartimentului zona de concentrare si directia de inaintare a unor armate pina in regiunea unde se vor intilni, si apoi, impreuna, vor inainta pina la Budapesta. Am continuat calatoria pina ofiterii au coborit, si am smuls harta din perete”.

Mihail Moruzov - lipoveanul nascut pentru spionaj

O experienta deosebita in domeniul informatiilor o costituie asa-numitul “Serviciu de informatii al Deltei”, condus de Mihail Moruzov, care avea un efectiv putin numeros, agenti experimentati, bine acoperiti. Pina la sfirsitul razboiului, din 178 de spioni trimisi in liniile romanesti, 156 au fost prinsi, printre care si colonelul Friederich von Mayer, seful informatiilor germane in Dobrogea. “Inamicul nu a distrus nici un depozit de munitii, aprovizionare sau case”, demonstrind valoarea lui Moruzov pe “frontul invizibil”. Aproape incredibil, Moruzov a reusit chiar sa devina comandantul unor contingente ale Armatei Rosii, care ulterior au fost dizolvate. Tot el a negociat sa aranjeze cumpararea cu doua milioane lei a flotei ruse de pe Dunare si Marea Neagra, insa reizbucnirea luptelor a impiedicat definitivarea afacerii. O alta realizare o reprezinta “afacerea rublelor”, in care sovietele incercau sa introduca in Romania citeva milioane de ruble false. Moruzov nu doar ca a zadarnicit acest plan, ci, prin manevre viclene, a facut ca milioanele false sa ajunga in Rusia Sovietica!
Mihail Moruzov s-a nascut la 8 noiembrie 1887, in comuna Zebil din judetul Tulcea. Familia sa se tragea din cazacii zaporojeni, refugiati in Romania, iar tatal sau, Simion Moruzov, a fost preot timp de 40 de ani la biserica rusa din Tulcea. A absolvit doar trei clase de liceu, insa cert este, dupa cum au marturisit atit corifeii, dar si detractorii sai, ca Moruzov era nascut pentru munca de informatii. Vorbea la perfectie ucraineana, bulgara, turca si tatara. A inceput in 1909, ca agent special in Directia Generala a Politiilor si a trecut prin toate treptele ierarhice, ajungind in 1917 in fruntea “Serviciului de informatii al Deltei”.
Dupa razboi, Marele Stat Major a constatat ca militarii au putina libertate de miscare si s-a pus problema crearii unui serviciu secret paralel, cu angajati civili. Consiliul Superior de Aparare a Tarii a aprobat, iar pe 1 mai 1925, in fruntea acestui serviciu denumit “Serviciul Secret de Informatii” a fost numit Mihail Moruzov. Serviciul de informatii al armatei si-a urmat cursul sau, iar SSI a functionat doar nominal sub tutela Marelui Stat Major.
In slujba Regelui
Serviciul a fost condus cu o mina de fier de Moruzov, insa dupa 1930, seful si “parintele” sau s-a amestecat in jocurile politice dubioase patronate de Regele Carol al II-lea si a intrat in conflict cu Ion Antonescu, furnizindu-i suveranului documente asa-zis compromitatoare, conform carora generalul ar fi fost bigam sau ca mama acestuia a patronat un casa de toleranta. Cercetatori precum Cristian Troncota il considera un as al spionajului romanesc, dar din pacate actiunile sale nu au putut impiedica dezastrul Romaniei din 1940, cind tara a fost destramata. In ultimii doi ani de activitate a incercat o schimbare a orientarii SSI, prin contacte realizate cu amiralul Wilhelm Canaris, seful spionajului militar german. In septembrie 1940, este arestat in timp ce se intorcea de la Venetia si incarcerat la Jilava de noul regim al generalului Antonescu. Nu a fost eliberat nici la insistentele lui Canaris, care a sosit special la Bucuresti si a murit impuscat de legionari in noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940.
“Geniu al raului”
Autodidact si cu personalitate complexa, Moruzov a fost descris de contemporanii sai drept “o extraordinara energie si vointa, o capacitatea naturala si putere de patrundere uimitoare. Ambitios pina la orgoliu, domina despotic, neadmitind replici sau corectari, fapt ce constituia un mare defect”. Implicarea sa in politica, subordonarea fata de Palatul Regal si dosarele compromitatoare pe care le-a strins despre dusmanii lui Carol al II-lea i-a facut pe multi sa-l eticheteze drept “geniu al raului” sau “eminenta cenusie”. “Secretul sau a rezidat in a crea compartimente cit mai marunte si exclusive pentru fiecare”. Moruzov tinea mult la conspirativitate. Cu greu a fost convins ca sefii sectiilor trebuie sa comunice intre ei in problemele de serviciu. Nu puteai afla de la el nimic, mai ales in privinta oamenilor de care se servea. Nici anchetatorii sai din 1940 nu au putut afla mai mult, Moruzov luind cu el in mormint multe din secretele sale. Inaintea arestarii, el a distrus mai multe dosare, iar adjunctul sau, Niki Stefanescu, conform ordinului primit, a distrus intreaga arhiva personala a acestuia, aflata intr-un sediu camuflat.
Joc dublu, triplu si o multime de enigme
Abilitatea lui Moruzov a fost atit de mare, incit dispunea de propria sa agentura de informatori, prin care controla practic intreaga societate si verifica chiar si ce ii furniza propriul sau serviciu.
Cercetatorii arhivelor au descoperit ca printre informatorii lui Moruzov se numarau: Horia Sima (acesta primea 200.000 de lei lunar, dupa cum sustine un alt sef SSI); printesa Caradgea; maiorul Cristea Nicolae, ruda a Bratienilor, ulterior prefectul Politiei Capitalei; Mitita Constantinescu, devenit guvernator al BNR; Victor Iamandi, secretar de stat la Ministerul de Interne si ulterior ministru al justitiei, Gheorghe Kintescu, infiltrat in Masonerie, amiralul Ion Coanda, Mircea Eliade - care oferea informatii despre actiunile comuniste din Marea Britanie. Oameni politici precum Al. Vaida Voevod si N. Iorga (care a scris si o brosura pentru Serviciul Secret) au fost folositi de Moruzov pentru analiza si interpretarea unor informatii obtinute.
Moruzov a ramas o persoana extrem de controversata, mai ales in privinta loialitatii sale. Inca din 1918 s-a vorbit despre relatiile sale neortodoxe cu consulatul rus de la Galati, dar si despre cele cu serviciile franceze. Jocul sau dublu a devenit triplu, mai ales dupa ce Abwehr-ul german a capturat arhiva serviciului secret francez. Enigma nu va fi elucidata decit o data cu cercetarea arhivelor straine.
Informatori si diversiune
SSI-ul a lucrat dupa cele mai profesioniste metode ale culegerii de informatii. Acesta folosea mai multe tipuri de informatori: informatorii “observatori”; informatorii “incidentali”; informatorii “locali” (urmareau actiunile partidelor politice, actele de sabotaj, starea de spirit a populatiei etc.); informatorii “de penetrare” (in special cei infiltrati in gruparile politice), informatorii “mobili” (comis-voiajori, negustori ambulanti, artisti, circari etc.; informatorii “obligati” (constrinsi material sau moral).
Membrii unor misiuni oficiale sau diplomatice erau si ei “ajutati” sa aiba o comportare “imorala”, pentru ca apoi, pe baza materialului compromitator, sa se produca recrutarea.
Nu lipsea diversiunea, iar informatorii “temporari” erau recompensati prin bani sau prin interventii subtile pentru a fi promovati. Nu lipseau informatorii “sedentari”, “de rezerva”, “cercetasi” - trimisi peste hotare.
Inregistrari, oglinzi, periscoape
Si la nivel tehnic SSI-ul lucra la virf. Iata doar descrierea biroului lui Moruzov facuta de Gheorghe Cristescu: “Cabinetul era prevazut cu aparate de inregistrare fonica pe discuri si fir electromagnetic; detectoare speciale; oglinzi transparente, prin care poti observa o persoana, fara ca dinsa sa te vada; periscoape pentru o observatie indirecta; celule fotoelectrice, detectoare si altele. Unele se manipulau direct de la biroul sau, altele de un operator din camera alaturata...
Un automobil Mercedez-Benz, foarte puternic, si o instalatie de imprimat pe discuri convorbirile dintre ocupanti”. Masina mai dispunea de un post radio de emisie-receptie care ii permitea sa tina permanent legatura cu sediul. In 1936 fusesera infiintate scoli pentru pregatirea specialistilor SSI in radiotelegrafie, filaj, foto, cinema, dactiloscopie etc... jn476v4223znnl





Eugen Cristescu, omul lui Antonescu

Cel numit de Antonescu la data pe 15 noiembrie 1940 in fruntea SSI, organism trecut in subordinea Presedintiei Consiliului de Ministri, a fost Eugen Cristescu. Noul director absolvise seminarul teologic din Iasi si era jurist de profesie. A fost avansat treptat pina la functia de director in Directia Generala a Politiei, remarcindu-se prin modul in care a combatut miscarea legionara. Eugen Cristescu a reusit performanta de nu implica institutia in politica. A introdus o ordine financiara stricta si a protejat cadrele prin reguli aspre, fiind “complet interzis ca un salariat sa se intereseze de situatia celuilalt”.
Din cauza ca tara se afla in razboi, SSI-ul reorganizat de Cristescu s-a orientat in principal asupra Rusiei Sovietice, dar si impotriva partidului comunist si miscarii legionare. SSI-ul a avut de luptat si cu cele 11 organizatii de spionaj germane care activau in Romania, cu cele maghiare si bulgare. Important de semnalat este ca pe 23 august 1944, din cei circa 1.000 membri ai Partidului Comunist, mai mult de jumatate erau informatori ai serviciilor secrete, printre acestia numarindu-se si lideri marcanti ca Emil Bodnaras. SSI si-a facut datoria, reusind sa culeaga informatii de peste Prut, dar si sa transmita conducerii statului avertismente asupra imensului potential militar si economic al URSS. Una dintre marile realizari a SSI a reprezentat-o aflarea datei raidului american asupra Ploiestiului - 1 august 1943 -, cu o saptamina inainte ca acesta sa aiba loc.
Dans pe muchie de cutit
Desi loial aliatilor germani, la ordinul lui Antonescu, SSI a incercat scoaterea tarii din razboi, ajutindu-se de seful masoneriei, Jean Pangal, de Grigore Gafencu, fost ministru de externe si multi altii.
Retelele americane, engleze, dar si opozitia au fost nu doar tolerate, ci protejate, nefiind predate germanilor, desi Hitler ii marturisea lui Antonescu ca un om ca Iuliu Maniu ar fi fost de mult spinzurat in Germania. Intre anii 1943-1944, SSI a facut un adevarat dans pe muchie de cutit, protejindu-i si pe liderii comunisti: Petru Groza, Ioan Gh. Maurer, Mihai Beniuc (chiar angajat in SSI pentru a nu fi trimis pe front). Printre agentii SSI s-au numarat cintareata Maria Tanase, scriitorul Zaharia Stancu si multe alte personalitati a caror activitate e greu de reconstituit, intrucit in arhiva SSI nu exista nici un dosar de informator din perioada 1928-1944, pur si simplu pentru ca SSI nu intocmea dosare.
Dupa 23 august 1944, Eugen Cristescu a distrus mai multe dosare, apoi s-a refugiat cu o mare parte din arhiva sa in comuna Bughea, din judetul Muscel, unde a si fost arestat, pe 24 septembrie 1944. Transportat in Rusia Sovietica, a fost anchetat indelung, iar in 1946 - condamnat la moarte. Prin decret regal, si la interventia lui Lucretiu Patrascanu, pedeapsa i-a fost comutata in munca silnica pe viata. Oficial, a decedat pe 12 iunie 1950, in Penitenciarul Vacaresti, desi mai multe persoane afirma ca l-au vazut in libertate si pe deplin sanatos, existind banuiala ca el a fost folosit, sub un alt nume, de catre comunisti, pina prin anii '60. Atita lucru stiau si comunistii, afirmau mai multi istorici: ca un sef de servicii secrete nu se ucide niciodata, avind in vedere ca intotdeauna mai are cite ceva de marturisit.
Sub ocupatia sovietica, dupa citeva zbateri, SSI-ul si-a dat obstescul sfirsit. O data cu independenta tarii, murea cel mai important serviciu civil de informatii al Romaniei. Pe 30 august 1948, prin Decretul nr. 221 si sub coordonarea consilierilor sovietici lua fiinta Directia Generala a Securitatii Poporului (G.G.S.P.). Incepea lunga noapte a represiunii...