Nu urmăresc nicio victorie contra echipei voastre. Tot ceea ce urmăresc eu este sa arat cu degetul orice activitate de propaganda agresiva, de dezinformare, de manipulare pentru ca este evident pentru oricine va urmărește profilele de fb si activitatea că doar cu asta va ocupați. Credeam ca odată cu desființarea comunismului sa scăpam de învățământul ateist stiintific dar vad că acum revine în forme noi pe internet. Ideile de baza sunt însă aceleași se amesteca in aceeași oală cu inchiziția si ororile ei tot ce tine de creștinism. Se manipulează prin omisiune tot ceea ce tine de principiile creștinismului primitiv, se uita de marea schisma, se iau laturile inchiziției si se arunca peste tot. Poanta este veche dar se vizează posti mai noi ... care se cred ultra inteligenți de parca inteligenta tine loc de cultura ... Si in toiul propagandei se trece cu vederea ca primele școli din țara noastră s-au organizat pe lingă biserici iar numele de dascăl e si azi sinonim cu cel de învățător. Se uita ca primele spitale s-au organizat tot de către biserica si se numeau bolnițe mănăstirești. Si culmea chiar tiparul tot pe linia bisericii a cunoscut o larga răspândire... cum rămâne cu obscurantismul religios ? Cum rămâne cu citatul "Veți cunoaște adevarul și el vă va face liberi !"
joi, 28 februarie 2013
miercuri, 27 februarie 2013
Despre campania anticreștinism,
... antiștiință, antiistorie, antibun-simț
Autor: Dragos Paul Aligica on 02/26/2013 – 18:45No CommentValul uneia dintre cele mai nesimțite și obscurantiste campanii imaginable în istoria contemporană a atins spațiul virtual populat de limba și cultura română. De ceva vreme, suntem bombardați pe Internet cu o furibundă campanie anticreștină. E ceva de inspirație occidentală. Îmbracă, în special, o formă anticatolică, dar, în realitate, când ajunge pe plaiurile noastre, nu discriminează doctrinar sau confesional, căci purtătorii ei sunt incapabili de astfel de nuanțe conceptuale și istorice. La o privire mai atentă, nu este însă o campanie doar anticreștină. E o campanie antiștiință, antiistorie, antibun-simț.
O chestiune de cultură generală, nu de religie
Mostră. Ți se arată două simboluri: crucea și svastica. Sub ele scrie:
„Unul dintre acestea este simbolul celei mai mari organizații criminale din istorie, care a comis genocide și a oprimat prin abuz psihologic și amenințări pe cei ce gândeau altfel. Timp de mulți ani, milioane de oameni, inclusiv evrei, homosexuali, bolnavi etc., au fost masacrați. Celălalt este simbolul nazismului“.
După care urmează o salvă de comentarii de tipul: „Creștinismul, cu brațele sale înarmate, misionarismul și inchiziția, au ucis, în cei 2.000 de ani, mult mai mulți oameni decât celălalt monstru, nazismul“.
Prima reacție în fața acestui asalt la adresa bunului simț este să spui: cineva trebuie să le explice acestor indivizi că această chestie pe care o distribuie e o imbecilitate. Produsă fie de niște imbecili, fie de niște canalii de propagandiști care știu bine ce fac. Și că cei care o dau mai departe nu fac decât să participe în calitate de „idioți utili“ la o imensă bătaie de joc, în primul rând față de ei înșiși.
Indiferent dacă ești religios sau nu, aici e vorba de cultură generală, noțiuni elementare de istorie și de bun-simț. Nu e vorba de religie, e vorba de altceva. Dar ce așteptări avem? La școală nu mai ai ocazia să înveți istorie. Spiritul științific este pentru mulți o dogmă – predată ca atare -, nu un principiu de gândire. Iar bunul simț e prima victimă în fața ignoranței, dogmatismului și propagandei.
Bun. Acestea fiind spuse și lăsând la o parte reacțiile imediate, trebuie să clarificăm totuși natura problemei. Ce poți face în fața unor asemenea afirmații? Te miri. Dar și mai tare te miri să vezi că sunt indivizi care o iau de bună și sunt gata să polemizeze în susținerea ei, făcând apel la științele istorice.
Să o privim deci ca pe o problemă de istorie. De competență epistemică.
Ai, așadar, două poziții. Una este a acestor indivizi. Pe de altă parte, sunt mii și zeci de mii de lucrări de istorie: antică, medievală, modernă și contemporană. Plus lucrări de metodologia și epistemologia istoriei și gândirii istorice.
Te duci la bibliotecă și deschizi un manual de istorie medievală. Medieval Europe de C. Warren Hollister. Alegere nu chiar la întâmplare, pentru că e ediția a opta a unuia dintre cele mai utilizate manuale în universitățile americane. Deci ceva ce se afirmă și e acceptat ca legitim și justificat în chiar epicentrul corectitudinii politice – intelectualmente locul cel mai ostil din univers creștinismului, religiei și formelor de moralitate social-tradiționale. Deci, ediția a opta, repet, a unuia dintre cele mai răspândite manuale în care se tratează factual, istorico-științific problema noastră de interes. Scris de un istoric, medievalist respectat, considerat unul dintre cei mai buni din lume.
Ce spune omul la pagina 427, în concluzia unei lungi discuții despre Papalitate, Biserică, Imperiu:
„Trecând peste zgomotul și praful ridicat în jurul disputelor vremii, rămâne faptul că Biserica a sponsorizat nașterea universităților, un număr mare de școli și spitale, aziluri pentru bolnavi, handicapați și refugiați, orfelinate pentru copii. Sub directivele papalității, dreptul și doctrina au fost rafinate și dezvoltate și au apărut sisteme teologice care au pus pe baze raționale și raționaliste explorarea misterelor existenței și creației. În aceste moduri și nenumărate altele asemănătoare, Biserica Medievală a servit, modelat și formatat Civilizația Europei Occidentale.
Lucrurile stau exact invers decât susține o întreagă mitologie: Biserica a ajutat raționalismul mai mult decât l-a subminat, a subminat autocrația și absolutismul mai mult decât le-a susținut, a afirmat demnitatea umană mai mult decât a încălcat-o. Impactul Creștinătății medievale asupra lumii moderne este prea profund și complex ca să poată fi măsurat. Oricum nu poate să fie doar o simplă coincidență faptul că civilizația care a transformat fața globului terestru s-a născut și a crescut în sânul unei societăți care a avut cel mai elaborat, integrat și rafinat sistem de gândire și practică religioasă pe care umanitatea le-a cunoscut vreodată.“
Bun. Deci am afirmații ca cea de mai sus și altele asemenea făcute de sute de savanți, istorici, sociologi, economiști, politologi de-a lungul timpului. Și am afirmații ca cea de și mai sus făcute de o rețea globală de propagandiști imberbi, plecați de acasă cu pluta, cu sau fără conștiința a ceea ce fac, de ce fac și pe unde au ajuns. Pe cine să cred?
Întrebare retorică, evident. Aș încheia discuția aici, căci mare lucru nu ar mai fi de spus pe această linie. E o chestie de simplu bun-simț în fața evidenței istorice sau, dacă asta e inaccesibilă gradului nostru de educație și cultură, e o chestie clasată din simplu respect în fața acelor minți care s-au ocupat serios și profesionist de interpretarea trecutului și care ne spun că trebuie să fim foarte atenți când ne aventurăm să facem astfel de afirmații.
Câteva note
N-avem ce discuta sau polemiza. Nu există temă de polemică. Aberațiile se clasează ca atare și se execută, nu se discută. Mitologie și propagandă în fața științei și istoriei. Punct.
Totuși, să mai adăugăm câteva note într-un alt registru:
1. E interesant că exact aceiași indivizi se dau mari susținători ai științei în fața obscurantismului religiei. Dacă i-ai vedea cât caz fac de evoluționism ai jura că au deschis în viața lor un manual de biologie. Poate. Să se uite la poze. La partea cu anatomia organelor reproductive. Pentru că iată-i în fața testului. Istoria e o știință. Rafinată, venerabilă și profundă. Are metodele ei de stabilire a faptelor și o vastă și sofisticată tradiție de analiză și interpretare a evidenței istorice. Ce fac în fața istoriei acești indivizi?! O calcă în picioare cu lozincile, propaganda și atitudinea lor obscurantistă și obscenă.
2. E interesant că exact aceiași indivizi ce se dau mari susținători ai libertății de conștiință și mari luptători pentru cauza umanismului fac ce fac și își aleg ca ținte exact ceea ce e facil și lipsit de pericol. Nu-i vezi făcând pe eroii și deștepții în vreo moschee fundamentalistă islamică. Sau luând cu asalt vreo teocrație mahomedană. Sau confruntând verde în față un mare dictator. Nu. Țintele lor sunt grupuri și instituții relativ benigne din Occident, care nici nu vor, nici nu pot să răspundă cu violență. Lașitatea acestor indivizi este dezgustătoare.
3. Remarcați. Zic indivizii ăștia: „Creștinismul, cu brațele sale înarmate, misionarismul și inchiziția, au ucis în cei 2.000 de ani mult mai mulți oameni decât celălalt monstru, nazismul.“ Interesant. Despre comunism nimic, nimic… Oare cum se face că nu iese la socoteală deloc, de fiecare dată când se face un astfel de inventar, barbaria organelor comuniste față de homosexuali, evrei, bolnavi etc.? Sunt și astea bine documentate, nu? Profesorul Tismăneanu tocmai a scris pe această temă o lucrare receptată stelar în mediile academice și intelectuale. A prezentat meticulos simetria comunism-nazism ca forme ale răului în istorie. E accident că el însuși e ținta atacurilor venite exact de la cei ce împărtășesc profilul ideologic al indivizilor mai sus pomeniți? Nu cred.
4. Pe măsură ce valul de obscurantism corect politic, antiștiințific și antiistoric de sorginte occidentală prinde rădăcini în țări precum România, devine și mai evident cât de mult lipsesc din peisajul intelectual al României istoricii și oamenii de știință. E o discuție separată, dar să notăm aici că România, dacă va supraviețui marilor mutații istorice ce urmează în acest secol, va supraviețui doar pe doi piloni: (1) comunitatea oamenilor de știință – singura care va putea să mențină România racordată la dinamica economică și tehnologic-politică a mileniului trei și (2) comunitatea istoricilor și a oamenilor de cultură – singurii care vor putea asigura rebranduirea și viabilitatea identitară a „românismului“. În jurul acestor doi piloni ar trebui să se regrupeze mediile economice, politice și structurile de siguranță națională. Restul e demagogie și aflare în treabă.
O dublă presiune
Ne aflăm în fața unei presiuni duble. Prima, din afară, din Occident, doctrinele de factură corect politică. Ele vin și nivelează totul, istorie, tradiție, știință, în funcție de prioritățile lor politice și ideologice. A doua, de la baza socială și culturală a însăși națiunii: o deteriorare rapidă fără precedent. Parlamentul și sistemul de educație actuale din România sunt evidența incontestabilă. Să mergi prea departe în secolul XXI, grupat, ca națiune, fără a putea răspunde acestor forțe și fără a avea capacitatea de a le ține sub control e imposibil.
În fine, am dat într-o discuție de sine stătătoare. Să ne oprim aici. Mai sus, doar niște gânduri răzlețe, provocate de momentul în care valul uneia dintre cele mai nesimțite și obscurantiste campanii imaginable în istoria contemporană a atins spațiul virtual populat de limba și cultura română.
(Articolul a fost publicat în revista “22″)
Autorul articolului: Dragos Paul Aligica
Iată o exemplificare a propagandei dezlanțuite pe FB de o mână de personaje fictive ...
duminică, 24 februarie 2013
Papa Benedict a demisionat
Citiţi şi vă cruciţi! Concluziile pot fi diverse, dar sper că se va face lumină încet-încet! Să urmărim această problemă. Cunoscătorii de engleză pot fi avantajaţi, urmărind originalul articolului la adresa de jos, mai ales comentariile de diverse culori şi păreri care mai de care. Acum vedeţi ce bine informează televiziunile noastre despre această problemă deosebită? De unde ştim că nu se urmăreşte învrăjbirea adepţilor islamului şi cei ai creştinismului?
Papa Benedict a demisionat pentru a nu fi arestat: este acuzat de crime împotriva umanităţii! Asa cum spuneam in articolele anterioare, traim vremuri de mari schimbari si de revelare a adevarului. Uneori ma gandesc la cei care inca nu s-au trezit, cum vor suporta acest adevar? Pe langa existenta extraterestrilor, a bazelor subterane secrete si a proiectelor negre ale Cabalei, un alt adevar zguduitor iese la iveala, iar oamenii Noii Ere incep sa faca dreptate. Ma refer la faptul ca anul trecut George W. Bush, Tony Blair, Donald Rumsfeld, regina Elisabeth a Marii Britanii si Papa Benedict si inca cativa din "staff-ul" Cabalei au fost judecati de catre un Tribunal International din Kuala Lumpur (Malaezia) si condamnati pentru complicitate si trafic de copii, genocid si crime impotriva umanitatii. Video aici:http://www.youtube.com/
Acum a venit randul unui Tribunal dintr-o tara europeana sa faca acelasi lucru cu Papa Benedict. Iata de ce papa a demisionat asa, in mod neasteptat, dupa ce a primit instiintarea la Vatican. Cititi documentul mai jos: Global Media lanseaza Declaratia Tribunalului International al Crimelor Bisericii si Statului (ITCCS) de la Bruxelles:
Demisia istorica, fara precedent, a lui Joseph Ratzinger ca Papă în această saptamana, a fost facuta ca urmare a unei actiuni a unui guvern european pentru arestarea lui Ratzinger si instituirii unui drept de gaj pe Proprietatea si activele Vaticanului de Pasti. ITCCS, Oficiul Central de la Bruxelles este obligat ca urmare a abdicarii Papei Benedict sa dezvaluie urmatoarele detalii:
1. La data de 1 februarie 2013, pe baza dovezilor furnizate de catre Curtea noastra afiliata Common Law Court of Justice (itccs.org), Oficiul nostru a incheiat un acord cu reprezentanti ai unei natiuni europene si instantele sale de a asigura un mandat de arestare impotriva lui Joseph Ratzinger, alias Papa Benedict, pentru crime impotriva umanitatii si comanda unei conspiratii criminale.
2. Acest mandat de arestare va fi livrat biroului "Sfantului Scaun" de la Roma, vineri 15 februarie 2013. Acesta permite natiunii in cauza sa-l retina pe Ratzinger ca suspect de crima, daca el intra pe peritoriul sau suveran.
3. O nota diplomatica a fost emisa de catre guvernul natiunii in cauza secretarului de stat al Vaticanului, cardinalul Torcisio Bertone, luni 4 febr. 2013, informandu-l pe acesta despre mandatul de arestare iminenta si invitand, ca biroul sau sa se conformeze. Nici un raspuns la aceasta nota nu a fost primit de la cardinalul Bertone de la biroul sau, dar sase zile mai tarziu, Papa Benedict demisioneaza.
4. Acordul intre Tribunalul nostru si natiune a inclus sa emita o dispozitie secundara de drept de gaj comercial prin intermediul instantelor nationale impotriva proprietatii si bogatiei romano-catolice de Pasti, duminica 31 martie 2013. Acest gaj sa fie insotit de o publica si globala "Campania Recuperarii Pastelui", prin care proprietatea bisericii catolice urmeaza sa fie ocupata si solicitata de catre cetateni ca active publice executata in conformitate cu dreptul international si Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale.
5. Este decizia Tribunalului si guvernului nostru de a proceda la arestarea lui Joseph Ratzinger dupa parasirea biroului Pontifului Roman, sub invinuirea de crime impotriva umanitatii si conspiratie criminala. 6. Aceasta este decizia noastra de a continua mai departe cu punerea sub acuzare si arestarea succesorului lui Joseph Ratzinger ca Papa cu privire la aceleasi acuzatii, si sa puna in aplicare masura comerciala si "Campania Recuperarii Pastelui" impotriva bisericii romano-catolice, cum a fost planificat. In incheiere, Tribunalul nostru recunoaste ca complicitatea Papei Benedict in activitatile criminale ale Bancii Vaticanului (IOR) a fost convingatoare in eventuala sa demisie dintre inaltii oficiali de la Vatican. Dar, conform surselor noastre, secretarul de stat Tarcisio Bertone a fortat demisia lui Joseph Ratzinger imediat si ca raspuns la nota diplomatica privind mandatul de arestare care a fost emis catre el, de catre guvern in 4 februarie 2013. Facem apel la toti cetatenii si guvernele sa sprijine eforturile noastre de a aboli si destabiliza direct Vaticanul, si arestarea ofiterilor sai sefi si clericilor care sunt complici la crime impotriva umanitatii si conspiratie criminala in curs de desfasurare la protejarea torturii si traficului de copii. Buletine suplimentare privind evenimentele din "Campania Recuperarii Pastelui" vor fi eliberate de biroul nostru din această săptămână. Issued 13 February, 2013 12:00 am GMT by the Brussels Central Office, The International Tribunal into Crimes of Church and State surse:http://lightworkersxm.
|
YouTube - Videos from this emailsâmbătă, 23 februarie 2013
George Maior
George Maior, seful SRI: Ioan Niculae este exponentul fostei Securitati/Nu sunt ei in drept sa demonstreze ca SRI face politie politica in timp ce ei insisi au trait din acest lucru
de Ionut Baias HotNews.ro
Vineri, 22 februarie 2013, 22:35 Revista Presei | Radio TV
Seful Serviciului Roman de Informatii, George Maior, a declarat la Digi24 ca exista anumite grupari economice si politice cu interese in a strica relatiile Romaniei cu UE sau NATO, dar se arata dezamagit in acelasi timp de "anumiti intelectuali" care nu inteleg aceste lucruri si nu sunt racordati la "marile idei contemporane". Romania nu este o colonie ci este un factor de decizie in aceste structuri avand acces la informatii reale, adevaratele surse de putere din ziua de azi, explica Maior.Acesta apreciaza ca tara noastra cunoaste o evolutie buna in domeniul energetic, in special in bazinul Marii Neagre prin interesul aratat de Exxon si de participarea Romgaz cu 10% in proiect. "Eu cred ca si gazele de sist reprezinta o buna oportunitate pentru independenta noastra energetica. Dezbaterea nu trebuie privita subiectiv", crede seful SRI
Alte declaratii:
- Nu pot sa nu remarc faptul ca fosti ofiteri sau fosti informatori ai Securitatii fac declaratii despre SRI care e o institutie complet diferita de a lor, ei nu pot nici din punct de vedere al unor criterii morale, nici profesionale sa emita judecati de valoare despre activitatea unui serviciu profund atasat valorilor euroatlantice, este integrat in sistemul de informatii NATO si UE, are o credibilitate majora in aceste sisteme si o legitimitate care depaseste incercarea lor patetica de a lansa acuze la adresa sa.
- Ioan Niculae este exponentul fostei Securitati/Nu sunt ei in drept sa demonstreze ca SRI face politie politica in timp ce ei insisi au trait din acest lucru.
- Serviciul are o arhitectura supla, daca toate organizatiile din Romania ar fi parcurs asemenea reforme in sens profesional si ar avea calitatea umana care exista in SRI, tara ar merge mult mai bine. Nu s-a intamplat nici un seism sau nici o iesire desi au avut loc multe schimbari politice
- Amenintarea teorista este in crestere, dar codul de alerta ramane albastru
- Raportul care spune ca Romania nu este destinatia cea mai potrivita pentru scutul antiracheta nu este unul care sa apartina Administratiei de stat sau al Pentagonului.
- Esenta colaborarii cu SUA e in acordul incheiat cu Romania pe scutul antiracheta si nu in alte rapoarte care contin mai mult parerea unor persoane din diferite domenii. Nu exista nicio problema in colaborarea cu SUA
- Discutiile despre bugetul SRI sunt ridicole atata timp cat vorbesti despre o institutie care iti apara securitatea. Bugetul institutiei nu este unul mare ci e doar de 0,28% din PIB.
- Pe noi ne intereseaza ca nimeni sa nu zica ca nu a avut informatiile necesare pe un anumit subiect.
miercuri, 20 februarie 2013
Masoneria conduce România
„Masoneria conduce România (I)” – Afaceriştii şi politicienii purtători de şorţuri, în fruntea Argeşului
Următorul material nu are rolul de a discredita Francmasoneria și pe membrii săi, dar nici de a face apologia acestei organizații secrete. În fond, opiniile istoricilor cu privire la Francmasonerie sunt împărțite… Unii o creditează ca fiind aceea care a contribuit decisiv la formarea statelor naționale moderne, inclusiv cel român, în timp ce alții o acuză că s-ar fi implicat în declanșarea celor două războaie mondiale și chiar în declanșarea unor crize politice și economice. Ca fiecare organizație secretă, și despre francmasonerie s-au scris mii de cărți, unde adevărurile evidente s-au împletit cu lucruri care țin de domeniul fantasticului. Astfel, unii autori cred că francmasonii cu grade foarte ridicate dețin adevărul despre creația lumii, despre Sfântul Graal, despre Chivotul Legii, despre Dumnezeu și că stăpânesc, în realitate, întreaga lume.
Mari personalităţi ale lumii, membri ai Francmasoneriei
Ce-i drept, masoneria, împreună cu grupările anexe, adună cele mai sclipitoare minți din lume. În ultimii 300 de ani, din 1717, anul nașterii masoneri-ei speculative (care a înlocuit-o pe cea operativă, în fond o breaslă unde erau păstrate secretele constructorilor de biserici și de cetăți, mason însemnând zidar), printre membrii ei s-au numărat compozitori și scriitori celebri (Mozart, Mark Twain, Mihail Sadoveanu-la români, Bartholdi, Haydn), mari personalități de la Hollywood (Clark Gable, Walt Disney, Charlie Chaplin) și specialiști din lumea medicinii sau a economiei.
Mihail Kogălniceanu
Liderii revoluției pașoptiste din Țările Române, deveniți ulterior părinți ai tinerei națiuni independente, au fost masoni inițiați în marile loje franceze, acolo unde se aflau la studii: Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, IC Brătianu etc. La rândul lor, părinții națiunii americane, de la Thomas Jefferson la George Washington și de la Benjamin Franklin la James Hancock au fost francmasoni. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Washingtonul a fost proiectat de la zero cu străzile desenate sub forma unei pentagrame masonice, dealul Capitoliului și obeliscul fiind parte a istoriei masonice a SUA. De atunci, majoritatea președinților americani au fost masoni. Nici măcar banala hârtie de un dolar nu a scăpat de simbolurile masonice. De altfel, tinerii americani sunt familiarizați cu aceste frății încă din facultate, acolo unde din primele zile de studiu la marile universități sunt recrutați de diferite grupuri de studiu și de distracție (ați văzut în filme cum tinerii se duc la chefuri organizate de frății de colegiu precum Alfa Tetha, Omega Etha etc.). Hei bine, toate aceste grupuri, chiar dacă nu manipulează mari secrete financiare sau politice, sunt un mediu numai bun de inițiere pentru practicile masonice de mai târziu. În ultimele decenii, controversata masonerie a suferit un proces de transformare, devenind din organizație secretă una cel mult discretă și din grupare care reuneşte doar eminențe cenușii în una tot mai deschisă publicului larg. Statistic, în Anglia, unul din 30 de bărbați este francmason, la care se mai adaugă cel puțin încă cinci ca membri ai cluburilor anexe ale francmasoneriei. În Scoția, neoficial, unul din 15 bărbați ar fi francmason.
Istoria Masoneriei de pe Argeş
Conform Constituției și Regulamentului General, elaborate de Marea Lojă Națională din România (MLNR), „fiecare candidat, pentru onoarea francmasoneriei, trebuie să fie un om născut liber, chibzuit, de o vârstă matură, să nu fie eunuc, să nu fie femeie, să nu fie imoral sau certăreț, ci un om cu o bună reputație, fără defecte fizice sau sufletești, care l-ar face incapabil să învețe și să practice Arta (…)”. De asemenea, oricine intră în Masonerie trebuie să declare credința într-un Dumnezeu universal. Problemele de orientare politică sau religioasă nu pot fi discutate în lojă. Acesta este, cel mai probabil, motivul pentru care masoneria a fost deseori pusă la zid de-a lungul secolelor. Biserica, indiferent de confesiunea ei, nu s-a împăcat deloc cu ideea unui grup elitist cu o credință universală, cu atât mai puțin cu niște ritualuri pe care nu putea să le controleze. Drept urmare, nu de puține ori masonii au fost catalogați de clerici ca fiind „sataniști”. Această organizație a fost interzisă, de-a lungul timpului, atât de către regimurile fasciste (masonii fiind văzuți ca agenți ai sionismului mondial), cât și de către comuniști. Cu toate acestea, paradoxal, membri ai francmasoneriei, și încă unii cu grad ridicat, au fost atât mari prelați ai Bisericii Ortodoxe Române, ai celei Catolice, ai celei Greco-Catolice, cât și antisemiți notorii (Nicolae C. Paulescu, Nae Ionescu) sau lideri și ideologi ai comunismului (Marx, Engels, Bakunin, Lenin).
După ce, în România, a fost interzisă timp de peste 50 de ani, pe data de 24 ianuarie 1993 (sărbătoarea Micii Uniri, ea însăși o operă masonică) s-a constituit Marea Lojă Națională din România. Cum la noi, la români, aproape orice lucru este dus în derizoriu și fiecare vrea să fie măcar un șefuleț undeva, MLNR a fost imediat concurată de către o altă obediență națională, primind lumina de la Marea Lojă Națională a Franței. Această mare lojă poartă denumirea de Marea Lojă Națională a României (MLNAR) creând dese confuzii printre „profani” adică oamenii din afara masoneriei. Ulterior, au apărut și alte mari obediențe, cu diferite recunoașteri la nivel internațional: Marea Lojă Unită din România (MLUR), Loja Transilvania, Loja Feminină etc.
Dinicu Golescu
În Argeș, unde s-au constituit primele loje din Țara Românească, de către bărbații din familia Golescu, la începutul secolului XIX, era logic să apară destul de repede frății care să reunească personalități din diferite domenii de activitate din județ. Având înaintași precum Dinicu Golescu, IC Brătianu sau Armand Călinescu nu a mirat pe nimeni că foarte mulți dintre afaceriștii sau politicienii argeșeni au intrat în masonerie la prima strigare. Pe lângă statutul „nobil” de mason, faptul că te afli într-o organizație alături de spuma societății nu poate fi decât un semn bun pentru propria carieră în politică, în administrație sau în business.
Masonii din administraţia argeşeană
Gheorghe Davidescu
Câțiva dintre prefecții de Argeș de la lovitura de stat din 1989 încoace sunt membri de frunte în lojele locale. Constantin Tămagă, actual senator PSD, prefect de Argeș în legislatura 2000-2004, este mare maestru orator în Loja Unirea 89 din Pitești. La rândul său, actualul senator PNL, lider al liberalilor argeșeni și fost prefect între 2007 și 2008, Ion Popa, este și el mason într-o lojă locală. Gheorghe Davidescu, prefect între anii 2009 și 2012, a intrat în masonerie în urmă cu câțiva ani. Cât despre actualul prefect de Argeș, Cristian Soare, se spune că a ajuns în această funcție chiar cu ajutorul „fraților”, putând fi considerat unul dintre cei mai discreți și mai corecți membri ai francmasoneriei locale.
Membri ai lojelor masonice locale sunt și câțiva dintre primarii comunelor din Argeș. Cel mai cunoscut dintre ei este Florin Frătică, primarul de la Bradu, care nu numai că nu a negat vreodată apartenența la această organizație, dar are și toate motivele să fie mândru. Primarul de la Rucăr, Ion Dulamă, este membru al unei loje francmasonice din Brașov. Fostul primar de la Săpata, Constantin Stanciu, face și el parte din rândul francmasonilor argeșeni. Fostul vicepreședinte al CJ Argeș, Florea Costache, trecut la Orientul Etern (expresie masonică pentru banalul „a murit”) în urmă cu doi ani, a fost și el francmason. Actualul șef de la ITM Argeș, Mihai Oprescu, este și el francmason.
Fraţi în lojă, inamici în politică
Gheorghe Marin
O bună parte dintre candidații de la alegerile parlamentare din noiembrie sunt membri ai masoneriei sau ai organizațiilor anexe. De Constantin Tămagă și de Ion Popa am amintit mai sus. Despre ultimul din ei este de menționat că a candidat, pe colegiul senatorial Câmpulung, împotriva unui alt francmason, Gheorghe Alecsei. Valentin Șuvar, candidatul ARD pe colegiul Curtea de Argeș și lider la Forța Civică Argeș este, la rândul său, membru al masoneriei. Alți doi masoni care s-au bătut pentru un scaun de deputat au fost Gheorghe Marin și Gheorghe Davidescu, câștigător fiind social-democratul Marin.
(continuarea articolului, săptămâna viitoare)
luni, 18 februarie 2013
Ati tampit poporul cu televizorul
Televiziunile de ştiri au analişti pentru orice: pentru situaţiile în care ninge în lunile de iarnă, pentru micile cutremure din Vrancea, pentru întoarcerea turiştilor de pe Valea Prahovei şi pentru îmbulzeala babelor la moaştele Sfântului Dumitru. Datul cu părerea la televizor e o meserie din care se trăieşte bine.
Formatorii de opinie au ajuns să se confunde cu moderatorii emisiunilor la care sunt invitaţi. Mugur Ciuvică, Andreea Pora, Marius Pieleanu, Monica Tatoiu. Un telespectator neavizat ar putea crede că aceştia moderează emisiuni. Pentru cei de mai sus ar trebui să existe însă în nomenclatorul muncii titlul de invitaţi permanenţi. Oameni care-şi dedică timpul televiziunilor.
Mai sunt însă şi oameni care au meserii onorabile dar care, pe lângă asta, mai sunt şi analişti ai vieţii de zi cu zi în talk-show-urile televiziunilor de ştiri. Scriitori, critici de artă, psihologi sau avocaţi cu procese grele în spate se arată la televizor şi îşi dau cu părerea. De ce fac asta?
Ironicul Tudor Octavian: „Mi-am acceptat condiţia de cârtitor”
De opt ani, Tudor Octavian (74 de ani) vorbeşte la televizor despre orice e nevoie: politică, societate, sport, cultură - mai rar. Deşi cultura e domeniul lui. E scriitor, critic de artă şi ziarist. Dimineaţa poate să descopere un pictor român uitat din secolul XIX, iar seara poate să dezbată un eveniment cu titlul de breaking-news, cum ar fi divorţul unor vedete. Uneori are timp să se documenteze pe iPad. De cele mai multe ori, însă, evenimentele vin pe neaşteptate. Eşti invitat să dezbaţi bugetul pe noul an, dar te pomeneşti că cine ştie ce personalitate a mai murit. „Asta e, mi-am acceptat condiţia de cârtitor. De ce am făcut-o? Pentru că n-am mai avut acces la altceva. Păi, ce să fac? Să mor? De ce să mor? De ce să mor eu, când pot să mă uit la spectacolul ăsta al lumii. Voi poate o să spuneţi: «Dar nu e corect». Da, nu e corect, dar se poate. Apoi, mie îmi place să pălăvrăgesc”, spune, cu cinismul care-l caracterizează, Tudor Octavian.
„Mâncarea de c... era o marfă”
A fost o vreme când părerea nu putea fi decât una singură, iar „dătătorii cu părerea” se înghesuiau să şi-o dea în tot felul de forme: poezie, gazetărie, muzică, etc. E vorba de jumătatea de secol comunist. Tudor Octavian recunoaşte că a avut un moment de slăbiciune şi a vrut să-şi dea cu părerea şi atunci.
„Pe vremea lui Ceauşescu se făceau nişte antologii de versuri, nişte volumoaie, pentru Ceauşescu. Eu, pe atunci, aveam nişte volume de povestiri pe care Valeriu Râpeanu tot mi le amâna de la publicare. Ei bine, am avut şi eu un moment de slăbiciune şi am spus: «Domnu’ Râpeanu – că nu-i plăcea să-i spunem tovarăşe -, dacă e nevoie să vă dau un text din acesta jubiliar, dacă asta e preţul, eu vi-l dau să ştiţi. Dau şi eu un text». Şi mi-a spus: «Stai, bă, liniştit. Avem cu toptanu’». De ce asta? Primeai 3.000 de lei pe text – adică un salariu bun dintr-o dată. Dădeau poeţii câte 10 poezii, doar-doar o intra una-două în antologie. Era o marfă, mă! Mâncarea de c... era o marfă, care se plătea bine”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)