De Ziua Unirii cătanele rezerviste se dezunesc
Scris de : Stan PETRESCU 2016-01-23 10:09
24 Ianuarie 2016, cea mai kaki așteptată zi de către unele cătane în rezervă și retragere pentru a merge să se exhibe, căzăcește, prin piețele, târgurile și oboarele garnizoanelor țării, urmărind, cred, doar interese mercantile, egoiste, searbăde, nedefinite, neconforme cu demnitatea și onoarea unui militar de carieră. Vezi Doamne, pasămite, ar fi fost batjocoriţi ei şi armata din care s-au tras, de către cei ce ne-au condus și ne conduc. Vorbă să fie!
Păzea! Cătanele rezerviste, cu această ocazie, au hotărât să cotonogească Țara, de ziua ei, cu ciomege galben-verzui, cu lopeți de infanterie ruginite, s-o ștranguleze cu zbanțuri fără de mânere, să o suduie ca niște birjari muscali suiți beți pe capra trăsurii, încercând să provoace tulburări și neliniști memoriei sfinte a străbunilor noștri, bravi foști ostași căzuți pentru a nu-și înstrăina ogorul. Îi vom vedea pe rezerviștii noștri de toate armele, exhibându-și umorile vlăguite de ranchiună și fățărnicie abjectă, disprețuind orice fel de solidaritate cu țara, aflată în dificultate vizibilă, uitând de iertare, ajutor camaraderesc, gata să ridice ștreangul răzbunării până se va rușina Drapelul de Luptă sub faldurile căruia au jurat credință Patriei, pe vecie și care, iată, acum o batjocoresc, angro, în bezna neputinței lor.
Se știe din vechime, că cinstea și demnitatea ostășească se regăsește acolo unde întâlnim uniforma militară. O conduită adevărată și bărbătească trebuie să fie icoana ostașului, el trebuie să fie scutul de apărare necondiționat al țării și instituțiilor ei, apărător al cetățeanului, al avuției lui și a neamului, să nu facă nimic în contra onoarei altuia și să apere cu tărie onoarea sa.
Se vede de la o poștă că unii dintre voi au rămas adepții răsăriteanului steag roșu căruia îi închinați osanale și lozinici dogarist – pricinist – iliesciene, azi, când demonstrați jenant, fără să știți de ce și pentru ce, adică amar-confuz, într-un dispreț imperativ și total față de adevăratul Drapel Tricolor, cel plin de sângele războaielor duse de cei vechi, simbol românesc, nepereche, născut, în durerile facerii istoriei, din acea flamură, închipuind capul de lup dacic.
Onoarea voastră, dragele noastre cătane dezunite, v-ați terfelit-o în stradă, anul trecut la Iași, când ați lovit cu bocancii cazoni nepotcovițisimbolurile naționale, Imnul și Drapelul de Luptă, urlând fantasmagorice dorinți în văzul cetățenilor pașnici și liberi pe care aveți datoria să-i apărați.
Doi mari farseori sicofanțiști, Dogaru și Pricină, ca și alți cântăreți ai Sistemului, hrăniți toată viața cu lumina roșie de la Răsărit, v-au împins de la spate, precum dulăii oile, spre a scuipa în propria voastră ocină, de fapt pentru a vă rejecta umorile, frustrările și mintea rătăcită în oglinda veche din tinda casei părintești.
Nicăieri nu se găsește instinctul statalității mai dezvoltat decât la militari. Cătanele rezerviste ieșite la demonstrație vor reuși, manipulate fiind, să spurce acest simbolul la Sărbătoarea Uniri. Vor contribui astfel nu la întărirea instituțiilor civile și militare ale statului, nu la solidaritate spre a salva nația, ci la pornirea haosului, abdicând, cu obstinație, de la jurământul depus către țară.
România ne datorează totul, dar nu ne poate da nimic, dacă o sfârtecăm și o violăm până și noi militarii de carieră, numiți adevărații ei fii.
Întrebarea care se pune este una singură: ce dăm noi nației spre a o păstra puternică și unită? Este cel mai nemernic și dezonorant târg să emitem pretenția la cât trebuie să ne dea nouă Fecioara Sfântă căreia i-am jurat credință – Patria.
Imensa rușine națională datorată dezunirii cătanelor cu carte, cerând pomană și revendicări la Drapel și nu promisiunea de a face sacrificii va străbate întreaga Planetă cu viteza internetului.
Dacă străbunii noștri care și-au lăsat oasele pentru independența țării la Grivița, sau care au strigat la Mărăști și Mărășești „Pe aici nu se trece!”, sau cei schilodiți prin iadul comunist ar vedea cum ignoranța vă pune să urlați contra Patriei, cerșind milă și războindu-vă cu ea, n-ați găsi destule găuri de șarpe în care să vă ascundeți de mânia lor.
Ce minte satanică vă mână aici, în mijlocul capitalei țării și aiurea, spre a murdări uniforma, visurile celor dispăruți în luptă, gloria trecutului acestui neam, acum când Europa și întreaga lume fierbe de prea multă „pace”, acum când Basarabia noastră dragă este furată pentru nu știu a câta oară, acum când România se află la o altă răscruce istorică a ei, acum când amenințare unui război global nu mai este doar o prefigurare ci o certitudine? Nu vă pot spune decât că rămâneți doar niște rebeli către care nația vă va trimite meritatul dispreț.
Dacă pretindeți că v-ați slujit țara cu credință de ce vă răstiți și lătrați ca niște coioți la ea? Ce diavol vă stăpânește de trebuie s-o incendiați, în loc s-o apărați? Nu sunteți nici goi, nici fără de adăpost și nici muritori de foame, iar dacă aveți pretenții de a reforma statul, deși asta este treaba Politicului, duceți-vă la partide și acolo să vă spuneți tot ce aveți de spus: nădufuri, convingeri și năravuri politice. Pentru că într-o democrație consolidată politica o fac partidele.
Asta v-a mai rămas pentru a da dezonoarei voastre o formă cinică a ei: să luați țara de guler, să o scuturați, să o violați, să o trântiți la pământ, să-i murdăriți Drapelul și să-i blasfemiați Imnul Național.
Se vede treaba că sunteți inadaptații de serviciu, sau reflexul unei educații rigide de cazarmă, comuniști ascunși de după grade, dacă nu reușiți să înțelegeți sensurile prezentului. Eu credeam că suntem prima dintre elitele acestui neam.
Dacă guvernul a început să se teamă de cetățenii lui înseamnă că democrația nu a murit, iar noi militarii avem datoria s-o apărăm cu toată ființa. Trebuie să ieșim dintr-o perfidă dilemă morală și să cântărim cât de onești suntem față de țară și cât de vinovată este aceasta față de noi, „uniformiștii cu năsturei galbeni”. Țara nu are vini, ci are nevoi.
Cătanelor dragi, dacă sunteți așa de potente, patriotic vorbind, constatând că retrăiți o altă dictatură, ieșiți să o lichidați, că doar Constituția prevede că Armata este garantul democrației? Sau când este vorba de acțiune, dragii mei rezerviști, deveniți „emasculați”.
Rezerviștii s-au lăsat duși și conduși de emoții de moment și de vorbele unui descreierat care se crede un Mesia al nu știu cărui sindicat. Nu sunteți departe de gândirea unor generali de carton de tip Onțanu și Oprea ori a altor ofițeri care au slugărit prin toate cabinetele politicienilor. Eu sunt convins că nici un general în rezervă și retragere, cu mintea întreagă sub șapcă, nu va agrea acțiunea voastră, complet inoportună și vă va ordona să reveniți în căminele familiilor voastre.
Decât să lătrați la lună și să consumați munițiile contra unui inamic politic neconturat suficient mai bine ați face un marș motorizat, de o zi, până la Chișinău, ca să aduceți Basarabia acasă așa cum au făcut-o înaintașii noștri acum aproape o sută de ani.
Ați bătătorit potecile trădării în arătura cu iarbă rea din glia străbunilor nerăzbunați, mantalele prejudecăților voastre nerăsuflate stau încheiate cu nasturii dezamăgirii, v-ați înfrățit cu șerpii discordiei, v-ați luat drept elan vital dihonia răzvrătirii, viermuiala invidiei, semănând, mai de grabă, cu niște parveniți rătăcitori prin neamul nostru.
De acord că există multă burtăverzime și cefegrosime înlăuntrul tinerei noastre democrații, părând a fi uneori de împrumut, de tranziție, nepăsătoare la trebuințele unui popor amorțit, și el, din cauza neputinței lui, împins subtil de către năimiții politici spre ispita globalismului crud și rece, dar, să reținem că mijloacele și resursele de a schimba vremelnica înfățișare a României noastre nu s-au epuizat și, noi militarii, avem datoria de a le găsi și întrebuința cu răbdare, subtilitate, inteligență, onoare și bărbăție. Dar nu pe maidane. Nimic nu arată mai urât pe lumea aceasta decât cătanele răzvrătite și dezunite.
Și să nu-i mai hulim pe camarazii noștri activi, căci știu foarte bine ce au de făcut în funcțiile pe care au fost numiți așa cum și noi am știut ce să facem la vremea noastră. Legătura dintre capul oștirii oricine ar fi acela, numindu-l aici pe șeful Statului Major General și noi, rezerviștii, nu trebuie ruptă, ci apărată.
