Val de decese în rândul activiștilor de mediu în 2012

RAPORT: Val de decese în rândul activiștilor de mediu în 2012

17 apr, 2014

THE GUARDIAN: Investigația realizată de Global Witness dezvăluie că în 2012 au fost înregistrate de aproape trei ori mai multe decese față de acum 10 ani în rândul activiștilor care protejează drepturile de proprietate asupra terenurilor și dreptul la un mediu curat.

Deadly Environment, ancheta Global Witness Londra documentează 147 de decese înregistrate în 2012, comparativ cu 51 în 2002. Între 2002 și 2013, cel puțin 908 de activiști au fost uciși în 35 de țări – cu doar 10 de condamnări pentru aceste decese. Rata mortalitatii a crescut in ultimii patru ani la o medie de doi activiști pe săptămână, potrivit raportului, care documentează, de asemenea, 17 cazuri de dispariții forțate, pentru care se presupune că persoanele dispărute au murit.

Raportul integral AICI.

Este foarte probabil ca decesele în 2013 să fie mai multe decât cele 95 documentate până în prezent, avertizează organizația care apără drepturilor de mediu. Există reale dificultăți de verificare a crimelor și situații în care numărul raportat nu este real în zone din țări africane și asiatice. Rapoartele din anumite țări, inclusiv Republica Central Africană, Zimbabwe și Myanmar, unde grupurile societății civile sunt slabe și regimurile autoritare, nu au fost incluse în investigația realizată de Global Witness.

“Mulți dintre cei amenințați sunt oameni obișnuiți care se opun acaparării de terenuri, exploatărilor miniere și comerțului cu lemn industrial. Sunt oameni care au fost evacuați forțat din casele lor sau grav amenințați de impactul de mediu al proiectelor cărora se opun”, se arata in raport. Alții au fost uciși pentru proteste împotriva barajelor hidroelectrice, a poluării și pentru conservarea faunei sălbatice.

Raportul a constatat că Brazilia este țara cea mai mare mortalitate din lume în rândul comunităților care protestează în apărarea resurselor naturale, cu 448 de decese între 2002 și 2013. Este urmată de Honduras cu 109 cazuri și Peru cu 58. În Filipine sunt 67 cazuri, urmată de Thailanda la 16. Mai mult de 80 % din decesele înregistrate au fost în America Latină și Centrală. Au existat doar 10 anchete penale finalizate cu succes în legătură cu crimele din Brazilia în ultimii 12 ani. Isolete Wichinieski, coordonator național al grupului brazilian Commisão Pastoral da Terra, a declarat: “Ceea ce alimentează violența este impunitatea”. Anchetele desfășurate au descoperit informații cu privire la autorii crimelor în doar 294 din cele 448 de decese. Dintre acestea 54 au fost înfăptuite de poliție sau cadre militare.

În Brazilia, Amazonul este frontiera principală și conflictele cele mai violente au loc în zone recent despădurite în care comunitățile se confruntă în primul rând cu furnizorii ilegali de lemn. În Honduras, a doua cea mai periculoasă țară, 93 de țărani din regiunea Bajo Aguan au fost uciși din 2010, pe fondul conflictelor legate de acapararea de terenuri agricole care urmăresc extinderea plantațiilor africane de palmieri, care sunt comercializate la nivel global. Dar uciderea ecologiștilor brazilieni José Cláudio Ribeiro da Silva și Maria do Espírito Santo în mai 2011 sugerează că nici activiștii experimentați nu sunt imuni la astfel de acte de violență. În acest caz au fost condamnați doi asasini.

Oliver Courtney, activist la Global Witness, a declarat : “Nu poate exista un simtom mai evident al crizei globale de mediu decât acest progres dramatic în numărul crimelor înregistrate în rândul oamenilor obișnuiți care își apără dreptul la un mediul curat și la mijloacele de subzistență îin fața abuzurilor corporatiste și de stat Cu toate acestea, vinovații rămân aproape întotdeauna neidentificați și nepedepsiți pentru că guvernele nu reușesc să își protejeze cetățenii și comunitatea internațională nu este suficient de atentă la situația lor.”

Apetitului global insațiabil pentru aur, argint și alte minerale alimentează industriile extractive din țările cu instituții slabe, iar aceste industrii sunt legate de cel puțin 150 de decese de protestatari din 2002 până azi. Aceasta include 46 de execuții extrajudiciare de manifestanți în vecinătatea unor perimetre miniere din Peru. Comunităților indigene sunt deosebit de puternic afectate. Mai multe astfel de comunități din Guatemala și Honduras a declarant pentru The Guardian că nu au avut cunoștință de faptul că teritoriul lor a fost vândut până când nu au apărut, peste noapte, utilaje și trupe de pază angajate de companiile miniere. Eforturile lor de a rezistenta au fost catalogate ca ”anti – progress” și zeci de lideri comunitari se confruntă cu acuzații penale și civile în acest context.

Sursa: THE GUARDIAN