0
Arhivele Naţionale/Această concluzie rezultă cu claritate din scrisoarea trimisă lui Nicolae Ceauşescu de către Mihail Gorbaciov, chiar în timpul desfăşurării Congresului al XIV-lea al PCR (20-24 noiembrie 1989).
Conţinutul documentului trimis de liderul sovietic se regăseşte în nota de la 23 noiembrie 1989 (pe care o edităm în continuare), întocmită pentru liderul suprem al PCR de către Constantin Olteanu. Patru zile mai târziu, Nicolae Ceauşescu, a trimis o scrisoare de răspuns lui Mihail Gorbaciov, prin intermediul lui E.M. Tiajelnikov, ambasadorul URSS la Bucureşti. (P. Opriş)
NOTĂ
La 23 noiembrie a.c., tovarăşul secretar Constantin Olteanu l-a primit pe E.M. Tiajelnikov, ambasadorul URSS la Bucureşti, la cererea acestuia.
Cu acest prilej, ambasadorul sovietic a menţionat că a fost însărcinat să transmită tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, din partea tovarăşului Mihail Sergheevici Gorbaciov, secretar general al CC al PCUS, preşedintele Sovietului Suprem al URSS, următorul mesaj:
"Dragă tovarăşe Nicolae Ceauşescu, în aceste zile se încheie pregătirile pentru întâlnirea cu preşedintele SUA, G. Bush. Deşi în vederea acestei întâlniri nu există o ordine de zi convenită în prealabil, una din temele centrale va privi, credem, procesele ce au loc în Europa răsăriteană, aspectele internaţionale ale acestora, influenţa asupra situaţiei din Europa şi din lume. În orice caz, sunt semnale din partea americanilor în această privinţă. În dezbaterea acestor probleme intenţionăm să pornim de la poziţiile noastre principiale, examinate în cadrul Consfătuirii de la Bucureşti a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, al recentei întâlniri a miniştrilor Afacerilor Externe ai statelor noastre, care s-a desfăşurat la Varşovia.
Poate fi vorba, în primul rând, despre următoarele:
1. Temelia relaţiilor Uniunii Sovietice cu celelalte state, inclusiv cu aliaţii noştri, o constituie recunoaşterea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege calea propriei sale dezvoltări. O asemenea recunoaştere trebuie să fie reciprocă, întrucât fără aceasta nu este posibilă o dezvoltare internaţională constructivă.
2. Interdependenţa crescândă a statelor, deosebit de vizibilă pe continentul european, necesită să se pună capăt rămăşiţelor "războiului rece", politicii şi psihologiei născute, sau generate de confruntarea dintre blocuri. Ce transformări sunt necesare în legătură cu aceasta, în ce direcţie şi în ce ritmuri vor avea loc transformările, se poate hotărî numai în contextul şi ca urmare a unui dialog general-european constructiv, şi în această privinţă noi nu trebuie să pornim de la zero. Există un fundament bun - Actul de la Helsinki, se desfăşoară cu succes procesul general-european, în cadrul căruia SUA şi Canada participă pe baze de egalitate.
Uniunea Sovietică şi aliaţii săi sunt gata - şi au confirmat aceasta prin acţiuni practice - să reducă până la minimul rezonabil forţele armate şi armamentele, să treacă de la confruntare la colaborare, practic în toate domeniile.
Noi suntem gata - şi în această privinţă există dovezi serioase - să respectăm drepturile omului, să lucrăm mână în mână cu fiecare dintre cei care tind spre dezvoltarea tradiţiilor umaniste europene, spre îmbogăţirea culturii europene, a gândirii tehnologice, spre căutarea unor căi sigure din punct de vedere ecologic de dezvoltare a civilizaţiei.
3. Cele mai curajoase schimbări de pe continentul nostru pot fi însă încununate de succes şi pot fi reciproc avantajoase numai în condiţiile menţinerii şi întăririi bazelor stabilităţii europene. Acestea nu trebuie să afecteze realităţile teritorial politice statornicite, să renască pretenţii teritoriale vechi sau să dea naştere altora noi, să afecteze graniţele existente ale statelor europene. Tocmai aici se ascund cauzele primului şi celui de-al doilea război mondial. Pacea în Europa va rămâne trainică atâta timp cât va fi închisă această "cutie a Pandorei".
4. Paşii cunoscuţi întreprinşi în ultima vreme de RD Germană au dat naştere multor zvonuri privind "problema germană", perspectivele unirii Germaniei. Noi nu in-tenţionăm să intrăm într-o dezbatere detaliată a acestei probleme, dar considerăm în mod ferm că existenţa şi dezvoltarea RDG în toţi aceşti ani a fost şi rămâne garanţia cea mai importantă a echilibrului european, a păcii şi stabilităţii internaţionale. RDG, stat suveran, membru al Tratatului de la Varşovia a fost şi rămâne aliatul nostru strategic din Europa. Din câte înţelegem noi, politicienii cu simţ de răspundere din Occident înţeleg bine această realitate. Nu pot fi însă subapreciate pericolele provocate de pasiunile şi stările de spirit revanşiste, care se înviorează. Încingerea acestora este capabilă să submineze încrederea ce se formează şi chiar să dea înapoi toate realizările de importanţă istorică în dezvoltarea raporturilor dintre Est şi Vest.
O trăsătură esenţială a noii gândiri politice o constituie deideologizarea raporturilor interstatale. Aceasta contribuie la avansarea dinamică pe calea conlucrării constructive practice, a întăririi încrederii.
În legătură cu aceasta, sunt inconsistente şi mioape încercările de a înfăţişa restructurarea din Uniunea Sovietică, reformele dintr-o serie de ţări socialiste, drept o mărturie, chipurile, a "eşecului socialismului". În realitate, este vorba despre un proces de reînnoire a societăţii socialiste. Este necesar să se renunţe la stereotipurile "războiului rece", la calculele mizând pe folosirea dificultăţilor temporare ale celeilalte părţi în scopul realizării propriilor scopuri.
5. Trecerea la perioada paşnică a istoriei europene necesită garanţii reciproce, sigure, de securitate. În această direcţie se desfăşoară lucrările de la Viena. Aici se pune, inevitabil, şi problema noului rol al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi al NATO. În ceea ce priveşte viitorul apropiat, noi ne pronunţăm pentru transformarea lor în organizaţii politico-defensive, pentru stabilirea între ele nu pur şi simplu a unor contacte episodice, ci a unor relaţii permanente reciproc utile, pentru instituţionalizarea unei colaborări interblocuri. Aceasta poate constitui o nouă contibuţie esenţială la întărirea securităţii în Europa, la crearea unui asemenea grad de înţelegere reciprocă, care în final va permite apropierea momentului dizolvării ambelor alianţe. Acestea sunt considerentele în problemele europene pe care noi intenţionăm să le abordăm în cadrul convorbirilor cu preşedintele SUA.
Imediat după întâlnirea de la Malta suntem gata să informăm despre rezultatele acesteia pe conducătorii statelor aliate.
În acest scop, la 4 decembrie 1989, s-ar putea organiza o întâlnire corespunzătoare la Moscova. Conducătorii statelor aliate ar putea să sosească la Moscova la 4 decembrie, în prima jumătate a zilei, în aşa fel încât lucrările să înceapă la orele 15:30.
Se are în vedere ca din partea sovietică la întâlnire să participe tovarăşii M.S. Gorbaciov, N.I. Rîşkov, E.A. Şevardnadze, A.N. Takovlev.
Vă rugăm să ne comunicaţi componenţa participanţilor la întâlnire din partea dumneavoastră".
Tovarăşul secretar C. Olteanu i-a precizat ambasadorului că răspunsul părţii române în legătură cu mesajul transmis urmează să fie comunicat ulterior, după ce va fi examinat de conducerea partidului.
23.XI.1989
Citeşte mai multe despre: din arhiva cc al pcr