Lichidarea lui Vasile Milea

SCRIS DE STIRI EXTREME PE MARȚI, 13 OCTOMBRIE 2015


PUBLICAT ÎN: CEAUSESCU, CONSPIRATII, DESIGN, EMINESCU, MASONERIE, POLITICA, SIMBOLURI,SPIRITUALITATE






E timpul să dezvălui un detaliu de mare importanţă pentru înţelegerea circumstanţelor în care s-a dat lovitura de stat din decembrie 1989. În după-amiaza zilei de 16 decembrie, o sursă de prim rang, care este în viaţă şi poate depune mărturie, m-a informat în termeni strict confidenţiali că, dacă tulburările de la Timişoara se vor extinde şi în Bucureşti, generalul Milea, ministrul Apărării, va împiedica orice vărsare de sînge. Generalul Milea fusese contactat de aripa militară a grupului de conspiratori şi, în ciuda faptului că nu s-a angajat formal în organizarea loviturii de stat, a consimţit să facă jocul acestora.


Generalul Milea înţelesese că o lovitură de stat e necesară. În acelaşi timp, a dorit să rămînă totuşi la o anumită distanţă de conspiratori, pentru ca armata să beneficieze de o mai mare libertate de acţiune. Deşi nu am cerut permisiunea, cred că a trecut destul timp pentru a mă socoti dezlegat de secret. E vremea ca ceaţa din jurul lui Iliescu şi Măgureanu să fie destrămată.


Milea nu s-a sinucis. Milea a fost asasinat cu sînge rece. La mijloc a fost un pervers calcul politic. în condiţii normale, după răsturnarea lui Ceauşescu, puterea urma să fie preluată de aripa militară a conspiraţiei. Puterea ar fi fost deţinută de armată pînă la organizarea primelor alegeri democratice. Şi nu de pensionarii Armatei Române, ci de însuşi ministrul apărării, generalul Milea. Generalul Milea nu ar fi cauţionat nici dezinformarea opiniei publice şi, cu atît mai puţin, alegeri trucate. El nu s-ar fi complăcut în niciun fel de balet sovietic. Cu Milea în viaţă nu ar fi existat terorişti şi nici sîngeroasele convulsii pe care le-a suportat societatea românească. Pentru verticalitatea lui morală, Milea a fost asasinat. Ironia soartei a făcut ca, tocmai înainte de fuga lui cu elicopterul, Ceauşescu să cadă victimă unei înscenări de mari proporţii, montată chiar sub nasul lui în Comitetul Central. Dacă probele că Milea nu s-a sinucis, ci a fost asasinat sînt de o claritate înspăimîntătoare, nu dispunem încă de probe la fel de incontestabile privind persoana celui care 1-a ucis. Informaţiile converg către un ofiţer, dar ne abţinem încă să-i pomenim numele. Un fapt este cert: de asasinarea lui Milea nu a beneficiat cuplul Ceauşescu, ci cuplul Iliescu-Măgureanu. Cadavrul ministrului apărării naţionale i-a deschis fostului preşedinte al României drum, în linie dreaptă, către epicentrul puterii. Nu a mai fost nevoie decît de cîţiva terorişti şi de 1 000 de victime inocente. Puterea a fost preluată de civili (pregatiti de socitatile secrete oculte) şi nu de militari. Securitatea a reapărut, hărţuind şi culpabilizînd armata. Zarurile au fost aruncate peste trupul neînsufleţit al generalului Milea.


S.R. STĂNESCU („Ziua”, 15 august 1994)