Numele localităților Oradour din Franța și Lidice din Cehoslovacia au devenit simboluri cunoscute pe plan mondial ale barbariei hitleriste. Există însă și două culmi ale crimei horthyste în Transilvania. În localitatea românească Trăznea, horthyștii au pătruns la 10 septembrie 1940. La intrarea în comună câțiva copii români ieșiseră cu vitele la păscut. Au fost împușcați toți pe izlazul comunei. Apoi horthyștii au pornit pe ulițele satului și au dat foc caselor, împușcând pe oricine întâlneau. A ars întregul sat. Victimele zăceau pe străzi, prin curți și grajduri, pe câmp. Preotul creștin ortodox s-a ascuns în casa parohială; când preoteasa și fiica sa au sărit pe fereastră, încercând să se salveze din flăcări, au fost împușcate. În masacrul de la Trăznea au fost uciși și răniți 263 de români (copii, femei, bărbați, tineri și vârstnici).
În aceeași zi de 10 septembrie, în comuna Ciumărna, trupele horthyste au executat un alt grup de români. În comuna Suma, 11 români au fost omorâți în chinuri, ciopârțiți cu baionetele, trupurile lor fiind lăsate șase zile neîngropate pe marginile râului Bereteu.
În comuna Ip, județul Sălaj, a avut loc într-adevăr o «Noapte a Sfântului Bartolomeu», așa cum preconiza baronul Aczel. La căderea nopții, plutoane de ostași unguri, însoțite de echipe ale gărzii horthyste (Nemzetorseg), au scos din case și i-au schingiuit pe toți românii care nu fugiseră: li s-au zdrobit oasele, li s-au smuls unghiile, apoi au fost împușcați cu toții. Femeile au fost violate, iar copii au fost spintecați cu baioneta. După măcel a venit jefuirea cadavrelor și a caselor. Cadavrele au fost cărate apoi cu căruțele, amestecate cu răniții care mai respirau; cu toții au fost aruncați într-o groapă de 35 X 25 m, peste care s-au turnat 400 kg de var; groapa a fost acoperită apoi cu pământ. I-au căzut victime acestui masacru 165 de români (copii, bătrâni, femei și bărbați).
Numărul celor uciși de trupele horthyste și formațiunile paramilitare fasciste numai în septembrie 1940 și numai pe teritoriu județului Sălaj se ridică la 481 de persoane. Dintre acestea, 460 erau români, 16 slovaci și 5 evrei. Din totalul victimelor, 190 au fost copii, iar 179 femei.
Statisticile vremii – evident, incomplete – consemnau doar după primii doi ani de stăpânire horthystă 991 de români executați oficial fără nici un fel de judecată, 6 813 cazuri de crime și maltratări grave. Dintre ele: în județul Bihor –1 305 Ciuc – 412; Cluj – 1050; Maramureș – 133; Mureș – 117; Năsăud – 166; Odorhei – 57; Satu Mare – 691; Sălaj – 1 236; Someș – 477; Trei Scaune – 493. Documentele doveditoare au fost prezentate de delegația română la Conferința de Pace din 1947 de la Paris.
Amploarea crimelor, dimensiunile atrocităților săvârșite de autoritățile horthyste nu vor putea fi niciodată cunoscute cu exactitate. Mai ales că, încercând să șteargă pe cât posibil urmele masacrelor. Autoritățile horthyste au emis ordine speciale, draconice, de confiscare și distrugere imediată a oricăror dovezi încă disponibile.
*Aurel I. Rogojan – Fereastra serviciilor secrete, Cap. – Delirul maghiar: propagandă, spionaj și extremism pentru «Ungaria Sfântului Ștefan», p. 331-333, Editura Compania, București, 2011
(Visited 2.666 times, 77 visits today)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu