Agentul israelian - Elena Udrea
Ex-consiliera prezidenţială de suflet a lui Traian Băsescu, Elena Udrea, s-a dovedit a fi, începînd din anul 2005, avanpostul cel mai înaintat al lui Alexandru Bittner în noile structuri de putere de la Bucureşti, individ care nu s-a sfiit să recunoască în emisiunea lui Robert Turcescu că, fiind etnic evreu, cu cetăţenie americană şi mason, este şi un apropiat colaborator al Mossad-ului în România. Aşa se face că nu mai pare deloc întîmplător faptul că Ion Cristoiu o asocia pe Elena Udrea, cea strecurată în culisele puterii, cu figura unui agent israelian: 15 septembrie 1982. Armata israeliană intră în Beirutul de Vest. Cu misiunea expresă de a scoate din ascunzători şi a aresta pe toţi militanţii Palestinieni ai lui Yasser Arafat, mulţi dintre ei activînd sub acoperire. Pe Hamra, artera occidentală a capitalei libaneze, înaintează cu viteză redusă o coloană de tancuri israeliene. De-a lungul trotuarelor, păşesc infanterişti cu degetul pe trăgaci. Din cînd în cînd, coloana se opreşte şi, de pe unul dintre tancuri, un ofiţer israelian de contrainformaţii, cu un carneţel în mînă, striga printr-o portavoce: Abdul, apartamentul 10, etajul 5, imobilul numărul 120, coboară! Din clădire, coboară numitul Abdul, militant palestinia sub acoperire. E arestat, urcat în camion şi trimis în lagăr.
Paşnicii locuitori ai zonei Hamra sînt uluiţi. Recunosc în ofiţerul de tanc, îmbrăcat în uniforma armatei israeliene, pe Abu Rish, cel căruia pînă nu de mult îi spuneau, amuzîndu-se grozav, „nebunul cu clopoţei”. Cu un an în urmă, în zonă se pripăşise un bărbat la vreo 35 de ani, cu priviri rătăcite. În laţele netunse purta pene şi panglici colorate, iar la gît, o salbă de clopoţei, îşi făcuse pe un maidan un adăpost din lădiţe şi cartoane, în faţa căruia răsfoia de la coadă la cap, ca orice om cu minţile rătăcite, cîte o revistă veche, cu poze colorate. Trăia din pomenile locuitorilor şi ale ofiţerilor de la comandamentul sirian al Forţei Arabe de descurajare, adăpostit într-un hotel din zonă. Nebunul cu clopoţei era ofiţer al Serviciului Secret al Armatei israeliene! Fusese trimis sub acoperire în Beirutul de Vest ca să afle pe militanţii palestinieni ascunşi sub identităţi libaneze…”.
Elena Udrea, cunoscută în 2005 şi ca „blonda de la Golden Blitz“, a fost timp de 10 luni, cît timp îndeplinise postul de şef al Cancelariei prezidenţiale pe lîngă Traian Băsescu, întruchiparea vampei prostuţe: fuste strîmte şi scurte în culori ţipătoare, decolteul cel mai larg, un „aer zurliu de femeiuşcă zăpăcită”, mai tot timpul veselă şi fierbinte.
Ea şi-a dat această mască jos abia cînd, la finele lui octombrie 2005, în urma unui imens scandal de presă a trebuit să demisioneze după 10 luni de activitate, în care a avut pe mînă toate informaţiile secrete ale României, provenite de la serviciile de informaţii, prin rapoartele ce ajungeau zilnic şi în mîinile ei. De aceea, aprecia dl. Cristoiu, şocul publicului „a fost asemănător cu cel al libanezilor cînd au descoperit că ofiţerul israelian atît de sever nu era altul decît nebunul cu clopoţei care i-a făcut să rîdă timp de un an şi ceva” (Timp de 10 luni, cît a stat la Cotroceni, Elenei Udrea i s-au reproşat de către toată lumea, toaletele sale provocatoare, năstruşniciile din apariţiile publice. Nu numai o femeie în toată firea, avînd experienţa a 7 ani de avocatură de succes, dar şi un copil de grădiniţă, ar fi sfîrşit prin a se conforma standardelor minime de vestimentaţie şi comportament. De ce n-a făcut-o Elena Udrea? E o întrebare cu atît mai normală, cu cît… cînd nu mai lucra la Cotroceni, şi deci se putea da în stambă cît voia, a dovedit că poate fi şi altfel decît „blonda Golden Blitz”. Să ne dea un răspuns posibil fascinanta poveste a „nebunul” clopoţei?” (Ion Cristoiu, Cine e cu adevărat blonda de la Golden Blitz? În J.N.)
Peste două capitole vom prezenta anvergura legăturilor Bittner -Udrea & Comp., despre care familia Cocoş-Udrea spunea că aparţin perioadei dinaintea anului 2004, cînd ea a devenit o apropiată a lui Traian Băsescu. S-a dovedit a fi o minciună, iar dovada a făcut-o un ziar de scandal. Astfel, ziarul „Cancan“ a publicat în 19.04.2007 fotografiile unei întîlniri recente dintre soţul Elenei Udrea şi Bittner, cu următorul comentariu: „ce a făcut soţul Elenei Udrea, ieri…? Dorin Cocoş, soţul Elenei, a avut o discuţie foarte aprinsă la prima oră a dimineţii, dar nu cu soţia. Ci cu afaceristul Alexandru Bittner, în discretul restaurant Parco del Principi, în Herăstrău. Din cîte se pare, tema discuţiei a fostul modul în care dezvăluirile s-ar putea răsfrînge grav asupra cercului de interese… specializat în tunurile de proporţii, imobiliare şi nu numai, care au propulsat-o pe Elena Udrea în ultimii 3 ani, ca vîrf de lance în deschiderea uşilor înalte”.
Un asociat ocult al afacerilor Bittner-Cocoş este şi cel mai important lider al comunităţii evreieşti din România, José Iacobescu. Totodată şef al ordinului masonic evreiesc B’nai B’rith pe România (ca şi în conducerile centrale din Europa şi din SUA ale B’nai B’rith), lacobescu este şi vicepreşedinte al Camerei de Comerţ a României. În combinaţiile Bittner-Cocoş, José Iacobescu apărea ca asociat cu aceştia în firmele Dalli Exim SRL (celebra companie ce a preluat concesiunea parcărilor din Bucureşti), Centrul de Asistenţă Medicală SA (firmă celebră pentru afacerea concesionării eliberării certificatelor medicale pentru muncitorii români care pleacă în străinătate), Telemedica SA, CTFM SA ş.a. În ceea ce o priveşte pe Elena Udrea, legăturile ei cu interesele israeliene s-au realizat nu doar prin „mafia lui Bittner”, dar, fapt mai puţin cunoscut, şi prin aceea a lui Arin Stănescu (alias Ariei Şalev, ca evreu), „lichidatorul” din spatele mai multor lideri ai Partidului Naţional Liberal (în frunte cu Valeriu Stoica), fapt ce explică „intrarea ei în politică”, în anul 2004, tocmai la acest partid.
CORNEL-DAN NICULAE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu