Victoria Nuland vine la Bucureşti

Iata ca spre marea disperare a unora, informatiile rasufla. Si daca tot rasufla, atunci ar fi bine sa le cunoasca toata lumea. Noi nu suntinem ca aceste informatii sunt corecte sau exacte, întrucât nu orice zboara se manânca, însa probabilitatea de a fi corecte este foarte mare. 

Ramânem la acelasi sfat pe care l-am dat întodeauna: Sa nu crezi nimic din ceea ce auzi si doar jumatate din ceea ce vezi.

Asadar, emisarul american Victoria Nuland vine la Bucuresti în cadrul unui turneu European. Trece câte o zi prin Olanda, Germania, Lituania, poposeste doua zile la Bucuresti, apoi se îndreapta spre Paris. 

Oricât ar parea de incredibil, unele voci sustin ca adevaratul motiv pentru care asistentul Secretarului de Stat American, Victoria Nuland a pornit în acest "turneu", e vizita în România. Mai trebuie spus ca Victoria Nuland este diplomat de cariera, însarcinata cu relatiile dintre SUA si 50 de state europene si eurasiatice, dar si cu NATO, UE si OSCE. Este fara îndoiala unul dintre oamenii cheie ai diplomatiei americane si e considerata nr.2 în Departamentul de Stat al Statelor Unite dupa John Karry.

Marti 7 ianuarie Victoria Nuland poposeste la Haga, pe 8 Ianuarie la Berlin, 9 ianuarie Vilnius. Pe data de 10 ianuarie orele 20:15, emisarul american este primit de catre Train Basescu la Cotroceni în cadrul întânirii oficiale. Deoarece era foarte bine cunoscut motivul vizitei - pe care îl veti descoperi mai jos - Traian Basescu a fost extrem de tensionat, acesta primind-o cu o atitudine slugarnica, zâmbind cu gura pâna la urechi. Dupa obisnuitul schimb de amabilitati pe care îl preupun uzuantele diplomatice , în jurul orelor 20:30, presedintele României si emisarul american se retrag pentru discutii în spatele usilor închise.

Pentru a întelege foarte bine contextul vizitei Victoriei Nuland la Bucuresti, mai trebuie sa aflati ceva. Aceasta întâlnire a avut loc numai cu Traian Basescu si cu apropiatii politici ai acestuia, întrucât cealalta tabara a esicherului politic, condusa de Victor Ponta, a primit "instructiunile" anul trecut în cadrul vizitei lui Victor Ponta, din 21-23 octombrie la Washington. Acesta a avut discutii, la Casa Alba, cu vicepresedintele Joe Biden, timp de o ora, în care i s-au explicat aproximativ aceleasi lucruri.  

Astfel, dupa întâlnirea de vineri cu Traian Basescu, Victoria Nuland s-a întâlnit Sâmbata cu Titus Corlatean - ministrul de externe al României, apoi i-a primit la ambasada americana pe reprezentantii ONG-urilor apropiate de presedintele Basescu. La fel, a fost acreditata doar presa apropiata presedintelui, fiind omise cu buna stiinta trusturile din cealalta tabara sau chiar cele independente - precum AGERPRES, principala agentie de stiri româneasca.

Victor Ponta a fost informat din timp de catre diplomatia americana sa-si faca de lucru prin alta parte, lasândui-se acestuia o portita prin care sa-si faca campanie electorala si sa pretinda ca nu e interesat de emisarul american. 

Asadar, toate discutiile dintre cele doua tabere politice, dar si usorul retard al comentatorilor politici apartinând ambelor tabere sunt ridicole. "Ponta e un nationalist care nu sta în genunchi în fata americanilor" sau "Americanii nu mai stau de vorba cu Ponta", sunt niste tâmpenii la fel de mari precum lipsa de profesionalism a ziaristilor români.

Revenind la întâlnirea de la Cotroceni,  discutia ar fi început brusc, neformal, cu reprosuri din partea americana pentru ... Rosia Montana!  

 - Cunoasteti interesul SUA pentru acest proiect, si totusi nu faceti nimic pentru deblocarea lui, ar fi spus Victoria Nuland. Va rugam sa actionati în consecinta si cât mai urgent, ar mai fi adaugat domnia sa.

(Fac o paranteza pentru ca publicul sa înteleaga acest "interes" major al SUA. Nu e nimic hilar în aceasta poveste, întrucât surse foarte demne de încredere sustin ca pentru acest  "proiect" ar fi fost asasinat si Ceausescu. Ceea ce stim, e ca la Rosia Montana se afla zacaminte f . importante de arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium si mai ales WOLFRAM, toate având aplicatii militare si industriale strategice.  Wolframul, fiind un metal cu punct de topire extrem de înalt, este folosit în industria aero-spatiala, dar si în ogivele nucleare. Wolframul se gaseste în doua locuri pe planeta. În Afganistan si în România, în Muntii Apuseni. În 1982, România atingea vârful de plata al datoriei de 11 miliarde USD catre FMI si avea nevoie de lichiditati pentru a nu intra în incapacitate de plata. Fiind ca si sigura dpdv al FMI, incapacitatea de plata presupunea cedarea aurului din Apuseni, cu care România garantase împrumuturile. Între timp, odata cu studiile facute de Institutul de Prospectiuni si Foraje "Geofizica", Ceausescu afla ca în Apuseni, pe lânga aur se afla si alte comori extrem de importante. Manevra sa, e una care uimeste planeta. În loc sa permita FMI-ului începerea exploatarii, Ceausescu plateste pâna în 1985 întreg debitul de 11 miliarde USD. FMI aplica penalizari uriase pentru plata înainte de termen, însa România le platese si pe acelea. Deoarece Ceausescu întelege importanta acestor metale rare (folosite în industria telefoniei mobile, a camerelor video, sau a procesoarelor), începe exploatarile de la Rosia Montana, Almas, Baia de Aries, Bucium, Brad si Sacarâmb, dar si înfiinteaza în parteneriat cu Texas Instruments platforma de electronica aplicata IPRS Baneasa (distrusa si aceea dupa asasinarea sa).  Cu un excedent bugetar de 2 miliarde USD, creante de 8 miliarde USD, si o economie care "duduie" si FARA DATORII majore, Ceusescu pune la cale un plan de exploatare al Apusenilor, cu bataie lunga. Pâna în 2040 urmau sa se exploateze intensiv zacamintele de aur, argint si metale rare, ce urmau sa aduca României un profit evaluat în 2013 la nu mai putin de 400-500 miliarde de euro !!! Deja se întrecea orice masura. Nu numai ca România nu mai avea nevoie de nimic din afara, nu numai ca îsi acoperea singura necesarul intern, nu numai ca exporta masiv, dar Ceausescu, împreuna cu China, Iranul si Libia, punea la cale o replica a FMI, prin BANCOREX. Aceasta urma sa împrumute tarile în curs de dezvoltare, cu dobânzi mici, paralizând astfel hegemonia capitalului iudeo-anglo-saxon. Acoperirea în aur era un gir suficient pentru a fi posibil acest proiect. De aceea, imediat dupa ce a fost asasinat, Mugur Isarescu ajunge în 1990 guvernatorul BNR, postura din care cedeaza POANSONUL International al României. Poansonul imprima pe lingourile de aur, numarul, greutatea, concentratia si provenienta aurului, astfel ca România desi are aur, nu-l mai poate "manevra" pe pietele de capital. In perioada urmatoare (2001-2002), Mugur Isarescu scoate din tara, printr-un transport ce pleaca de pe Otopeni 20 tone de lingouri de aur, apoi, pâna în 2012 transfera în diverse banci de pe planeta aproximativ 61 tone de lingouri de aur.  În 1999, sub presiunea americana tot mai vocala, ministrul industriilor Radu Berceanu,  propune acordarea licentei de exploatare 47/1999, pe care guvernul taranisto-PD-ist se grabeste s-o legalizeze prin HG 458/1999 catre Rosia Montana Gold Corporation, firma straina, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timis. Datorita frictiunilor dintre marii jucatori ai planetei vizând comoara din Apuseni, lucrurile treneaza, exploatarea functionând la câteva procente din capacitate.  În spatele RMGC s-ar afla însusi Rothschild, spun gurile rele, iar la celalalt capat interesele a zeci de investitori mai mari sau mai mici, dar si a Statului Român care doreste o bucatica din propria-i placinta.)

Traian Basescu, cunoscut în mediile apropiatilor ca tot "ameninta" ca va spune americanilor ca dorim si noi o anume participare, n-ar fi avut totusi curaj sa spuna nimic în fata Victoriei Nuland. Aceasta i-ar fi cerut sa nu mai faca declaratii publice "iresponsabile" cu privire la Rosia Montana, întrucât aceste declaratii afecteaza interesele USA.

Traian Basescu ar fi parut neatent, preocupat de alta problema.  Discutiile au continuat cu problema unirii politice dintre Moldova si România. Diplomatul american l-ar fi asigurat pe Basescu de iminenta realizare a acestei uniri, dar a avut doua cereri. Prima, sa faca si România ceva în acest sens, sa se implice prin ONG-uri, proiecte guvernamentale, vizite la Chisinau si în teritoriu, etc., întrucât altminteri cadem în derizoriu, fiind complet dezinteresati. 

 - În afara de decaratii politice mai faceti ceva? Ar fi intrebat V.N. Trebuie ca România sa se implice activ.

În al doilea rând V.N ar fi spus ca unirea celor doua tari se poate face cel mai curând în 2015, în nici un caz anul acesta, motiv pentru care Traian Basescu s-ar fi schimbat la fata. El ar fi insistat ca unirea e singura sa sansa atât de a ramâne la putere, cât si de a câstiga un important capital electoral. El a mai adaugat ca amercanii nu vor gasi în România un partener de dialog mai bun decât domnia sa si ca interesul american e ca el sa fie în continuare factor de decizie, din postura de presedinte sau de prim-ministru.

Victoria Nuland a parut sa ia în calcul aceasta optiune. A mai spus ca întelegerile cu Rusia prevad o unire formala în decursul mai multor ani si ca partenerul rus nu poate fi bruscat, însa a adaugat ca se va interesa.  În plus, chestiunea interna a separarii de Transnistria e anevoioasa si conform întelegerii cu Rusia, aceasta nu renunta la acel teritoriu, deoarece are interese militare si strategice f mari. 

Traian Basescu ar mai fi fost întrebat de catre emisarul american în ce masura e capabil sa "direjeze" justitia în sens american si în ce masura acest lucru e stabil pentru urmatorii ani. T.B. ar fi replicat ca DNA-ul e condus magistral de catre omul domniei sale - Laura Codruta Kovesi, dar si ca la vârf, adversarii sai politici înteleg necesitatea ca d-na Kovesi sa-si continue activitatea. Neîncrezatoare, V.N a cerut o întrevedere cu aceasta, întrevedere care a avut loc a doua zi la sediul ambasadei americane. Doamna V.N a cerut ca si justitia în ansamblul sau sa fie directionata catre interesele americane. 

Emisarul american s-a referit apoi la companiile americane implicate în afacerea gazelor de sist, si a cerut ca acestea sa fie sprijinite în demersul lor, amintind enigmatic ca România prin vocea altor factori de decizie (se referea probabil la Ponta) sprijina deja activitatea firmelor americane din domeniu, dar ca e nevoie de mai mult. T.B ar fi replicat ca începerea acelor proiecte e pe ordinea sa de zi si ca va face totul în acest sens.

T.B. ar fi cerut în acest moment asigurari pentru viata si libertatea domniei sale, daca în urma alegerilor din acest an ar pierde puterea. T.B ar fi afirmat ca orientarea pro-americana a domniei sale i-a adus antipatie publica, dar si amenintari cu închisoarea dupa ce va pierde puterea. V.N l-a asigurat de tot sprijinul domniei sale, dar si a întregii administratii americane. 

- Daca - si va rog sa întelegeti corect acest daca - nu veti reusi sa ramâneti, va asigur ca nimeni nu va va clinti un fir de par, ar fi confirmat diplomatul american. 

În acest moment, T.B s-ar fi relaxat, iar discutiile au decurs mai degraba prieteneste decât formal. T.B ar fi raspuns zâmbitor : "suntem alaturi de dvs.", chiar si la avertismentul unei interventii militare americane în zona Orientului Mijlociu. Presedintele României a fost informat ca daca acest lucru se va hotarî la Washignton, România devine teatrul unor operatiuni de lansare, cu toate implicatiile ce deriva de aici.

Partea americana a afirmat ca momentan nu se pune problema unei interventii militare, dar ca orice scenariu e posibil.  

Discutiile au continuat cu o întrebare a Presedintelui României legata de aderarea la spatiul Schengen. V.N a zâmbit pentru prima data pe parcursul întrevederii si a spus ca e foarte bine informata în aceasta privinta si ca exista discutii avansate cu principalii lideri europeni pentru ca România sa fie primita. Numai ca, din nou, diplomatia româna nu face nimic în acest sens. Vocea diplomatilor români trebuie sa se auda, pentru ca cineva sa rezolve aceasta situatie "jenanta" ar fi adaugat V.N.

 - Va bucurati de tot sprijinul SUA, dar trebuie sa faceti si dvs. ceva, sa nu mai permiteti tonul discriminatoriu. Principalele state europene sunt destul de înversunate, dar acest fapt nu-i un impediment. Faceti ceea ce trebuie, si noi ne ocupam de rest, ar mai fi spus V.N.

În aceasta nota critica fata de nepasarea specifica noua, discutiile s-au încheiat aproximativ la orele 21:30. 

Asadar nici urma de discutiile care sunt relatate în presa. De unde îsi iau informatiile acesti ziaristi, sau care e proiectul lor de propaganda electorala nu ne intereseaza. Problema cea mai importanta e ca liderii europeni sau americani cu care avem contacte la nivel înalt, ne vorbesc despre interesele lor, iar noi le vorbim despre "protectie". Daca aceste informatii sunt reale, iar discutiile au fost cele prezentate, atunci avem toate motivele sa ne dam cu capul de pereti. 

Întelegem foarte bine ca "Înalta Poarta" nu poate fi tratata de sus si cu imperative, însa treaba politicienilor e sa faca în asa fel încât, în urma negocierilor sa obtina ceva si pentru tara pe care o reprezinta. Frustrati si speriati de faradelegile facute de-a lungul timpului, ei îsi cauta doar propria salvare si garantia ca nu vor ajunge la bulau. 

Ce se întelege din informatiile de mai sus? Ca vom obtine acces în spatiul Schengen daca si numai daca vom depune si noi un oarecare efort diplomatic. Adica sa zbieram la ei, pe toate canalele media internationale, ca sunt rasisti. În rest? Tara care a acceptat scutul antiracheta (tara sacrificata în cazul unui atac, pentru ca rachetele sa nu ajunga mai departe) nu poate cere nimic? Tara care detine 500 miliarde de euro în aur si metale rare nu poate cere nimic?

Noi cu ce ne alegem? Cu vreun job iluzoriu în UK unde chiria e mai mare decât venitul? Cu joburi marunte si ridicole în agricultura prin Spania sau Italia, unde suntem tratati precum sclavii? Care e luxul pe care ni-l permitem acasa? O masina, ca un apartament nu prea se mai poate.

Avem o rata a natalitatii negativa. Populatia României scade anual cu 100.000 -200.000 de suflete. Poate mai mult. Cazurile bolilor cronice si fatale cresc exponential, datorita produselor îndoielnice pe care le mâncam. Noi, cei mai bogati din Europa (datorita resurselor - si aici nu ma refer doar la minereuri, ci si la bazinul hidrografic, la pamântul roditor, la peisajele spectaculoase, statiunile formidabile) sa fim de fapt cei mai saraci?

Noi care am dat mereu copii geniali, care pe vremea lui Ceausescu în numai 20 de ani am recladit o tara, am creat 2-3 generatii de actori, medici, ingineri, arhitecti si oameni de stiinta geniali, noi care am câstigat Cupa Campionilor Europeni la fotbal, noi care am inventat atâtea si atâtea, noi care suntem recunoscuti pentru femeile frumoase si barbatii iscusiti, am ajuns într-o stare de saracie extrema.

Ce facem prieteni? Cum iesim din aceasta fundatura a istoriei? Sa dam vina doar pe Basescu ar fi absurd. Nu ma îndoiesc ca pâna si acest personaj sinistru si corupt a iubit si îsi iubeste tara. La urma-urmei si daca dai o masina cu împrumut unui om, acel om are grija de ea. Dar când vorbim de o tara. Sunt convins ca si Basescu, dar si ceilalti care s-au perindat la putere au vrut binele tarii. Însa nu au fost capabili.

Au fost prea lasi, prea corupti, prea "puscariabili" pentru a se opune. Au tremurat în fata marilor emisari, de frica propriei pieli. Iar noi am privit dezgustati scena politica, fara a fi capabili sa emanam alta clasa politica.

Poate va închipuiti ca Iliescu, Constantinescu sau Basescu ne-au cazut pe cap, precum traznetul. Nimic mai fals. Ei au fost ceea ce noi am emanat. Ei sunt creatia noastra, dupa chipul si asemanarea noastra.