strategii de manipulare propagate de politicieni

Cele mai eficiente strategii de manipulare propagate de politicieni prin intermediul mass-media

Toţi cei care deţin puterea , indiferent  în ce domeniu , au ca principal obiectiv  să schimbe gândirea  şi implicit comportamentul celor pe care îi conduc. Pentru asta au nevoie de tehnici de manipulare care să influenţeze procesul de gândire a celor  supuşi  manipularii . În mediul politic şi în mass-media , aceste tehnici au progresat rapid. O societate care să fie alcătuită din “marionete” şi nu din oamenii care gândesc liber poate fi uşor guvernată de “maeştri păpuşari” care nu au alt scop decât să-şi satisfacă interesele  personale  şi ale grupurilor din care fac parte. Controlul mass-mediei este esenţial în acest proces.

În multe cazuri , mass-media prezintă neechilibrat confruntarea dintre doi indivizi sau grupuri cu opinii diferite. Scandalurile şi cancanurile sunt cele care atrag presa , fiind întodeauna prezentate pe prima pagină de ziar sau în prima parte a buletinelor de ştiri.

Strategia de distragere a atenţiei

Mass-media controlată din ce în ce mai mult de lideri politici sau oameni de afaceri ajunge să nu mai informeze , ci mai mult să dezinformeze. Rolul ei este de a devia atenţia de la chestiunile importante şi  schimbările decise de elite politice şi economice. Totul face parte din strategia de inundare a opiniei publice cu diferite informaţii  insignifiante. Această strategie care poate fi numită şi de distragere a atenţiei are şi rolul nociv de a bloca orice interes al publicului pentru domenii de cunoaştere precum ştiinţa ,  economia sau psihologia.  Ideea este ca oamenii să nu  se mai  gândească  la  adevăratele probleme sociale.

Chiar şi scurgerile de informaţii în presa de investigaţii pot fi nişte manevre strategice în favoarea celor care au poziţii de putere.

Strategia problema-reacţie-soluţie

O a doua strategie aplicată în manipulările din presă este cea de a crea  probleme cărora să li se ofere apoi soluţii. Metoda are schema: problema- reacţie- soluţie.

Se creează o problemă care să producă o reacţie în rândul publicului. Ca de exemplu: să dezvălui şi să intensifici violenţa urbană sau să aranjezi atacuri sângeroase pentru ca apoi să  aplici măsuri de securitate care limitează  libertăţile cetăţeneşti. Un alt exemplu, de această dată de proporţii mai mari, este crearea unei crize economice pentru a propune  retragerea  drepturilor sociale şi dezmembrarea serviciilor sociale . Totul ajunge să fie considerat ca fiind un rău necesar

Strategia graduală

A treia strategie de manipulare foarte eficientă este strategia graduală.  Obiectivul este ca societatea să ajungă să accepte inacceptabilul din trecut.

Prin această strategie au impus neoliberalii condiţiile socioeconomice radicale  în anii ‘80 şi ‘90 :

·         statul minimal

·         privatizarea masivă în sectoarele strategice ale economiei(resurse minerale, energie, transporturi ş.a.)

·         nesiguranţa socio-economică

·         flexibilitatea

·         şomajul enorm

·         salarii care să nu garanteze o  viaţă decentă

Toate aceste condiţii care la prima vedere par inacceptabile  şi care dacă ar fi fost aplicate deodată ar fi generat o revoluţie , au ajuns să fie aplicate gradual şi în final acceptate de  cetăţeni.

Strategia amânării

Strategia amânării este o altă cale de a implementa măsuri nepopulare.  De foarte multe ori politicieni  îşi motivează măsurile ca fiind dureroase, dar necesare pentru a câştiga sprijinul public în vederea aplicării viitoarelor planuri nepopulare.Deciziile nepopulare ,în strategia manipulatorilor, nu e bine să fie aplicate imediat , ci  să fie amânate pentru  un anumit moment în viitor.  Asta datorită faptului că masele populare au întotdeauna înclinaţia de a crede că totul va fi bine în viitor , iar sacrificiul cerut nu va mai fi necesar. Strategia  le dă timp maselor populare să se familiarizeze cu  ideea de schimbare şi să se resemneze atunci când aceasta vine.

Strategia infatilizării

A  poza în copil nevinovat în faţa publicului este un alt tertip din gama strategiilor manipulative. Majoritatea reclamelor de pe piaţă  folosesc discursuri, argumentări , imaginea unor oameni şi în mod special intonaţia  copiilor aproape ca să dea impresia de slăbiciune , de parcă cel care se uită la aceste materiale publicitare ar fi şi el un copil mic sau un individ cu o deficienţă mintală. Această infantilizare e menită de a schimba imaginea manipulatorilor în ochii societăţii. Un bun exemplu în acest sens este  clipul electoral cu care preşedintele Johnson a câştigat alegerile prezidenţiale din 1964. În această reclamă electorală(considerată a fi cea mai controversată reclamă din istorie) apare o fetiţă de doi ani poreclită Daisy(pe numele său real de Monique M. Corzilius) care trebuia să transmită un mesaj emoţional în favoarea planului de dezarmare nucleară promovat de Johnson.

Strategia emoţională

O altă strategie de manipulare a publicului este să afişezi mai mult partea emoţională decât reflecţiile .

A face uz de aspectul emotional este o tehnică des întâlnită în scopul de a bloca o analiză raţională, pentru a afecta simţul critic al individului. Mai mult , folosirea registrului emoţional deschide calea subconştientului în scopul  inducerii de idei, dorinţe, temeri sau nelinişti, constrângeri şi comportamente induse.

Strategia păstrării publicului în ignoranţă şi mediocritate

Printre cele mai preferate strategii de manipulare este să ţii publicul în ignoranţă şi mediocritate. Strategia constă în menţinerea unui public incapabil să înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite în controlul minţii , o  formă de “sclavie modernă”. Un rol criticîn aplicarea acestei strategii o are calitatea educaţiei primite de indivizi. Cu cât sistemul educaţional este mai prost , cu atât indivizii sunt mai susceptibili la manipulări.

Strategia de promovare a mediocrităţii în rândul populaţiei

O strategie legată de cea anterioară este cea de a promova mediocritatea în rândul populaţiei.  Publicul este făcut să creadă că a fi  prost, vulgar şi needucat este ceva la modă.

Strategia de autoînvinovătire

Manipulatorii preferă deasemenea să promoveze şi strategia de autoînvinovăţire . Indivizii trebuie lăsaţi să  se autoînvinovăţească pentru propriile nereuşite datorită lipsei de inteligenţă, a abilităţilor sau  a efortului. În loc să se revolte asupra sistemului economic, individul se autodepreciază şi se autoînvinovăţeşte , căzând într-o stare de depresie care îl face să-şi inhibe acţiunile.

Strategia de cunoaştere a personalităţii individului

Strategia de manipulare cea ma complexă este  să cunoşti individul mai bine decât se cunoaşte el pe sine . Progresul ştiinţific  din ultimii 50 de ani a adâncit şi prăpastia dintre cunoştinţele pe care le posedă indivizii obişnuiţi şi cele pe care le au elitele conducătoare. Mulţumită biologiei, neurobiologie şi a psihologiei aplicate , “sistemul” a ajuns să înţeleagă mult mai bine fiinţa  umană , ajungând să deţină un control  şi o putere mai mare asupra indivizilor, mai mult decât o au ei înşişi.

Evitarea manipulării

Conştientizarea acestor strategii de manipulare poate ajuta la evitarea lor.  Educaţia este un factor esenţial pentru ca indivizii să discearnă cei bine şi cei rău.   Persoanele ce refuză să fie manipulate , au încredere în propriile crezuri şi idei , identifică tentativele de manipulare şi combat punctele de vedere ale  grupurilor  de manipulatori.

Pentru a nu deveni o unealtă în procesul de manipulare orchestrat de politicieni,  un adevărat jurnalist trebuie să-şi păstreze integritatea  profesională şi să caute întotdeauna adevărul  atunci când prezintă nişte informaţii publicului. Jurnalismul nu însemnă nici vanătoare de politicieni , nici împrietenirea cu aceştia  şi cu atât mai puţin implicare în politică.

Recomandări

Bryant Welch,State of Confusion: Political Manipulation and the Assault on the American Mind, Ed.Macmillan ,Londra, 2008.

William H. Riker ,The Art of Political Manipulation,Ed.Yale University Press ,New Haven , 1986.

Autor: Alexandru Danilov

Sursa: Historia