Critica criticii părtinitoare cu foștii colegi din servicii
Bilanțul ”prăbușirii” în insecuritate cu 7 servicii de securitate
2. Critica criticii părtinitoare cu foștii colegi din servicii
”România – scrie g-ral A. Rogojan – este țara ale cărei guverne au cumpărat „aderare” și „integrare” cu mită disimulată în privatizări frauduloase și atribuirea de contracte păguboase, drenatoare ale bugetului public, prin care s-a subminat economic și politic securitatea națională și nu s-a prevenit nimic. Funcția politică centrală (parte a rolului întreg – n.red.) a prevenirii a fost lichidată și înlocuită cu vânătoarea unor țapi ispășitori ai crimelor săvârșite de o întreagă clasă politică - produsul unor partide al căror cinism a ajuns să-și legifereze nelegiuirile.
În România, miniștrii și parlamentarii devin cazuri penale din cauza unui sistem politic care se fundamentează pe corupție, în care se negociază locurile în parlament și se cumpără șefiile ministerelor. Un minister bun, cum este cel al „tăierii panglicilor”, se adjudecă pe cel puțin două milioane de euro. Bani, care de unde vin și unde se duc? Banii se dau înainte și apoi trebuie compensați din exercițiul fraudulos al funcției publice. Faptul că înaltele demnități publice au tarife, inaccesibile celor care nu dispun de susținere financiară cu bani negri, a căpătat o asemenea notorietate publică încât apare ca normalitate a sistemului politic”.
Evident, nu sunt de compătimit înalții demnitari dovediți infractori, cum îi plâng televiziunile în funcție de simpatia politică. ”Pentru aceste specimene nici o lege nu ar fi prea severă și nici o pedeapsă prea mare. Abuzul și trădarea de încredere publică, înșelarea celor care te-au mandatat să-i reprezinți, transferându-ți partea lor de putere, sunt crima cea mai abominabilă, care ne lezează pe toți, deopotrivă”, scrie generalul. Dacă tot plătim șapte servicii servicii secrete, cum se face că infractorii potențiali nu sunt dibuiți după lista binecunoscută a criteriilor verificărilor de securitate prealabile învestiturii, ci numai după ce trădează, subminează, fură, corup ori se lasă corupți?!?
O ipoteză a g-ralului Rogojan, pe care o susțin ca jurnalist și psihosociolog, este că: ”Partidele politice generatoare de corupție sistemică nu-și au locul în societățile democratice. Ele pot fi chiar mai rele decât partideleextremiste”. Este corectă și aprecierea lui privind excrescența canceroasă a serviciilor secrete invers proporțională cu responsabilitatea și eficiența lor. Într-o societate rațională, cu sistem de valori ierarhic corect și cu respect de sineșapte servicii de apărare a securității naționale (plătite de contribuabili) n-ar permite ca infractorii de duzină să ajungă să candideze pentru parlament, să fie prim-miniștri și miniștri și, toodată, ca parlamentarii și membrii guvernelor țării să înfunde pușcăriile.
G-ralul A. Rogojan relevă: ”Pentru funcțiile publice, în cvasitotalitatea lor în legătură și cu deținerea de secrete de stat, verificările și avizele de securitate sunt obligatorii și, dacă sunt favorabile, devin garanțiile că nu ne vom vedea deputații sau senatorii, miniștrii, prim-miniștrii sau președinții României după gratii. În România ante ‘89, etalonul de eficiență politică și eficacitate economică al Securității statului era prevenirea, concept criminologic din știința juridică înrudită cu dreptul penal”.
Ca și în restul lumii, în România funcția de prevenire a încălcării legii este instituționalizată. Serviciile de informații au competențe legale în identificarea și înlăturarea amenințărilor, vulnerabilităților și pericolelor de la intenție la planuri, de la preparative la tentative, adică exact esența rolului de prevenire a încălcării legii. Prevenirea încălcării legii nu are conotații ideologice, ci se referă strict la osatura statului de drept: Constituția și corpul legilor, așa că aici este cheia paradoxului că șapte servicii secrete supranumerice nu au rezultate decât în anihilarea unor acte teroriste infantile. Continuități la vedere? A. Rogojan le spune doar pe cele politice: carieriști cu tupeu, unul care și-a ales soția după înălțimea politică a socrului, altul care a traficat țigări și blugi prin căminele studențești, interlopi care au cochetat cu delațiunea profesionistă pentru protecție și susținere ocultă și și-au schimbat acoperirile de la un serviciu secret la altul, după cum și ce li se promitea. Cum puteau urca în cariere ministeriale, ori în fruntea guvernelor, sau chiar președinți ai Republicii România? ”Într-o țară guvernată de lege, sistemul contrainformativ de alertă al serviciilor secrete declanșează mecanisme legale de blocare a accesului în funcții publice a celor cu vocație de borfași”. Altfel zis, plătiți pe banii noștri, sistemul de alertă a deschis ușa interlopilor?!?
Nu sunt de acord cu apărarea în cerc vicios a serviciilor de informații de către g-ral Rogojan care afirmă: ”Ele sunt supuse riscului expunerii față de decidenții politici corupți, interesați în perpetuarea sistemului de putere mafiot (…), informațiile lor chiar să fie valorificate în scopuri politice personale ale unor decidenți”.
Opinia publică consolidată este aceasta: comisia de control a activității SRI din parlament este controlată de profesioniștii din servicii și raportările anuale ale șefilor SRI nu au fost analitic-critice, ci au ascuns exact dezvăluirile grave de acum ale pensionarului SRI. Întrebarea sa este retorică: ”Asta să fie cauza că, într-o Românie bolnavă, nu se mai contabilizeză în bilanțurile anuale ale „structurilor” activitatea de prevenire, ci arestările și condamnările?” Nu există altă cauză decât autocenzura interesată a SRI, SIE, STS, SPP și celelalte servicii ca să-și nu își prezinte rapoarte reale și complete, cu aspectul realizărilor din prevenire. De ce nu le-au prezentat, fiindcă în parte au făcut prevenire prin ascultări care au servit pe ascuns și discriminatoriu…
Chiar A. Rogojan recunoaște: ”Serviciile secrete nu ascultă și nu interceptează pentru a preveni, ci pentru a monitoriza procesul de pregătire și desfășurare a infracțiunilor, pentru a umple dosarele penale cu noua regină a probelor, „interceptarea”, în variile ei forme, dar numai pe suport digital, adică pe baza unei tehnologii prin care, la ordin cu plăcere, ni se poate dovedi și că am fost contemporani cu Ramses ori Tutankhamom”.
Oare nu fac ce făcea și Securitatea, apără politicul corupt prin șantaj negru (blackmail) și, în schimbul informațiilor, obțin bugetul dorit și chiar mai mult, mai ales că au firme economice. Un răspuns dur și direct, legat de bani, a fost dat de servicii în perioada crizei, când serviciile și șeful lor din CSAT, T. Băsescu, au decis la unison că să nu suporte criza cot la cot cu contribuabilii. Securitatea națională era grav periclitată de criză și poporul a trebuit să sacrifice 25% din salarii, amputări la alocații și pensii, dar serviciile au refuzat solidaritatea cu românii și, cu voia jucătorului (pervers-disimulat, ca și serviciile) T. Băsescu, și-au mărit bugetele și veniturile. Corb la corb nu-și scoate ochii.
Deva, 17 ianuarie 2014
Ioan Crișan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu