Pentru Sabina

Pentru Sabina, de la un General Român!
Pentru tot neamul românilor, oriunde s-ar afla El!

Sabină, Fiică a Pământului cu nume predestinat! Tu ai făcut, cu voia lui Dumnezeu, să se înțeleagă că acest popor adesea pedepsit cu hulă, este sieşi, marele giuvaer. Dumnezeu a lucrat prin tine și a făcut să se înțeleagă că acest popor nu a renunţat niciodată la memoria inalterabilă care transcede toate vicisitudinile, toate otrăvirile de dinăuntru sau de dinafară. Ai luat minunea culorilor din Pentagrama Sacră a Identităţii care se păstrează în taine şi astăzi, aşa cum numai basmul şi balada le pot ţine minte. Aici s-a încercat, şi se screm încă unii alogeni mintali să ne lovească cu perfidie. Şi dacă verbul meu este nervos este şi pentru faptul că, prin educaţie şi proprie trăire nu am acceptat niciodată toleranţe pe acest subiect. Pentru că cele cinci elemente specifice, ele însele nu pot fi negociate vreodată: steagul, cântecul, portul, limba şi datina.

Am început „noua eră” post socialistă cu o gaură în steag. Prea bine,vor spune unii, am smuls simbolul comuniştilor! Ce am pus în loc? Cine suntem şi de unde venim? Steagul este locul la care te aduni când eşti în primejdie. Steagul este simbolul puterii tale pe un teritoriu care nu doar că îl administrezi, dar care este proprietate de ţară! Steagul este expresia obârşiei istorice care te-a consacrat în conştiinţa universalităţii. Steagul este expresia suverană a unei puteri legitime şi pe care îl pui în faţa Ta la tratative, la negocieri, la „summit”-uri sau pe cortul de campanie din pustiurile afgane, sau ţi se ridică în semn de omagiu suprem la olimpiadele lumii, sau ţi se înfăşoară pe catafalc atunci când cazi secerat sub El, pentru El! Ca nimeni altul, El, Drapelul Naţiunii dă sensul luptei tale, dă putere numelui tău, te face egal în faţa celor de-o seamă cu tine!

Ce este cu steagul nostru? A rămas orfan de trecutul său. A rămas cu aceeaşi gaură revoluţionară în piept aşteptând ca fiii lui de atunci să-i umple din nou sufletul. Steagul meu şi al tuturor românilor a rămas fără inimă! Şi pentru că este aidoma celui din Ciad se merge la cacialma de către unii. Ori nu-l mai pun deloc ori pun alte steaguri, de ale lor, locale. Chiar pe ale altora de prin vecini, cu semne secuieşti, sârbeşti, ucraineşti, cu semilună, cu vulturaşi, cu cruci teutone. Îl ridică şi cînd echipa naţională joacă hochei în meciuri internaţionale. Pe la diferite primării steagul nostru este interzis sau pus de ziua lui în doliu. Pieţele Tricolorului din reşedinţele de judeţ se populează doar la ordinul prefectului, odată pe an. Şi cu cine! Cu cei care fac din acest moment o simplă bifă în calendarul activităţilor publice. În rest, stă atârnat pe câte un catarg de sector, zdrenţuit de vânt şi nepăsare...

El, curcubeul dacic coborât din tăria timpurilor străvechi, ne priveşte îngăduitor pentru că este legat prin jurământ să nu ne lase. Chiar şi atunci când dintre noi îl părăsesc ticălos, pentru simbrie străină. 

Prin tine, Sabina, Fiică a Pământului, Steagul nostru are iarăși Inimă! O inimă de copil pur, sub zodia sfintei Fecioare Maria, Ocrotitoarea Grădinii Maicii Domnului!