luni, 18 august 2014

Nae Ionescu despre Rusia

Ce spunea Nae Ionescu in anul 1932, despre relatia cu Rusia!

 
 
 
 
 
 
1 Vote

Nae Ionescu
De când se vorbeşte de tratativele cu Sovietele pentru încheierea unui pact de neagresiune, a început să reapară în presa noastră, în o parte a ei cel puţin, acea nesfârşită serie de clişee aşa zicând premonitorii, mergând toate înspre aceeași încheiere categorică: nici o legătură, nici o discuţie cu „bolşevicii”, aceşti criminali ordinari, etc.
Atitudinea aceasta e cel puţin ridicolă. Căci lăsând la o parte chestiunile letigioase dintre Rusia şi noi,  – litigioase cel puţin în părerea lor,  – nu e mai puţin adevărat că Uniunea Republicilor Sovietice e un stat de 150 de milioane locuitori, şi încă un stat în hotarul nostru. Nu e însă ridicul să ne închipuim că vom putea noi ţine la infinit în carantină pe un vecin care administrează mai mult de jumătate din întinderea Europei, şi încă partea cea mai bogată?
Şi presupunând, prin imposibil, că am putea să o facem. În ce scop? Şi cu ce perspective? Atitudinea noastră ar fi îndreptăţită oarecum, dacă am şti că actualul regim e pe punctul să cadă, şi să fie înlocuit sau cu un regim rus care ne-ar conveni nouă, sau cu un regim… european care ar lua în exploatare colonială Rusia.
Regimul rus care să ne convină nouă, nu-l prea vedem. Nu ne-a convenit Rusia ţaristă; nu ne-a convenit Rusia lui Miliukov şi a lui Kerenski; nu ne convine republica lui Stalin. Putem noi aştepta ceva mai bun?
Şi, în definitiv, ce ne repugnă în actualul regim? Ar fi, să spunem, un împiediment pragmatic-politic. Sovietele nu vor să ne recunoască drepturile noastre asupra Basarabiei. Asta nu e serios. Drepturile noastre asupra Basarabiei nu pot forma un obiect de discuţie. Pentru că sau Rusia vrea să meargă la Constantinopol pe la gurile Dunării, şi atunci nici un regim – oricare ar fi el – nu ne va respecta drepturile asupra Basarabiei, chiar dacă ele ar fi recunoscute prin douăzeci de tratate; sau Rusia renunţă la planurile Împărătesei Caterina, şi atunci Basarabia nu mai are nici o însemnătate pentru ea. Recunoaşterea protocolului Basarabiei este încă, precum se vede, o chestiune de politică externă rusească şi nu una de regim intern. Iar dacă e vorba de politică externă, mai uşor ne putem înţelege cu un regim actual care socoteşte Rusia drept o ţară eurasiană, decât cu un regim „civilizat” „occidental”, care ar urma tradiţia concepţiunii petrinice.
Impiedimentul moral? Nu putem sta de vorbă cu oamenii care au distrus, au jefuit şi au omorât? Asta doar ca să râdem. Noi ne mai aducem, doar, aminte de o Europă întreagă care pentru motive analoage nu voia, acum 100-150 de ani, să stea de vorbă cu Franţa! Şi pe urmă, cine suntem noi să aruncăm această bulă de excomunicare, atunci când nici un alt stat european nu o mai face?
Ar mai fi, desigur, împiedimentul principial politic, republica sovietelor reprezintă o formulă revoluţionară cu care nu voim să avem de a face; tratativele cu Ruşii însă, ar putea înlesni propaganda lor la noi: şi asta ar însemna „bolşevizarea” noastră. Am impresia că ideile noastre despre stările din Rusia sunt totul neclare.
Ruşii au făcut revoluţie. Au făcut-o însă nu numai pentru ei, ci pentru noi toţi. În acelaşi fel în care la 1789 Francezii au făcut o revoluţie pentru toată lumea. Probă că e aşa e faptul că, în afara de Rusia, pretutindeni astăzi în lume regimul capitalist-burghez trece printr-o gravă criză; şi o criză nu trecătoare, de îndată ce ţări ca Anglia sunt de părere că vechea structură capitalist-burgheză trebuie părăsită.
Rusia a făcut deci revoluţia. A început-o adică. Şi de atunci, de 15 ani, caută întruna formula convenabilă. Bolşevism? Nu. Bolşevicii nu mai sunt de mult la putere; şi republica sovietelor nu mai e de mult bolşevică. Inerţia face ca anumite formule bolşevice să fie încă astăzi în circulaţie. Inerţia şi anumite necesităţi de oportunitate tactică. În fond însă, perioada romantic-revoluţionară, cu ideologii ei, cu „doctrina” ei scoasă de-a-dreptul din cărţi, s-a închis de mult. În Rusia se caută astăzi, cinstit, patetic de cinstit, şi cu mijoace adesea impresionante, o nouă formulă de viaţă. Care va fi aceea? Dumnezeu ştie. Se poate spune însă că ea nu va fi cea comunistă – sau cel puţin că nu va fic ea comunistă a manifestului comunist şi nici a internaţionalei a treia. În aşa măsură încât bieţii comunişti din afara de Rusia apar astăzi – faţă de actualul stadiu al revoluţiei ruseşti – ca nişte naivi care luptă în slujba unei cauze pierdute.
Primejdia comunistă – care era o primejdie întru atât întru cât urmărea realizarea unei formule artificiale, livreşti în simetria ei geometrică – a trecut de mult. Ea nu mai e valabilă decât în ţările îngust reacţionare, care se închid cu încăpăţânare prefacerilor fireşti ale vremii. Rusia comunistă a trăit. Rusia e o ţară în revoluţie, pur şi simplu. Dar în revoluţiile sunt astăzi toate ţările mari ale Europei. Vă închipuiţi, poate, că în fond revoluţia e mai puţin la ordinea zilei în Anglia sau în Germania decât în Rusia? Nu. Diferenţa e numai în formă. Împrejurările impunând celei din urmă metode mai radicale. Dar atât. Refuzăm noi însă, să trătăm cu Anglia sau cu Germania? De ce, atunci boicotul acesta pronunţat împotriva Uniunii Republicilor Sovietice?
Suntem naivi,  – sau ce suntem?
6 ianuarie 1932 

joi, 14 august 2014

Liliana Lacatusu


Citesc pe fb aproape in fiecare zi articole de tipul,noi romanii suntem urmasii dacìlor,noi romanii suntem urmasii lui Stefan cel Mare,a lui Horia si citind asa ma intrebam oare ce vor scrie sì spune urmasìi nostri despre noi .Imi imaginez ca sunt o stafie sì asist la o lectie de ìstorie peste o suta de ani ,intr-o clasa cu elevi frumosi si isteti,cu un dascal pe masura ,ei ne studiaza pe noi ceì de astazi,oare ce vor spune?Sigur vor spune stramosii nostri erau buni la informatica si se certau de mama focului pe canalele de socialìzare si imi imaginez un elev mai istet care intreaba:-Domnule profesor,dar de ce se certau,ce idealuri,ce necazuri ai framanta?La care pròfesorul va raspunde:-Ba,nimenì nu a inteles pana acum.Dar doua lucruri bune le lasam urmasilor,vor avea putin de studìat la istorie si vor consuma putina hartie .Dar cand vor studìa eroii?Eroi au fost printre noi ,in primul ,in al doilea razboi mondial si nu demult in 89.Durerea va fi cand urmasii nostri vor intreba,de ce s-au jerfit ei?

  • Ţie, lui Lili Craciun, lui Virgil Iordache şi altor 13 vă place asta.
  • Virgil Iordache Foarte frumos, este un adevar pe care multi se fac ca nu-l vad!
    3 ore · Îmi place · 2
  • Aura Sandu Draga Liliana , vor spune despre noi ca nu am avut coloana vertebrala si ne-am batut joc de viitorul lor , asta vor spune urmasii nostri , in Bucuresti este un cimitir cu trupurile tinerilor cazuti in '89 , adevarul poate nu il vom sti nici noi si nici...Vezi mai mult
    1 oră · Îmi place · 1
  • Liliana Lacatusu Aura,ai dreptate.Eu detest falsitatea si ma detest si pe mine cand falsitatea ma mai cuprinde,cred ca 90% din populatiea Romaniei in 89 a fost bucuroasa cand Ceausescu a cazut si toti ne identificam cu eroii cazuti in Piata Universitatii,ei nu stiau de lovitura de stat,de tradari ,au iesit cu mainile goale si sigur nu isi imaginau ce va urma.Daca Romania dupa 89 ar fi avut un alt traseu si ar fi ales strada justa iti garantèz ca toti am fi frati ,rude,cumatri cu cei morti acolo,dar sunt multi care in loc sa continue lupta lor ai acuza.Oamenii buni si inocenti,puri isi dau viata sa va fie clar,javrele raman pentru a se inmulti si de multe ori devin exemple .
  • Horia Grancea Eu cred ca vor invata ca dupa al doilea razboi marile puteri au imartit Europa la taraba de la Yalta si noi a trebuit sa devenim comunisti desi nu asta am dorit vreodata. Dupa ce ne-am obisnuit cat de cat cu acest sistem mai marii lumii au considerat ca trebuie schimbat iar ... au intrat in joc savante inginerii financiare si geopolitice care au anihilat tot efortul de construire a unei economii nationale. Iar dezbinare care spui tu ca nu ii se va gasi cauza ... este foarte clara si evidenta ! Dezbina si cucereste a fost o tehnica veche dar inca valabila... acum dezbinarea se face prin manipularea media iar cucerirea prin savante inginerii financiare. 
    Daca va fii sa fie asa cum spui tu ... ca cei din viitor sa nu inteleaga cauzele dezbinarii noastre inseamna ca maneva anihilarii noastre ca popor va reusi 100% si cei care au infaptuit-o vor fi inca la conducere iar urmele crimei, sterse definitiv din istorie.
    2 minute · Îmi place · 1

luni, 11 august 2014

Inca mai cred

Inca mai cred ca exista oameni harnici, cinstiți si competenți care sa poată rezista in fata greutăților si lipsurilor, dar si in fata tentației corupției fara sa faca cel mai mic compromis.

Inca mai cred ca exista oameni care isi pot iubi țara si poporul din care fac parte, fără sa urască alte popoare si alte tari, fără sa alunece pe panta extremismului si a violentei.

Inca mai cred ca exista oameni care sa ii poată iubi pe cei de același neam cu ei atât de mult încât sa poată trece cu vederea unele mici divergente de opinie, reale sau abil induse prin manipulare de către cei care știu atât de bine sa dezbine pentru a conduce.

Desi au trecut 25 de ani, inca nu ma pot obișnui cu modul in care televiziunile aservite diverselor grupuri de interese economice si politice, se ataca reciproc, si antrenează in luptele lor interne oameni creduli si nevinovați. In tot razboiul asta mediatic se minte cu nerușinare de o parte si de alta, se manipulează făcându-se apel la cele mai curate sentimente care se transforma in marfa pe taraba media.
Nu am văzut la niciun post o abordare realista a unui personaj politic, dacă respectivul este din tabăra proprie i se ascund toate defectele si se pun pe tapet doar calități, dacă este din tabăra adversa... invers.
Ma doare sufletul văzând cat de ușor pica oameni cu o bogata experiență de viata in capcanele manipulării, cat de usor inghit pe nemestecate tot ce “s-a spus la televizor”....
si cel mai rău ma doare ca nu știu cum sa fac sa ii ajut.

Cum sa le explic ca suntem un popor întreg si ca înainte de orice ar trebui sa avem grija păstrarea si exploatarea avuției naționale în interesul poporului nostru si nu al altora, cât si conservarea integrității ființei naționale sub aspect fizic cultural si spiritual...


Cum sa le explic ca interesul național este important, si nu faptul ca tin, sau nu tin cu un presedinte vremelnic instalat, sau cu un un partid, sau ca agreează sau nu monarhia ... toate astea nu ar trebui sa ne dezbine nici măcar cat simpatia pentru o echipa de fotbal sau alta.

Inca mai cred ca treptat toate astea vor fi înțelese de cat mai multi si manipulatorii vor rămâne cu minciunile pe taraba. 

Planuri pentru Ucraina făcute la Bucuresti

Nu uita ce ai promis la Bucuresti, anul 2008: “Teritoriile romanesti intra sub administratia Romaniei”. Ne vrei sau nu ca aliati?!


Ce vedeti dumneavoastra la ora actuala in Ucraina s-a pus la cale in Bucuresti pe canale ultrasecrete. Informatia aceasta, pana in ziua de astazi, era clasificata ca ultrasecreta, dar avand in vedere ca razboiul ne bate la usa atunci este cazul sa devina publica. Au fost intalnirile oficiale, Traian Basescu-Vladimir Putin-George Bush, mesajele catre Uniunea Europeana si NATO, dupa care s-a trecut la discutii in spatele usilor inchise.
Cand vrei sa pui la cale o revolta de proportii, sa rupi o tara in doua, asa cum am patit noi in 1989, iti trebuiesc un minim de cinci ani de zile. Prima data se trimit “sondele”, ofiterii de informatii care sa stabileasca planul de bataie si locul unde se vor desfasura luptele, dupa ei vin “mentalistii” si propoagandistii, primii se ocupa cu inserarea mesajelor cheie pe zona media si online, iar cea de-a doua categorie ii sprijina pe primii prin actiuni de strada. Cand au inceput luptele efectiv, “Euromaidanul” din Ucraina, intra in scena “turistii” si combatantii care sa declanseze si intretina haosul.
Timp de doi ani de zile este foarte important urmatorul lucru: mesajul, mai ales pe zona de online, sa raman in stare latenta, oamenii sa spun ca respectivii sunt niste “nebuni” care debiteaza cretinitati la greu. In fleul acesta mesajele cheie ajung catre baze, unitatile de lupta, si celule, disipate pe o zona foarte mare, in timp real si fara ca cineva sa intervina. Vorbim de metoda clasica de manipulare folosita de toate serviciile secrete.
Cu doua saptamani inainte, prin mesaje cheie postate pe internet, baza anunta: “Incepem si totul sa fie pus la punct”. Blogurile, site-urile, paginiile de Facebook, intra imediat in stare de alerta si mesajele devin radicale: “Libertate pentru Ucraina! Sa-l impuscam pe presedinte! Sa curama tara de invazia ruseasca! Sange si foc pentru libertatea Ucrainiei”. Presa se repede imediat sa preia mesajul radical, oamenii sunt atrasi in starea de haos, ofiterii operativi isi anunta viitori combatanti de strada unde sunt ascunzatorile si locurile unde se vor posta anumite arme (printre ele fiind si tunul psihotronic). In acest sens puteti lua legatura cu dl general de Brigada (r) Aurel Rogojan din cadrul Serviciului Roman de Informatii si dansul o sa va explice cel mai bine cum au pus la cale “revolutia” din 1989. Noi v-am facut doar un scurt rezumat…
Sa va spunem un secret: presa din Romania bate orice record in materie de tampenie si cretinitate, sunt cei mai usor de manipulat dintre toti jurnalistii europeni. Din cauza aceasta dl profesor Cristian Troncota (ACMRR-SRI) a spus: “Avem ofiteri acoperiti atat cat ne trebuie printre jurnalisti”. Presa din Romania este cea mai previzibila, ultimul ofiter din cadrul unui serviciu secret strain ii poate manipula dupa bunul lui plac.

34


Julian Assange, “umbra” recrutata de CIA la varsta de 16 ani. A facut parte din programul “The Future is Now” (cei mai dotati 100 de hackeri de pe planeta). Assange are legatura si cu Romania…

Cei care se afla in spatele atacurilor de pe internet sunt ofiteri de nivel 0, “umbrele” serviciilor secrete, asa cum avem si noi romanii in cadrul Serviciului de Informatii Externe (SIE), asa cum are si SRI-ul. Sunt inclusi in anumite programare de pregatire, de existenta lor nu au habar nici macar superiorii de la varful instutiei, nu se comunica cu ei prin mesaje conventationale, telefon, mail, retele de socializare, sunt plantati cu cel putin doi ani de zile inainte sa inceapa misiunea propriu zisa. Serviciile secrete reusesc sa puna mana pe ei, dar nu au ce sa dovedeasca: in proportie de 99% nimeni nu are habar jocurile cui le fac si pentru ce servicii lucreaza.
Aceste “umbre” au o viata cat se poate de neconventioanala, cum Assange dormea la Hamburg printre anarhisti, artisti dependenti de heroina, sau prostituate de cea mai joasa speta. Este mediul perfect in care se pot camufla si de obicei se raliaza unor curente extrem de populare in Europa: anarhismul, marxismul cultural, etc.Lasati la o parte tampeniile de filme cu spioni pusi la costum care mananca caviar prin hotelurile de lux, realitatea este cu mult diferita.
Isi cauta refugiul in lumi cat mai sordide pentru ca li se explica inainte de misiune: “Serviciile secrete din tara respectiva va alcatuiesc profile psihologice pe baza articolelor voastre si atunci trebuie sa le aratati doar ce vreti voi sa vada”. Aviz Serviciului Roman de Informatii si-n special unitatii UM0289  – “Surse Deschise si Analiza Informatiei”! Stiti bine ca NSA-ul are atena in Romania si metadatele nu sunt folosite in interesul Neamului Romanesc! 

Vladimir

Bucuresti, anul 2008


O sa va spunem pe scurt despre ce este vorba: Putin a discutat cu Bush si i-a transmis presedintelui american sa aiba grija la Ucraina si cum se comporta pe viitor. La un moment dat presedintele Federatiei Ruse a scos o harta pe masa si-a spus: “Noi luam ce avem din Ucraina, voi, americanii, aveti baza in partea “europeana” a Ucrainiei, cu Polonia discutam noi si romanii sa primeasca ce este al lor, dar sub forma de guvernare descentralizata”. Putin a precizat destul de clar: “O singura baza americana, un anumit numar de soldati, fara atene care sa depaseasca o anumita frecventa”. Americanii au mers la tupeu: “Nu, punem cate baze vrem noi si aia este, oricum europenii au nevoie de NATO in caz de razboi”. Putin: “Daca va apropiati de Sevastopol, cu o singura drona, va rup in doua toate bazele din Europa!”.
Romanii in cadrul acestor discutii stateau intr-un colt si priveau cu ochii mariti de spaima cum stapanii isi pun la cale planurile de viitor. Realizati si dumneavoastra ca interesul tarii noastre era unul singur: sa ramanem cu granitele intregi! Romanii au pus pe masa o oferta concreta: 15 miliarde de euro in 12 ani, Basarabia inapoi la Romania, 50% din tezaur si Tinutul Hertei. Rusii au refuzat: “Avem nevoie de bani, am invertit in armata 24 de miliarde de euro, si atunci ne oprim la 15 miliarde in opt ani, va dam acum Basarabia si ce mai avem din tezaur, Tinutul Hertei dar cu arme ascunse pentru Federatia Rusa”. Discutiile au picat din cauza FMI-ului si mizeriilor de politicieni de la Bucuresti, iar poporul roman nu isi iubeste suficient tara ca sa sufere de foame pentru ea! Romanului ii plac manelele, micii, Dan Capatos, CanCan si rade cu gura pana la urechi cum politicienii isi bat joc de el odata la patru ani! Atunci avem ce meritam…
In exterior suntem tratati la fel cum ne comportam noi in Romania: cu nepasare! In urmatoarele trei luni de zile sa va asteptati la ce este mai rau in Basarabia, nu stim daca ne apuca miezul verii fara conflicte de strada la Chisinau! Sa le multumim celor de la SIE pentru implicare, devotament si inteligenta maxima de care au dat dovada tot timpul, in timp ce SRI-ul se comporta de parca este un copil autist: se lupta la greu cu antisemitismul si holocaustul inventat din Romania! 

Cine câștigă într-un război civil?


poze diana4
Orice război îi hrănește pe bogați și-i îngroapă pe săraci. Ceea ce se întâmplă astăzi în România, chiar dacă nu a ajuns la gravitatea unui război civil, este o luptă electorală cu sânge de români sacrificați de mai multe ori, în mai multe feluri.

Trusturile de presă au devenit arme, iar oamenii s-au transformat în muniție de război. Toate problemele românilor sunt exploatate azi la maximum de către cei care au ceva de câștigat, numai că oamenii sacrificați în această luptă sunt transformați, din victime ale sistemului în victimele personale ale fiecărei tabere, apoi în victime colaterale, într-o luptă fără scrupule, dar cu o miză puternică.
poze diana1
Oamenii care simt nevoia să-i găsească pe vinovați și să arunce cu pietre nu-și dau seama de un lucru esențial: sistemul nu a avut niciodată culoare politică! Stânga și Dreapta au existat în România postdecembristă doar la nivel declarativ. Nici măcar n-a existat o doctrină concretă. Cine a adus țara în halul în care e astăzi? Stânga sau Dreapta? Poate să răspundă cineva la întrebarea asta? Cât timp există doar interese personale, traseism politic, alianțe politice sau pur economice, nu-i putem arăta cu degetul pe vinovați, pentru că ei sunt peste tot și nu reușim să-i recunoaștem, în mulțime.
poze diana
Dacă ajungem să aruncăm cu pietre unii în alții, nu facem decât să hrănim un război care pare a fi al nostru, dar nu e. Și, uite-așa, ne întoarcem la perioada interbelică, pentru că din istorie nu reușim niciodată să învățăm absolut nimic. Facem în continuare aceleași greșeli, așteptându-ne la rezultate diferite. Când vom înțelege că cine nu e cu noi, nu e neapărat împotriva noastră?
Diana Scarlat

Vadim despre asasinarea lui Milea.



GENERIC PRINCIPAL
Mi-a telefonat văduva generalului Ştefan Guşă...

Aşa după cum se ştie, duminică la prînz am participat la o emisiune a postului România TV. Tema? Generalii morţi în evenimentele din decembrie 1989 şi după aceea. E un subiect inepuizabil. Atunci cînd îşi bagă dracul coada, automat te bagă-n ceaţă. Dar, pentru oamenii care au acces la informaţii de primă mărime şi au discernămîntul să le pună cap la cap şi să le interpreteze, adevărul tot iese la lumină. Atunci cînd în ţară au intrat 30.000 de „turişti" din URSS, la unii găsindu-se arme şi vestoane ale Armatei Române, treaba e clară. În acest context, nici o sinucidere din acea perioadă nu mai poate fi o sinucidere sigură, sută la sută. În vîltoarea unei lovituri de Stat, cu participare străină multiplă, atîtea se pot înscena! Am apucat să citesc, la începutul emisiunii, un fragment din cartea mea „Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte", apărută în 1999. Îl reproduc integral: „La aproape 10 ani de la evenimente, în iulie 1999, colonelul dr. Ioan Cârciumaru, senator P.R.M. de Constanţa, a făcut nişte dezvăluiri senzaţionale: «În ziua de 17 decembrie 1989, în încăperea în care se odihnea generalul Vasile Milea, din M.Ap.N., am fost martor al unui eveniment deosebit de important: Milea şi Postelnicu au discutat, timp de 2 ore, despre intenţia de a da o lovitură de stat militară. Nu s-au ferit de mine, au vorbit deschis»“. «„Am înţeles că ei aveau acordul ruşilor, în special prin relaţiile pe care şi le făcuse Milea. În mod concret, cei doi (care conduceau ministerele-cheie ale ţării) au pus la cale înlăturarea, pe cale paşnică, a lui Nicolae Ceauşescu şi preluarea Puterii de către un Comitet Militar. Acesta ar fi urmat să conducă România timp de 2 ani, pînă la liniştirea situaţiei, timp în care s-ar fi înfiripat libertăţile democratice şi ar fi prins viaţă partidele politice, dar în mod civilizat, nu anarhic, nu prin demonstraţii interminabile şi lupte de stradă. După 2 ani, s-ar fi organizat alegeri libere şi militarii s-ar fi retras. Planul însă a eşuat, datorită asasinării lui Vasile Milea. Pentru că ministrul Apărării a fost ucis, cu sînge rece, nu de către Ceauşescu, ci de conspiratorii care stăteau la pîndă şi care reprezentau o aripă mai radicală, plus masoneria. Aceştia au făcut tot posibilul ca, numai cu 4 zile înainte de 22 decembrie, să-i schimbe aghiotantul personal, aducîndu-l pe un căpitan de Securitate, Stroe, care lucra la TVR. În ziua fatală, acest ofiţer a primit consemnul şi l-a împuşcat pe general. Afară, la uşă, supraveghea operaţiunea colonelul Pîrcălăbescu, ajuns şi el, între timp, general. Am reconstituit, pas cu pas, evenimentele. Vasile Milea se afla în biroul său de la etajul VI al C.C. al P.C.R. (avea un birou şi acolo, nu numai la M.Ap.N.). El a fost împuşcat în inimă, prin veston, în timp ce se afla la masa de lucru. Glonţul a perforat scaunul şi s-a înfipt în peretele din spate. Asasinul i-a furat vestonul, ca să nu poată fi supus analizei balistice (un om care se împuşcă singur, ridică mîna, iar haina, automat, se ridică şi ea puţin). Imediat, Milea a fost aşezat, în cămaşă şi pantaloni, la 5 metri de birou, pe canapea, în vreme ce pistolul a rămas pe birou (?!). Ori, un om care se sinucide, nu procedează aşa. Nici pînă azi nu a fost găsit vestonul lui. Eu l-am cunoscut foarte bine pe Milea şi, ca medic şi militar cu îndelungată experienţă, bag mîna în foc că el nu era omul să se sinucidă, nici măcar n-avea motiv s-o facă. Am stat de vorbă şi cu familia lui, care afirmă acelaşi lucru. Am ţinut mult la acest om, aş vrea să-i ridic un bust în faţa fostei Divizii a IX-a Mecanizate Mărăşeşti, din comuna Basarabi, unde a lucrat în tinereţe». Ulterior, Pîrcălăbescu a negat, cu vehemenţă, această variantă".
În dimineaţa dinaintea emisiunii aveam să solicit şi să primesc un documentar detaliat, din partea unor consilieri ai mei pe probleme militare. Îl reproduc şi pe acesta, integral: „Într-un raport al Serviciului Român de Informaţii, intitulat «Punct de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din Decembrie 1989», există un capitol dedicat implicării KGB şi GRU, care, în colaborare cu alte agenturi de spionaj, au participat la derularea evenimentelor. Conform acestui Raport, datele şi informaţiile existente converg spre concluzia că dispozitivul informativ şi de diversiune sovietică a fost conectat la toate fazele evenimentelor. Aşa cum rezultă din rapoarte ale Securităţii datînd încă din 1982, pe baza mărturiilor unui cadru de Informaţii sovietic, România era tratată de Serviciile Secrete ale URSS ca un stat inamic. Mod de abordare care s-a păstrat, ba chiar s-a accentuat după venirea la conducere a lui Mihail Gorbaciov. În perioada premergătoare aşa-zisei revoluţii, activitatea rezidenţelor sovietice - intensificată pe toate planurile - avea în vedere, mai mult decît înainte, obţinerea de informaţii privind: starea sănătăţii lui Ceauşescu, posibili succesori, concepţiile acestora. De aici se poate trage concluzia că se urmăreau doar schimbarea lui Ceauşescu şi menţinerea sistemului. Raportul SRI precizează că, în 1987, spionii aflaţi în România şi-au intensificat activitatea, iar unii dintre ei, sub acoperirea de corespondenţi de presă (exemplu: Viktor Volodin - «Izvestia», Vladimir Vidraşcu - «Pravda»), şi-au sporit preocupările pentru a obţine informaţii privind starea de spirit a populaţiei şi alte aspecte negative, care ar fi putut fi exploatate. Articolele acestor cotidiane cu privire la România erau din ce în ce mai «critice», iar «Izvestia» (care apărea şi în România) a publicat celebra Scrisoare a celor 6. Începînd cu data de 9 decembrie 1989, numărul «turiştilor» sovietici în autoturisme «particulare» a crescut vertiginos, de la circa 80 la peste 1.000 de maşini pe zi. Ocupanţii (cîte 2-3 în maşină), în majoritate bărbaţi cu constituţie atletică, în vîrstă de 25-40 de ani, evitau, în general, locurile de cazare, dormind în autoturisme, iar în unele cazuri, rare, cînd au solicitat servicii hoteliere, plăteau în valută. Maşinile erau preponderent mărcile «LADA» şi «MOSKVICI», se deplasau în coloană, de multe ori remarcîndu-se că aveau numere consecutive şi stare tehnică asemănătoare (multe noi). Majoritatea erau «în tranzit spre Iugoslavia», dar unora nu li s-a permis intrarea în această ţară, întrucît la bordul maşinilor s-au găsit arme. Cert este că în timpul evenimentelor din Timişoara, în România se aflau numeroşi «turişti» sovietici. În zilele de 15, 16 şi 17 decembrie 1989, celor deja existenţi li s-au adăugat cei care «se întorceau din Iugoslavia». Numărul turiştilor sovietici pe teritoriul României pe parcursul evenimentelor din 1989 a fost apreciat de către Serviciile Secrete româneşti la circa 30.000. Un eveniment consemnat în rapoartele Securităţii a dus la concluzia că unii dintre agenţii GRU erau îmbrăcaţi în uniforme ale Armatei Române. La scurt timp după Revoluţie, a fost accidentată maşina în care se aflau turistul sovietic LOUT ALEXANDER şi încă un bărbat. Cu ocazia reparaţiilor efectuate la Service, în maşină s-au găsit 12 uniforme militare româneşti (MApN) de camuflaj şi un veston sovietic cu însemnele gradului de maior. Cei doi au afirmat că sînt «ofiţeri în rezervă» şi au luptat anterior în Afganistan. Un alt caz, care a scos la iveală agenţii sovietici angrenaţi în evenimente, s-a petrecut în judeţul Mehedinţi, în comuna Butoieşti: un autoturism sovietic a fost acroşat de un TIR, rezultînd moartea unei persoane şi rănirea gravă a alteia. În autoturismul avariat s-au găsit 240 capse pirotehnice de fabricaţie sovietică. Semnificativă este «recomandarea» făcută, la cîtva timp după evenimente, de un cetăţean basarabean, JIGĂU ALEXEI, cadru didactic la Institutul Politehnic din Chişinău, ca românii să nu mai caute «terorişti», întrucît aceştia «sînt de mult plecaţi din România». În context, el a precizat că, în acea perioadă, fratele său, cadru KGB, s-a aflat «în zona Craiovei, undeva, între Timişoara şi Bucureşti»".
Cu puţin timp înainte de emisiune, l-am sunat pe venerabilul doctor Ioan Cârciumaru - astăzi general - şi l-am întrebat dacă îşi mai aduce aminte de ceva, dacă a omis ceva. Da, şi-a mai amintit: Vasile Milea, care era deputat M.A.N. de Bacău, a venit din acel oraş, spre Bucureşti, şi i-a spus că, pe şosea, a întîlnit un foarte mare număr de maşini cu număr de URSS. Aşa ceva era anormal şi fără precedent. După emisiune, am venit la biroul meu, situat foarte aproape de România TV, tot în Casa Scînteii. Nici n-am intrat bine în încăpere, că primesc un telefon-surpriză: era doamna Rolea Guşă, văduva bunului şi regretatului meu amic Ştefan Guşă. Urmărise emisiunea. Mi-a mulţumit că am luat apărarea Armatei, atacată, pe nedrept, prin telefon, de Lavinia Betea. Şi mi-a confirmat ceea ce spusese Vasile Milea: „Domnule preşedinte, nu numai Vasile Milea a întîlnit un mare număr de maşini ruseşti, ci şi soţul meu. Era noiembrie 1989 şi ei doi - ca ministru şi, respectiv, ca adjunct al ministrului Apărării - participaseră la depunerea Jurămîntului militar al unui nou contingent. Vasile Milea se întorcea de la Bacău, iar Ştefan Guşă venea de la Buzău. Ei s-au întîlnit la sediul MApN şi au discutat pe tema asta. Bărbatul meu mi-a spus şi mie acelaşi lucru, depun mărturie". Atît pentru atitudinea lor patriotică, din decembrie 1989, cît şi pentru informaţiile deţinute, cei doi, ca şi Constantin Nuţă, Velicu Mihalea, Emil Macri, Gh. Ardelean, Gh. Trosca, Gh. Voinea şi alţii au plătit cu viaţa. Fiecare în felul lui. Cei mai mulţi au murit ca urmare a unui cancer produs de iradiere. Agenţii Moscovei au mai „întîrziat" pe aici cel puţin 1 an. Eu i-am văzut, cu ochii mei, în decembrie 1990, în Piaţa Moghioroş: aveau treninguri pe care scria CCCP (URSS) şi vindeau ţigări, alte bunuri. Am intrat în vorbă cu cei care ştiau româneşte (probabil basarabeni). Mi-au spus că sînt cazaţi la Căminul Haiducul, al MApN (în Drumul Taberei). Atunci mi-a fost cît se poate de clar. Nu poate fi vorba de revoluţie cînd în ţară acţionează o veritabilă armată de spioni şi agenţi - 30.000! Ei au tras la Intercontinental, în Piaţa Romană şi în alte locuri ale Capitalei, mai ales că unii erau îmbrăcaţi în uniforme ale Armatei Române. Ce scenariu criminal! Am o propunere pentru Ion Iliescu: sînt dispus să-l iert pentru că mi-a furat funcţia de preşedinte al României, în decembrie 2000, cu condiţia să nu ducă în mormînt acele teribile taine din decembrie 1989, cînd au murit peste 1.000 de români nevinovaţi. Ce zici, Nea Nelule, batem palma? Te poţi prezenta în faţa Judecătorului Suprem cu povara asta pe suflet?


CORNELIU VADIM TUDOR
Duminică, 10 august 2014